Tag: Dumnezeu

Valoarea cuvintelor – 2

„Cine crede în ALLAH şi în Ziua de Apoi să spună numai lucruri bune sau să tacă”. [Bukhari] Renumitul companion,Muadh ibn Jabal(Pacea fie asupra lui) l-a întrebat pe Profet:’’Spune-mi ce anume să fac că să întru în Rai şi să fiu ferit de focul Iadului?’’ Profetul(Pacea şi Binecuvântarea Lui Allah asupra lui), i-a raspuns:”Ai pus […]

„Cine crede în ALLAH şi în Ziua de Apoi să spună numai lucruri bune sau să tacă”. [Bukhari]
Renumitul companion,Muadh ibn Jabal(Pacea fie asupra lui) l-a întrebat pe Profet:’’Spune-mi ce anume să fac că să întru în Rai şi să fiu ferit de focul Iadului?’’

Profetul(Pacea şi Binecuvântarea Lui Allah asupra lui), i-a raspuns:”Ai pus o întrebare inteligentă.Va fi uşor pentru cine va vrea Allah să-i fie uşor.Adoră-L pe Allah şi nu-I face Lui asociaţi;fa rugaciunea în timpul prescris,plateste Zekat(dania),ţine post în timpul lunii Ramadan şi îndeplineste Hajj(pelerînajul )”, i-a raspuns Profetul. (Pacea şi Binecuvântarea Lui Allah asupra lui)Apoi, a continuat:’’Nu ai vrea să-ţi vorbesc şi despre căile binelui?Postul este un scut de apărare(impotriva păcatelor şi focului Iadului),caritatea stinge păcatele aşa cum apa stinge focul’’recitând:
Când coastele lor părăsesc culcuşurile,pentru a-L chema pe Domnul lor cu frică şi cu nădejde şi ei fac milostenie din cele cu care i-am înzestrat’
[As-Sajda 32:16]
„Nu vrei să afli şi despre începutul,mijlocul şi punctul cel mai înalt al religiei? Inceputul este acceptarea Islamului,partea stabilă principală este Salat (rugaciunea) iar culmea culmilor o reprezintă Jihadul (lupta pe călea Lui Allah).Şi mai vrei să afli şi despre un lucru de care toate astea depind?Acesta este limba’’.
Muadh a întrebat:”Vom fi traşi la răspundere în ceea ce priveşte vorbele noastre?’’.
La aceasta,Profetul,Pacea si Binecuvântarea Lui Allah asupra lui,i-a răspuns:’’Majoritatea oamenilor vor fi aruncaţi în iad cu faţa în jos datorită păcatelor săvârşite cu ajutorul cuvintelor’’.
Capacitatea de a vorbi şi de a se exprima individual distinge fiinţa umană de cea animală.
Muadh ibn Jabal îl întrebase pe Profet,Pacea si Binecuvântarea Lui Allah asupra lui,despre reuşita finala.Drept raspuns,I se specifică atât îndatoririle obligatorii cât şi pe cele opţionale care acoperă întreaga viaţă a omului.Dar mai apoi,ni se atrage atenţia că reuşita pentru rezultatul acestora depinde de prudenţa cu care sunt rostite cuvintele.Altfel spus,vorbele rostite la întâmplare,din care lipseşte cu desăvârşire bunătatea şi îşi face loc răul, nu fac altceva decât să sape adânc în faptele noastre bune.
O alta relatare a Profetului,Pacea si Binecuvântarea Lui Allah asupra lui,pune în lumină aceeaşi problemă,dar într-o altă manieră:
In fiecare dimineaţă, tot corpul omului impreuna cu limba spune:Ai frică de ALLAH pentru noi,căci soarta noastra este strâns legată de a ta.Dacă tu urmezi calea cea dreaptă,o vom urma şi noi.Iar dacă vei rătăci de la drumul cel drept,vom fi şi noi în rătăcire’’.
Incă o relatare ne reaminteste de consecinţele negative sau pozitive ale cuvintelor pe care le rostim:’’Se întâmplă ca o persoană să spună ceva bun,dar ea nu realizează binele făcut,însă Allah îl iubeste pentru aceasta până în Ziua de Apoi.Pe de altă parte,uneori cineva spune un lucru rău,nerealizând consecinţele vorbelor sale.Astfel,îşi atrage asupra lui mânia Lui Allah pâna în Ziua de Apoi’’
[Tirmidhi,Ibn Majah,’’Muwatta’’-Imam Malik]

