Tag: moschee

Persoana care se izolează (Mutaakkif)

Celui care se izoleaza ii sunt permise urmatoarele lucruri : (1) poate sa paraseasca locul izolarii pentru a-si lua ramas bun de la sotie. Safiyyah a relatat : „Profetul se afla in starea de izolare, iar eu am mers sa-l vizitez in timpul noptii. Am vorbit cu el si m-am pregatit de plecare. S-a ridicat […]

Celui care se izoleaza ii sunt permise urmatoarele lucruri :

(1) poate sa paraseasca locul izolarii pentru a-si lua ramas bun de la sotie. Safiyyah a relatat : „Profetul se afla in starea de izolare, iar eu am mers sa-l vizitez in timpul noptii. Am vorbit cu el si m-am pregatit de plecare. S-a ridicat impreuna cu mine si m-a insotit pana acasa. (Locuinta sa era in casa lui Usamah ibn Zaid. Doi barbati din tribul ansari au fost depasiti de catre ei si cand l-au vazut pe Profet au marit pasul). Profetul le-a spus : ‘Aveti grija de ea, caci este Safiyyah bint Haya.’ Ei au exclamat : ‘Slava lui Allah, Mesager al lui Allah [nu avem nicio indoiala in ceea ce te priveste].’ Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) le-a raspuns : ‘Satana se strecoara in om precum sangele. Ma tem ca nu cumva sa va fi lasat vreo urma de indoiala in inima.’ ” (relatat de al-Bukhari, Muslim si Abu Dawud)

(2) sa-si aranjez parul [sau barba], sa se tunda, sa-si taie unghiile, sa-si curete trupul, sa poarte haine frumoase sau sa se parfumeze – toate acestea sunt permise. ‘Aishah a relatat : „Profetul se izolase, cand si-a scos capul afara, prin deschizatura camerei mele, iar eu i-am spalat [sau aranjat, intro alta relatare] parul. In acel moment ma gaseam in perioada de menstruatie.” (relatat de al-Bukhari, Muslim si Abu Dawud)

(3) sa mearga afara pentru unele necesitati pe care trebuie sa le indeplineasca. ‘Aishah a spus : „Cand Profetul se izolase, si-a apropiat capul de mine astfel incat sa-i pot aranja parul si nu revenea in moschee pana cand nu-si satisfacea nevoile pe care le are o persoana.” (relatat de al-Bukhari, Muslim si altii)

Ibn al-Mundhir a spus : „Invatatii au cazut de acord ca o persoana care se izoleaza poate sa paraseasca moscheea pentru a efectua nevoile firesti, iar aceasta este un lucru pe care numai ea poate sa-l faca, lucru valabil doar in afara moscheii. De asemenea, daca doreste sa manance sau sa bea si nu este nimeni care sa-i aduca mancare, poate sa mearga sa o ia. Daca o persoana simte nevoie sa vomite, poate sa paraseasca moscheea in acest scop. Pentru orice lucru care trebuie indeplinit, dar nu se poate in moschee, poate sa o paraseasca, actiunea sa neanuland izolarea, chiar daca necesita o perioada mai indelungata de timp. Exemple din aceasta categorie pot fi curatarea de impuritatile sexuale sau curatarea hainelor si a corpului de murdarie.”

Sa’id ibn Mansur a relatat ca ‘Ali a spus : „Daca o persoana s-a izolat, poate sa participe la rugaciunea in grup de vineri, sa fie prezent la ceremonia de inmormantare, sa viziteze pe cei bolnavi si sa-si viziteze familia pentru a vedea de ce are nevoie, insa in tot acest timp [de vizitare] trebuie sa ramana in picioare.” ‘Ali si-a ajutat nepotul oferindu-i 700 de dirhami pentru a-si gasi un servitor, insa nepotul i-a raspuns : „Ma aflu in izolare.” ‘Ali i-a spus : „Ce rau s-ar abate asupra ta daca ai merge la targ sa cumperi unul ?”

Qatadah obisnuia sa permita persoanei care se izolase sa ia parte la procesiunea funerara si sa viziteze bolnavii, cu conditia sa nu se aseze in tot acest timp. Ibrahim an-Nakha’i a spus ca se obisnuia ca o persoana care se izolase sa faca urmatoarele lucruri, lui insusi permitandu-i-se sa le indeplineasca : vizitarea bolnavilor, participarea la rugaciunea de vineri, sa asiste la inmormantari, sa iasa pentru satisfacerea necesitatilor, cu conditia de a nu intra intrun spatiu prevazut cu tavan. El a mai spus : „Acela care se izoleaza nu trebuie sa intre intrun loc acoperit, decat in situatii de stricta necesitate.”

Al-Khattabi a mentionat : „Unii oameni au sustinut ca acela care s-a izolat poate sa ia parte la rugaciunea de vineri, sa-I viziteze pe cei bolnavi si sa participe la funeralii. Acestea au fost relatate de ‘Ali si reflecta opiniile lui Sa’id ibn Jubair, al-Hassan al-Basri si an-Nakha’i.”

