Tag: evreu

DE CE AM ALES ISLAMUL?

  „Deseori mi se adresează următoarea întrebare: „De ce te-ai convertit la Islam și ce te-a atras la aceasta religie în mod deosebit?”. Trebuie să recunosc că nu pot să dau un răspuns tranșant. Nu pot spune că m-a atras o anumită învățătură a sa, ci, mai degrabă, faptul că Islamul reprezintă un edificiu complet, […]

 

„Deseori mi se adresează următoarea întrebare: „De ce te-ai convertit la Islam și ce te-a atras la aceasta religie în mod deosebit?”.

Trebuie să recunosc că nu pot să dau un răspuns tranșant. Nu pot spune că m-a atras o anumită învățătură a sa, ci, mai degrabă, faptul că Islamul reprezintă un edificiu complet, minunat, compact, clădit pe învățături morale, pe lângă cele referitoare la viața practică. Nu pot să spun astăzi care dintre laturile lui m-au atras mai mult. Islamul, in opinia mea, este un edificiu perfect întocmit și fiecare dintre părțile sale a fost astfel orânduită încât toate să se completeze reciproc, neexistând nimic de prisos; din toate acestea a rezultat o armonie perfectă, solidă. Mai degrabă, înclin să cred că am fost impresionat cel mai puternic de ansamblul învățăturilor și indatoririlor „așezate la locurile cele mai potrivite”. M-am străduit să învăț tot ceea ce am putut din Islam. Am studiat Coranul cel Sfant și Traditia (Hadith) Trimisului (Allah să-l binecuvanteze și să-l miluiască!). Am studiat limba Islamului și multe lucrări scrise despre această religie sau ca reacție împotriva ei. Am petrecut peste cinci ani în Hejaz și Nejd cea mai mare parte din aceasta perioadă pentru a mă familiariza cu mediul inițial al religiei la care a chemat Profetul arab. Având în vedere că Hejazul este locul de întâlnire al musulmanilor din toate țările lumii, am putut să fac comparație între diversele puncte de vedere religioase și sociale din lumea musulmană actuală. Aceste studii și comparații mi-au creat convingerea ferma că Islamul, prin dimensiunea sa spirituală și socială, continuă să fie în pofida obstacolelor pe care le-a generat înapoierea musulmanilor „cea mai puernică forță marcatăasad mohammad DE CE AM ALES ISLAMUL? de ardoare pe care a cunoscut-o omenirea”.

 _______________

Muhammad Asad (născut cu numele de Leopold Weiss) (1900–1992), a fost un evreu austriac care s-a convertit la Islam, jurnalist al secolului XX, voiajor, scriitor, critic social, lingvist, reformator, gânditor, diplomat, teoretician politic, traducător și savant. Asad este unul dintre cei mai influenți musulmani europeni ai secolului XX.

 

Source Link

Views: 1

Comportamentul Profetului față de nemusulmani

Comportamentul Profetului față de nemusulmani Dan Michi   A’isha (Allah să fie de mulțumit de ea!) l-a intrebat pe Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!): „Ai trait vreodata o experienta mai dureroasa in afara de cea de la Uhud?” El a raspuns:  „Cel mai greu moment pentru mine s-a […]

Comportamentul Profetului față de nemusulmani

Dan Michi

A’isha (Allah să fie de mulțumit de ea!) l-a intrebat pe Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!): „Ai trait vreodata o experienta mai dureroasa in afara de cea de la Uhud?” El a raspuns:  „Cel mai greu moment pentru mine s-a petrecut in ziua in care m-am infatisat eu insumi in fata oamenilor mei [pentru a-i chema la Islam], iar ei nu au raspuns asa cum m-as fi asteptat. M-am indepartat simtindu-ma debusolat si pierdut, stare care m-a coplesit si astfel am ajuns intr-un loc din afara Mekkai. Acolo am privit in sus si simultan m-am trezit in mijlocul unui nor care m-a acoperit. Cand am cercetat mai bine sa vad ce se intampla, l-am zarit pe ingerul Gabriel (Pacea asupra lui!) care m-a chemat si mi-a spus: „Allah Preainaltul a auzit vorbele pe care ti le-au spus oamenii tai si modul in care au fost insensibili la chemarea ta. Si din aceste motive ti l-a trimis pe ingerul muntilor care va sta la dispozitia ta, indeplinindu-ti orice dorinta.” Dupa aceea, ingerul muntilor s-a prezentat, aducandu-mi salutul sau de pace si spunandu-mi : „O Muhammad, Allah a auzit cuvintele pe care ti le-a aruncat neamul tau, iar eu sunt ingerul muntilor. Stapanul tau m-a trimis la tine pentru a-mi spune ce sa fac. Ce anume doresti? Daca dorinta iti va fi sa daram cei doi munti masivi din prejurul Mekkai peste ei, o voi face deindata.”

