Cercetarea profesorului Moore – partea 1

Abdullah M. Al-Rehailli   Oamenii de ştiinţă contemporani, profesori la  diverse universităţi care sunt lideri în domeniile lor au avut posobilitatea să examineze informaţiile ştiinţifice existente în Coran .În acest secol oamenii au excelat în exploararea universului şi a naturii umane. Keith Moore, unul dintre oamenii de ştiinţă remarcabili în domeniul anatomiei şi al embriologiei […]

Abdullah M. Al-Rehailli

 

Oamenii de ştiinţă contemporani, profesori la  diverse universităţi care sunt lideri în domeniile lor au avut posobilitatea să examineze informaţiile ştiinţifice existente în Coran .În acest secol oamenii au excelat în exploararea universului şi a naturii umane.

Keith Moore, unul dintre oamenii de ştiinţă remarcabili în domeniul anatomiei şi al embriologiei a fost rugat să vorbească despre analiza ştiinţifică a anumitor versete din Coran şi a unor tradiţii profetice, hadith-uri, care au tangenţă cu specializarea sa.

Profesorul Moore este autorul unei cărţi numite ,,Dezvoltarea umană”. Domnia sa este profesor emerit de anatomie şi biologie celulară la Universitatea din Toronto, Canada, unde a fost pro-decan la Facultatea de Medicină, iar timp de 8 ani a fost director al Departamentului de Anatomie. Moore a mai predat înainte şi la Universitatea din Winnipeg, Canada, timp de 11 ani. A condus mai multe asociaţii ale anatomiştilor şi Consiliul Uniunii Ştiinţelor Biologice.Prof. Moore a fost de asemenea ales ca membru al Asociaţiei Academiei Regale din Canada, al Academiei internaţionale de Citologie a Uniunii Anatomiştilor Americani şi al  Uniunii Anatomişilor nord şi sud americani iar în 1984 domnia sa a primit premiul J.C.B care este cea mai înaltă distincţie din Canada în domeniul său. A fost premiat de către Asociaţia  Canadiană a Anatomişilor. Domnia sa a publicat numeroase cărţi de  anatomie clinică şi embriologie, 8 dintre acestea sunt considerate lucrări de referinţă în domeniu, în învăţământul medical şi sunt traduse în 6 limbi.

Profesorul a fost uimit de faptul că profetul Muhammad în urmă cu 14 secole a fost capabil să descrie embrionul şi stadiile sale de dezvoltare oferind detalii pe care oamenii de ştiinţă le-au descoperit doar în urma cu 30 de ani. Oricum, foarte repede profesorul Moore şi-a arătat admiraţia pentru această revelaţie.

El a introdus aceste puncte de vedere în cercurile intelectuale şi ştiinţifice. Chiar a citit un articol despre compatibilitatea embriologiei moderne, cu Coranul şi Sunnah. Cu această ocazie a spus: „A fost o mare plăcere pentru mine să ajut la clarificarea afirmaţiilor din Coran despre dezvoltarea umană. Este clar pentru mine că aceste afirmaţii trebuie să-i fi parvenit Profetului Muhammad de la Dumnezeu, pentru că cea mai mare parte a acestor cunoştinţe nu au fost descoperite decât cu multe secole mai târziu. Aceasta îmi dovedeşte că Muhammad trebuie să fi fost un trimis al lui Allah Preaînaltul. Să reflectăm asupra declaraţiei acestui binecunoscut şi  respectat savant în domeniul embriologiei, asupra versetelor din Coran referitoare la domeniul său şi asupra concluziei acestuia, conform căreia Muhammad trebuie să fi fost un trimis al lui Allah Preaînaltul.

