Înainte de anumite acte de adorare, musulmanul trebuie să ia abluțiune, o spălare rituală despre care se vorbește atât în Coran, dar și în Sunnah. Un musulman face abluțiune înainte să împlinească rugăciunea, înainte de citirea din Coran, înainte de a face tawaf la Casa lui Allah – Kaaba… Aceasta nu reprezintă doar o […]
Înainte de anumite acte de adorare, musulmanul trebuie să ia abluțiune, o spălare rituală despre care se vorbește atât în Coran, dar și în Sunnah. Un musulman face abluțiune înainte să împlinească rugăciunea, înainte de citirea din Coran, înainte de a face tawaf la Casa lui Allah – Kaaba… Aceasta nu reprezintă doar o spălare a anumitor membre ale corpului lui, ci și o stare de purificare spirituală care îl pregătește pe musulman pentru acte de adorare cu semnificații profunde.
Views: 1
Cezarina Saijari Taqwa este teama de Allah care infrumuseteaza Imanul(Credinta) si este originea oricarui bine, atata timp cat continui sa te straduiesti sa faci doar ceea ce iL multumeste pe Allah si sa te indepartezi de lucrurile care iL nemultumesc pe Allah. Sunt foarte multe versete in Coran care ne indeamna sa avem teama […]
Cezarina Saijari
Taqwa este teama de Allah care infrumuseteaza Imanul(Credinta) si este originea oricarui bine, atata timp cat continui sa te straduiesti sa faci doar ceea ce iL multumeste pe Allah si sa te indepartezi de lucrurile care iL nemultumesc pe Allah.
Sunt foarte multe versete in Coran care ne indeamna sa avem teama de Allah. De asemenea, Profetul saws, ne-a indemnat sa aven frica.
<Cineva l-a intrebat pe Mesagerul lui Allah saws: “O, Mesager al lui Allah! Da-mi niste sfaturi! Profetul saws a raspuns:” Te sfatuiesc sa ai frica de Allah, pentru ca este capul oricarui lucru”>
Dar pentru a avea frica, trebuie sa detinem CONSTIINTA DE ALLAH, sa fim constienti ca Allah este adanc implicat in orice aspect al vietii noastre, in fiecare actiune, in fiecare gand si in fiecare cuvant pe care il rostim, El stie ceea ce facem pe fata, si stie ceea ce facem pe ascuns si este mai aproape de noi decat vena de la gatul nostru: “..caci Noi suntem mai aproape de el decat vena gatului.” 50:16
Cei care iL simt pe Allah in inima lor, in fiecare respiratie, in fiecare aspect al vietii lor si in tot ceea ce fac, devin dependenti de aceasta bucurie si se straduiesc pentru obtinerea multumirii lui Allah, gasind in aceasta supunere, implinire si fericire. A fost o vreme in care frica de Allah insemna ceva, era un sfat de care oamenii tineau cont. Dar ce mai inseamna astazi pentru noi? Umar ibn Khatab(ra) de cate ori isi incepea hutba de vineri roastea: “Ittaqullah! Temeti-va de Allah!”
In loc sa ne temem de Cel in Mana caruia se afla vietile si destinele noastre, ne temem de cei din jurul nostru, fie ca sunt sefii, prietenii, colegii, grupul nostru, ne temem de ei pana cand ajungem sa nu ne mai supunem Stapanului nostru, care ne iubeste atat de mult incat ne iarta pacatele noastre doar daca curge o singura lacrima pe obrazul nostru( din regret pentru ceea ce am savarsit). Doar o singura lacrima!
Ne straduim sa-i multumim si sa-i facem fericiti pe cei din jurul nostru, ne complacem in lucruri care ii displac lui Allah, doar ca sa obtinem placerea celorlalti( si de fapt, placerea lui shaytan, care se bucura de cei care se indeparteaza de la supunerea lui Allah).
