Vicii periculoase – partea a doua

Vicii periculoase – partea a doua

Islamul îndeamnă musulmanul (si oamenii in general) să se abţină de la toate vicii precum:

Crima. Musulmanul nu trebuie să comită crime. Prin urmare, Islamul impune o pedeapsă aspră pentru crimă, deoarece, dacă criminalii nu sunt descurajaţi, crima s-ar răspândi şi viaţa ar deveni de nesuportat şi nesigură. Profetul Muhammad a spus: „Un credincios ar mai putea avea o şansă de iertare din partea lui Dumnezeu, doar dacă nu comite o crimă.”

 

Adulterul. Acest viciu pune în pericol căsnicia, familia, onoarea şi întreaga societate. Conduce la răspândirea bolilor venerice şi poate conduce la infracţiuni precum violul şi crima. Allah spune în Coranul cel sfânt:

„Şi nu vă apropiaţi de preacurvie, căci ea este o josnicie! Şi rău drum este ea!” (Al-‘Isra’: 32).

 

Consumul de alcool. Musulmanul nu are voie să bea alcool, nici măcar o picătură, pentru că aceasta îl face pe consumator incapabil să-şi controleze cuvintele şi faptele, ceea ce îl transformă într-o ameninţare pentru propria siguranţă şi pentru siguranţa altora. Profetul Muhammad a spus: „Dacă o cantitate mare din ceva intoxică, o picătură din acel ceva este interzisă.”

 

Jocurile de noroc. Viciul jocurilor de noroc implică însuşirea banilor altora pe nedrept, în mod necinstit. Conduce cu siguranţă la rezultate dezastruoase, faliment, ură, duşmănie şi cel mai probabil răzbunare. Allah spune în Coranul cel sfânt:

„O, voi cei care credeţi! Vinul, jocul de noroc, pietrele ridicate [idolii] şi săgeţile [pentru prezicere] sunt numai murdării din lucrătura lui Şeitan. Deci feriţi-vă de ele ca să izbândiţi.” (Al-Mai’da: 90).

Y29udGVudC9jb250ZW50L2dvb29zLmpwZ3w2NjA Vicii periculoase - partea a doua

Bârfa. Musulmanul nu are voie să îi bârfească pe alţi oameni, pentru că, dacă toată lumea bârfeşte, oricine poate trage concluzia că este bârfit în absenţa sa. Rezultatul constă în neîncredere reciprocă. Coranul cel sfânt compară bârfa cu înfruptarea din carnea unui frate mort:

„Nu vă iscodiţi şi nu vă ponegriţi unii pe alţii!” (Al-Hujurat: 12).

 

Furia. Musulmanul trebuie să îşi controleze furia, pentru că o persoană furioasă nu-şi poate măsura cuvintele sau faptele foarte bine. Această lipsă de control poate cauza rău altor oameni şi poate înrăutăţi relaţiile dintre fraţi. Profetul Muhammad a spus: „Cel puternic nu este acela care câştigă o luptă, ci acela care se controlează atunci când este furios.”

Vicii periculoase – partea a doua

Extravaganţa. Musulmanul nu trebuie să fie risipitor. Nu trebuie să-şi cheltuiască banii pe haine sau mâncare scumpă sau obiecte de lux. Principiul islamic adiacent este acela că libertatea individului are limite pe care nu ar trebui să le depăşească. Allah spune în Coranul cel sfânt:

„Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceţi măsura, fiindcă El nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura!”

 

Pălăvrăgeala. Musulmanul nu are voie să se implice în pălăvrăgeală inutilă, pentru că un asemenea act atrage după sine bârfă, bătaie de joc, cuvinte urâte sau glume ofensatoare. Allah îi numeşte în Coranul cel sfânt pe credincioşi drept

„cei care rămân departe de vorbele deşarte”. (Al-Mu’minun: 3).

Source Link

Views: 4

Rasplata citirii unei treimi din Qur’an

surat ikhlas
Trimisul lui Allah, pacea si binecuvintare alui Allah fie asupra lui, isi incuraja companionii, sa obtina rasplata citirii unei treimi din Qur’an in fiecare noapte, spunindu-le ca rasplata citirii Surei Al-Ikhlas, o singura data, este egala cu rasplata citirii unei treimi din Sfintul Qur’an.

Al-Hafith spunea, ca Abi Ubaid, radhiAllahu anhu, relata de la Ubei ibn Kaab, radhi Allahu anhu, ” Cine citeste Surat Al-Ikhlas, este ca si cind ar fi citit o treime din Qur’an.”

Deasemenea, Abi-Darda, radhiAllahu anhu, si Abu Huraira, radhiAllahu anhu, relatau ca Trimisul lui Allah, pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra lui, spunea despre Surat Al-Ikhlas: ” Qul hua Allahu ahad” este deopotriva unei treimi din Qur’an”.

Surat Al-Ikhlas o putem recita de 12 ori, intr-un minut. Astfel primim rasplata de a fi citit de 4 ori, intregul Qur’an.

