Tag: Islamic

Mileniul trei – partea a II-a

 

Natura fundamentală a umanității

 

Nature-Animal-Babies-turtle-In-Stone-BeachDupă ce am prezentat chestiunile ce reprezintă baza acestui subiect ca pe o introducere, putem trece la studierea mileniului al treilea.

Istoria umană a început cu doi oameni care au constituit esența umanității și care s-au completat unul pe celălalt. Oamenii au trăit vieți liniștite în timpul acestei ere a mamei și tatălui originali și a familiilor ce au descins din ei. Aceștia erau o societate unită care avea aceleași viziuni și care împărțeau același mediu și vieți.

Din acea zi esența umanității a rămas neschimbată și așa va rămâne. Realitățile vieților lor, structura lor fizică, principalele caracteristici, nevoile de bază, locul și timpul nașterii, selectarea părinților, caracteristicile înnăscute, precum și mediul înconjurător natural, nu s-au schimbat. Deci, dezvoltarea și modificarea realităților secundare ale vieții ar trebui să se bazeze pe axa acestor valori și realități primare, pentru ca viața să continue ca un paradis lumesc umbrit de Rai.

Am menționat mai sus câteva caracteristici ce par a fi neplăcute și dăunătoare. În același fel, există câteva trăsături umane ce par dăunătoare la o primă vedere: ura, gelozia, dușmănia, dorința de a-i domina pe ceilalți, lăcomia, furia și egoismul. Ființa umană mai are de asemenea și alte dorințe înnăscute ce permit continuitatea vieții sale lumești, precum nevoia de a mânca sau de a bea, precum și lăcomia și mânia. Toate dorințele și nevoile umane ar trebui antrenate și ghidate spre valorile eterne, universale și invariable care se adresează aspectelor fundamentale ale umanității. Nevoia de a mânca și de a bea, precum și dorința asociată cu lăcomie și mânie, pot fi înfrânate și transformate în mijloace de bine absolut sau relativ.

Astfel pot deveni egoismul și ura surse de atribute bune. Gelozia și rivalitatea pot fi transformate în fapte bune și caritate. Dușmănia poate fi transformată în dușmănie împotriva lui Satana, cel mai mare dușman al umanității, și împotriva sentimentului de dușmănie și ură în sine. Lăcomia și furia pot forța omul să facă fapte bune fără a obosi însă. Egoismul poate sublinia aspectele neplăcute are sufletului carnal (nafs), căutând astfel să antreneze și să purifice sufletul, nescuzându-i faptele rele.

Toate sentimentele negative pot fi transformate în surse de bunătate prin antrenament și luptă. În acest mod atinge individul nivelul “celei mai bune Creații”, călătorind pe calea transformării dintr-o ființă umană potențială și perfectată, în cel mai bun model, simbol și reprezentat personal al creației și existenței.

În ciuda acestui fapt, realitățile vieții umane nu urmează întotdeauna aceste repere. Sentimentele negative și atributele lor înfrâng adesea oamenii, trăgându-i spre a fi dominați de ele într-un asemenea fel încât chiar și religiile care ghidează oamenii spre bunătate și blândețe sunt abuzate. Viața umană, la nivelul individului și al umanității ca întreg, este doar o însumare a internului, a luptelor personale și ale manifestărilor lor externe. Aceste maree fac din lumea personală a individului, din societate și istorie un ring de luptă, război, opresie și tiranie. Drept rezultat, ființele umane sunt cele care suferă consecințele.

Bărbații și femeile primesc întotdeauna fructele faptelor lor. În prima perioadă a acestei istorii, umanitatea a trăit o viață plăcută, fiind o societate unică ale cărei membri au împărțit bucurii și tristețe. Dar, mai apoi, și-au legat găturile și picioarele cu un jug ruginit compus din lanțuri de opresie, ca rezultat al geloziei și lăcomiei. Rezultatul a fost omorârea lui Abel de către Cain. Iată deci cum a pășit umanitatea pe calea dezbinării. Deși mileniile vin unul după altul ca zilele, anotimpurile și anii, acest “ciclu” încă mai continuă.

 

Mileniul doi

Mileniul al doilea a început cu cruciade și mai apoi cu invazii ale mongolilor asupra lumii islamice, care au fost precum inima Pământului și a istoriei în acele timpuri. În ciuda războaielor și a distrugerilor, a crimelor comise uneori în numele religiei și alteori în numele economiei, politicii și supremației militare, acest mileniu a văzut punctul culminant al civilizațiilor estice, bazate pe valori metafizice, universale, eterne și al civilizațiilor vestice, bazate pe științe fizice. Au avut loc multe descoperiri geografice însemnate și invenții științifice.