Abu Dawud a inregistrat de la ‘Aishah ca Profetul obisnuia sa viziteze bolnavii in timpul izolarii si facea acest lucru fara sa se abata de la calea sa. De asemenea, s-a mai relatat de la ea ca este sunnah sa nu se paraseasca locul izolarii in vederea vizitarii bolnavilor. Aceasta inseamna ca o persoana nu trebuie sa-si paraseasca locul izolarii cu intentia de a-i vizita pe cei bolnavi, insa daca prin zona trece [un bolnav], poate sa se intereseze de starea sa, cu conditia sa nu-i fie afectata izolarea.

(4) sa manance, sa bea si sa doarma in moschee, cu conditia sa o pastreze curata. Poate sa incheie contracte de casatorie, de cumparare, vanzare etc.

islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 2

Vizita făcută la Moscheea Profetului din Medina

  Vizita făcută la Moscheea Profetului din Medina 1. Este bine să se viziteze moscheea Profetului – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! – oricând și la orice oră, însă acest lucru nu face parte din ritualul de pelerinaj. Se pot vizita mormântul Profetului, mormintele companionilor lui și să nu uităm în ultimul […]

Vizita făcută la Moscheea Profetului din Medina

1. Este bine să se viziteze moscheea Profetului – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! – oricând și la orice oră, însă acest lucru nu face parte din ritualul de pelerinaj. Se pot vizita mormântul Profetului, mormintele companionilor lui și să nu uităm în ultimul rând că o rugăciune în Moscheea Profetului echivalează cu o mie de rugăciuni făcute în alte moschei, excepție face numai Moscheea Al-Haram, care are aceeași valoare.

2. Pelerinul trebuie să pășească în interiorul moscheii cu piciorul drept, rostind următoarea rugă ce este rostită la intrarea în orice moschee:

“Caut adăpost la Allah, Cel Preamărit, Cel dornic și cu împărăția veșnică de Satana cel alungat! În numele lui Allah, binecuvântarea și pacea fie asupra Mesagerului lui Allah! O, Allah, deschide-mi ușile iertării Tale!“

3. Se fac două unități de rugăciune Tahiat-ul Mesgid (salutul moscheii) și este bine să se facă în Rauda Aș-Șerife, loc situat între amvon și camera Profetului – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! -, pe când rugăciunile obligatorii trebuie efectuate în primul rând din moschee, dacă se poate.

4. După efectuarea celor două unități de rugăciune, se recomandă vizitarea mormântului Profetului. Pelerinul se va opri în fața lui cu respect, fără să ridice vocea, după care îl va saluta pe Profet, rostind:

“Essalamu’ Aleika Aiuha-nabii ua rahmatullahi ue barakatuhu. Allahumme salli ’ala Muhammedin ue ’ala aali Muhammedin kema salleite ’ala Ibrahime ue ’ala aali Ibrahiime, inneke hamiidun megiid. Allahume barik ’ala Muhammedin ue ’ala aali Muhammedin kema barekte ’ala Ibrahiime ue ’ala aali Ibrahime, ’inneke hamiidun megiid.”

„O, Profetule, pacea, milostenia și binecuvântarea lui Allah fie asupra ta! O, Allah, trimite slava Ta asupra lui Muhammed și asupra urmașilor lui Muhammed, așa cum ai trimis slava Ta asupra lui Avraam și asupra urmașilor lui Avraam. Cu adevărat, Tu ești plin de slavă și măreție. O, Allah, trimite binecuvântarea Ta asupra lui Muhammed și asupra urmașilor lui Muhammed, așa cum ai trimis binecuvântări asupra lui Avraam și asupra urmașilor lui Avraam. Cu adevărat, Tu ești plin de slavă și măreție!”

Pelerinul îl poate saluta pe Profet – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! – și în acest fel:

“Essalamu aleika ia resul Allah ue rahmatullahi ue barakatuhu!”

„Pacea fie asupra ta, o Trimis al lui Allah, precum și milostenia și binecuvântarea lui Allah!

5. După ce face toate acestea, pelerinul se retrage în partea dreaptă și îl salută pe Abu Bakr – Allah fie mulțumit de el! –, înălțând o rugăciune pentru el. Unul dintre tovarășii

Profetului, Ibn Omar – Allah fie mulțumit de el! –, îl saluta pe Profet – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! – și pe Abu Bakr astfel: „Pacea fie cu tine, o, Trimis al lui Allah! Pacea fie cu tine, o, Abu Bakr!”

Apoi pelerinul va pleca, deoarece nu este permis ca o persoană să încerce să se apropie de Allah prin atingerea mormântului, a camerei, să facă înconjurului ei, fără a-I cere direct lui Allah să-l ajute în anumite lucruri, deoarece Unicul căruia trebuie să-I aducem slavă și să ne rugăm este Allah.

6. De asemenea este bine ca în timpul vizitei la Medina, vizitatorul să se ducă la Moscheea Quba și să facă două ra’ka. Într-o relatare, Profetul spune: „Cine s-a purificat (a făcut abluțiunea) în casa sa, apoi a venit la moscheea Quba și a făcut două ra’ka, are aceeași răsplată ca și când ar fi efectuat ’Umra.”

