Tag: moschee

Vizita făcută la Moscheea Profetului din Medina

  Vizita făcută la Moscheea Profetului din Medina 1. Este bine să se viziteze moscheea Profetului – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! – oricând și la orice oră, însă acest lucru nu face parte din ritualul de pelerinaj. Se pot vizita mormântul Profetului, mormintele companionilor lui și să nu uităm în ultimul […]

Vizita făcută la Moscheea Profetului din Medina

1. Este bine să se viziteze moscheea Profetului – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! – oricând și la orice oră, însă acest lucru nu face parte din ritualul de pelerinaj. Se pot vizita mormântul Profetului, mormintele companionilor lui și să nu uităm în ultimul rând că o rugăciune în Moscheea Profetului echivalează cu o mie de rugăciuni făcute în alte moschei, excepție face numai Moscheea Al-Haram, care are aceeași valoare.

2. Pelerinul trebuie să pășească în interiorul moscheii cu piciorul drept, rostind următoarea rugă ce este rostită la intrarea în orice moschee:

“Caut adăpost la Allah, Cel Preamărit, Cel dornic și cu împărăția veșnică de Satana cel alungat! În numele lui Allah, binecuvântarea și pacea fie asupra Mesagerului lui Allah! O, Allah, deschide-mi ușile iertării Tale!“

3. Se fac două unități de rugăciune Tahiat-ul Mesgid (salutul moscheii) și este bine să se facă în Rauda Aș-Șerife, loc situat între amvon și camera Profetului – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! -, pe când rugăciunile obligatorii trebuie efectuate în primul rând din moschee, dacă se poate.

4. După efectuarea celor două unități de rugăciune, se recomandă vizitarea mormântului Profetului. Pelerinul se va opri în fața lui cu respect, fără să ridice vocea, după care îl va saluta pe Profet, rostind:

“Essalamu’ Aleika Aiuha-nabii ua rahmatullahi ue barakatuhu. Allahumme salli ’ala Muhammedin ue ’ala aali Muhammedin kema salleite ’ala Ibrahime ue ’ala aali Ibrahiime, inneke hamiidun megiid. Allahume barik ’ala Muhammedin ue ’ala aali Muhammedin kema barekte ’ala Ibrahiime ue ’ala aali Ibrahime, ’inneke hamiidun megiid.”

„O, Profetule, pacea, milostenia și binecuvântarea lui Allah fie asupra ta! O, Allah, trimite slava Ta asupra lui Muhammed și asupra urmașilor lui Muhammed, așa cum ai trimis slava Ta asupra lui Avraam și asupra urmașilor lui Avraam. Cu adevărat, Tu ești plin de slavă și măreție. O, Allah, trimite binecuvântarea Ta asupra lui Muhammed și asupra urmașilor lui Muhammed, așa cum ai trimis binecuvântări asupra lui Avraam și asupra urmașilor lui Avraam. Cu adevărat, Tu ești plin de slavă și măreție!”

Pelerinul îl poate saluta pe Profet – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! – și în acest fel:

“Essalamu aleika ia resul Allah ue rahmatullahi ue barakatuhu!”

„Pacea fie asupra ta, o Trimis al lui Allah, precum și milostenia și binecuvântarea lui Allah!

5. După ce face toate acestea, pelerinul se retrage în partea dreaptă și îl salută pe Abu Bakr – Allah fie mulțumit de el! –, înălțând o rugăciune pentru el. Unul dintre tovarășii

Profetului, Ibn Omar – Allah fie mulțumit de el! –, îl saluta pe Profet – Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui! – și pe Abu Bakr astfel: „Pacea fie cu tine, o, Trimis al lui Allah! Pacea fie cu tine, o, Abu Bakr!”

Apoi pelerinul va pleca, deoarece nu este permis ca o persoană să încerce să se apropie de Allah prin atingerea mormântului, a camerei, să facă înconjurului ei, fără a-I cere direct lui Allah să-l ajute în anumite lucruri, deoarece Unicul căruia trebuie să-I aducem slavă și să ne rugăm este Allah.

