Tag: Islamul

Personalitatea Profetului

Personalitatea Profetului   Omul şi Profetul au coexistat în persoana lui Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) într-un mod minunat. Cei care au avut îndoieli cu privire la mesajul său nu au avut niciun dubiu în ceea ce priveşte distincţia sa, puritatea fiinţei sale sau puritatea omeniei sale. Allah a ştiut unde […]

Personalitatea Profetului

 

Omul şi Profetul au coexistat în persoana lui Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) într-un mod minunat. Cei care au avut îndoieli cu privire la mesajul său nu au avut niciun dubiu în ceea ce priveşte distincţia sa, puritatea fiinţei sale sau puritatea omeniei sale. Allah a ştiut unde să plaseze mesajul Său şi l-a ales pe acela care reprezenta maximum pe care omenirea îl putea atinge în privinţa măreţiei, nobleţei şi onestităţii. Oamenii l-au auzit dojenindu-i pentru orice exagerare de a-l glorifica sau a-i afirma supremația. Le-a interzis chiar să se ridice în picioare atunci când intra într-o încăpere. El a spus: „Nu vă ridicaţi precum fac nearabii atunci când vor să se slăvească unul pe celălalt.”

 

Când s-a petrecut eclipsa de soare în ziua în care fiul său, Ibraahiim, a decedat, musulmanii au spus că aceasta a fost determinată de tristeţea pentru pierderea lui. Dar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), onest, s-a grăbit să respingă şi să nege această presupunere, înainte ca ea să devină o legendă. A stat printre musulmani şi li s-a adresat după cum urmează: „Soarele şi luna sunt două semne ale lui Allah. Eclipsa nu este determinată niciodată de moartea sau naşterea cuiva.”

 

Oamenii aveau încredere în el şi realizarea a ceea ce i-a fost încredinţat merita mai mult decât gloria întregii lumi. Era sigur că a venit pentru a schimba modul de viaţă al omenirii şi că nu era un Profet doar al tribului Quraish sau doar al arabilor, ci era Profetul lui Allah trimis tuturor oamenilor de pe pământ!

 

Preamilostivul Allah a descris cât de departe va ajunge misiunea Profetului şi cât de departe va flutura stindardul său. Muhammad a înţeles adevărul credinţei pe care a afirmat-o, nemurirea de care va avea parte cât timp Allah va moşteni pământul şi pe cei care îl ocupă. Cu toate acestea, nu a văzut în sine, în religia sa, sau în succesul său fără precedent mai mult decât o cărămidă din construcţia noii lumi! Acest bărbat puternic s-a ridicat pentru a evidenţia această idee într-una dintre afirmaţiile sale: „Relaţia dintre profeţii care au venit înaintea mea şi mine este precum aceea a unui om care a construit o casă şi a decorat-o adecvat, fără a pune însă o cărămidă într-unul dintre colţurile sale. Acest lucru i-a făcut pe oameni să meargă în jurul ei şi să îşi exprime uimirea, spunând: «Nu va fi aşezată această cărămidă?» Eu sunt o astfel de cărămidă şi eu sunt ultimul dintre Profeţi.”

 

Toată viaţa sa, toate luptele, eroismul său, toată gloria şi puritatea sa, victoria obţinută pentru religia sa şi aceea de după moartea sa, nu erau decât o cărămidă, dar care era cheia de boltă a construcţiei noii lumi. El a fost cel care a subliniat acest lucru şi l-a repetat. În plus nu a susţinut un astfel de discurs dintr-o modestie calculată, pentru a hrăni foamea de glorie. A evidenţiat doar situaţia de fapt. Transmiterea a reprezentat o parte din chintesenţa mesajului. Deşi modestia era una dintre trăsăturile esenţiale ale lui Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), aceasta nu era unicul semn al măreţiei sale; el a atins un nivel neegalat de excelenţă şi de superioritate, devenind un semn şi simbol în sine.

brush colorado colt forney Personalitatea Profetului

Acesta a fost învăţătorul omenirii şi ultimul dintre profeţi. El a fost o lumină văzută de către oameni, a trăit printre ei ca fiinţă umană şi apoi, după plecarea sa din această lume, a fost perceput de către întreaga lume drept adevăr şi amintire.