7. În Sunna se spune ca bărbații să viziteze Qubur Al-Baqia (cimitirul Medinei), mormintele martirilor și mormântul lui Hamza – Allah fie mulțumit de el! – și să se rostească următoarea rugă:  „Es-selamu aleikum ehled-diari minel-mumine ue-l muslimine ue inna inșa-Allahu bikum lahiqune ue ierhamullahul-musteqdimine minna uel-muste-khirine neselu Allaha lena ue lekumul-afie.” „Pacea să fie asupra voastră, o, voi cei din morminte, asupra credincioșilor și asupra tuturor musulmanilor. Și noi, cu voia lui Allah, vă vom urma. Allah să-i ierte pe înaintașii noștri și pe cei amânați și vom cere lui Allah bunăstare atât pentru noi, cât și pentru voi.”

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 3

Biserica și Statul

  Cum comentaţi separarea Bisericii de Stat ?   Jamal Badawi: Separarea dintre religie şi Stat sau a dimensiunii seculare de cea religioase în Occident este ceva ce îşi are propriile rădăcini istorice. În principal are de a face cu modul în care este percepută Biserica de către oameni şi modul în care este percepută […]

 

Cum comentaţi separarea Bisericii de Stat ?

 

Jamal Badawi:

mnbSepararea dintre religie şi Stat sau a dimensiunii seculare de cea religioase în Occident este ceva ce îşi are propriile rădăcini istorice. În principal are de a face cu modul în care este percepută Biserica de către oameni şi modul în care este percepută relaţia dintre Biserică şi Stat. Pentru o lungă perioadă de timp masele percepeau Biserica ca pe o instituţie care s-a aliniat cu elita aflată la conducere într-un mod în care nu servea neapărat interesele maselor. Până în sec. XVII a fost percepută de unii ca o instituţie cu o sete foarte mare de putere care se asocia întotdeauna cu elita aflată la conducere sau cu autorităţile de la acea vreme. Mulţi au considerat Biserica într-un fel sinonimă curţilor de inchiziţie, persecuţiei oamenilor de ştiinţă şi a celor care se opuneau gândirii libere. În felul acesta erau percepute lucrurile de către mase. Odată cu venirea perioadei Iluminismului, oamenii au reacţionat într-un mod foarte puternic mergând la extremă prin refuzul de a accepta orice venea din partea Bisericii sau a puterii reprezentanţilor ei. Chiar şi cei care au adoptat o poziţie moderată şi au fost mai puţini critici faţă de ea, au considerat că cea mai bună cale era aceea de a separa cele două funcţii prin păstrarea Bisericii exclusiv pentru aspectele spirituale şi morale ale vieţii şi lăsarea autorităţii temporale sau seculare în mâna celorlalţi oameni. Circumstanţele în care Biserica s-a înălţat şi istoria ei în lumea creştină nu ne determină să acceptăm că această separare este universală sau că ar trebui impusă Islamului. Islamul are propriul lui sistem şi întreaga noţiune nu se aplică acolo unde este aplicabilă în cazul Occidentului.

 

 

De ce această separare a religiei de Stat nu se aplică în Islam ?

 

Jamal Badawi:

De la început e necesar să subliniem faptul că în islam nu există Biserică. Nu vorbim despre Biserică drept clădire, pentru că în Islam există, bineînţeles, clădiri dedicate rugăciunilor numite moschei, ci mă refer la Biserică aşa cum este înţeleasă în lumea occidentală, ca o instituţie care are putere sau autoritate exclusivă de interpretare a chestiunilor legate de credinţă. Din acelaşi motiv Islamul nu are un sistem de preoţie sau cler. În Islam nu există noţiunea de om al religiei (responsabil al religiei); nu există terminologie în acest sens. In mod ideal în Islam, fiecare bărbat, femei şi persoană este o persoană a religiei. Fiecare persoană are o responsabilitate şi nu există un grup/segment de oameni care să fie considerat organismul exclusiv care să se declare pe chestiunile legate de credinţă. Din perspectivă istorică, nu găsim în Islam ceva asemănător curţilor de inchiziţie si persecutării oamenilor de ştiinţă, ba chiar vedem cum, persecutaţi în alte părţi ale lumii, ei au găsit refugiu în lumea musulmană. În acele cazuri din istoria musulmanilor în care au existat persecuţii, vedem că acestea nu au venit din partea învăţatilor religioşi, ci din partea elitei aflate la conducere care a căutat justificare şi consimţământ pentru acţiunile lor printre uni învăţaţi. Aşadar reversul este ceea ce a avut loc de-a lungul istoriei, învăţaţi religioşi nefiind cei care persecută, ci cei care au fost supuşi persecuţiilor conducătorilor tiranici sau nedrepţi. Mai mult decât atât, vorbim depre noţiunea de religie, din punct de vedere conceptual, în Islam lucrurile stau foarte diferit decât ceea ce este perceput în lumea occidentală sau creştină în general.

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal Badawi

Source Link

Views: 4