Vestimentatia si podoabele

DOMENIUL VESTIMENTAŢIEI ŞI AL PODOABELOR Islamul i-a permis musulmanului, ba chiar i-a cerut să aibă o înfăţişare plăcută, să se îmbrace frumos, folosind veşmintele şi podoabele pe care le-a creat Allah. Islamul urmăreşte prin îmbrăcăminte două scopuri: acoperirea goliciunilor şi împodobirea. De aceea, Allah i-a binecuvântat pe oameni cu veşmintele pe care le-a orânduit pentru […]

DOMENIUL VESTIMENTAŢIEI ŞI AL PODOABELOR
Islamul i-a permis musulmanului, ba chiar i-a cerut să aibă o înfăţişare plăcută, să se îmbrace frumos, folosind veşmintele şi podoabele pe care le-a creat Allah. Islamul urmăreşte prin îmbrăcăminte două scopuri: acoperirea goliciunilor şi împodobirea. De aceea, Allah i-a binecuvântat pe oameni cu veşmintele pe care le-a orânduit pentru ei. Şi a grăit Allah Preaînaltul:
’’O, fii ai lui Adam! Noi v-am dat vouă straie care să vă acopere goliciunile, ca şi podoabe.’’ (Al-’A’raf: 26 ).
Acela care neglijează unul dintre cele două aspecte – acoperirea goliciunii şi împodobirea – este abătut de la calea Islamului, apucând pe calea lui Şeitan. Acesta este secretul celor două apeluri pe care Allah le-a adresat oamenilor, după apelul precedent, avertizându-i asupra goliciunii şi asupra abandonării podoabelor, socotindu-le echivalente cu urmarea paşilor lui Şeitan.
Allah Preaînaltul a grăit:
’’O, fii ai lui Adam! Să nu vă amăgească Şeitan, aşa cum i-a scos pe strămoşii voştrii din Rai , dezbrăcându-i de veşmintele lor, ca să le arate goliciunile lor! ’’ (Al-’A’raf: 27)
Şi tot Allah Preaslăvitul a grăit:
’’O, fii ai lui Adam! Puneţi-vă veşmintele voastre la toate locurile de Rugăciune! Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceţi măsura! ’’ (Al-’A’raf: 31)
CS Fall Leaves large.jpg.CROP .promo mediumlarge Vestimentatia si podoabeleIslamul le-a impus musulmanilor să-şi acopere goliciunea pe care omul civilizat se sfieşte prin firea sa să şi-o lase descoperită, pentru a se deosebi de animalul gol. L-a chemat să se acopere chiar şi atunci când se află departe de ceilalţi oameni, pentru ca sfiiciunea să devină pentru el religie morală. Bahz bin Hakim a transmis, preluând de la tatăl său, care la rândul lui a preluat de la bunicul lui, care a spus: Am zis: O, Trimis al lui Allah! În privinţa goliciunilor noastre, cui putem să le arătăm şi cui nu avem voie să i le arătăm? Atunci i-a răspuns lui: ’’ Acoperă-ţi goliciunile afară de muierea ta sau afară de cele pe care le stăpâneşte dreapta ta! ’’ I-am zis: O, Trimis al lui Allah! Şi dacă oamenii se află împreună, amestecaţi unii cu alţii? Şi el a răspuns: ’’ Dacă se poate să nu le vadă nimeni, [ este mai bine aşa ] să nu le vadă! ’’ Am zis: Şi dacă unul dintre noi este singur? Şi a răspuns: ’’ Mai potrivit este să te sfieşti faţă de Allah Binecuvântatul şi Preaînaltul! ’’.
Sursa: Extras din „Permis si Interzis in Islam”, de Yusuf Al-Qardawi, femeiamusulmana.blogspot.com
Source Link

Views: 2

CREDINŢA – O FORŢĂ REVOLUŢIONARĂ

  Muhammed Al-Ghazali   O credinţă puternică şi fermă este ca un izvor necesar din care se revarsă forţa pentru faptele dorite, curajul râvnit şi capacitatea de a îndura necazurile şi de a înfrunta pericolele. Ea creează în om un sentiment de nerăbdare şi un ataşament adânc faţă de idealul său astfel încât, dacă nu […]

 

Muhammed Al-Ghazali

 

O credinţă puternică şi fermă este ca un izvor necesar din care se revarsă forţa pentru faptele dorite, curajul râvnit şi capacitatea de a îndura necazurile şi de a înfrunta pericolele. Ea creează în om un sentiment de nerăbdare şi un ataşament adânc faţă de idealul său astfel încât, dacă nu reuşeşte să-şi atingă obiectivul propus, nu ezită să-şi bea partea din cupa morţii.

