Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Documentar – știința și Islamul

  Un documentar BBC despre contributia savanților musulmanilor la știința universală.  Ingineri, savanți, poeți, filozofi, geografi și comercianți care aparțineau lumii islamice (fără a fi neapărat musulmani), au adus contribuții notabile în domenii precum: artă, agricultură, economie, industrie, drept, literatură, navigație maritimă, filozofie, știință, sociologie, tehnologie, realizând o serie de inovații peste acest sistem tradițional […]

SCIENCE_1_55194

Un documentar BBC despre contributia savanților musulmanilor la știința universală.  Ingineri, savanți, poeți, filozofi, geografi și comercianți care aparțineau lumii islamice (fără a fi neapărat musulmani), au adus contribuții notabile în domenii precum: artă, agricultură, economie, industrie, drept, literatură, navigație maritimă, filozofie, știință, sociologie, tehnologie, realizând o serie de inovații peste acest sistem tradițional al concepției islamice. Toate aceste realizări au influențat evoluția civilizației în toate celelalte continente.

Fără aceste mari realizări ale islamului, multe din învățăturile Greciei, Romei și Egiptului antic ar fi fost pierdute pentru totdeauna. Multe astfel de scrieri valoroase ar fi fost pierdute dacă nu ne parveneau traducerile acestora din arabă în turcă, persană, ebraică sau latină. Acest focar de cultură s-a alimentat din esența realizărilor marilor civilizații apuse: mesopotamiană, romană, chineză, indiană, persană, egipteană, greacă și bizantină.

Source Link

Views: 7

Meteoriţii şi asteroizii

Adnan Ash-Sharif   De am voi Noi, am face ca Pământul să se scufunde cu ei sau am face să cadă asupra lor bucăţi din cer. Întru aceasta se află semn pentru orice rob care se căieşte. (Saba’: 9). Până în secolul al XVIII-lea, unele societăţi ştiinţifice au respins ideea căderii unor bucăţi din cer […]

Adnan Ash-Sharif

 

De am voi Noi, am face ca Pământul să se scufunde cu ei sau am face să cadă asupra lor bucăţi din cer. Întru aceasta se află semn pentru orice rob care se căieşte. (Saba’: 9).0 Meteoriţii şi asteroizii

Până în secolul al XVIII-lea, unele societăţi ştiinţifice au respins ideea căderii unor bucăţi din cer pe Pământ. Academia de Ştiinţe din Paris a aruncat la gunoi o mare colecţie de meteoriţi care se aflau printre achiziţiile sale, întrucât unii dintre membrii săi au considerat că aceşti meteoriţi sunt de fapt pietre adunate de pe pământ. Aceasta a fost atitudinea până în anul 1802, când savantul Biot a ajuns la concluzia existenţei unor bucăţi care cad cu adevărat din cer, Pământul fiind expus neîntrerupt unui bombardament cu bucăţi de diferite dimensiuni, structuri şi forme, provenite din cer; unele dintre ele, mai mici, numite meteoriţi, ard şi se dispersează în momentul intrării în atmosfera terestră, ajungând pe Pământ sub formă de cenuşă şi praf, iar altele mari, numite asteroizi, ajung pe suprafaţa Pământului, producând distrugeri şi incendii uriaşe.

Unii asteroizi au greutatea de zeci de tone, cum a fost cel care a căzut în deşertul Arizona (în greutate de şaizeci şi cinci de tone), în urmă cu circa patruzeci de mii de ani, formând un crater cu diametrul de o mie de metri şi cu adâncimea de două sute de metri, devenind un loc turistic de larg interes în Statele Unite. Unii savanţi apreciază că dispariţia dinozaurilor şi a altor şaizeci la sută dintre speciile de animale dispărute cu şaizeci şi 73cinci de milioane de ani în urmă s-ar datora căderii unui asteroid de dimensiuni uriaşe pe Pământ. De asemenea, savanţii apreciază că ciocnirea Pământului de către un asteroid cu dimensiunile de un kilometru pătrat ar avea o forţă de distrugere egală cu explozia produsă de o sută de mii de bombe cu hidrogen cu puterea de o megatonă. Astronomii socotesc că sursa asteroizilor şi a meteoriţilor sunt cometele şi Centura de Asteroizi, descoperită în secolul al XIX-lea, situată între planetele Marte şi Jupiter, alcătuită din patruzeci şi cinci de mii de asteroizi, diametrul celui mai mare dintre ei nedepăşind o mie de kilometri. Cu câţiva ani în urmă, s-a observat pe cer, în plină zi, în Vestul Statelor Unite, o piatră mare a cărei greutate a fost estimată la mii de tone. Acest asteroid s-a apropiat până la înălţimea de şaizeci de kilometri de suprafaţa Pământului, dar nu s-a ciocnit de el, ci s-a închis, întorcându-se în spaţiul extraterestru în zona graniţei cu Canada. Asteroizii sunt corpuri solide, cu diverse structuri şi diverse greutăţi, semănând cu nişte pietre mari, unii dintre ei fiind alcătuiţi din fier în proporţie de până la 90%, omul folosind acest material în vechime la confecţionarea topoarelor. Savanţii apreciază că în fiecare zi cad pe pământ milioane de tone de fier, sub forma unor bucăţi mici, deverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Şi am făcut să coboare fierul în care se află putere mare şi foloase pentru oameni. (Al-Hadid: 25).