Scopul vieţii companionilor lui a fost să urmeze lumina adusă de Muhammad, Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Preamilostivul Allah a contopit în el esenţa adevărului şi a demnităţii care i-au onorat astfel viaţa şi a luminat destinul omenirii.

Source Link

Views: 3

Primul sol al Islamului – partea 1

    Mus’ab Ibn ’Umair s-a născut şi a crescut în bunăstare şi lux. Probabil că nu a existat altcineva în Mekka la fel de răsfăţat de către părinţii săi cum a fost el. Este posibil ca acest tânăr vesel, mângâiat şi răsfăţat, care era centrul atenţiei doamnelor din Mekka şi care era considerat nestemata […]

 

 

maxresdefault Primul sol al Islamului – partea 1Mus’ab Ibn ’Umair s-a născut şi a crescut în bunăstare şi lux. Probabil că nu a existat altcineva în Mekka la fel de răsfăţat de către părinţii săi cum a fost el. Este posibil ca acest tânăr vesel, mângâiat şi răsfăţat, care era centrul atenţiei doamnelor din Mekka şi care era considerat nestemata întâlnirilor la care participa, să fie una dintre legendele credinţei?

 

Pe Allah, cât de interesantă este povestea lui Mus’ab Ibn ’Umair sau a lui Mus’ab Cel Bun, precum i se spune printre musulmani! El a fost unul dintre aceia pe care profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a modelat şi protejat.

 

Dar cine era el? Povestea sa este motiv de mândrie pentru toţi oamenii. Tânărul a auzit într-o zi ceea ce se vorbea în Mekka despre Muhammad cel drept, că Allah l-a trimis cu veşti bune pentru a avertiza oamenii şi a-i chema la adorarea Unicului Dumnezeu. De la o zi la alta în Mekka nu exista un alt subiect discuţie decât profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi religia sa, iar acest tânăr răsfăţat a devenit unul dintre cei mai atenţi ascultători. Deşi era tânăr şi în centrul atenţiei reuniunilor, Mus’ab se deosebea de ceilalţi prin înţelepciune şi bun simţ.

 

El a auzit că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi aceia care credeau în el se întâlneau departe de autoritățile religioase şi de conducătorii tribului Quraish, în As-Safaa, în casa lui Al-Arqam Ibn Al-Arqam (Daar Al-Arqam). Fără a pierde timpul, nerăbdător, a mers într-o noapte la Daar Al-Arqam unde Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se întâlnea cu companionii săi, le recita Coranul şi se rugau împreună lui Allah Preaînaltul. Mus’ab şi-a ocupat cu greu locul şi a contemplat versetele Coranului recitate de către Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), inima sa fiind prinsă în acea noapte.

 

Entuziasmul aproape l-a aruncat de pe scaunul său, fiind cuprins de un extaz de nestăpânit. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mângâiat această inimă trepidantă cu binecuvântata sa mână dreaptă şi tăcerea adâncimii oceanului i-a umplut inima. Cât ai clipi din ochi, tânărul care tocmai devenise musulman, părea a avea mai multă înţelepciune decât era normal pentru vârsta sa şi acea hotărâre capabilă să schimbe mersul lucrurilor!

 

 

  • sfarsitul primei parti
Source Link

Views: 1

Primul sol al Islamului – partea a 2-a

  Zilele şi anii au trecut. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi companionii săi au emigrat la Medina, iar tribul Quraish fierbea de furie, urmărindu-i pe aceia care erau adoratori evlavioşi. Astfel a avut loc bătălia de la Badr în care au primit o lecţie şi şi-au pierdut puterea. După aceasta […]

 

Uhud musab bin umeyr 480x330 Primul sol al Islamului – partea a 2-aZilele şi anii au trecut. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi companionii săi au emigrat la Medina, iar tribul Quraish fierbea de furie, urmărindu-i pe aceia care erau adoratori evlavioşi. Astfel a avut loc bătălia de la Badr în care au primit o lecţie şi şi-au pierdut puterea. După aceasta s-au pregătit pentru răzbunare şi astfel a avut loc bătălia de la Uhud. Musulmanii s-au mobilizat, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a stat în mijlocul lor, i-a ales pe cei credincioşi şi l-a desemnat pe cel care va purta steagul, cel ales fiind Mus’ab Cel Bun.