Cum de ne temem de cei care sunt creati ca si noi din tarana, in loc sa ne temem de Allah, Caruia ii vom da socoteala intr-o Zi de care nu ne indoim.
Acela este Seitan, care va indeamna sa va temeti de partasii sai, dar voi sa nu va temeti de ei! Ci temeti-va de Mine, daca sunteti credinciosi. (Aal ‘Imran 3:175)
Odata ce devenim constienti de implicarea lui Allah in toate aspectele vietii noastre,
caci Allah este Cel care da viata si moarte. Si Allah este Cel care Vede toate cate le faceti! (Aal ‘Imran 3:156),
viata noastra nu va mai fi niciodata la fel.
Intelesul de TAQWA, trebuie sa ne conduca catre un suflet pur si sanatos, catre un musulman care se retine de la tot ce este interzis, care cauta multumirea lui Allah in tot ceea ce face si care de fapt conduce catre destinatia finala : Jennah(Paradisul). Noi nu trebuie sa ne traim viata ca oricare altii. Este important sa realizam ca viata noastra este Islamul, care este religia adevarata , religia lui Allah, un sistem complet de viata care trebuie traita pe calea lui Allah. Si incepe cu TAQWA! Pentru ca taqwa este capul oricarui lucru.
Muttaqun sunt cei care se tem de Allah si tin cont de ceea ce Allah a ordonat, cautand prin actiunile lor sa evite nemultumirea lui Allah. Doar prin binecuvantarea Islamului putem sa facem ca viata sa fie mai mult decat o simpla viata, mai mult decat rutina zilnica, mai mult decat un proces gradual catre moarte, ci ea este calauzire de la Cea mai Glorioasa Carte si de la sunnah Profetului Muhammad saws.
“Cel mai comun motiv pentru ca oamenii sa intre in Jennah, este Taqwa si bunele maniere…”
Primul pas pe drumul catre Allah, este Tawqa, care este inceputul calatoriei catre fericirea din ambele lumi. Aceasta se realizeaza atunci cand inimile cunosc rolul pentru care oamenii au fost creati si faptul ca ei traiesc pentru Allah. Calatoria catre Allah Azzawageal are nevoie de inimi si nu de corpuri. O inima care este nepasatoare si care inclina catre nesupunere nu poate sa se indrepte catre Allah. De ce? Pentru ca este incatusata in propriile dorinte. Cel care cauta salvarea are nevoie de o inalta energie spirituala care sa-l elibereza de aceste catuse. Astfel, inima va fi eliberata si se va putea misca libera catre Allah. Cel mai bun combustibil pentru aceasta energie este Teama de Allah.
Daca ne dorim salvarea si securitatea in Ziua Judecatii, cand toti oamenii vor fi inspaimantati, daca ne dorim Paradisul, atunci trebuie sa avem frica de Allah, Cel Vesnic, Sustinatorul a tot ce exista.
Allah este cel care ne da vesti bune, dar in acelasi timp ne avertizeaza. Intr-un hadis Qudsi(Sfant), Allah Preainaltul a spus:
“Jur pe Maretia si pe Puterea Mea, voi strange in jurul robului meu, doua certitudini si voi lasa asupra lui doua lucruri infricosatoare. Daca se teme de mine in aceasta viata, va fi in siguranta in Ziua Judecatii; si daca se simte in siguranta in privinta Mea (nu se teme de Mine) in aceasta lume, il voi infricosa in Ziua Judecatii.” [sahih Al-Albani]
Apoi vine promisiunea Profetului saws pentru toti cei care se tem de Allah Preainaltul:
“ Cel care lacrimeaza din teama de Allah, nu va intra in foc pana cand laptele se va intoarce la uger” [Sahih al-Albani]
Pentru cei care se tem, Allah a pregatit , nu una, ci doua gradini:
Acela care s-a temut de infatisarea dinaintea Donului Sau, va avea parte de doua gradini. (Ar-Rahman 55:46)
Asa ca , bucurati-va cei care aveti frica de Allah si sunteti credinciosi.