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 1

Bismillah

Bediuzzaman Said Nursi   „În numele lui Allah” (Bismillah) este începutul fiecărui lucru bun. Și noi când începem un lucru, trebuie să începem cu acesta. Să știi, o, sufletul meu! Acest cuvânt binecuvântat este simbolul Islamului și este rostit de toate ființele, fiecare prin felul său de a grăi. Ca să înțelegi mai bine puterea […]

Bediuzzaman Said Nursi

„În numele lui Allah” (Bismillah) este începutul fiecărui lucru bun. Și noi când începem un lucru, trebuie să începem cu acesta. Să știi, o, sufletul meu! Acest cuvânt binecuvântat este simbolul Islamului și este rostit de toate ființele, fiecare prin felul său de a grăi.

Ca să înțelegi mai bine puterea nemărginită și binecuvântarea infinită a cuvântului ”Bismillah”, ascultă următoarea pildă.

În triburile arabe nomade, pentru ca un om să poată călători, avea nevoie de numele și protecția conducătorului tribului respectiv. Astfel, era ferit de atacurile bandiților și putea să-și atingă obiectivele. În caz contrar, de unul singur, era nevoit să înfrunte mulți dușmani și avea multe nevoi.

Și uite așa, doi oameni pornesc într-o călătorie, în deșert. Unul dintre ei era modest, iar celălalt era arogant… Cel modest a pornit la drum în numele unui conducător, iar cel arogant, nu… Primul om putea călători în siguranță, oriunde se ducea. Dacă se întâlnea cu un răuvoitor spunea: ”Eu călătoresc în numele conducătorului cutare”, astfel răufăcătorul pleca și îl lăsa în pace. Iar dacă intra într-un cort, datorită acelui nume era tratat cu respect. Cel arogant a avut parte de belele de nedescris, pe parcursul întregii călătorii. Tremura tot timpul și era nevoit să cerșească mereu. Era umilit și se făcea mereu de râs.

O, tu, sufletul meu arogant! Tu ești acel călător, iar această viață este un deșert!

Neputința și sărăcia ta sunt fără margini, iar dușmanii și nevoile tale sunt fără număr. De vreme ce așa este, vino și intră sub protecția Stăpânului Etern și Înțeleptului Veșnic, pentru a nu fi nevoit să cerșești în fața întregii lumi și pentru a nu tremura în fața fiecărei primejdii.

Într-adevăr, acest cuvânt este o comoară atât de binecuvântată încât leagă neputința și sărăcia ta fără margini cu o putere și o milă infinită și face ca acestea să devină un mijlocitor acceptat în fața Celui Atotputernic și Milostiv.

Într-adevăr, cel care acționează împreună cu acest cuvânt este asemenea acelui om care merge și se înrolează în armată și acționează în numele statului. Nu-i este frică de nimeni, vorbește ”În numele statului, în numele legii”, îndeplinește orice sarcină și face față oricărei probleme.

Așa cum am spus la început: ”Toate cele existente spun Bismillah (În numele lui Allah), fiecare prin limbajul lui.” Nu-i așa? Așa este. Dacă un om ar veni și i-ar lua, cu forța, pe toți locuitorii unui oraș și i-ar obliga să facă diferite munci, vei spune cu siguranță, că acel om nu acționează în numele său și nu se bazează pe propriile forțe, însă ar putea fi un soldat care acționează în numele statului, bazându-se pe puterea unui conducător.

În același mod, toate lucrurile acționează în numele Atotputernicului Allah.

