Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Hijab-ul este un act de modestie

  Hijab-ul este un act de modestie . Hainele modeste şi hijab-ul sunt măsuri de precauţie pentru a evita infracţiunile sociale. Versetele următoare din Coran subliniază faptul că acest lucru nu se limitează numai la femei:   Spune drept-credincioşilor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească pudoarea lor! Aceasta este mai curat pentru ei. Şi […]

 

Hijab-ul este un act de modestie . Hainele modeste şi hijab-ul sunt măsuri de precauţie pentru a evita infracţiunile sociale. Versetele următoare din Coran subliniază faptul că acest lucru nu se limitează numai la femei:

 

Spune drept-credincioşilor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească pudoarea lor! Aceasta este mai curat pentru ei. Şi spune drept-credincioaselor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească pudoarea lor, să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor! Şi să nu-şi arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor lor… (An-Nur 24: 30-31)

 

Lui Jabir ibn Abdullah, când l-a întrebat pe Profet (p) despre un bărbat a cărui privire a căzut neintenţionat asupra unei femei străine, i s-a răspuns: „Întoarce-ţi privirea în altă parte!” (Muslim).

 

Contrar părerilor populare ale musulmanilor şi a non-musulmanilor, hijab-ul constituie o avertizare pentru bărbaţi; menţinerea sub control a dorinţele ilegale – aceasta este propria lor responsabilitate, aşa cum arată versetele de mai sus şi spusele Profetului. Femeile musulmane poartă hijab mai degrabă pentru Dumnezeu decât pentru ele însele.

Islamul este o religie a cumpătării şi a echilibrării extremelor. Astfel, nu se aşteaptă ca numai femeile să susţină moralitatea şi cinstea societăţii. Islamul le cere femeilor şi bărbaţilor, în mod reciproc, să se străduiască să creeze un climat social sănătos în care copiii să poată creşte cu valori şi concepte pozitive, frumoase, constructive şi practice.

 

blooming white plumeria frangipani flowers brown color brick floor 33523 33 Hijab-ul este un act de modestieDe fapt, pentru multe dintre femei, hijab-ul este un permanent factor care le aduce aminte că nu trebuie ca viaţa şi trupul lor să fie destinate bărbaţilor. „Înainte să încep să mă acopăr, m-am gândit la mine prin prisma a ceea ce gândeau ceilalţi despre mine. Văd acest lucru foarte des la fete; fericirea lor depinde de cum le văd ceilalţi, în special bărbaţii. De atunci părerea mea despre mine s-a schimbat foarte mult; am câştigat foarte mult respect de sine. Am înţeles că dacă ceilalţi cred despre mine că sunt frumoasă, nu acest lucru contează. Gândind frumos despre mine şi ştiind că Allah mă consideră frumoasă, aceste lucruri mă fac să mă simt frumoasă.”, povesteşte Baig.

Hijab-ul este un act de modestie

Conceptul de modestie şi cel al hijab-ului în Islam au valenţe holistice şi îi vizează atât pe bărbaţi, cât şi pe femei. Scopul final este acela de a menţine stabilitatea socială şi de a-L mulţumi pe Dumnezeu.

 

Deoarece femeile musulmane ies în evidenţă datorită aspectului lor exterior, este mai uşor pentru oameni să le asocieze cu imaginile deformate pe care le-au văzut prin mass-media. Prin urmare stereotipurile sunt perpetuate şi femeile musulmane adesea par „misterioase” celor nefamiliarizaţi cu sensurile religioase ale hijab-ului.

Această aură de „mister” nu poate fi îndepărtată până când stilurile lor de viaţă, credinţele şi sistemele de gândire nu sunt explorate cu adevărat. Acest lucru nu poate fi obţinut până când cuiva nu îi va mai fi frică să se apropie cu respect de o femeie musulmană (sau un bărbat musulman) şi să ceară informaţii în ceea ce priveşte acest subiect.

Deci data viitoare când vedeţi un musulman, opriţi-vă şi vorbiţi cu el! Vă veţi simţi, cu voia lui Dumnezeu, ca şi cum aţi fi intrat într-o lume diferită, lumea Islamului: plină de smerenie, pietate şi, bineînţeles, modestie!

