Imposibilitatea imitării legislative a Coranului cel sfânt

Imposibilitatea imitării legislative a Coranului cel sfânt   Allah l-a dăruit pe om cu numeroase instincte care exercită influențe asupra sufletului. Dacă rațiunea îl ferește pe om de greșeală, înclinațiile psihice deviate ajung să domine asupra forței rațiunii, iar rațiunea nu mai este capabilă să se controleze în orice situație. De aceea, pentru ca omul […]

Imposibilitatea imitării legislative a Coranului cel sfânt

 

Allah l-a dăruit pe om cu numeroase instincte care exercită influențe asupra sufletului. Dacă rațiunea îl ferește pe om de greșeală, înclinațiile psihice deviate ajung să domine asupra forței rațiunii, iar rațiunea nu mai este capabilă să se controleze în orice situație. De aceea, pentru ca omul să urmeze calea cea dreaptă, se impune să recurgă la o educație specială a instinctelor sale, să și le educe, să și le dezvolte și să le dirijeze bine, către izbândă.

Omul este civilizat din fire; el are nevoie de alții și alții au nevoie de el. Colaborarea între oameni este o necesitate socială, impusă de civilizația umană. Însă deseori omul este nedrept cu semenul său, datorită egoismului și dorinței de a-și impune dominația. Dacă nu ar exista o normă care să reglementeze relațiile dintre ei și să le apere drepturile, s-ar instaura anarhia. De aceea, toate comunitățile umane au avut nevoie de un sistem după care să se călăuzească și care să înfăptuiască dreptatea între membrii lor.

300420151046435224504 Imposibilitatea imitării legislative a Coranului cel sfântOmenirea a cunoscut în decursul epocilor diverse doctrine, teorii, sisteme și legislații care au urmărit asigurarea fericirii individului într-o societate perfectă, dar nici una dintre acestea nu a atins perfecțiunea Coranului în domeniul legislației, care este imposibil de imitat.

Coranul cel sfânt eliberează sufletul credinciosului musulman, grație credinței în unicitatea lui Allah, care-l izbăvește de dominația superstițiilor și a slăbiciunii, de robia pasiunilor și poftelor, astfel încât să fie rob devotat lui Allah și să se înalțe pe sine deasupra celorlalți, căci făptura omenească nu are nevoie decât de Creatorul care întrunește perfecțiunea absolută. El este Creatorul Unic, Dumnezeul Unic, Cel care nu are început și nu are sfârșit, Atotputernic, Atoateștiutor și nimeni și nimic nu poate fi asemenea Lui.

 

 

 

Extras din Introducerea la Traducerea sensurilor versetelor din Coran facuta de Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

Esența și sensurile șari’ah

  S. A. Al-Mawdudi   Omul a fost înzestrat cu multiple însuşiri, nu pentru a face rău, ci pentru a fi în permanenţă în slujba binelui. După modul cum se folosesc de însuşirile şi calităţile lor, oamenii se împart în două categorii: 1) Cei care îşi folosesc intenţionat denaturat însuşirile şi calităţile lor, din care […]