Dar eu am raspuns, „Tot ceea ce doresc este pentru Allah si anume sa se nasca dintre copiii lor suflete care sa-L adore doar pe Allah si sa nu-I asocieze pe nimeni altcineva.” (relatat de Bukhari si Muslim)

Iata cum profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) s-a simtit „debusolat” ca oamenii nu raspundeau la chemarea sa. Si el a fost profet ! Si in afara de debusolare i-a marturisit iubitei sale sotii, Aishah (Allah să fie de mulțumit de ea!), ca s-a mai simtit „pierdut”. Si era Profetul! Adesea, noi ne simtim la fel: debusolati si pierduti.

Cum ar trebui sa reactionam ? Ce ne impiedica sa ne continuam eforturile, sa-i iertam pe cei care ne dezamagesc si sa ne rugam ca Allah sa-i indrepte. Daca nu pe ei, cel putin pe copiii lor?

Profetul Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) mereu obisnuia sa se roage lui Allah Preainaltul astfel, „O Allah iarta poporul meu pentru ca nu stiu ce fac.” (relatat de Bukhari si Muslim)

Asemanator, dupa batalia de la Uhud, unii dintre companioni i-au cerut sa-i blesteme pe quraisi pentru ceea ce i-au facut, el raspunzandu-le, „O Allah indreapta-le calea si fa-i sa accepte Islamul!” Allah Preainaltul a raspuns cererii sale si mai tarziu acestia au devenit musulmani.

Cu alta ocazie, cand profetul Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a cucerit Mekka si soldatii se aflau peste tot in jurul sau, el a adunat toti locuitorii Mekkai la moschee, a mers sa se roage in interior [la Ka’bah] si apoi a iesit pentru a le vorbi, „Ce credeti ca am sa fac cu voi ?” Ei au raspuns, „Tu esti un frate ales si fiul unui nobil frate.” Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) a spus, „In aceasta zi, va spun ceea ce profetul Iusuf le-a raspuns fratilor sai, [adica] niciun rau nu se va atinge de voi astazi si fie ca Allah sa va ierte pentru tot ceea ce ati pricinuit. Plecati ! Sunteti cu totii liberi.”

Dupa reamintirea tuturor acestor evenimente din viata profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !), ajungem la concluzia ca daca el ar fi trait astazi nu ar fi raspuns acestor acuze nefondate decat in aceeasi maniera cum a procedat si in trecut.

Si spunem asta datorita personalitatii sale marete si nobile. Cu siguranta Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!) nu ar fi acceptat reactia multor musulmani din diferite zone ale lumii, care au inteles sa-i apere onoarea, provocand diferite pagube pe proprietatile altora si ucigand multi oameni nevinovati.

Asa cum spunea un invatat musulman, astazi si pe viitor haideti sa raspundem acestor atacuri nedrepte sau altora similare care vor veni educandu-ne in primul rand pe noi insine, pe copiii nostri, pe toti musulmanii si nemusulmanii in legatura cu Islamul si viata profetului Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!)

Aceasta maniera ii va fi bineplacuta lui Allah Preainaltul si Mesagerului Sau, Muhammad (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa!), dorindu-se a se transforma intr-un mare beneficiu pentru intreaga omenire inshaAllah.

sursa: Grupul Yahoo Resurse Islamice

Source Link

Views: 2

Muhammed înainte de profeție

    Călătoria spre Damasc şi călugărul Bahira Cărţile despre viaţa profetului relatează despre prima călătorie a Trimisului lui Allah împreună cu Ebu Talib la vârsta de doisprezece ani. Această călătorie s-a făcut la Damasc. Caravana cu care mergeau a făcut popas într-un loc. Pe Mesagerul lui Allah l-au lăsat să stea de pază, iar […]