Este demn de menţionat aici faptul că Sfântul Coran s-a referit la căderea unor bucăţi din cer şi a stabilit şi sursa lor în asteroizii pe care i-a numit „lămpi” în următoarele versete:

Noi am împodobit cerul cel mai apropiat cu podoaba stelelor (adică am făcut asteroizii pentru a ţine cerul) care apără împotriva oricărui şeitan răzvrătit. Ei nu vor putea să tragă cu urechea la căpeteniile preaînalte şi vor fi loviţi din toate părţile pentru a fi alungaţi şi ei vor avea parte de pedeapsă veşnică, afară de acela care prinde din zbor şi care este urmărit de oastea căzătoare, lucitoare. (As-Saffat:

6-10);

Şi am împodobit Noi cerul cel mai de jos cu candele, în chip de strajă. Aceasta este orânduiala Celui Puternic şi Atoateştiutor [Al-Aziz, Al-Alim]. (Fussilat: 12);

Noi am împodobit cerul cel mai de jos cu candele şi le-am făcut pietre pentru lovirea şeitanilor. (Al-Mulk:5).

Coranul a făcut, de asemenea, o distincţie clară între planetă (kawkab), stea (najm) şi Lună (qamr), dând numele de „stea” oricărui corp care îşi extrage energia şi lumina din sine, aşa cum este Soarele,şi dând numele de „Lună” (qamr) oricărui corp care depinde, în sistemul său de rotaţie, de o anumită planetă (kawkab), aşa cum se poate constata din următoarele versete:

Când Iosif i-a zis tatălui său: «O, tată! Eu am văzut în vis unsprezece planete şi Soarele, şi Luna! Eu le-am văzut prosternându-se dinaintea mea!» (Yusuf: 4).

Savanţii au descoperit până în momentul de faţă nouă planete şi s-ar putea ca în viitor să mai descopere încă două planete, adeverind viziunea lui Iosif.Allah ştie cel mai bine!

Şi când stelele se vor risipi… (At-Takwir:2);

Şi când stelele vor cădea… (Al-Infitar: 2);

Când stelele se vor stinge… (Al-Mursalat: 8);

El este Cel care a făcut Soarele ca o lumină strălucitoare şi Luna ca o lumină. (Yunus: 5);

Şi a făcut Luna să le fie lor lumină şi a făcut Soarele ca o candelă. (Nuh: 16).

 

____________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 2

ÎNVELIŞUL ATMOSFERIC AL PĂMÂNTULUI

Adnan Ash-Sharif Noi le vom arăta semnele Noastre [în cele mai îndepărtate] zări [ale pământului] şi în sufletele lor înşişi, astfel încât să le fie limpede că, el [Coranul], este Adevărul. Oare nu este de ajuns că Domnul tău este Martor la toate? (Fussilat: 53). “Am fost o comoară ascunsă si am voit să fiu […]

Adnan Ash-Sharif

Noi le vom arăta semnele Noastre [în cele mai îndepărtate] zări [ale pământului] şi în sufletele lor înşişi, astfel încât să le fie limpede că, el [Coranul], este Adevărul. Oare nu este de ajuns că Domnul tău este Martor la toate? (Fussilat: 53).

“Am fost o comoară ascunsă si am voit să fiu cunoscut şi, de aceea, am creat făpturile pe el, ca să Mă cunoască “  (Hadis sacru)

“De ce a fost creat Universul? Ce L-a determinat pe Creator să creeze Universul pe care îl cunoaştem? Ce a fost înainte de existenţa Universului?

Lumea perfecţiunii şi a temporalităţii… lumea armoniei absolute… Doar principiul primordial era acolo, în inexistenţă… O forţă nelimitată, fără început sau sfârşit …

Apoi, într-o clipă măreaţă, Creatorul a decis să facă o oglindă a existenţei Sale şi a fost Universul … Oare aşa să fi fost începutul? Probabil că ştiinţa nu o va spune direct, însă ştiinţa în tăcerea ei s-ar putea să fie o dovadă a simţămintelor noastre interioare”.  Jean Guyton, filozof contemporan

 