Al-Tabari in tafsir-ul sau, referindu-se la acest verset a spus:< Este vorba despre cel care decide sa comita un pacat si apoi realizeaza ca va da socoteala in fata lui Allah, si renunta(la pacat). Pentru el, vor fi doua gradini.>
Daca doriti sa fiti la adapostul lui Allah in aceasta viata si sperati sa fiti alaturi de El in Viata de Apoi, indreptati-va catre El cat de repede puteti.
Ibn Qayyim a spus:< In calatoria catre Allah, INIMA este ca o pasare. DRAGOSTEA este CAPUL ei, iar TEAMA si SPERANTA sunt ARIPILE ei. Cand capul si aripile sunt in armonie, pasarea zboara usor, gratios. Daca capul este taiat, pasarea moare. Daca pasarea isi pierde o aripa, devine o tinta pentru orice vanator sau pradator>.
Nu putem zbura fara aripi, nu ne putem indrepta catre Domnul Nostru, fara inima in care curge rauri de teama si speranta. Inima care se indreapta catre Allah Atotputernicul, trebuie sa contina teama si speranta.
Oridecateori vom incerca sa nesocotim un act de supunere sau sa facem un pacat, sa avem in minte hadis-ul in care Allah Preainaltul, Cel in Mana Caruia se afla sufletele noastre, ne spune ca securitatea si siguranta din Viata de Apoi va fi doar pentru cei care se tem de El in aceasta lume. Numai asa, inima poate devini mai usoara, mai umila.
Asa ca, sa lucram in zile scurte, in timpul unei vieti scurte, pentru zilele lungi, dintr-o viata lunga.
O, voi cei care credeti! Fiti cu frica de Allah! Si fiecare suflet sa bage de seama ce trimite inainte pentru Ziua de maine [Ziua Judecatii]. Si fiti cu frica de Allah, caci Allah este binestiutor a tot ceea ce faceti voi! (Al-Hashr 59:18)
islamulpaceaeterna.wordpress.com
Source LinkViews: 2
Condițiile sacrificării animalelor Yusuf Al-Qardawi Sacrificarea legală a animalelor domestice este o condiţie necesară Animalele de uscat a căror carne este îngăduită se împart în două categorii: 1.- Categoria celor aflate în stăpânirea omului, cum sunt cămilele, bovinele, ovinele şi alte animale domestice, precum şi păsările crescute în gospodărie şi cele asemenea lor. […]
Condițiile sacrificării animalelor
Yusuf Al-Qardawi
Sacrificarea legală a animalelor domestice este o condiţie necesară
Animalele de uscat a căror carne este îngăduită se împart în două categorii:
1.- Categoria celor aflate în stăpânirea omului, cum sunt cămilele, bovinele, ovinele şi alte animale domestice, precum şi păsările crescute în gospodărie şi cele asemenea lor.
2.- Categoria celor care nu se află în stăpânirea omului.
În privinţa acestei categorii, Islamul a condiţionat îngăduirea acestor animale şi păsări de sacrificarea lor legală.
Condiţiile sacrificării legale
Sacrificarea legală presupune întrunirea următoarelor condiţii:
1. Animalul să fie junghiat cu un obiect ascuţit care să facă sângele să ţâşnească şi să despice venele jugulare, chiar dacă este vorba de piatră sau de lemn ascuţit. Se relatează că ’Udai bin Hatim at-Ta’i a spus: Am zis: “O, Trimis al lui Allah, noi prindem un vânat şi nu găsim niciun cuţit, afară de o piatră sau de o aşchie. Atunci, el a răspuns: ’’Fă să curgă sângele, cu ce voieşti şi pomeneşte numele lui Allah asupra lui ’’.