 

 

Călătoria spre Damasc şi călugărul Bahira

3083351661_54d92fb541Cărţile despre viaţa profetului relatează despre prima călătorie a Trimisului lui Allah împreună cu Ebu Talib la vârsta de doisprezece ani. Această călătorie s-a făcut la Damasc. Caravana cu care mergeau a făcut popas într-un loc. Pe Mesagerul lui Allah l-au lăsat să stea de pază, iar ceilalţi s-au retrag să se odihnească. Călugărul Bahîra, căruia unii îi zic greşit “Buhayra”, atunci când se uita cum vine caravana, un fapt i-a atras atenţia, şi anume, deasupra caravanei plutea un nor, urmărind-o. Dacă caravana mergea, se deplasa şi norul, iar atunci când caravana stătea, şi norul înceta să se mişte.

Bahîra invită la masă pe cei care veniseră cu caravana. Această atitudine uimeşte pe toată lumea, căci Bahîra nu făcuse acest gest şi cu alţi călători. În a-fară de profet, toţi acceptă invitaţia, însă călugărul nu găseşte printre cei veniţi pe cel pe care-l aştepta. El întreabă dacă cineva a rămas să aibă grijă de caravană. Aflând adevărul, îl cheamă şi pe El, întrebându-l pe Ebu Talib cine este. Acesta îi răspunde: “Este fiul meu”, dar Bahîra nu prea crede deoarece, după constatarea lui, trebuia să fie El. Ştia că tatăl Lui murise înainte de naşterea Lui. Chemându-l deoparte pe Ebu Talib, îi recomandă sa nu mai continue călătoria căci, după pă-rerea lui, evreii erau oameni invidioşi. Ei îşi pot da seama, după fizionomia băiatului, că El este ultimul profet şi, deoarece nu este din rândul lor, pot să-i facă rău. Din această pricină îi spune lui Ebu Talib: “Renunţă la această călăto-rie!” Ebu Talib face aşa precum îi recomandase Bahîra şi, invocând un pretext, se desparte de cei din caravană şi se întoarce la Mecca.

Bahîra spunea adevărul, dar exista o particularitate pe care nu o ştia. Profetul era sub ocrotirea lui Allah (c.c) de la naştere pâna la ultima suflare. Versetul: “O, trimisule! Allah te va ocroti de oameni. Allah nu călăuzeşte un popor de tăgăduitori.” (Maide [Masa], 5/67) redă acest lucru. Da, Stăpânul aşa zicea şi a procedat întocmai…

 

A doua călătorie la Damasc

Muhammed (s.a.s) face a doua călătorie la vârsta de douăzeci şi cinci de ani. De data aceasta, este trimis de Khadije în fruntea unei caravane, atunci când era asociat cu ea. Şi de data aceasta se întâlneşte cu Bahîra. Acesta îmbătrânise mult. Văzându-l pe Mesagerul lui Allah tare se bucură, căci el aşteptase o asemenea zi şi îi spune: “Tu o să devii profet. Ah, de-aş apuca ziua în care va fi vestită profeţia ta! Să-ţi duc încălţările şi să te slujesc.” El n-a mai apucat acele zile, dar sigur prin această acceptare va dobândi multe lucruri în ziua de apoi.

 

Toată lumea îl aştepta pe El

Numărul celor care îl aşteptau şi îi vesteau sosirea nu se limita la câţiva oameni. Ei erau mulţi. Unul din aceştia era Zeyd b. Amr. Renumitul companion, care făcea parte dintre cei care încă fiind în viaţa aflaseră de la Muhammed (s.a.s) că după moarte vor intra în rai, era tatăl lui Saîd b. Zeyd şi unchiul lui Omar şi făcea parte din neamul hanefiţilor. Această personalitate renunţase la idoli, afirmând că nu sunt de nici un folos. El avea semne şi mărturii când spu-nea: “Eu cunosc o religie care va veni în curând; umbra sa este deasupra cape-telor voastre. Din păcate nu ştiu dacă eu voi mai apuca acele zile!”

Zeyd era impresionat de această veste şi era un om a cărui conştiinţă se trezise, căutând dreptatea. El credea în unicul Allah (c.c) şi se lăsa în voia Lui, dar nu putea să spună “Allah al meu” celui în care credea şi nici nu ştia cum să-şi exprime credinţa.