Când credinţa se strecoară în inima omului şi prinde în ea rădăcini adânci, scoate la iveală doar astfel de rezultate. Ea umple inima şi mintea omului cu o asemenea forţă ce acoperă şi influenţează toate celelalte trăsături ale lui. Dacă îşi deschide gura, vorbeşte cu încredere şi siguranţă. Când începe un lucru, îl face cu interes deplin şi sinceritate. Dacă porneşte într-o călătorie, destinaţia se află înaintea ochilor săi. Dacă se bucură de judecată dreaptă, atunci şi lumea inimii este locuită de entuziasm şi curaj nestăvilit. Ezitarea nu-şi găseşte loc în inima sa şi nici vitejiile nu-l urnesc din calea sa, nici nu-l abat de la ţinta pe care şi-a propus-o. Nu este de mirare dacă se adresează tututor precum a zis un poet Urdu: „Vino-ncoace, o, tiranule! Să ne încercăm măiestria, / Tu încearcă-ţi săgeata, eu îmi voi încerca ficatul (curajul)”. Şi îi provoacă pe ceilalţi, atfel:

Lucraţi voi după atitudinea voastră şi voi lucra eu [după atitudinea mea] şi [curând] veţi afla voi / asupra cui va veni chinul care îl înjoseşte şi asupra cui se va coborî osânda veşnică!
[Az-Zumar 39:39, 40]

Acest accent provocator, acest spirit independent în fapte şi acţiuni, această încredere de sine în înţelegerea adevărului şi tradiţiei sunt calităţi ce-l desemnează drept o persoană marcantă în viaţă. El îi tratează pe oameni în lumina faptelor văzute şi trăite de el. Dacă îi află pe oameni procedând cu dreptate şi sinceritate, el îşi întinde mâna pentru cooperare, iar dacă îi vede că fac greşeli, se retrage şi îşi menţine conştiinţa vie şi trează.

Trimisul lui Allah a spus: „Fiecare dintre voi va trebui să înceteze să umble cu orice călător. Să nu spună că se află alături de ceilalţi şi dacă ceilalţi fac fapte bune, atunci face şi el la fel, iar dacă ceilalţi fac fapte rele, atunci şi el li se alătură. Să vă pregătiţi să cooperaţi cu ei dacă fac fapte cinstite şi să vă feriţi dacă fac fapte josnice”. (consemnat de Tirmizi)

Însă cel slab devine sclavul tradiţiilor şi obieceiurilor comune. Comportamentul unui astfel de om este condus de lucrurile care sunt comune societăţii. Dacă aceste obieceiuri şi practici sunt greşite şi instructive, atunci el cară povara necazurilor acestei lumi şi a celei ce va să vină.

Numeroase feluri de inovaţii au devenit obişnuite printre oameni, cu ocazia sărbătorilor sau doliului. Ei acordă mai multă atenţie acestor fapte inovatoare decât realităţile religiei.

credintaUn drept-credincios nu manifestă însă nici un interes faţă de astfel de lucruri care, din perspectivă religioasă, nu sunt susţinute de nici o dovadă. El întâmpină împotrivire şi dificultăţi dacă se opune obieciurilor populare şi tradiţionale, dar este evident că nu trebuie să-i pese de părerea nimănui, în ceea ce priveşte lucrările lui Allah. El trebuie să-şi atingă idealul. Săgeţile criticii şi înţepăturile limbii nu-i pot sta în cale.

