Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Prima poruncă în Islam – 3

  Recentele descoperiri științifice au clarificat înțelesul anumitor versete din Coran. Asemenea avansări științifice au loc succesiv, deoarece Universul își urmează cursul prestabilit și în măsura în care ne-a fost nouă oferită puterea de înțelegere. Trebuie să recunoaștem și să preaslăvim eforturile oamenilor de știință și ale cercetătorilor, dar aceștia nu trebuie să ne inducă […]

 

Recentele descoperiri științifice au clarificat înțelesul anumitor versete din Coran. Asemenea avansări științifice au loc succesiv, deoarece Universul își urmează cursul prestabilit și în măsura în care ne-a fost nouă oferită puterea de înțelegere. Trebuie să recunoaștem și să preaslăvim eforturile oamenilor de știință și ale cercetătorilor, dar aceștia nu trebuie să ne inducă în necredință. Preferabil ar fi să reafirmăm dependența noastră de Creator pentru ca El să ne ghideze în a aplica cunoștințele acumulate.

Știința va deveni o armă împotriva religiei-un fel de servitor neajutorat în fața ideologiilor ateistice și materialiste, iar rezultatul ar putea fi degradarea irelevantă a calităților individului dar și a vieții comunității. Privind în jurul nostru ne putem da seama că aplicarea noilor tehnologii îi impacientează, îi fac mai aroganți pe oameni, mai duri și mai iresponsabili. Unii pretind că nu au de ce da socoteală nimănui, ci numai lor înșiși, de parcă s-au autocreat! Din acest motiv ei nu sunt fericiți, trăiesc într-un stres continuu, au nevoi și trăiesc cu iluzia că sunt liberi.

stiintaViteza cu care au loc progresel științifice din ziua de azi au transformat societățile și indivizii în experimente de laborator fără nici o cunoștință sigură asupra rezultatului a ceea ce ei fac. Pentru a putea contraataca acest fapt, trebuie să observăm mai întâi că comanda iqra este unită cu contemplarea, și că noi învățăm din nou cum să “citim” conștiincios astfel încât să acumulăm cunoștințe și înțelepciune.

Dacă reușim să facem acest lucru vom începe să îndepărtăm știința din formalismul în care se află și ajutăm la clarificarea fundamentelor sale filozofice și sociale precum și relevanța morală. Vom putea de asemenea să indicăm diversitatea adevărată a percepțiilor umane, a intelectului, a intuiției și să îi facem pe oameni conștienți de balanța lor proprie. În acest fel, cei care studiază conștiincios creația vor putea citi și înțelege semnele sale cu smerenie și cu seriozitate și vor căpăta cunoștințe benefice pentru umanitate.

Nu există îndoială că suntem destinați a citi în acest fel și cu acest scop. Primul lucru creat a fost Calemul, iar primul cuvânt primit prin Revelație a fost iqra. Dar a putea citi în acest fel înseamnă a avea alerte și armonioase toate facultățile (abilitățile) noastre interioare și exterioare spre fenomenele ce au loc. Orice defect al facultăților noastre interioare are un impact puternic asupra tuturor celorlalte.

Atunci când se referă la o afecțiune a spiritului, Coranul vorbește despre orbire, surzire și amuțire. Semnele Creatorului sunt în primul rând “citite” cu ochii. Primele sunete ale Revelației sunt “auzite” cu urechile, pe care apoi le canalizează spre înțelegere. Tot ceea ce auzim sau vedem este dezvoltat, interpretat și comunicat cu ajutorul limbii, astfel încât înțelegerea să fie adâncită.

Dacă oamenii au o viață interioară săracă, ei pot vedea, auzi și exprima prin voce doar ceea ce afectează plăcerea sau supraviețuirea lor. Citirea semnelor le va fi practic imposibilă, căci ei vor putea vedea doar corpuri mecanice și aparențe, iar mințile se vor concentra doar pe regulile și legile care îi pot face stăpâni pe situații. Pe măsură ce viețile lor interioare se atrofiază, contemplarea și compasiunea sunt înlocuite cu urâțenie, trivialitate și barbarități. Lăsați să se descurce singuri, asemenea oameni nu vor stăpâni nici nevoile și plăcerile lor imediate, dar nici insecuritatea, anxietatea și nemulțumirile lor constante. Pentru ei, Universul nu este decât o închisoare pentru că ei sunt orbi, surzi și muți.