S. A. Al-Mawdudi

Omul a fost înzestrat cu multiple însuşiri, nu pentru a face rău, ci pentru a fi în permanenţă în slujba binelui.
După modul cum se folosesc de însuşirile şi calităţile lor, oamenii se împart în două categorii: 1) Cei care îşi folosesc intenţionat denaturat însuşirile şi calităţile lor, din care cauză au de suferit atât ei înşişi, cât şi ceilalţi oameni. 2) Cei care sunt sinceri şi serioşi, dar din cauza ignoranţei lor se confruntă cu greşeli.
Cei care, intenţionat, îşi folosesc calităţile pentru a face rău sunt cei mai periculoşi şi păcătoşi oameni. Este nevoie ca aceştia să fie ţinuţi sub control şi sunt necesare măsuri împotriva lor.
În ceea ce priveşte pe cei care greşesc din cauza ignoranţei lor, aceştia au nevoie să fie educaţi şi învăţaţi să aleagă calea cea bună şi să-şi folosească însuşirile în cele mai bune condiţii. În această privinţă şeriat-ul are o importanţă deosebită.
Şeriatul este o expresie a voinţei lui Allah şi constitue o călăuză deosebit de importantă în ordinea, în modul cel mai bun al vieţii oamenilor. Legea lui Allah este numai în interesul oamenilor. În această lege nu există nicio prevedere care să îngrădească, în vreun fel, posibilităţile sau drepturile oamenilor. Ea descurajează ascetismul, viaţa de pustnic. Şeriatul este împotriva unui mod de viaţă caracterizat prin austeritate extremă, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuinţelor, în scopul realizării unui ideal religios. Şeriatul nu poate să aibă asemenea pretenţii, din moment ce această lege este expresia voinţei lui Allah şi El niciodată nu cere supuşilor săi o astfel de viaţă. Omul a fost creat cu absolut tot ce este necesar pentru a se bucura de o viaţă demnă şi fericită şi, de asemenea, de a-şi perpetua neamul. Voinţa lui Allah este ca el, în armonie cu celelalte vieţuitoare şi cu natura, să-şi îndeplinească menirea pe care o are în această viaţă, aceea de a acţiona în aşa fel încât să creeze paradisul pe pământ. Şeriat-ul, ca lege care exprimă voinţa lui Allah, interzice tot ce este în detrimentul, în dauna oamenilor şi permite şi încurajează tot ce este în folosul lor.
Principiul de bază al Şeriat-ului este de a deveni în întâmpinarea tuturor necesităţilor şi dorinţelor reale ale omului, de a apăra toate interesele şi de ai facilita, în final, ca omul să reuşească în viaţă şi să fie fericit. În atingerea acestor idealuri nu este suficient ca omul să fie corect, să nu atenteze la bunurile şi drepturile altora, ci trebuie neapărat să ţină seama şi de unele principii morale şi etice ca solidaritatea, într-ajutorarea şi cooperarea cu ceilalţi semeni ai săi. Iar în ceea ce priveşte binele şi răul, câştigul şi paguba, principiul de bază al acestei legi este de a prefera cîştigul modest în dauna câştigului mare şi de a sacrifica, de a pierde un câştig, un profit mic, în faţa unei daune mari iminente. Deşi şeriat-ul este împotriva exagerărilor de orice fel şi de asemenea este împotriva nesocotinţei, lipsei de chibzuinţă şi de înţelepciune.
Nu e secret pentru nimeni faptul că fiecare om are limitele sale. Nu întotdeauna omul poate discerne, de unul singur, ce este bine şi ce este rău, ce este folositor şi ce este dăunător. Sursele lui de informare în direcţia unor realităţi sunt limitate. Tocmai pentru a scuti oamenii de posibilitatea comiterii unor fapte nedemne, în necunoştinţă de cauză, Allah le-a trimis legi şi porunci care-i fereşte de asemenea fapte. Valabilitatea acestor legi şi porunci a fost verificată şi probată de timp şi odată cu dezvoltarea societăţii umane, pe toate planurile, acestea au căpătat o credibilitate şi mai mare.
Omenirea, în perioada contemporană, arată tendinţe mai mari de apropiere de divinitate, de religie. Experienţa umană de pănâ acum face necesară acceptarea de către din ce în ce mai mulţi oameni a divinităţii, a legilor şi poruncilor lui Allah. După o experienţă amară, din ce în ce mai mulţi oameni se conformează  acestor norme.
Se poate întâmpla ca unii oameni să nu priceapă în întregime unele prevederi şi norme ale şeriat-ului, dar ei au convingerea că au acceptat un cod de legi care are o bază ştiinţifică şi al cărei singur scop este de a-i izbăvi de ignoranţă şi de unele erori ce se pot comite în necunoştinţă de cauză.

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

Despre șari’ah – partea 1

  În Coran găsim că esenţa misiunii profeţilor este menţionată în mai multe versete. În 4:64 „Noi nu trimitem niciun trimis, decât pentru a i se da ascultare, cu voia lui Allah. [..]”  şi în descrierea versetului 89, capitolul 6 al Coranului se spune: „Aceştia sunt cei cărora Noi le-am încredinţat scriptura, înţelepciunea şi profeţia. […]

 

În Coran găsim că esenţa misiunii profeţilor este menţionată în mai multe versete. În 4:64 „Noi nu trimitem niciun trimis, decât pentru a i se da ascultare, cu voia lui Allah. [..]”  şi în descrierea versetului 89, capitolul 6 al Coranului se spune: „Aceştia sunt cei cărora Noi le-am încredinţat scriptura, înţelepciunea şi profeţia. Şi dacă aceştia nu cred în ele, atunci le încredinţăm Noi unui neam care nu le tăgăduieşte.”. Această autoritate nu este doar în sens religios, dar implică fiecare aspect al vieţii umane. Un alt veset coranic abordează dintr-o altă perspectivă, dar în cadrul aceluiaşi context şi anume acela că obiectivul aflat în spatele sistemului politic islamic este de a instaura deptatea pe pământ, echilibrul şi  de a reconcilia interesul diverselor grupuri cu orientări diferite. De exemplu în 57:25 se spune „Noi i-am trimis pe trimişii Noştri cu semnele cele limpezi, am făcut să pogoare cu ei Scriptura şi Balanţa, pentru ca oamenii să fie cu dreptate, [..]”.

 

 

Source Link

Views: 0