Oricum, civilizațiile estice și vestice au existat separat unele de celelalte. Această separare, care nu ar fi trebuit să se întâmple, a fost bazată pe retragerea celei din urmă din domeniul intelectual și din știință, în timp ce următoarea s-a retras din valorile metafizice, universale, eterne și invariabile. Din cauza aroganței și egoismului crescânde ale umanității, bărbații și femeile au trebuit să trăiască colonialismul mondial, masacre imense, revoluții ce au distrus milioane de vieți, războaie incredibil de destructive și sângeroase, discriminări sociale, nedreptăți economice și sociale și cortine de metal construite de regimuri ale căror ideologii și filozofii au căutat să nege esența, libertatea, meritul, și onoarea umanității. Din această cauză, dar și din cauza unor preziceri din Biblie, că mulți oameni din Vest se tem că lumea va fi din nou inundată de răuri de sânge și distrugeri. Ei sunt pesimiști și îngrijorați din cauza noului mileniu.

 

 

sursa: ro.fgulen.comSource Link

Views: 0

Multiculturalitatea in spatiul european – 2

 

 

Terorismul şi extremismul, „fundamentalismul islamic”, au devenit teme abordate de fiecare segment al mijloacelor de comunicare în masă. Ştirile centrate pe teroarea generată de actele de terorism, revendicate sau nu, sunt difuzate pe prima pagină a diverselor canale media şi sunt însoţite de comentarii încărcate de stimulente emoţionale. Teroriştii atrag atenţia oamenilor, indiferent de apartenenţa lor politică, religioasă, de nivelul educaţional sau de locul în care locuiesc. Fenomenul terorismului nu se mai limitează la o ţară anume, ci a devenit o problemă internaţională. Tendinţa sa dinamică este alimentată de rolul pe care acesta îl joacă în arena politicii mondiale. Uneori, terorismul capătă semnificaţii generatoare de multiple efecte, la care partidele politice apelează atunci când încearcă să-şi împlinească obiectivele pe fondul tensionat al politicii internaţionale. Pentru unele grupuri politice a reprezentat şi reprezintă în continuare singurul pretext motivabil pentru a-şi exprima poziţia şi a-şi proclama cauza lor politică.
Regretabil este însă că unele canale media încearcă să stabilească anumite relaţii între Islam şi terorism. Scopul acestora este de a defăima şi a păta reputaţia şi imaginea Islamului. Mulţi occidentali au început să promoveze ideea conform căreia terorismul şi extremismul ar reprezenta două trăsături ale musulmanului, indiferent de locul în care acesta ar trăi. Nu există nicio poruncă divină în Islam care să îndemne musulmanii să comită acte de terorism. Din punctul de vedere al Islamului, aceste acte sunt condamnabile, periculoase şi au consecinţe notorii. Comiterea unor astfel de acte este echivalată, în viziunea islamică, cu opresiunea şi păcatul săvârşit împotriva omului, în general. Dacă o persoană cercetează cele două surse principale ale constituirii Islamului – Coranul şi Tradiţia Profetului Muhammed, nu va descoperi niciun fundament al ideii conform căreia ar exista porunci divine, adresate musulmanilor, de a săvârşi acte de violenţă şi terorism. Aceste două surse principale sunt lipsite complet de orice concepte sau expresii care să îndemne musulmanul la încălcarea drepturilor celorlalţi.
În plus, cele mai multe cercetări ne fac să credem – obiectiv şi unanim acceptat – că definiţiile terorismului nu s-au pus întotdeauna de acord. Cineva este terorist, iar altcineva este luptător pentru libertate. Această întrebare primeşte răspuns în funcţie de sistemul de referinţă, dar, în orice caz, este nevoie de o definiţie. Pentru a iniţia o luptă internaţională împotriva terorismului nu este suficient să spunem că cineva arată ca un terorist, că discursul cuiva sună precum al unui terorist sau instigă la terorism. Şi nici nu trebuie să încadrăm în anumite categorii terorismul: intern sau internaţional, tolerabil sau intolerabil. Toate acestea reflectă subiectivismul punctelor de vedere, acest subiectivism neajutându-ne să identificăm adevăratul terorism. O definiţie corectă şi obiectivă a terorismului ar trebui să se bazeze pe legile internaţional acceptate în care să fie specificat clar ce este permis şi ce nu în războaiele convenţionale dintre naţiuni, să fie instituite convenţii care să diferenţieze clar între soldaţi şi criminalii de război care atacă civilii deliberat, între lupta de gherilă şi terorism, între ţintele militare şi cele civile în război.