În legătură cu stadiile creaţiei omului, Allah spune în Coran:

Noi l-am creat pe om din apa aleasă venită din lut. Apoi l-am făcut noi picătură într-un loc sigur. Apoi am făcut din picătură o alaqah şi am făcut din bucata de carne, oase şi am îmbrăcat oasele cu carne. Apoi l-am scos la iveală ca o altă făptură. Binecuvântat fie Allah Preaînaltul, Făcătorul, Cel bun! (Al-Mu’minun:12-14) leech-like

Cuvântul din limba arabă ,,alaqah” are 3 înţelesuri ·

  • Lipitoare
  • Obiect suspendat
  • Cheag de sânge închegat

Comparând lipitoarea de apă proaspătă cu embrionul în stadiul de ,,alaqah”, profesorul Moore a găsit o mare asemănare între cele două. Profesorul Moore a alăturat imaginea unei lipitori cu cea a unui embrion şi a prezentat aceste imagini oamenilor de ştiinţă prezenţi la Conferinţă.

Al doilea sens al cuvântului ,,alaqah” este de ,,obiect suspendat”. Acest lucru devine vizibil în momentul în care embrionul se prinde de uterul mamei.

Al treilea sens este cel de ,,cheag de sânge”. E important de notat, a afirmat reputatul profesor, că embrionul trece prin aceste faze. În timpul perioadei „alaqah”, embrionul se fixează de peretele uterin şi se hrăneşte prin intermediul unor minuscule vase de sânge.

Ambele descrieri sunt realizate în mod miraculos doar utilizând un singur cuvânt. Cum putea Muhammad să ştie toate acestea de la el însuşi?

Profesorul Moore a studiat embrionul şi în stadiul de ,, mudghah ,,Acest cuvânt înseamnă în traducere ,,bucată de carne” sau ,,substanţă mestecată”.

El a luat o bucată de argilă şi a mestecat-o apoi a comparat-o cu imaginea unui embrion fotografiat în stadiul „mudghah”. Profesorul a concluzionat că ele au exact acelaşi aspect. Mai multe periodice din Canada au publicat afirmaţiile profesorului Moore. În plus el a fost prezent în trei programe de televiziune în care a vorbit despre compatibilitatea dintre ştiinţa modernă şi conţinutul Coranului.

Prin urmare prof. Moore i-a fost pusă următoarea întrebare: ,,Aceasta înseamnă că dumneavoastră consideraţi Coranul ca fiind cuvântul lui Allah Preaînaltul?”

Profesorul a răspuns astfel: “nu găsesc nici o dificultate în a accepta acest lucru”. Următoarea întrebare adresata lui a fost ,,Cum puteţi să credeţi în Muhammad când dumnevoastră credeţi în Isus?”

El a spus : ,,Cred că ambii au venit de la aceeaşi şcoala”. Toţi oamenii de ştiinţă contemporani pot veni să afle că Allah ne-a trimis cunoştinţele sale când ne-a revelat Coranul. Allah Preaînaltul ne spune în Coran:

Allah Preaînaltul va fi martor la ceea ce ţi-a pogorât, căci a pogorât Coranul în deplină cunoştinţă. (An-Nisaa 4:166)

 

 

_________________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 6

Rănile și tăieturile

Îndrumarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu privire la tratarea rănilor şi a tăieturilor   Ibn Qayyim Al-Jawziyyah   În Sahihan se relatează că Sahl bin Sa’d a fost întrebat cum anume au fost tratate rănile Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în bătălia de la […]

Îndrumarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu privire la tratarea rănilor şi a tăieturilor

 

Ibn Qayyim Al-Jawziyyah

 

bandajÎn Sahihan se relatează că Sahl bin Sa’d a fost întrebat cum anume au fost tratate rănile Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în bătălia de la Uhud. Sahl a spus: „Faţa Profetului a fost rănită, dintele i s-a rupt, iar coiful pe care îl purta a fost strivit de capul său. Fatima (Allah să fie mulţumit de ea!), fiica Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), îl spăla de sânge în timp ce ‘Ali îi turna apă pe mâini cu scutul său. Când Fatima şi-a dat seama că sângerarea nu se oprea, a luat o rogojină arsă (din frunze de palmier), a introdus cenuşa în rana Trimisului lui Allah, iar sângerarea a încetat.”