Minciuna, care uneori este „succes”, este ulterior manevrată de indivizi puternici ce apoi distrug statutul şi rangul. Nici aceasta nu poate rezista multă vreme cu ajutorul şi sprijinul aliaţilor ei, fiindcă mulţi duşmani care astăzi o îmbrăţişează, fiind înşelaţi de minciună, mâine vor deveni suporteri ai celorlalţi duşmani. Ei le aprobă ţintele şi obiectivele, după ce le află caracterul şi îşi promit sprijinul după ostilităţi puternice şi duşmănoase.

Ibn Abbas a povestiti că Trimisul lui Allah a zis: „Allah nu este mulţumit de cel ce a căutat să facă pe plac oamenilor, nemulţumindu-L pe El, iar acei oameni sunt şi ei nemulţumiţi, deoarece au făcut pe plac celui ce şi-a atras nemulţumirea lui Allah. Allah este mulţumit de cel ce, nemulţumindu-i pe oameni, i-a făcut Lui pe plac şi i-a făcut acestuia vorbirea minunată şi faptele frumoase în ochii celorlalţi”. (consemnat de At-Tabarani).

Un musulman trebuie să se ţină pe lângă ceea ce el crede că este adevărat şi să nu ia în seamă insultele, bătaia de jos şi necazurile cu care se confruntă. El trebuie să adopte un comportament care să-i permită întotdeauna să încerce să obţină răsplata (sewab) de la Allah. Dacă aceia care cred în superstiţii şi lucruri absurde îşi bat joc şi râd de cei credincioşi, atunci un drept-credincios trebuie să fie puternic şi să-şi apere drepturile cu hotărâre.

Iar când te văd, nu te iau ei decât în derâdere: Acesta este cel pe care l-a trimis Allah ca Trimis? / Puţin a lipsit să ne ducă pe noi în rătăcire de la zeii noştri, dacă noi nu ne-am fi ţinut de ei cu statornicie! Însă ei vor şti, când vor vedea chinul, cine este mai rătăcit de la drum. [Al-Furqan 25:41, 42]

Fără îndoială, un musulman trebuie să simtă în personalitatea lui, forţa credinţei, iar, în mintea sa, apăsarea şi teama credinţei. Dacă lucrurile din jurul său nu-l influenţează, atunci el este precum o stâncă ce nu tremură sub biciuirea valurilor mării. Ce rău pot face oamenilor aceştia unuia care simte în inima sa, forţa credinţei şi încrederii, iar în virtutea legăturii cu Domnul său şi a statorniciei în religia sa, simte înlăuntrul său o nouă hotărâre şi un curaj proaspăt? Chiar dacă toţi aceştia se reped şi-l atacă, nu vor fi în stare să-i facă nici un rău.

Ibn Abbas povesteşte că odată călărea în urma Profetului . Acesta a zis: „O, Copile! Adu-ţi aminte de Allah şi El va avea grijă de tine. Adu-ţi aminte de Allah, pe El îi vei afla pretutindeni. Recunoaşte dreptul lui Allah, la bunăstarea ta şi El te va recunoaşte că eşti la ananghie. Dacă ai nevoie de ceva, cere lui Allah. Dacă îţi trebuie ajutor, caută ajutorul lui Allah, căci nimeni nu te va putea ajuta dacă Allah nu îngăduie să fii ajutat şi ei nu vor avea nici o putere. Şi dacă alţii vor să-ţi facă rău, însă Allah nu a hotărât acest lucru pentru tine, ei nu-ţi vor putea atinge nici măcar un fir de păr din cap. Cerneala de pe condei s-a uscat şi filele au fost adunate.”

Forţa unui musulman îşi trage seva din credinţa pe care o nutreşte în Unicitatea lui Allah. Deopotrivă, celelalte calităţi îl împiedică să accepte vreo ocară sau insultă în lumina aceasta, fiindcă un musulman este respectat şi i se acordă un rang înalt pe baza legăturii sale cu cerurile. În propria sferă de credinţă, el are forţa unei întregi comunităţi. Acestea sunt cuvintele lui Allah, ce vorbesc pentru el:

Spune: Oare să-mi iau eu alt aliat decât Allah, Creatorul cerurilor şi al pământului? El este Cel Mare care îi hrăneşte [pe toţi] şi căruia nu I se dă hrană”. „Spune: Mi s-a poruncit mie să fiu primul care primeşte Islamul! Şi să nu fii dintre politeişti!
[Al-An`am 6:14]