Source Link

Views: 1

FEMEIA CA MAMĂ

    Primul contact cu o femeie este contactul cu mama, cea care suferă în graviditate, naştere, alăptare şi în procesul creşterii copilului ei. Istoria nu prezintă o altă religie sau un sistem care onorează femeia ca mamă şi care o înalţă în afara Islamului. Islamul laudă femeia în mod repetat şi aceasta derivă direct […]

 

 

Primul contact cu o femeie este contactul cu mama, cea care suferă în graviditate, naştere, alăptare şi în procesul creşterii copilului ei.
Istoria nu prezintă o altă religie sau un sistem care onorează femeia ca mamă şi care o înalţă în afara Islamului. Islamul laudă femeia în mod repetat şi aceasta derivă direct din porunca de a-L adora pe Allah şi a crede în Unicitatea lui Allah. Allah a stabilit că onorarea mamei este o virtute şi a aşezat mama înaintea tatălui datorită celor pe care le îndură pe perioada sarcinii, naşterii, alăptării şi a creşterii copiilor ei. Acest aspect este stabilit şi restabilit în Coran, în mai multe capitole, tocmai pentru a imprima această noţiune în mintea şi inima copilului, precum în versetele următoare:

Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: «Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!» (Luqman 31:14);

Noi i-am poruncit omului să le arate bunătate părinţilor săi. Mama sa l-a purtat cu dureri şi l-a născut cu dureri. Purtarea lui şi [până la] înţărcarea lui sunt treizeci de luni. Iar când ajunge în plină putere şi împlineşte patruzeci de ani, zice el: «Doamne, ajută-mă pe mine ca să-Ţi aduc mulţumire pentru binefacerea Ta, cu care Te-ai îndurat de mine şi de părinţii mei, şi să împlinesc o faptă bună care să-Ţi placă! Şi fă ca urmaşii mei să fie oameni buni [evlavioşi]! Eu mă întorc la Tine, căindu-mă, şi eu sunt dintre cei supuşi!» (Al-Ahqaf 46:15).

Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), întrebând: „Cine merită cel mai mult grija mea?” El a răspuns: „Mama ta.” Bărbatul a mai întrebat: „Apoi cine?” El a răspuns din nou: „Mama ta.” Bărbatul a mai întrebat: „Apoi cine?” El a răspuns din nou: „Mama ta.” Bărbatul a întrebat (a patra oară): „Apoi cine?” Iar Profetul a răspuns: „Tatăl tău.” Hadisul este relatat de Abu Huraira şi consemnat de Bukhari şi Muslim – Al-Lu’lu’ wal-Mergean, (1652).

Al-Bazzar relatează că un bărbat făcea tawaf în jurul Kaabei, cărând-o în spate pe mama sa. Bărbatul l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Acum am reuşit să mă achit în faţa ei?” Profetul a spus: „Nu, nici măcar pentru unul dintre suspinele ei (adică unul dintre suspinele trudei, ale naşterii sale şi aşa mai departe)”. Hadisul este consemnat de Al-Bazzar (1872). A fi bun cu ea înseamnă să o tratezi bine, să o respecţi, să te umileşti în faţa ei, să o asculţi pe ea cât timp aceasta nu contravine supunerii faţă de Allah, să încerci să o mulţumeşti şi să o bucuri în toate privinţele. Chiar şi în război, dacă este opţional, el trebuie să aibă permisiunea ei, pentru a fi bun cu ea chiar dacă se află angajat într-un tip de jihad.

Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a zis: „O, Trimis al lui Allah, vreau să lupt şi aş dori sfatul tău.” El l-a întrebat: „Ai mamă?” Omul a spus: „Da.” Apoi el i-a spus: „Nu o părăsi, deoarece Paradisul se află sub picioarele ei.” (Hadis relatat de Muaawiya Ibn Jammah şi consemnat de Al-Nisaai – 6/11, Ibn Majah – 1/278 şi Al-Hakim. Este îmbunătăţit şi aprobat de Al-Dhahaby – 4/151.)
Înainte de Islam, unele reglementări religioase au neglijat drepturile mamei, făcându-le nesemnificative. Odată cu venirea Islamului a devenit recomandat să ai grijă de unchii şi mătuşile din partea tatălui şi a mamei. Un bărbat s-a apropiat de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a zis: „Am comis o ofensă; pot să plătesc pentru ea?” El a întrebat: „Ai mamă?” Bărbatul a spus: „Nu.” Apoi el a întrebat: „Ai o mătuşă din partea mamei?” Omul a răspuns: „Da.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: „Fii bun cu ea!” Hadisul este relatat de Omar şi consemnat de Tirmizi în Relaţii şi virtuţi (1905), de Ibn Hibban Charity (El-Ehsan) (435) şi Al-Hakim care l-a perfecţionat în termenii celor doi, şeicul fiind de acord Al-Dhahaby, 4/155.
Ne uimește faptul că Islamul ne porunceşte să fim buni cu mama, deşi aceasta nu este credincioasă? Asma’a bint Abu Bakr l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de relaţia sa cu mama ei necredincioasă care a venit la ea. El a spus: „Da, să ai o relaţie bună cu mama ta.” Hadisul este relatat de Asma’a şi consemnat în Al-Lu’lu’ wal-Mergean (587).
O dovadă că Islamul se îngrijeşte de mame, de drepturile şi sentimentele mamelor, este aceea că o mamă divorţată are mai multe drepturi şi este mai indicat ca ea să aibă grijă de copii decât tatăl lor. ’Abdullah Ibn ’Amr Ibn Al-Aas a relatat că o femeie a întrebat: „O, Trimis al lui Allah, acest fiu al meu a crescut în pântecele mele, l-am alăptat de la sânul meu, l-am ţinut în poala mea. Tatăl lui l-a luat de lângă mine.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Tu ai mai multe drepturi, dacă nu te măriţi.” Hadisul este consemnat de Ahmed în Al-Musnad (6707). Şeicul Şaker a confirmat autenticitatea sa. Hadisul este consemnat, de asemenea, şi de Abu Dawud.
Imam Al-Khataby a spus în Punctele de reper ale tradiţiei / Maalem As-Sunna: „Cutie este numele unui loc care conţine un lucru. Aceasta înseamnă că mama este mai îndreptăţită, dacă ea şi tatăl au procreat copilul, iar apoi ea a îndeplinit singură lucruri precum alăptatul şi altele la care tatăl nu a contribuit. De aceea ea merită să aibă drepturi asupra copilului înaintea bărbatului.”
Ibn ’Abbas a spus: „’Omar Ibn Al-Khattab a divorţat de soţia lui dintre ansari, mama lui ’Asim. El a întâlnit-o pe când îşi purta copilul în Mahser (o piaţă dintre Quba şi Medina). Copilul era înţărcat şi putea să meargă. ’Omar a luat copilul de la ea şi s-au certat până ce copilul a început să plângă. ’Omar a zis: «Am mai multe drepturi asupra copilului meu decât tine.» Ei s-au plâns lui Abu Bakr al cărui verdict a fost acela că mama ar trebui să păstreze copilul. El a spus: «Mirosul, patul şi poala ei sunt mai bune pentru el decât ale tale până ce copilul va creşte şi va alege el însuşi.»” Punctele de reper ale tradiţiei / Maalem As-Sunna (2181).
Mama, care este apreciată atât de mult în Islam şi căreia îi sunt date toate aceste drepturi, are o sarcină de îndeplinit. Ea trebuie să aibă grijă de copiii ei, să îi crească bine, să le sădească virtutea în inimă şi să îi facă să deteste răul. Trebuie să îi înveţe să Îi fie supuşi lui Allah, să îi încurajeze să apere ce este corect, să nu îi oprească să lupte pentru Allah din cauza sentimentelor ei materne, ci să favorizeze calea cea bună de manifestare a sentimentelor.
Noi am văzut o mamă credincioasă, Al-Khansaa, îndemnându-şi elocvent cei patru fii ai ei să fie curajoşi şi credincioşi. Apoi, imediat ce bătălia s-a terminat şi vestea morţii celor patru fii ai ei s-a răspândit, ea nu a jelit, ci a mers mai departe, dar a zis cu certitudine şi mulţumire: „Lăudat fie Allah care m-a onorat cu martiriul lor pentru credinţa Sa!”

Prin călăuzirea Coranului, cunoaştem exemple superbe de mame bune care au avut o influenţă şi o poziţie aparte în istoria credinţei în Allah. Mama lui Moise, de exemplu, a răspuns la chemarea şi revelaţia lui Allah, lăsându-şi fiul, lumina ochilor ei, să plutească pe râu, asigurată fiind de promisiunea lui Allah:

Şi i-am revelat Noi mamei lui Moise: «Alăptează-l! Iar dacă te temi pentru el, aruncă-l în mare! Şi nu-ţi fie teamă şi nu fi mâhnită, căci Noi îl vom întoarce pe el la tine şi-l vom face pe el [unul] dintre trimişi!» (Al-Qasas 28:7).

De asemenea, avem exemplul mamei Mariei, cea care a promis că orice va avea în pântece Îi va fi dedicat lui Allah pentru a rămâne departe de orice politeism sau orice altă adorare în afară de cea a lui Allah. Ea s-a rugat lui Allah pentru a-i accepta legământul:

Muierea lui ’Imran a zis: «Doamne, Îţi juruiesc [numai] Ţie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ţie! Primeşte-l de la mine! Tu eşti Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [As-Sami’, Al-’Alim]!» (Aal `Imran 3:35).