Semințele mici precum grăunțele poartă pe vârfurile lor pomi falnici și greutăți precum munții. Înseamnă că fiecare pom spune ”Bismillah” (În numele lui Allah) și, umplându-și mâinile cu fructe din comoara Îndurării, ni le servesc nouă. Toate grădinile spun ”Bismillah” (În numele lui Allah) și devin bucătării ale Puterii Divine în care se adună și se pregătesc numeroase și felurite mâncăruri delicioase. Toate animalele binecuvântate, precum vacile, cămilele, oile

și caprele spun ”Bismillah” (În numele lui Allah) și ele devin izvoare dătătoare de lapte, din abundența Îndurării Divine. Și ne oferă nouă, în numele Celui care Înzestrează, mâncarea cea mai bună, cea mai curată, precum o apă a vieții. Rădăcinile și nervurile fiecărei plante, fiecărui pom, fiecărui fir moale al ierbii, precum mătasea, spun ”Bismillah” (În numele lui Allah). Ele străpung pietrele și pământul dur și spun ”În numele lui Allah, în numele Celui Milostiv” și astfel toate se supun Lui.

Într-adevăr, răspândirea crengilor în aer și coacerea fructelor, extinderea rădăcinilor în piatra dură și în pământ cu atâta ușurință, producerea roadelor în aceasta și păstrarea umidității frunzelor verzi și delicate luni întregi în fața unei călduri extreme este o lovitură puternică dată peste gura Naturaliștilor, care cred că Universul și tot ceea ce cuprinde a apărut de la sine, fără a avea un Creator. Apoi înfige un deget în ochii lor chiori și spune: ”Până și cea mai mare putere și căldură, în care voi vă încredeți cel mai mult, acționează sub o comandă!” Acele nervuri precum mătasea străpung pietrele dure, asemenea toiagului lui Moise (Pacea fie asupra sa!), executând porunca:

فَ قُلْنَااضْرِبْبِعَصَاكَالْْجَرَ

Și am spus Noi: Lovește piatra cu toiagul!  (Al–Baqarah: 60)

Și acele frunze subțiri precum foaia de țigară citesc versetul, asemenea trupului Profetului Ibrahim / Avraam (Pacea fie asupra sa!), împotriva căldurii care răspândește flăcări:

يَا نَارُكُونِبرَْداًوَسَلَمااً

O, foc! Fii răcoare și mântuire!  (Al-`Anbiya 21:69)

Dacă fiecare lucru spune într-adevăr ”Bismillah” (În numele lui Allah), dacă acestea ne aduc binecuvântările lui Allah și ni le oferă nouă, în numele Lui, ar trebui să spunem și noi ”Bismillah” (În numele lui Allah). Ar trebui să dăm în numele lui Allah și să luăm în numele lui Allah. Astfel, nu ar trebui să luăm de la acei oameni care sunt nepăsători față de adevăr și nu dau în numele Lui.

Întrebare: Noi îi respectăm și îi prețuim pe oamenii care ne oferă diferite binefaceri. Dacă este așa, oare care ar trebui să fie atitudinea noastră față de Allah, Care este Adevăratul Înzestrător?

Răspuns: Da, Cel care Înzestrează cu adevărat dorește de la noi, în schimbul minunatelor binecuvântări, trei lucruri:

Primul este pomenirea, al doilea este mulțumirea și al treilea este meditația.

”Bismillah” (În numele lui Allah) este pomenire, ”Elhamdulillah” (Laudă lui Allah) este mulțumire, iar între ele este meditația, adică înțelegerea și contemplarea la faptul că binecuvântările, care sunt precum opere de artă splendide, sunt miracolul puterii Celui Unic și Absolut și daruri ale Îndurării Lui.

Cât de nesăbuit poți să fii să săruți picioarele unui sărman care-ți aduce cadourile prețioase ale unui sultan, fără să-l recunoști pe sultan, tot astfel este o nesăbuință de o mie de ori mai mare să îndrăgești și să lauzi niște înzestrători aparenți și să uiți de Adevăratul Înzestrător.