6. De asemenea este bine ca în timpul vizitei la Medina, vizitatorul să se ducă la Moscheea Quba și să facă două ra’ka. Într-o relatare, Profetul spune: „Cine s-a purificat (a făcut abluțiunea) în casa sa, apoi a venit la moscheea Quba și a făcut două ra’ka, are aceeași răsplată ca și când ar fi efectuat ’Umra.”

7. În Sunna se spune ca bărbații să viziteze Qubur Al-Baqia (cimitirul Medinei), mormintele martirilor și mormântul lui Hamza – Allah fie mulțumit de el! – și să se rostească următoarea rugă:  „Es-selamu aleikum ehled-diari minel-mumine ue-l muslimine ue inna inșa-Allahu bikum lahiqune ue ierhamullahul-musteqdimine minna uel-muste-khirine neselu Allaha lena ue lekumul-afie.” „Pacea să fie asupra voastră, o, voi cei din morminte, asupra credincioșilor și asupra tuturor musulmanilor. Și noi, cu voia lui Allah, vă vom urma. Allah să-i ierte pe înaintașii noștri și pe cei amânați și vom cere lui Allah bunăstare atât pentru noi, cât și pentru voi.”

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

Biserica și Statul

  Cum comentaţi separarea Bisericii de Stat ?   Jamal Badawi: Separarea dintre religie şi Stat sau a dimensiunii seculare de cea religioase în Occident este ceva ce îşi are propriile rădăcini istorice. În principal are de a face cu modul în care este percepută Biserica de către oameni şi modul în care este percepută […]

 

Cum comentaţi separarea Bisericii de Stat ?

 

Jamal Badawi:

mnbSepararea dintre religie şi Stat sau a dimensiunii seculare de cea religioase în Occident este ceva ce îşi are propriile rădăcini istorice. În principal are de a face cu modul în care este percepută Biserica de către oameni şi modul în care este percepută relaţia dintre Biserică şi Stat. Pentru o lungă perioadă de timp masele percepeau Biserica ca pe o instituţie care s-a aliniat cu elita aflată la conducere într-un mod în care nu servea neapărat interesele maselor. Până în sec. XVII a fost percepută de unii ca o instituţie cu o sete foarte mare de putere care se asocia întotdeauna cu elita aflată la conducere sau cu autorităţile de la acea vreme. Mulţi au considerat Biserica într-un fel sinonimă curţilor de inchiziţie, persecuţiei oamenilor de ştiinţă şi a celor care se opuneau gândirii libere. În felul acesta erau percepute lucrurile de către mase. Odată cu venirea perioadei Iluminismului, oamenii au reacţionat într-un mod foarte puternic mergând la extremă prin refuzul de a accepta orice venea din partea Bisericii sau a puterii reprezentanţilor ei. Chiar şi cei care au adoptat o poziţie moderată şi au fost mai puţini critici faţă de ea, au considerat că cea mai bună cale era aceea de a separa cele două funcţii prin păstrarea Bisericii exclusiv pentru aspectele spirituale şi morale ale vieţii şi lăsarea autorităţii temporale sau seculare în mâna celorlalţi oameni. Circumstanţele în care Biserica s-a înălţat şi istoria ei în lumea creştină nu ne determină să acceptăm că această separare este universală sau că ar trebui impusă Islamului. Islamul are propriul lui sistem şi întreaga noţiune nu se aplică acolo unde este aplicabilă în cazul Occidentului.

 

 

De ce această separare a religiei de Stat nu se aplică în Islam ?