Amir b. Rebi’a, unul dintre urmaşii însoţitorilor profetului, ne relatează ur-mătoarele: “Am auzit de la Zeyd b. Amr; el aşa zicea: “Eu aştept un profet care va veni, fiind din neamul lui Avraam şi al lui Abdulmuttalib. Nu cred că voi apuca acele zile, dar cred, aprob şi primesc această venire, căci El este un profet drept. Dacă tu vei avea zile şi vei ajunge în preajma Lui, transmite-i şi din partea mea salutări! Acum să-ţi dau unele indicii despre frumuseţea şi măreţia Lui, dar să nu te miri! ” Eu i-am răspuns: “Pofteşte de-mi povesteşte!” El a continuat; “Este de talie mijlocie. Nu este nici prea înalt, nici prea scund. Părul nu-l are drept şi nici creţ. Numele îi este Ahmed. Locul naşterii este Mecca. Ca profet tot aici va fi tri-mis. Mai târziu, poporului său nu îi vor plăcea schimbările aduse şi va fugi din Mecca. Va emigra în Yathrib (Medina) şi religia pe care o va aduce se va propaga de acolo. Nu fi nepăsător faţă de El! Eu am colindat ţinut după ţinut, căutând religia lui Avraam. Toţi învăţaţii evrei şi creştini cu care am stat de vorbă mi-au spus că ceea ce caut eu va veni mai târziu şi mi-au relatat tot ceea ce ţi-am spus mai sus, subliniind faptul că este ultimul profet şi după El nu va mai veni niciunul.”

Amir b. Rabi’a continuă: “A venit ziua în care şi eu am devenit musulman. I-am relatat întocmai Mesagerului lui Allah cele spuse de Zeyd. Când i-am transmis salutările lui, s-a recules şi le-a acceptat apoi a zis: “L-am văzut pe Zeyd cum umbla prin rai, târându-şi poalele.”

Waraqa b. Neufel era un învăţat creştin şi era rudă cu Khadije, soția Profetului. Atunci când Mesagerul lui Allah a început să aibă primele revelaţii, Khadije s-a dus la el şi l-a întrebat care este poziţia lui. Acesta i-a răspuns: “O, Khadije! Este un om de cuvânt. Ceea ce vede sunt lucruri ce trebuiesc văzute la începutul unei profeţii. La El a venit Gabriel. Şi la Moise şi la Iisus tot el a venit. În cel mai scurt timp va deveni profet. Dacă voi ajunge la acele zile, îi voi jura credinţă şi-L voi sprijini.”

Abdullah b. Selam era un învăţat evreu. Să-l ascultăm relatând cum a de-venit musulman: “Atunci când Mesagerul lui Allah a emigrat în Medina, şi eu, ca şi toţi, m-am dus să-L văd. Era înconjurat de mulţi oameni. Când am ajuns, de pe sfintele Lui buze se revărsau următoarele cuvinte: “Salutaţi-i pe cei care vin la voi şi daţi-le de mâncare.” Am fost pătruns de măreţia vorbelor Lui şi de profunzimea expresiei de pe chipul Său. Pe loc mi-am exprimat profesiunea de credinţă şi am devenit musulman. Căci, înfăţişarea Lui nu putea să fie decât a unui profet”.

Abdullah b. Selam (r.a) era o personalitate importantă. Era un descendent al lui İosif. Era un om respectat. Mărturia lui este preamărită în Coran şi este relatată drept argument: “Spune: “Vedeţi că este de la Allah, iar voi nu credeţi! Un martor dintre fiii lui Israel a mărturisit însă că este asemenea cu ceea ce au ei şi că el crede, pe când voi vă îngâmfaţi. Allah nu călăuzeşte poporul nedrept.” (Ahqaf [Ahkâf], 46/10).

Cel care este menţionat în această sura, este Abdullah b. Selâm. Oricât au încercat unii comentatori să demonstreze că acest verset este meccan, pă-rerea că ar fi medinit este mai puternică. Adică, sura Ankâf este meccană, numai acest verset este medinit, şi relatează despre Abdullah b. Selam.

 

 

sursa: fgulen

Source Link

Views: 3