[1] Ibn Hanbal, Musnad, 5:317; Abu Dawud, Sunan, 16; Tirmidhi, Qadar.
ro.fgulen.com
Source Link

Views: 2

IBN AL-BAITAR

Abu Muhammed Abdullah Ibn Ahmed Ibn al-Baitar Dhiya al-Din al-Malaqi a fost unul dintre cei mai mari oameni de stiinta ai Spaniei musulmane si a fost cel mai mare botanist si farmacist al Evului Mediu. S-a nascut in orasul spaniol Malaqa (Malaga), catre sfarsitul secolului al-XII-lea. El a invatat botanica de la Abu al-Abbas al-Nabati, […]

biologi_1Abu Muhammed Abdullah Ibn Ahmed Ibn al-Baitar Dhiya al-Din al-Malaqi a fost unul dintre cei mai mari oameni de stiinta ai Spaniei musulmane si a fost cel mai mare botanist si farmacist al Evului Mediu. S-a nascut in orasul spaniol Malaqa (Malaga), catre sfarsitul secolului al-XII-lea. El a invatat botanica de la Abu al-Abbas al-Nabati, un botanist erudit, cu care a inceput sa culeaga plante in Spania si in jurul acesteia. In 1219 a parasit Spania, pentru a pleca intr-o expeditie cu scopul de a culege plante si a calatorit de-a lungul coastei de nord a Africii, ajungand pana in Asia Mica. Modul exact in care a calatorit (daca pe apa sau pe uscat) nu este cunoscut, dar printre localitatile importante vizitate de el, se numara Bugia, Qastantunia (Constantinople), Tunis, Tripoli, Barqa si Adalia. Dupa 1224, a intrat in serviciul lui al-Kamil, guvernatorul Egiptului, si a fost desemnat botanist sef. In 1227 al-Kamil si-a extins dominatia pana la Damasc, si Ibn al-Baitar l-a insotit acolo, fapt care a constituit o oportunitate de a culege plante in Siria. Cercetarile sale cu privire la plante au cuprins o arie vasta, incluzand: Peninsula Arabica si Palestina, pe care fie ca le-a vizitat, fie ca a reusit sa adune plante in timpul stationarilor sale in aceste zone. A murit in Damasc, in 1248.

Contributia majora a lui Ibn Baitar, lucrarea sa intitulata Kitab al-Jami fi al-Adwiya al- Mufrada الجامع لمفردات الأدوية و الأغذية , reprezinta una dintre cele mai mari compilatii de botanica in limba araba cu privire la plantele medicinale. Aceasta lucrare s-a bucurat de un statut inalt in randul botanistilor pana in secolul al-XVI-lea si este o opera sistematica ce cuprinde lucrari mai vechi, cu criticismul cuvenit, si care aduce in mare parte o contributie originala. Aceasta enciclopedie cuprinde cam 1,400 de articole diferite, in general plante medicinale si legume, dintre care cam 200 de plante nu erau cunoscute inainte de aparitia sa. Cartea face referire la lucrarile a 150 de autori, in mare parte arabi, si citeaza ca 20 de savanti greci din vechime. A fost tradusa in latina si publicata in 1758.

Cel de-al doilea tratat monumental, Kitab al-Mlughni fi al-Adwiya al-Mufrada المغني في الأدوية المفردة reprezinta o enciclopedie de medicina. Medicamentele sunt enumerate in conformitate cu valoarea lor terapeutica. Astfel, cele 20 de capitole se refera la plantele care au o importanta in bolile capului, ale urechii, ale ochilor, etc. In ceea ce priveste problemele de chirurgie, el citeaza frecvent din renumitul chirurg musulman, Abul Qasim Zahrawi. Pe langa denumirile in limba araba, Baitar a a dat si numele grecesc si cel latin al plantelor, facilitand astfel transferul informatiilor.

Contributiile lui Ibn al-Baitar sunt caracterizare de observatie, analiza, si clasificare si au avut o influenta semnificativa asupra botanicii orientale si occidentale, cat si asupra medicinii. Chiar daca Jami a fost tradusa si publicata destul de tarziu in limbile occidentale, totusi multi savanti studiasera anumite parti din aceasta lucrare, facand referire la ea.

 

islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 1

Femeia ca mamă – partea a 2-a

    O dovadă că Islamul se îngrijeşte de mame, de drepturile şi sentimentele mamelor, este aceea că o mamă divorţată are mai multe drepturi şi este mai indicat ca ea să aibă grijă de copii decât tatăl lor. ’Abdullah Ibn ’Amr Ibn Al-Aas a relatat că o femeie a întrebat: „O, Trimis al lui […]

 

 