2. Animalul să fie junghiat printr-o tăietură la gât cauzatoare de moarte sau printr-o lovitură pătrunzătoare în gât cauzatoare de moarte.
Junghierea ideală constă în tăierea gâtlejului, împreună cu esofagul şi traheea, şi a celor două vene jugulare (cele două vene groase de pe cele două părţi ale gâtlejului ).
Această condiţie este anulată dacă nu este posibilă junghiarea animalului în locul indicat, ca urmare a prăbuşirii lui într-un puţ cu capul în jos, încât nu se poate ajunge la gâtul lui, sau ca urmare a scăpării animalului supus sacrificării. În asemenea cazuri el este tratat asemenea vânatului şi este suficientă tăierea lui cu un obiect ascuţit în orice zonă la care se poate ajunge.
În cele două Sahih-uri se relatează că Rafi’ bin Khadij a zis: Eram împreună cu Profetul -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- într-o călătorie şi a fugit o cămilă, iar ei nu aveau cai ca să o prindă. Atunci, un bărbat a slobozit o săgeată care a lovit-o şi a oprit-o. Trimisul lui Allah -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- a zis: ’’ Aceste dobitoace se poartă uneori ca animalele sălbatice. Aceluia dintre ele care face aşa ceva, faceţi-i aşa!’’.
3. Să nu fie rostit asupra animalului care este junghiat decât numele lui Allah. Există un consens în această privinţă, întrucât în perioada anterioară Islamului, păgânii se apropiau de zeii sau idolii lor când le aduceau ofrande, fie rostind numele lor la sacrificarea animalelor, fie junghiindu-le pe altarele monumentelor, în vreme ce Coranul a interzis toate lucrurile acestea, aşa după cum am menţionat.
’’Cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah (…) – ca şi vitele junghiate pe pietrele înălţate [ale idolilor] ’’ ( Al-Ma’ida 5:3 ).
4. Să fie folosit numele lui Allah asupra animalului sacrificat, acest lucru fiind exprimat explicit în textul Coranului:
’’Mâncaţi [numai] din cele peste care s-a pomenit numele lui Allah, dacă voi sunteţi încrezători în versetele Lui. ’’ ( Al-’An’am: 118 ).
Şi mai departe adaugă:
’’ Şi nu mâncaţi din cel peste care nu s-a pomenit numele lui Allah, căci aceasta este nelegiuire! ’’ ( Al-’An’am: 121 ).
Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: ’’Mâncaţi din cele din care a curs sângele şi asupra cărora a fost rostit numele lui Allah!’’
Hadisurile considerate atunci autentice referitoare la condiţia rostirii numelui lui Allah asupra vânatului, la slobozirea săgeţii sau la trimiterea câinelui dresat – aşa cum se va arăta – confirmă obligativitatea acestei condiţii.
Unii erudiţi au exprimat părerea că pomenirea numelui lui Allah este necesară, dar acest lucru nu trebuie să se întâmple în mod obligatoriu în momentul junghierii, ci se poate şi la consumarea cărnii. Dacă musulmanul rosteşte numele lui Allah asupra cărnii mâncate, în momentul în care se consumă carnea, atunci el nu va fi un consumator de carne asupra căreia nu a fost numele lui Allah. În Sahih-ul lui Al-Bukhari se relatează că ’A’işa a spus că nişte oameni de curând convertiţi la Islam i-au zis Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – : „Nişte oameni ne aduc carne şi noi nu ştim dacă a rostit numele lui Allah asupra ei sau nu… Mâncăm din ea sau nu? Trimisul lui Allah -Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!- le-a răspuns: ’’ Rostiţi voi numele lui Allah şi mâncaţi! ’’.
____________________
(extract din cartea “Permis şi Interzis în Islam”, autor Dr. Yusuf Al-Qardawi, cap. II “Lucrurile permise si interzise in viata credinciosului musulman”, Editura Islam, 1999, Liga Islamică şi Culturală din România)
Source LinkViews: 2