 

_______

Caracterul Musulmanului, Muhammed Al-Ghazali, Editura Femeia Musulmana, Bucuresti, 2010

Source Link

Views: 1

CUM SA NE TRATAM UNII PE ALTII

De Sheikh Khâlid al-Saq`abî   Islamul ne invata cum ar trebui sa fie relatiile dintre noi oamenii. Cel mai important principiu pe care ar trebui sa ni-l insusim in acest sens este: “a iubi si a detesta de dragul lui ALLAH” Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam a spus: “Acela care iubeste de dragul lui ALLAH, uraste […]

De Sheikh Khâlid al-Saq`abî

 

Islamul ne invata cum ar trebui sa fie relatiile dintre noi oamenii. Cel mai important principiu pe care ar trebui sa ni-l insusim in acest sens este: “a iubi si a detesta de dragul lui ALLAH”

Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam a spus: “AInterpersonal-Relations-Skills-300x199cela care iubeste de dragul lui ALLAH, uraste de dragul lui ALLAH, da de pomana de dragul lui ALLAH si opreste (nt de la ceea ce este interzis) de dragul lui ALLAH, intr-adevar credinta lui este perfecta.”

Acesta este cel mai important principiu care ar trebui sa ne conduca relatiile interpersonale; inseamna ca relatiile cu ceilalti oameni nu sunt bazate pe interese proprii si nu sunt nici motivate de ele.

Musulmanul nu gandeste doar “ce obtin?” ca si cum relatiile sale ar dura doar atat timp cat ar avea un beneficiu de obtinut si s-ar sfarsi cand interesele sale sunt satisfacute.

Pe de alta parte, o relatie bazata pe dragoste, de dragul lui ALLAH, reprezinta o relatie care nu se va termina niciodata, nici chiar dupa moarte; ea va continua etern.

Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam a spus: “Sunt sapte cei pe care ALLAH ii va umbri cu umbra Sa, intr-o zi cand nu va fi nicio umbra decat umbra Sa…” si el a mentionat printre acestia: “…doi oameni care se iubesc de dragul lui ALLAH, se intalnesc si-si petrec timpul doar pentru acest motiv”. [Sahih al-Bukhari, Sahih Muslim]

Ibn Hajr, in comentariile sale asupra acestui acest hadis a spus ca, in mod clar se refera la barbati si la femei deopotriva, cu toate ca, referirea este la barbati.

Sunt o serie de drepturi pe care oamenii le au unii asupra altora. Aceste drepturi ne ajuta sa ne calauzim relatiile. As dori sa mentionez pe scurt opt dintre aceste drepturi pe care noi, ca si musulmani ar trebui sa ne straduim sa le aplicam in modul in care ne tratam unul pe celalalt. Am sa intaresc ceea ce afirm cu exemple concrete din vietile predecesorilor nostri drept-credinciosi.

1. Dreptul financiar pe care il avem unula supra altuia; fiecare dintre noi are obligatia de a intretine din punct de vedere material pe cineva care are nevoie de acest lucru. Cu toate acestea, nu trebuie sa ne facem rau noua insine procedand astfel.

Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam, ne-a vestit ca ALLAH a spus: “Li se cuvine dragostea Mea acelora care isi daruiesc unul altuia de dragul Meu.”

Yazid bin `Abd al-Malik a spus: “Imi e rusine in fata lui ALLAH sa-I cer Lui intrarea in paradis pentru unul dintre fratii mei si pe urma sa ma zgarcesc sa-i dau lui (nt acestui om) o moneda de aur sau de argint.”

2. De asemenea noi trebuie sa le asiguram hrana si imbracaminte acelora care au nevoie de ele. ALLAH sa-l binecuvanteze pe Abu Sulayman al-Darani, care a spus: “Daca toata viata acestei lumi s-ar strange intr-o imbucatura de hrana care a fost in mana mea si un frate s-ar apropia de mine pentru ea, i-as da cu drag lui acea imbucatura.” El a spus de asemenea: “Pot sa pun o bucata de mancare in gura fratelui meu si simt gustul ei in propria mea gura.”

