Tag: Islamul

Dintre marile păcate…

mari pacate in islamIn scopul salvarii noastre in Viata de Apoi, iata aici menționate, câteva dintre păcatele mari, astfel incat sa le putem evita.

Cel mai mare păcat în Islam este de a asocia ceva sau pe cineva lui Allah.

Allah spune (traducerea sensurilor):

Allah nu iarta sa I se faca vreun partas. Afara de aceasta, El iarta cui voieste. [4.48]

Pe cel care aseaza langa Allah pe altcineva, Allah il va opri de la Rai, iar adapostul lui va fi Focul si cei nelegiuiti nu vor afla ajutor. [5.72]

Aceste forme de adorare includ chemarea asupra mortilor, cerere de ajutor de la ei, juraminte in numele lor, etc.

A pune intermediari intre sine si Allah, a cere prin intermediul lor, si a-si pune increderea absoluta in ei reprezintă păcate mari.

Allah spune (traducerea sensurilor):

Aceasta fiindca ei au pizmuit ceea ce a pogorat Allah si, de aceea, El a zadarnicit faptele lor. [47.9]

Un alt mare păcat este vrăjitoria in toate formele ei, inclusiv a intoarce pe cineva de la cel pe care il iubeste sau a face ca cineva sa iubeasca ceva sau pe cineva pe care nu il place in mod normal.

Allah spune in Qur’an (traducerea sensurilor):

Dar ei doi [ingerii] nu invatau pe nimeni inainte de a-i spune:”Noi suntem o ispita, deci nu fi necredincios!” [2.102]

Source Link

Views: 0

Primul sol al Islamului – partea a 3-a

Primul sol al Islamului – partea a 3-a

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi companionii săi au inspectat câmpul de luptă şi şi-au luat rămas bun de la martiri. În faţa corpului lui Mus’ab, din ochii Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au curs şiruri de lacrimi.

 

Khabbaab Ibn Al-Arat a relatat: „Noi am emigrat cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru cauza lui Allah şi astfel răsplata noastră a venit din partea lui Allah. Unii au murit fără a se bucura în această viaţă de răsplata Lui, iar unul dintre ei a fost Mus’ab Ibn ’Umair care a murit pentru cauza lui Allah în ziua bătăliei de la Uhud. El nu a lăsat nimic nimic în urma sa, în afara unei haine uzate de lână. Dacă i-am fi acoperit capul cu ea, picioarele i-ar fi rămas descoperite, iar dacă i-am fi acoperit picioarele, capul ar fi rămas descoperit. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a spus: „Acoperiţi-i capul cu ea şi puneţi frunze de lămâi peste picioarele sale.”

 

În pofida profundei şi tristei dureri pe care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a suferit-o odată cu pierderea unchiului său, Hamzah, al cărui cadavru fusese mutilat de către politeişti, fapt ce l-a făcut pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să lăcrimeze cu inima sfâşiată, deşi câmpul de bătălie era presărat cu cadavrele companionilor, al tuturor acelora care reprezentau apogeul adevărului, evlaviei şi iluminării, în pofida tuturor acestora, el s-a oprit la cadavrul primului său trimis, luându-şi rămas bun de la el și plângând amarnic. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a stat lângă rămăşiţele lui Mus’ab Ibn ’Umair spunând, cu ochii în lacrimi, plin de iubire şi sinceritate: „Între drept-credincioşi sunt oameni care au fost sinceri în legământul pe care l-au făcut faţă de Allah.” (Coran 33: 23).

 

Apoi a aruncat o privire plină de tristeţe către veşmântul în care acesta era învelit şi a spus: „Te-am văzut în Mekka, iar acolo nu exista o bijuterie mai preţioasă şi nici mai distinsă decât tine şi iată-te acoperit într-un asemenea veşmânt!” Apoi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a privit către martirii de pe câmpul de luptă şi a spus: „Profetul lui Allah mărturiseşte că voi sunteţi martiri ai lui Allah în Ziua de Apoi.” Apoi şi-a adunat companionii rămaşi în jurul său şi a spus: „O, oameni, vizitaţi-i, veniţi la ei şi salutaţi-i! Pe Allah, niciun musulman nu-i va saluta fără ca ei să nu-l salute înapoi.”

 

Pacea fie asupra ta, o, Mus’ab! Pacea fie asupra voastră, o, martirilor! Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra voastră!Source Link

Views: 1

Purtătorul Coranului – 2

Purtătorul Coranului

partea a doua

 

 

Saalim a avut o credinţă sinceră şi a urmat calea lui Allah prin adoptarea conduitei celor credincioşi şi pioşi. Nici genealogia şi nici poziţia sa în societate nu aveau niciun fel de importanţă pentru el. Era înălţat de evlavia sa şi de sinceritate până la cel mai înalt nivel al noii societăţi pe care o constituia Islamul şi o fundamenta pe o bază nouă, măreaţă şi justă, o bază rezumată în următorul glorios verset: „Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi.” (Coran 49: 13) şi în nobilele hadisuri: „Arabii nu le sunt superiori nearabilor decât prin evlavie.”; „Fiul unei femei albe nu este superior fiului unei femei negre decât prin evlavie.”

 

În cadrul acestei noi, drept călăuzite societăţi, Abu Hudhaifah, care era doar un sclav ieri, a avut onoarea de a se afla la conducere, de a avea putere şi de a guverna. Mai mult decât atât, el şi-a onorat familia, căsătorindu-l pe Saalim cu nepoata sa, Faatimah Bint Al-Waliid Ibn ‘Utbah. Şi în această nouă, bine călăuzită societate, care a distrus nedreapta structură de clasă şi a scos în afara legii falsele distincţii şi privilegii, Saalim s-a aflat mereu în rândul întâi datorită sincerităţii, credinţei şi curajului său.

 

Da, el a devenit imam pentru muhaajiruunii din Mekka, la Medina, în timpul rugăciunii din Moscheea Qubaa’. Există dovezi în cartea lui Allah, când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a poruncit musulmanilor să înveţe de la el. Erau alături de el oameni de o bunătate şi o excelenţă nemaipomenită, ceea ce l-a determinat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să îi spună: „Laudă lui Allah care a făcut în naţiunea mea oameni ca tine!” Fraţii săi musulmani l-au numit „Saalim dintre cei drepţi.”

 

Într-adevăr, povestea lui Saalim este asemeni poveştii lui Bilaal şi asemeni celei a zecilor de sclavi şi de săraci pe care Islamul i-a eliberat de servitute şi slăbiciune şi i-a făcut imami şi comandanţi într-o societate a călăuzirii, a raţiunii, a integrităţii conduitei şi a sincerității.

 

Saalim era un depozitar al tuturor virtuţilor nobile ale Islamului. Aceste virtuți s-au cristalizat în el şi în jurul său, iar credinţa sa adevărată şi profundă le-a aşezat în ordinea adecvată, dispunând de ele în cel mai frumos mod. Printre cele mai de seamă virtuţi ale sale se număra francheţea în privinţa a ceea ce percepea el ca fiind adevărul. Într-adevăr, nu rămânea tăcut când observa un lucru despre care considera că este de datoria sa de a vorbi. Nu trăda viaţa prin păstrarea tăcerii atunci când erau comise greşeli.

Evening rukhala two trees Purtătorul Coranului - 2

Saalim şi companionul său, Abu Hudhaifa, au realizat ceea ce şi-au dorit. Împreună au devenit musulmani, impreună au trăit şi împreună au murit ca martiri.Source Link

Views: 1