O, rob al lui Allah, acesta este pretul unui singur minut!!!…
Imi doresc ca tu sa intelegi aceasta si sa folosesti acest minut, pentru a primi aceasta rasplata!

O, rob al lui Allah, nu pierde aceasta rasplata minunata, pe care o obtii in atit de scurt timp!!…
Grabeste la citirea Qur’anului si aduna pentru sufletul tau in fiecare zi, o pagina sau o jumatate de pagina, inainte de apusul soarelui!!!…

In doua secunde, atitea fapte bune, citi dreptcredinciosi pe acest pamint.

Cind spunem urmatoarele cuvinte, primim in cartea noastra un numar de fapte bune , egal cu numarul dreptcredinciosilor din intreaga lume.
Ultima statistica arata ca numarul musulmanilor se ridica la 1 500 000 000, in intreaga lume.

” Allahumma ighfir lilmuminin wual muminat “( O, Allah, iarta-i pe dreptcredinciosi si pe dreptcredincioase. )

Ubadata ibnu Samit , radhiAllahu anhu, spunea: ” l-am auzit pe Trimisul lui Allah , spunind :” Cine se roaga pentru iertarea dreptcredinciosilor si dreptcredincioaselor, primeste de la Allah, pentru fiecare dreptcredincios si pentru fiecare dreptcredincioasa, o rasplata.
( Al-Albani, Sahih al-jamih).

Abu Talha spunea: ” acest hadith ne arata valoarea si inaltul rang pe care dreptcredinciosii il au la Allah.”

 

sursa: rasarit.comSource Link

Views: 2

Recunostinta – una dintre cele mai mari binecuvantari

 

 Ibn Rajab Al-Hanbali

 

recunostintaPrivitor la cel ale carui fapte sunt marete si multe, el trebuie sa se straduiasca sa arate gratitudine pentru ele, pentru ca vointa de a arata gratitudine este una dintre cele mai mari binecuvantari pe care Allah le revarsa asupra robului Sau. Este obligatoriu pentru el sa insoteasca aceste fapte de recunostinta si sa implineasca lipsa etalarii acestora, potrivit gratitudinii.

Wahd ibn al-Ward, atunci cand fu intrebat despre rasplata pentru o anume fapta, spuse: “Nu intreba despre rasplata ei, ci intreaba despre gratitudinea datorata de catre cel care a fost calauzit catre ea.” (1)

Abu Sulayman a spus, “Cum poate o persoana inteligenta sa se uimeasca de faptele sale? Faptele sunt una dintre binecuvantarile lui Allah, ca si faptul ca el este obligat sa arate recunostinta si umilinta. Doar Qadariyyah* sunt cei care se uimesc de faptele lor.” (2) -(*cei care nu cred ca faptele robului sunt create de Allah, Azza wa Jall).

Cât de remarcabile sunt cuvintele lui Abu Bakr al-Nahshali in ziua in care Dawud al-Ta’I muri. Dupa inmormantarea acestuia, ibn al-Sammak (3) se ridica si il lauda pentru faptele sale bune si planse facandu-i pe toti cei prezenti sa planga si sa marturiseasca adevarul spuselor sale… Atunci Abu Bakr al-Nahshali se ridica si spuse: “O Allah, iarta-l si indura-te de el si nu-l lasa faptelor sale!” (4)

Abu Dawud insemna prin autoritatea lui Zayd ibn Thabit (radiAllahu ‘anhu) ca Trimisul lui Allah (salAllaahu alayhi wa sallam) spunea: “Daca Allah ar fi sa pedepseasca locuitorii cerului si locuitorii pamantului, El ar putea face aceasta, fara sa fie in nici un fel nedrept cu ei. Daca ar fi sa se indure de ei, Mila Sa ar fi mai buna pentru ei, decat faptele lor.”(5)

Note explicative:

1 – Abu Nu’aym, vol. 8, p. 155

2 – Ibid, vol. 9, p. 276 #13896

3 – Ibid, vol. 8, p. 223 #11949, insemneaza ca obisnuia sa spuna: “Uimitor este faptul ca ochiul poate gasi placere in somn, cand Ingerul Mortii sta la capataiul omului.”

4 – Ibid, vol. 7, p. 396 #10977

5 – Abu Dawud #4699 si ibn Majah #77. Clasificat sahih de catre ibn Hibban [#727] si Albani, Sahih al-Jami’ #5244

Allah subhanahu wa ta’ala spune (traducerea sensurilor):

Iar daca Allah i-ar pedepsi pe oameni pentru ceea ce au dobandit, n-ar mai lasa pe fata lui [a pamantului] nici o vietate. Insa El ii psuieste pana la un termen hotarat si cand va sosi termenul lor, atunci Allah va fi cu robii Sai Binevazator. (35:45)

 

Ibn Hibban #659 insemneaza prin autoritatea lui Abu Hurayrah ca Trimisul lui Allah  spunea: “Daca Allah ne-ar judeca pe mine si pe Isa pentru pacatele nostre, El ne-ar putea pedepsi fara sa ne nedreptateasca catusi de putin!”
Clasificat sahih de catre ibn Hibban si Albani, Sahih al-Taghrib #2475Source Link

Views: 5