3. De asemenea trebuie sa ne sprijinim unii pe altii, fizic si moral. Trebuie intotdeauna sa fim pregatiti sa dam o mana de ajutor si sa facem ceva personal de dragul altcuiva.

Muhammad bin Ja`far a spus: “Imediat fac ceea ce doresc dusmanii mei sa fac, pentru ca detest ca ei sa fie dezamagiti de mine.” Daca este asa in ceea ce-i priveste pe dusmani, atunci cum ar trebui sa ne comportam fata de prietenii nostri?

4. Trebuie sa le aratam celorlalti sentimente pozitive.

Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam a spus: “Daca unul dintre voi iubeste pe cineva, lasati-l sa-I spuna acestuia.”

Este de asemenea corect pentru noi sa aparam onoarea altcuiva atunci cand cineva vorbeste acea persoana de rau.

Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam a spus: “Oricine apara reputatia fratelui sau musulman, va avea dreptul de la ALLAH sa-l apere pe el de foc in ziua judecatii.”

5. Trebuie sa ne iertam unii altora greselile si defectele; aceste greseli pot fi carente in religia (credinta) persoanei respective, iar altele in modul in care suntem tratati.

In primul caz, ceea ce este nevoie de la noi este un sfat sincer. Trebuie ca dorinta de a incerca sa il calauzim pe fratele sau sora noastra inapoi la calea cea dreapta sa fie puternica. S-a relatat din vietile predecesorilor nostri drept-credinciosi ca doi frati in credinta au fost foarte apropiati, apoi unul dintre ei a pacatuit. Oamenii l-au sfatuit pe omul credincios sa-l abandoneze pe prietenul sau pacatos. Acesta a refuzat spunand: “El are nevoie de mine in aceasta incercare mai mult decat a avut vreodata inainte. Trebuie sa-l ajut si sa ma rog la ALLAH sa-l aduca inapoi asa cum era el.”

Asa cum, in ciuda unui comportament gresit avem alaturi pe cineva, ar trebui sa trecem cu vederea si sa ne amintim ca nimeni nu este perfect si ca nu putem astepta de la altul ca vreodata, intr-o buna zi sa nu manifeste un rau comportament.

6. Trebuie sa ne rugam pentru ceilalti atat in timpul vietii lor, cat si dupa cei ei mor.

Profetul a spus: “Rugii pe care musulmanul o face in taina pentru fratele i se va raspunde. Este un inger pe capul sau si de cate ori se roaga pentru fratele sau, ingerul spune: “Amiin, la fel si pentru tine.” [Sahih Muslim]

Companionul Abu al-Darda`, ALLAH sa fie multumit de el a spus: “Ma rog pentru saptezeci dintre fratii mei in timp ce ma prosternez in rugaciune.”

7. Trebuie sa fim fideli in relatiile noastre. Corectitudinea unul fata de altul este ceva ce trebuie sa continue chiar si dupa ce o persoana a murit, pastrand relatia cu copiii decedatului si cu cei dragi lui. Dragostea ta fata de acea persoana este destinata vietii de apoi si daca aceasta dragoste a incetat cand persoana respective a murit, atunci inseamna ca ea nu a existat niciodata. Se spune ca putina credinta devotata dupa moarte este mult mai pretioasa decat o cantitate mare in timpul vietii.

8. Trebuie sa le usuram oamenilor treburile si sa nu asteptam prea mult de la ei. Nu este bine sa ii impovaram pe oameni cu ceea ce ar fi greu sau costisitor pentru ei.

Imam al-Fudayl a spus: “Cateodata, cand oamenii se abandoneaza unul pe altul, este din cauza impovararii pe care ei si-au impus-o unul altuia.”

Cand oamenii isi usureaza unul altuia, dragostea care exista intre ei se va intari.

Inshaa ALLAH sa ne ajute ALLAH Subhannahu wa Ta`ala sa aplicam aceste principii in vietile noastre si Inshaa ALLAH, EL, Marire Lui sa intareasca dragostea pe care o avem unii fata de altii, de dragul lui ALLAH.

 

Sursa: islaminromania.wordpress.com

Source Link

Views: 2