Faptul că a descoperit că acel copil era o fetiţă, lucru la care nu se aştepta, nu a împiedicat-o să îşi îndeplinească jurământul, rugându-L pe Allah să o protejeze de tot ce este rău:

Şi când a născut, a zis ea: «Doamne, am zămislit o copilă!», dar Allah ştia bine ceea ce născuse ea. Şi un băiat nu este întocmai ca o copilă! «Eu i-am pus numele Maria şi o încredinţez pe ea şi pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui Şeitan cel izgonit!» (Aal `Imran  3:36).

Mai mult decât atât, Coranul a făcut din Maria (Allah să fie mulţumit de ea!), fiica lui ’Imran şi mama profetului Iisus (Pacea fie asupra sa!), un exemplu de puritate, umilinţă în faţa lui Allah şi credinţă în cuvântul Său:

Şi [la fel şi] pe Maria, fiica lui ‘Imran, care a rămas neprihănită şi am suflat în ea din Duhul Nostru. Şi ea a crezut în cuvintele Domnului ei şi în scripturile Sale şi a fost ea dintre cei supuşi cu statornicie. (At-Tahrim 66:12).

 

_______________

Statutul femeii in Islam, Sheikh Yusuf Al-Qardawi, Editura Femeia Musulmana, 2010, Bucuresti

Source Link

Views: 2

Posturile voluntare ale femeilor

   Muhammad Ali Al-Hashimi Adevărata femeie musulmană împlineşte de asemenea posturile opţionale în alte perioade decât în luna Ramadan, dacă nu este prea greu pentru ea să facă acest lucru. Astfel, ea posteşte în ziua ’Arafa, în ziua ’Aşura68 şi în cea de-a noua zi a lunii Muharram, deoarece postul în aceste zile, dar şi […]

 Muhammad Ali Al-Hashimi

Adevărata femeie musulmană împlineşte de asemenea posturile opţionale în alte perioade decât în luna Ramadan, dacă nu este prea greu pentru ea să facă acest lucru. Astfel, ea posteşte în ziua ’Arafa, în ziua ’Aşura68 şi în cea de-a noua zi a lunii Muharram, deoarece postul în aceste zile, dar şi în altele, reprezintă una dintre faptele bune care ne pot izbăvi de păcate, aşa cum ne-a spus Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

Abu Qatada – Pacea fie asupra sa! – a zis: „Trimisul lui Allah a fost întrebat despre postul din ziua ’Arafa şi el a zis: «Este o izbăvire pentru păcatele anului care a trecut şi pentru ale celui prezent.»”

Ibn ’Abbas a zis că Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a postit în ziua ’Aşura şi le-a poruncit celorlalţi să postească şi ei în această zi.

Abu Qatada – Pacea fie asupra sa! – a zis că Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a fost întrebat despre postul din ziua ’Aşura şi el a zis: „Este o izbăvire a păcatelor din anul care a trecut.”

Ibn ’Abbas a povestit că Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Dacă voi trăi şi la anul, voi posti în cea de-a noua zi (a lunii Muharram).”

Este de asemenea bine să se ţină post şase zile în luna Şawual, aşa cum a spus Profetul: „Pentru cel care a ţinut post în luna Ramadan, apoi l-a continuat cu şase zile [de post] în Şawual va fi precum a postit pentru un an întreg.”

Este de asemenea recomandat să se ţină post timp de trei zile în fiecare lună, conform spuselor lui Abu Huraira: „Cel mai drag prieten al meu (adică Profetul) m-a povăţuit să fac trei lucruri: să postesc trei zile în fiecare lună, să fac două rak’a la rugăciunea duha şi să nu mă culc niciodată până ce nu am făcut uitr.”

Abu Ad-Darda’ – Pacea fie asupra sa! – a zis: „Dragul meu prieten (adică Profetul) m-a povăţuit să fac trei lucruri la care n-am să renunţ niciodată cât voi trăi: să postesc trei zile în fiecare lună, să fac rugăciunea duha şi să nu dorm până nu am făcut uitr.”

’Abdullah ibn ’Amr Al-’Aas – Pacea fie asupra sa! – a spus că Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Postul timp de trei zile în fiecare lună este precum postul pentru o viaţă întreagă.”

Unele relatări descriu aceste zile ca fiind a treisprezecea, a paisprezecea şi a cincisprezecea zi a fiecărei luni, care sunt numite „zilele albe” (al-aiiam al-bid); alte relatări afirmă că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – obişnuia să ţină post trei zile, fără a le preciza, în fiecare lună.

Mu’adha Al-’Adawiia a zis: „Am întrebat-o pe A’işa: «Trimisul lui Allah obişnuia să ţină post trei zile în fiecare lună?» Ea a zis: «Da.» Am întrebat-o: «În ce perioadă a lunii obişnuia să postească?» Ea a zis: «Pentru el nu conta în care perioadă a lunii ţinea post.»”

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 1