Cenuşa din frunze de palmier arse este foarte eficientă în oprirea sângerării, deoarece constituie un agent puternic de uscare şi afectează cel mai puţin rana deschisă. Alte remedii eficiente de uscare a pielii au un efect puternic de ardere a pielii şi accentuează fluxul sangvin, intensificând sângerarea. Cenuşa din frunze de palmier, aplicată simplu sau amestecată cu oţet, opreşte sângerarea nasului. Autorul lui Al-Qanun a afirmat: „Al-Baradii (papirusul) este eficient în stoparea sângerării şi în pansarea rănilor deschise. În Egiptul antic, hârtia era făcută din baradii uscat. Cenuşa de baradii este eficientă în tratarea ciupercilor şi infecţiilor orale, hemoptizie (a scuipa sânge) şi previne răspândirea infecţiilor.”

 

sursa: femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 1

Afecțiunile otorinolaringologice

Afecțiunile otorinolaringologice   Este bine să deschidem paginile trecutului pentru a descoperi pașii succesivi prin care s-a ajuns la această stare a lucrurilor. Această afirmație este confirmată de Charles Cumston (1926) care a spus că „niciodată nu putem poseda o știință până ce nu îi știm istoria dezvoltării.”[1] Civilizația islamică a început în secolul VII […]

Afecțiunile otorinolaringologice

 

Este bine să deschidem paginile trecutului pentru a descoperi pașii succesivi prin care s-a ajuns la această stare a lucrurilor. Această afirmație este confirmată de Charles Cumston (1926) care a spus că „niciodată nu putem poseda o știință până ce nu îi știm istoria dezvoltării.”[1]

2 Eardrum 1 Afecțiunile otorinolaringologiceCivilizația islamică a început în secolul VII și a progresat rapid într-un timp relativ scurt. Coranul a menționat urechile și sensul de a auzi de multe ori și i-a evidențiat importanța sa în legătură cu învățarea, înțelegerea și dezvoltarea abilităților mentale.[2] A mai menționat și laringele și tulburările respiratorii care pot fi fatale în cazuri de epuizare severă. Nasul, gura, fața și urechile primesc o bună îngrijire igienică, deoarece el trebuie să fie spălate de câteva ori în procesul de abluțiune înainte de rugăciuni.

Afecțiunile otorinolaringologice

Există câteva spuse ale Profetului Muhammed despre îngrijirea urechilor, nas și gât și să folosească medicamente pentru problemele lor. În această privință, el a încurajat folosirea antisepticelor locale, cataplasmele fierbinți și reci și folosirea ocazională a ventuzelor și a cauterizării termice.[3]

În timpul secolelor târzii pe timpul dinastiilor Omeiade și Abbaside, mai mult decât o mie de medici eminenți au luat parte la progresul medicinii în principalele capitale ale lumii islamice: Bagdad, Damasc, Cairo, Alexandria, Qairuan, Cordoba, Seville și Valencia. Afecțiunile urechii, a nasului și a gâtului și tratamentele  lor erau în grija medicilor generali, chirurgi și pediatri. Prin gândirea lor originală și practica medicală foarte abilă, ei au adăugat noi descoperiri, invenții și informații la cunoașterea existentă a anatomiei și fiziologiei urechii, nasului și gâtului. Ei au descoperit noi afecțiuni și noi metode de tratament medical și chirurgical. Toate acestea au fost susținute în volume de cărți care descriau munca lor, rămânând opera esențială de referință timp de multe secole în lume.[4]

 

 

[1] Cumston C.G., An Introduction to the History of Medicine, Kegan Paul, Trench, Trubner și Co. Ltd, Londra, 1926, pag. 78.

[2] Coran

[3] Ibn El-Goziah, Prophetic Medicine (în arabă),  Arab Books Revival Press, Cairo, 1957, pp. 38, 66 and 74.

[4] Guerrier Y. și Kuhn P.M., Histoire des Maladies De l’Oreille, du Nez et de la Gorge, le Editions Roger Dacoste, Paris, 1980, pp. 18, 157.

Source Link

Views: 1