Femeia ca mamăO dovadă că Islamul se îngrijeşte de mame, de drepturile şi sentimentele mamelor, este aceea că o mamă divorţată are mai multe drepturi şi este mai indicat ca ea să aibă grijă de copii decât tatăl lor. ’Abdullah Ibn ’Amr Ibn Al-Aas a relatat că o femeie a întrebat: „O, Trimis al lui Allah, acest fiu al meu a crescut în pântecele mele, l-am alăptat de la sânul meu, l-am ţinut în poala mea. Tatăl lui l-a luat de lângă mine.” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Tu ai mai multe drepturi, dacă nu te măriţi.” Hadisul este consemnat de Ahmed în Al-Musnad (6707). Şeicul Şaker a confirmat autenticitatea sa. Hadisul este consemnat, de asemenea, şi de Abu Dawud.
Imam Al-Khataby a spus în Punctele de reper ale tradiţiei / Maalem As-Sunna: „Cutie este numele unui loc care conţine un lucru. Aceasta înseamnă că mama este mai îndreptăţită, dacă ea şi tatăl au procreat copilul, iar apoi ea a îndeplinit singură lucruri precum alăptatul şi altele la care tatăl nu a contribuit. De aceea ea merită să aibă drepturi asupra copilului înaintea bărbatului.”
Ibn ’Abbas a spus: „’Omar Ibn Al-Khattab a divorţat de soţia lui dintre ansari, mama lui ’Asim. El a întâlnit-o pe când îşi purta copilul în Mahser (o piaţă dintre Quba şi Medina). Copilul era înţărcat şi putea să meargă. ’Omar a luat copilul de la ea şi s-au certat până ce copilul a început să plângă. ’Omar a zis: «Am mai multe drepturi asupra copilului meu decât tine.» Ei s-au plâns lui Abu Bakr al cărui verdict a fost acela că mama ar trebui să păstreze copilul. El a spus: «Mirosul, patul şi poala ei sunt mai bune pentru el decât ale tale până ce copilul va creşte şi va alege el însuşi.»” Punctele de reper ale tradiţiei / Maalem As-Sunna (2181).
Mama, care este apreciată atât de mult în Islam şi căreia îi sunt date toate aceste drepturi, are o sarcină de îndeplinit. Ea trebuie să aibă grijă de copiii ei, să îi crească bine, să le sădească virtutea în inimă şi să îi facă să deteste răul. Trebuie să îi înveţe să Îi fie supuşi lui Allah, să îi încurajeze să apere ce este corect, să nu îi oprească să lupte pentru Allah din cauza sentimentelor ei materne, ci să favorizeze calea cea bună de manifestare a sentimentelor.
Noi am văzut o mamă credincioasă, Al-Khansaa, îndemnându-şi elocvent cei patru fii ai ei să fie curajoşi şi credincioşi. Apoi, imediat ce bătălia s-a terminat şi vestea morţii celor patru fii ai ei s-a răspândit, ea nu a jelit, ci a mers mai departe, dar a zis cu certitudine şi mulţumire: „Lăudat fie Allah care m-a onorat cu martiriul lor pentru credinţa Sa!”

Prin călăuzirea Coranului, cunoaştem exemple superbe de mame bune care au avut o influenţă şi o poziţie aparte în istoria credinţei în Allah. Mama lui Moise, de exemplu, a răspuns la chemarea şi revelaţia lui Allah, lăsându-şi fiul, lumina ochilor ei, să plutească pe râu, asigurată fiind de promisiunea lui Allah:

Şi i-am revelat Noi mamei lui Moise: «Alăptează-l! Iar dacă te temi pentru el, aruncă-l în mare! Şi nu-ţi fie teamă şi nu fi mâhnită, căci Noi îl vom întoarce pe el la tine şi-l vom face pe el [unul] dintre trimişi!» (Al-Qasas 28:7).

De asemenea, avem exemplul mamei Mariei, cea care a promis că orice va avea în pântece Îi va fi dedicat lui Allah pentru a rămâne departe de orice politeism sau orice altă adorare în afară de cea a lui Allah. Ea s-a rugat lui Allah pentru a-i accepta legământul:

Muierea lui ’Imran a zis: «Doamne, Îţi juruiesc [numai] Ţie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ţie! Primeşte-l de la mine! Tu eşti Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [As-Sami’, Al-’Alim]!» (Aal `Imran 3:35).

Faptul că a descoperit că acel copil era o fetiţă, lucru la care nu se aştepta, nu a împiedicat-o să îşi îndeplinească jurământul, rugându-L pe Allah să o protejeze de tot ce este rău:

Şi când a născut, a zis ea: «Doamne, am zămislit o copilă!», dar Allah ştia bine ceea ce născuse ea. Şi un băiat nu este întocmai ca o copilă! «Eu i-am pus numele Maria şi o încredinţez pe ea şi pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui Şeitan cel izgonit!» (Aal `Imran  3:36).

Mai mult decât atât, Coranul a făcut din Maria (Allah să fie mulţumit de ea!), fiica lui ’Imran şi mama profetului Iisus (Pacea fie asupra sa!), un exemplu de puritate, umilinţă în faţa lui Allah şi credinţă în cuvântul Său:

Şi [la fel şi] pe Maria, fiica lui ‘Imran, care a rămas neprihănită şi am suflat în ea din Duhul Nostru. Şi ea a crezut în cuvintele Domnului ei şi în scripturile Sale şi a fost ea dintre cei supuşi cu statornicie. (At-Tahrim 66:12).

 

_______________

Statutul femeii in Islam, Sheikh Yusuf Al-Qardawi, Editura Femeia Musulmana, 2010, Bucuresti

Source Link

Views: 4