 

Jamal Badawi:

De la început e necesar să subliniem faptul că în islam nu există Biserică. Nu vorbim despre Biserică drept clădire, pentru că în Islam există, bineînţeles, clădiri dedicate rugăciunilor numite moschei, ci mă refer la Biserică aşa cum este înţeleasă în lumea occidentală, ca o instituţie care are putere sau autoritate exclusivă de interpretare a chestiunilor legate de credinţă. Din acelaşi motiv Islamul nu are un sistem de preoţie sau cler. În Islam nu există noţiunea de om al religiei (responsabil al religiei); nu există terminologie în acest sens. In mod ideal în Islam, fiecare bărbat, femei şi persoană este o persoană a religiei. Fiecare persoană are o responsabilitate şi nu există un grup/segment de oameni care să fie considerat organismul exclusiv care să se declare pe chestiunile legate de credinţă. Din perspectivă istorică, nu găsim în Islam ceva asemănător curţilor de inchiziţie si persecutării oamenilor de ştiinţă, ba chiar vedem cum, persecutaţi în alte părţi ale lumii, ei au găsit refugiu în lumea musulmană. În acele cazuri din istoria musulmanilor în care au existat persecuţii, vedem că acestea nu au venit din partea învăţatilor religioşi, ci din partea elitei aflate la conducere care a căutat justificare şi consimţământ pentru acţiunile lor printre uni învăţaţi. Aşadar reversul este ceea ce a avut loc de-a lungul istoriei, învăţaţi religioşi nefiind cei care persecută, ci cei care au fost supuşi persecuţiilor conducătorilor tiranici sau nedrepţi. Mai mult decât atât, vorbim depre noţiunea de religie, din punct de vedere conceptual, în Islam lucrurile stau foarte diferit decât ceea ce este perceput în lumea occidentală sau creştină în general.

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal Badawi

Source Link

Views: 1

Caligrafia islamică

    Caligrafia islamică Caligrafia islamica, cunoscută în limbajul colocvial caligrafie arabă, este practica artistică a scrisului de mână, sau caligrafie, şi prin extensie a creării de cărţi, în zonele care au în comun moştenirea culturală islamică. Aceasta formă de artă se bazează pe scrierea arabă, care a fost folosită multa vreme de musulmani în […]

 

 

Caligrafia islamică

Caligrafia islamica, cunoscută în limbajul colocvial caligrafie arabă, este practica artistică a scrisului de mână, sau caligrafie, şi prin extensie a creării de cărţi, în zonele care au în comun moştenirea culturală islamică. Aceasta formă de artă se bazează pe scrierea arabă, care a fost folosită multa vreme de musulmani în limbile lor. Foloseau această formă pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu, pentru că ei refuză să-L reprezinte pe Dumnezeu în imagini. Caligrafia este extrem de apreciată între artele islamice, fiind principala metoă de prezervare a Coranului. Convingerea că arta figurativă duce la idolatrie a făcut ca arta caligrafiei şi reprezentările abstracte să devină forma principală de expresie artistică în culturile islamice, în special în context religios. Operele caligrafilor au fost colecţionate şi apreciate.

Caligrafia arabă, persană şi otomană se asociază cu motive abstracte pe peretii şi plafonul moscheilor , dar şi pe hârtie. Artiştii caligrafi contemporani din lumea islamică se inspiră din moştenirea caligrafiei şi folosesc forme abstracte ale caligrafiei în operele lor.

Caligrafia arabă nu s-a demodat așa cum s-a întâmplat cu caligrafia în Europa, ci este încă socotită de către arabi ca fiind o formă majoră de artă; caligrafii fiind foarte respectați în societăţile musulmane. Fiind cursivă, spre deosebire de scrierea latină, scrierea arabă este folosită pentru a transcrie versete din Coran, hadis-uri (relatări profetice), sau pur și simplu proverbe într-o formă artistică. Compoziția este de multe ori abstractă, dar câteodată scrisului i se dă o formă concretă, cum ar fi cea a unei plante, a unui animal, a unei corăbii.