europa musulmaniDin punctul de vedere al unora dintre europeni valorile islamice nu se suprapun cu democrația și drepturile omului. Însă această imagine a fost creată Islamului și prin influența unor state autoritare, dictatoriale. Realitatea condiției femeii în unele state dictatoriale așa-zis islamice au condus la critici majore din partea europenilor. De asemenea acțiuni neislamice și inumane precum crimele de onoare săvârșite de unii musulmani duc la etichetarea întregii comunități musulmane. Din motive precum acestea, în a doua jumătate a secolului XX, musulmanii au devenit după evrei categoria de “ceilalți” ai Europei. Astfel terorismul, moscheile, minaretele, vălul, burqa și caricaturile Profetului Muhammed au devenit simbolurile acelui Islam înfricoșător dinăuntrul granițelor Europei. Astfel că după atacurile din 11 septembrie musulmanii care ajunseseră în categoria “celorlalți” ai Europei au ajuns țintele a numeroase acte de discriminare. În raportul E.U.M.C. a fost acordat foarte mult spațiu și atenție acestor tipuri de discriminări. În urma anchetelor și cercetărilor făcute a ieșit la iveală faptul că musulmanii în Europa suferă de discriminare în ceea ce privește condițiile de lucru, trai sau educație.Source Link

Views: 2

Multiculturalitatea în spațiul european – 1

 

Istoricii menționează primele contacte ale musulmanilor cu Europa ca fiind reprezentate de formarea statului musulman omeyad Andaluzia. Este conscut faptul că din sec. al VIII-lea și pînă în sec. al XV- lea, lumea islamică era superioară lumii creștine în cele mai multe aspecte. Nenumărați istorici, sociologi, cercetători și academicieni menționează rolul cel puțin însemnat al Islamului în renașterea civilizației Europene. Astfel că operele de artă inedite, centrele de traduceri ale operelor clasice din greaca veche în arabă, lucrările în diferite domenii ale savanților musulmani ai vremii, contribuția fundamentală în domenii precum medicina, geografia, astronomia, chimia, botanica, matematica au continuat să fie amintite până în zilele noastre. Statul Andaluzian rămâne în istorie și unul dintre puținele state care a reușit să creeze o adevărată comunitate interculturală în care creștini, musulmani și evrei au format o societate puternică cu principii indivizibile. A urmat mai târziu o perioadă în care și-a lăsat Imperiul Otoman amprenta multiculturalismului. În momentul de față Islamul în Europa se află tot în ascensiune prin fenomenul de imigrație al musulmanilor ce a început în anii ’50 – ’60. Din păcate, islamul nu a revenit în atenția Europei prin prisma științei, culturii, progresului civilizațional și a bunăstării, ci a început să fie eticheta terorismului. Atacul asupra Statelor Unite de la 11 septembrie 2001 a devenit punct de referință pentru întreaga lume, reprezentând momentul din care musulmanii au început să fie etichetați drept teroriști, violenți, radicali, extremiști. Atacurile teroriste din Madrid, Londra, Bali sau Istanbul au pătat destul de mult imaginea toleranței islamice și a conviețuirii interculturale.

La momentul acestor atacuri în Europa trăiau zeci de milioane de musulmani proveniți din diverse culturi, procentul lor diferind de la stat la stat. Dacă în 1950 în Europa trăiau 800.000 de musulmani, astăzi numărul lor se ridică la peste de 50.000.000 (conform statisticilor oferite de Federtația Organizațiilor Islamice din Europa).

Deși poate că în unanimitate musulmanii din Europa și-ar exprima dezacordul față de invadarea Irakului și a Afganistanului, tot la fel, în unamitate ar refuza să catalogheze guvernele respective guverne sioniste cruciate. Musulmanii au condamnat acele atacuri, cu atât mai mult cu cât cei care se pare că au săvârșit acele atacuri sunt considerați păcătoși conform Coranului și în niciun caz nu „eroici mujahedini”, iar atacul un atac terorist condamnabil, și nu un „atac militar slăvit” sau un „atac binecuvântat”.

uniunea europeanaPentru prevenirea radicalizării noului terorism în spaţiul UE au fost stabilite unele direcţii prioritare: dezvoltarea dialogului inter-cultural, în interiorul şi în afara spaţiului european; promovarea democraţiei, educaţiei şi prosperităţii economice în statele UE, dar şi în statele asistate de către aceasta; dezvoltarea unei strategii media şi de comunicare adecvate unei mai bune înţelegeri a politicii UE în domeniu.

Organizațiile islamice și comunitățile musulmane din Europa și din întreaga lume au condamnat atacurile teroriste într-o voce cu autoritățile europene, indiferent care au fost autorii lor sau pretextele care au orbit mintea și sufletele acelora care au crezut că prin aceste acte o cauză a lor va găsi soluția. Musulmanii din Europa sunt și ei vizați odată cu europenii de acest tip de atacuri care nu semnează în numele unei religii sau culturi anume, așa cum țintele lor se știe că nu sunt îndreptate asupra unor religii sau culturi anume.

 

Source Link

Views: 0