O, sufletul meu! Dacă nu vrei să fii atât de nesăbuit, oferă în numele lui Allah… Ia în numele lui Allah… Începe în numele lui Allah… Muncește în numele lui Allah. Și pacea fie asupra voastră!

sursa: Asociația Musulmanilor din România

Source Link

Views: 0

Rabdare si Recunostinta – 1

dupa Ibn Qayyim al-Jawziyyah Sahaba si Tab’iin despre Recunostinta Salmân al-Fârsî, Allah sa fie multumit de el, spunea: „Era odata un om caruia i-au fost daruite multe din bogatiile acestei lumi, si apoi i-au fost luate inapoi. Insa el continua sa Ii aduca Lauda si sa-I multumeasca Lui Allah, pana cand totul ii fu luat, […]

dupa Ibn Qayyim al-Jawziyyah
Sahaba si Tab’iin despre Recunostinta


Salmân al-Fârsî, Allah sa fie multumit de el, spunea: „Era odata un om caruia i-au fost daruite multe din bogatiile acestei lumi, si apoi i-au fost luate inapoi. Insa el continua sa Ii aduca Lauda si sa-I multumeasca Lui Allah, pana cand totul ii fu luat, pana si patul sau. Si totusi el aducea Lauda si Ii multumea Lui Allah. Un alt om, caruia si lui ii fusesera daruite multe din bogatiile acestei lumi, il intreba: „Pentru ce Ii aduci Lauda si Ii multumesti Lui Allah?” Omul raspunse: „Ii aduc Lauda si Ii multumesc pentru binecuvantarile pe care, daca altii m-ar ruga sa le daruiesc lor, nu le-as da, nici in schimbul a tot ceea ce poseda ei.” ” Care pot fi acestea?” intreba celalalt. „Nu vezi?” intreba omul. „Ochii mei, limba mea, mainile mele, picioarele mele…”

Mukhallad ibn al-Husayn, Allah fie multumit de el, spunea: „Definitia recunostintei este de a te abtine de la actiuni rele.” Abu Hazim, Allah fie multumit de el, spunea: „Fiecare binecuvantare care nu te duce mai aproape de Allah, este o nenorocire.” Sulayman spunea „Pomenirea binecuvantarilor Sale, il face pe om sa-L iubeasca pe Allah.”

Hammad ibn Ziyad relata ca Layth ibn Abi Burdah spunea: „M-am dus la Maidah, unde l-am intalnit pe Abdullah ibn Salam, care imi spuse: „Ti-ar place sa vizitezi un loc vizitat de catre Profet, (sallallahu ‘alayhi wa sallam) si noi sa-ti oferim sawiq si curmale?” Apoi el spuse: „”Cand Allah ii va aduna pe oameni in Ziua Judecatii, El le va reaminti de binecuvantarile Sale. Unul dintre robii Sai va spune: „Reaminteste-mi ceva.” Si Allah subhanahu wa ta’ala va spune: „Adu-ti aminte atunci cand ai intampinat cutare greutate, si M-ai rugat, astfel incat Eu te-am eliberat de ea. Adu-ti aminte , atunci cand calatoreai in cutare loc, si Mi-ai cerut un tovaras de drum, si Eu ti-am dat…Adu-ti aminte cand ai cerut mana fetei lui cutare, si altii ii cerusera si ei mana, si Eu ti-am dat-o tie sa te casatoresti cu ea, si pe ceilaltio i-am tinut departe de a.” Robul Sau va sta in fata Diomnului sau, Care ii va reaminti de numeroasele Sale bincuvantari.” Atunci, cel care povestea acestea (Layth), planse si spuse: „Sper ca nimeni sa nu stea in fata Domnului Sau, in acest fel, pentru ca cel care va sta astfel, va fi pedepsit.” (adica, daca Allah subhanahu wa ta’ala va trebui sa enumere binecuvantarile Sale, cuiva, acesta va fi un semn de nerecunostinta a aceluia, si el va fi pedepsit.)

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 0