ÎNVELIŞUL ATMOSFERIC AL PĂMÂNTULUI ÎN CORANUL CEL SFÂNT

images

Învelişul atmosferic al pământului este un scut protector care înconjoară pământul din toate părţile. Alături de soare, de apă, de plante, de particularităţile astronomice şi geologice ale pământului, este unul din factorii principali care a făcut posibilă viaţa pe suprafaţa planetei pământ, spre deosebire de celelalte plante din sistemul solar. Studiul ştiinţific despre învelişul atmosferic a început în cea de a doua jumătate a secolului XVll şi omul continuă să mai descopere şi astăzi informaţii despre acest scut protector care a contribuit la transformarea pământului într-un “pat”, “loc de odihnă” şi “aşternut” pentru fiinţele care trăiesc pe faţa lui. Coranul cel Sfânt s-a referit la învelişul atmosferic în numeroase versete, numindu-l “un acoperiş ridicat”, “un acoperiş bine păzit”, “cerul cel mai de jos”, “şapte ceruri întărite”, “şapte ceruri”, “şapte straturi”, “şapte ceruri unul peste altul”, “cerul cu revenirea ploii”, “cerul bine întocmit” – aşa cum constatăm din versetele următoare:

El este Acela care a creat pentru voi toate câte sunt pe pământ, apoi, s-a înălţat în cer şi a tocmit cele şapte ceruri şi El este Atoateştiutor. (Al-Baqarah 2: 29).

Şi Noi am făcut cerul ca un acoperiş bine păzit şi totuşi ei sunt fără băgare de seamă la minunile Lui. (Al-Anbiyaa` : 32).

Deasupra voastră, am făcut Noi şapte straturi. Şi Noi nu suntem cu nebăgare de seamă faţă de creaţii. (Al-Mu`minun: 17).

Apoi, s-a întors către cer – care era un fum – şi i-a zis lui şi pământului: Veniţi amândoi, de voie sau fără de voie!” Şi au răspuns ei: “Venim, supunându-ne de bunăvoie !”/ Şi le-a hotărât El să fie şapte ceruri, în două zile, şi a orânduit fiecărui cer menirea sa. Şi am împodobit Noi cerul cel mai jos cu candele, în chip de strajă. Aceasta este orânduiala Celui Puternic şi Atoateştiutor. (Fussilat: 11-12).

Allah este Cel care a creat şapte ceruri şi tot atâtea pământuri. Între ele coboară porunca [Sa], pentru ca să ştiţi că Allah este cu putere peste toate şi că Allah cuprinde toate lucrurile cu ştiinţa [Sa]. (At -Talaq: 12).

Acela care a creat şapte ceruri unul peste altul, fără să vezi nici o nepotrivire în creaţia Celui Milostiv. Întoarce-ţi privirea! Oare vezi tu vreo  crăpătură? ( Al-Mulk: 3).

Oare nu aţi văzut voi cum a creat Allah şapte ceruri, unul peste altul? (Nuh: 15).

Oare nu se uită ei spre cerul de deasupra lor cum l-am înălţat Noi şi l-am înfrumuseţat şi cum nu are el nici un fel de crăpături? (Qaf: 6).

Pe cerul cel bine întocmit! (Adh-Dhariyat: 7 ).

Pe cerul cel cu revenirea [ploii]. (At-Tariq : 11).

În versetele enumerate cunoscătorul învelişului atmosferic al pământului găseşte principiile de bază ale acestei ştiinţe, aşa cum a descoperit-o omul cu numai puţin timp în urmă.

Cât despre musulmanul neinformat în privinţa detaliilor stiinţifice ale structurii învelişului atmosferic, aceste lucruri nu-i vor deveni vizibile decât dacă, printr-un studiu ştiinţific simplu al informaţiilor cuprinse în fiecare verset şi în lumina istoriei descoperirii lor de către om, i se va arăta miracolul ştiinţific coranic, prin intermediul căruia vom găsi dovada indiscutabilă a existenţei Creatorului şi a faptului că Sfântul Coran reprezintă Cuvântul lui Allah Preaînaltul. Prin aceasta dovedim de asemenea stupiditatea logicii acelora care se îndoiesc de Allah, de Coranul cel Sfânt şi de ştiinţa lui, fără să se bazeze pe vreo dovadă. De asemenea, îl transferăm pe musulman de la credinţa instinctivă la credinţa statornică bazată pe ştiinţă, căci orice credinţă adevărată este în opinia noastră şi mai ales în secolul XX rezultatul unui studiu ştiinţific al versetelor lui Allah, înainte de a fi o chestiune afectiv – emoţională. Nu există angajare faţă de învăţăturile Islamului fără o credinţă adevărată şi nu există credinţă adevărată fără un argument categoric, iar argumentele categorice sunt constantele ştiinţifice coranice, adeverind spusele lui Allah Preaînaltul:

Şi cei cărora li s-a dat ştiinta văd că ceea ce ţi s-a timis de către Domnul tău, este Adevărul care călăuzeşte către calea Celui Puternic şi Celui Vrednic de Laudă. (Saba: 6);

Aceasta este o vestire pentru oameni, pentru ca să fie preveniţi prin ea şi pentru ca să ştie că El este un Dumnezeu Unic şi să ia aminte cei înzestraţi cu judecată! (Ibrahim : 52 ).

Şi s-a relatat că profetul Muhammad a spus: “Şi oare este Coranul de folos, fără de ştiinţă?”.

 

_____________________________

Centrul Cultural Islamul Azi

Source Link

Views: 5