 

Rolul caligrafiei în cultura islamică

Caligrafia a devenit cea mai apreciată formă de artă islamică pentru ca scrierea arabă a fost mijlocul de transmitre a Coranului. Cartea sfântă a Islamului, Coranul, a jucat un rol important în dezvoltarea şi evoluţia limbii arabe, şi prin extensie caligrafia în alfabetul arab. Versete şi pasaje întregi din Coran sunt încă surse active pentru caligrafia islamică.

 

Instrumente şi suporturi grafice

Instrumentul tradiţional folosit în caligrafia islamică este qalemul, un intrument făcut din bambus sau trestie uscată; cerneala este adeseori colorată şi aleasă astfel încât intensitatea sa poate varia diferit, astfel încât liniile compoziţiei caligrafice pot avea un efect foarte dinamic.

Suportul grafic pe care era realizată caligrafia a fost divers. Înainte de apariţia hârtiei, papirusul şi pergamentul erau utilizate pentru scris. Aparaţia hârtiei a revoluţionat caligrafia. În timp ce mânăstirile din Europa adăposteau câteva duzine de cărţi, bibliotecile din lumea islamică conţineau sute sau chiar mii de volume de carţi.

Monedele au fost un alt suport grafic pentru caligrafie. Începând cu 692, Califatul Islamic a reformat monedele din Orientul Apropiat, înlocuind reprezentările vizuale cu cuvinte. Acest lucru a fost valabil în special pentru dinari sau monedele de aur de mare valoare. În general, pe monede erau inscripţionate versete din Coran. Până în secolul al X-lea perşii care se convertiseră la Islam, au început să ţeasă inscripţii pe mătăsuri cu un model elaborat. Inscripţii caligrafice valoroase pe textile au fost aduse de cruciaţi în Europa ca pradă de război. Un exemplu notabil este Giulgiul din Sf. Josse aflat în abaţia St. Josse-sur-Mer de lângă Caen în nord- vestul Franţei.

 

Caligrafia islamică specifică moscheilor

Caligrafia islamică specifică moscheii poate fi întâlnită atât în interiorul, cât şi la exteriorul moscheilor, de obicei în combinaţie cu arabescuri. Arabescul este o formă de artă islamică, cunoscut prin formele sale geometrice repetitive, care crează frumoase decoraţiuni. Aceste forme geometrice incluse în caligrafia arabă sunt scrise pe pereţii şi plafoanele din interiorul şi din exteriorul moscheilor.

Tema acestor scrieri poate proveni din diverse surse islamice. Acestea pot proveni din cuvintele scrise în Coran sau din relatările Profetului Muhammed.

Există o fascinantă armonie între înscripţii şi rolul fiecărei părţi din moschee. Anumite capitole din Coran sau versete sunt scrise în conformitate cu funcţiile diverselor elemente arhitecturale. De exemplu, pe cupole putem întâlni versete cu privire la Lumina divină, deasupra intrării principale putem întâlni versete despre intrarea în sultan-hassan-mosqueParadis, deasupra (pe) ferestrelor sunt scrise numele lui Allah astfel încât reflectarea razelor soarelui să le reamintească credincioşilor că Allah se manifestă El însuşi deasupra Universului cu toate înaltele Sale calităţi.

 

Referitor la scrierea arabă, Bukhardt scria:

“Bogăţia scriiturii arabe constă din faptul că ea şi-a dezvoltat din plin cele două dimensiuni: una verticală, care conferă literelor demnitatea lor hieratica, şi cea orizontală, care le uneşte într-un flux continuu. Ca într-un simbolism al ţesutului, liniile verticale, analoge urzelii, corespund esenţelor parfumate ale fiinţelor, verticala afirmand caracterul inalterabil al fiecărei litere, în timp ce orizontala exprimă devenirea, materia care leagă lucrurile între ele. Aceste semnificaţii sunt deosebit de evidente în caligrafia arabă, ale cărei verticale transcend şi măsoară undele şerpuitoare ale ligaturilor.”

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 6