 

Teribila bătălie s-a dezlănţuit, lupta a fost acerbă. Arcaşii nu au respectat ordinele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), părăsindu-şi posturile de pe munte când i-au văzut pe politeişti retrăgându-se ca şi cum ar fi fost înfrânţi. Dar această acţiune a lor a transformat curând victoria musulmanilor în înfrângere. Musulmanii au fost luaţi prin surprindere de către cavaleria tribului Quraish în vârful muntelui, numeroşi musulmani fiind ucişi de săbiile politeiştilor.

 

Când au văzut că s-a instalat confuzia şi oroarea în rândurile musulmanilor, politeiştii s-au îndreptat spre Profetul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a-l ucide. Mus’ab a înţeles ameninţarea iminentă, a înălţat steagul şi a strigat: „Allahu Akbar! Allah este Cel Mai Mare!” S-a întors şi a luptat tăind în stânga şi în dreapta, ucigându-i pe duşmani. Tot ce voia era să atragă atenţia asupra sa pentru ca duşmanii să se îndepărteze de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El însuşi a devenit asemeni unei întregi armate. Mus’ab a purces singur la luptă ca şi cum ar fi fost o armată de giganţi, ridicând steagul cu o mână şi lovind cu sabia din cealaltă mână. Însă duşmanii se înmulţeau în jurul său. Erau dispuşi să facă orice pentru a-l putea găsi pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

 

Să permitem aşadar unui martor în viaţă să ne descrie cea din urmă scenă a lui Mus’ab Cel Bun. Ibn Sa’d a spus că Ibraahim Ibn Muhammad Ibn Sharhabiil Al-’Abdriy a relatat că tatăl său a spus: „Mus’ab Ibn ’Umair a purtat steagul în ziua bătăliei de la Uhud. Când musulmanii au fost dispersaţi, el a continuat lupta până când l-a întâlnit pe Ibn Quma’ah. Acesta l-a lovit tăindu-i mâna dreaptă, dar Mus’ab a spus: «Şi Muhammad nu este decât un trimis şi au mai fost înaintea lui şi alţi trimişi.» (Coran 3: 144). El a purtat steagul în mâna sa dreaptă şi s-a sprijinit pe ea. Acesta i-a tăiat şi mâna dreaptă, dar el s-a sprijinit pe steag şi l-a ţinut cu braţele, spunând în acest timp: «Şi Muhammad nu este decât un trimis şi au mai fost înaintea lui şi alţi trimişi.» (Coran 3: 144). Un al treilea l-a străpuns cu lancea. Mus’ab a căzut îmbrăţişând steagul.”

 

Cel mai prețios dintre martiri căzuse! El a murit luptând de dragul lui Allah în marea bătălie a sacrificiului şi a credinţei. A crezut că, dacă va cădea, va reprezenta o punte către moartea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), pentru că acesta va rămâne fără apărare şi protecţie. S-a pus pe sine în calea răului de dragul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Simţind o putere colosală datorită fricii şi a iubirii sale pentru el, a continuat să spună cu fiecare lovitură de sabie care a căzut asupra sa, din partea dușmanilor: „Şi Muhammad nu este decât un trimis şi au mai fost înaintea lui şi alţi trimişi.” (Coran 3: 144). Acest verset a fost revelat ulterior, după ce el l-a rostit.

 

După bătălie au găsit cadavrul acestui martir întins cu faţa în jos, ca şi cum i-ar fi fost teamă să privească momentul în care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost rănit. Şi-a ascuns faţa astfel încât să evite această scenă. Sau se poate să-i fi fost ruşine de faptul că a căzut înainte de a asigura protecţia Profetului lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), înainte de a-l servi apărându-l până la sfârşit.

 

Allah este alături de tine, o, Mus’ab! Ce poveste minunată de viaţă!

 

Source Link

Views: 2