Tag: moschee

Toleranța în societatea islamică

  Dovezi ale tolerantei din timpul vietii Profetului si din perioada urmatoare: Cand Trimisul lui Allah Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! a emigrat la Medina, unde se afla un mare numar de iudei, una din primele initiative ale noului stat a fost incheierea unei intelegeri cu ei, prin care statul se angaja sa le […]

Dovezi ale tolerantei din timpul vietii Profetului si din perioada urmatoare:

Cand Trimisul lui Allah Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! a emigrat la Medina, unde se afla un mare numar de iudei, una din primele initiative ale noului stat a fost incheierea unei intelegeri cu ei, prin care statul se angaja sa le respecte credintele si sa-i fereaasca de orice prejudicii, iar ei se angajau sa fie alaturi de musulmani impotriva acelora care ar fi vrut sa provoace vreun rau orasului Medine.

Prin aceasta, Trimisul lui Allah (Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca!) a tradus in viata principiile tolerantei religioase odata cu primii germeni ai civilizatiei islamice.

Profetul a avut vecini dintre oamenii Cartii si a intretinut relatii de buna intelegere cu ei, oferindu-le daruri si primind daruri din partea lor, pana cand o evreica a introdus otrava intr-o pulpa de oaie pe care i-a oferit-o in dar Profetului, care avea obiceiul sa primeasca daruri de la ea si cu care ei avea relatii de buna vecinatate.

Cand a venit o delegatie a crestinilor din Etiopia, Trimisul lui Allah i-a gazduit in moschee, oferindu-le personal ospitalitate si servicii. El a spus atunci:

Ei i-au cinstit pe companionii nostrii si acum eu voiesc sa-i cinstesc personal.

Odata a venit la el o delegatie de crestini din Najaran si profetul Muhammad i-a gazduit in moschee si le-a permis sa implineasca rugaciunea lor. Ei faceau rugaciunea intr-o parte a moscheii, iar Trimisul lui Allah implinea Rugaciunea împreuna cu musulmanii in alta parte a ei. Cand au vrut sa discute cu Profetul despre apararea religiei lor, i-a ascultat si a discutat cu blandete, politete si ingaduinta.
Profetul a primit in dar de la Al-Maquqis o sclava pe care el a primit-o, a devenit una dintre sotiile lui si i-a daruit un fiu, care a primit numele de Ibrahim, dar care a trait doar cateva luni. Profetul le-a recomandat musulmanilor sa intretina relatii bune cu coptii si sa se aproprie de ei prin relatii de casatorie.

Succesorii Profetului Muhammad au manifestat aceeasi toleranta religioasa de inalta orientare umanista. Cand a intrat victorios in Ierusalim, Omar ben AlKhattab a raspuns cererii crestinilor de a nu ingadui evreilor sa locuieasca împreuna cu ei in acest oras. Cand a venit timpul rugaciunii de dupa-amiaza, Omar se afla in marea biserica din Ierusalim, dar a refuzat sa implineasca Rugaciunea in interiorul ei, pentru ca musulmanii sa nu foloseasca acest lucru drept pretext pentru a cere transformarea ei in moschee.

Alta data o femeie crestina din Egipt i s-a plans ca Amr ben al ‘Aas a transformat casa ei in moschee fara voia ei. Omar l-a intrebat pe Amr despre acest lucru si acesta i-a adus la cunostinta ca musulmanii sau inmultit si moscheea a devenit neincapatoare pentru ei, iar in vecinatatea ei se afla casa acestei femei, careia i-a oferit un pret exagerat de mare pentru a o cumpara, insa ea nu a acceptat sa o vanda, ceea ce l-a obligat pe Amr sa o darame si sa includa terenul in incinta moscheei, depunand contravaloarea casei in vistierie, de unde femeia isi poate lua banii oricand. Cu toate ca o decizie de acest fel este admisa de legislatia actuala si era vorba de un caz pentru care Amr avea justificare, Omar nu a acceptat ceea ce facuse el si i-a poruncit sa demoleze partea noua adaugata la vechea moschee si sa-i restituie femeii crestine casa in starea in care fusese anterior.

Acesta este spirirtul tolerant care a domnit in societatea guvernata de principiile civilizatiei islamice. Gasim in ea dovezi ale tolerantei religioase pe care nu le intalnim in nici o alta epoca, nici in perioada moderna!

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 1

Emigrarea Profetului – partea a 6-a

  5. În drum spre Medina, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a întâlnit pe Abu Buraida, unul dintre cei conduşi de lăcomie pentru obţinerea răsplăţii quraişilor. De îndată ce l-a văzut pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi a vorbit cu el, Abu Buraida a îmbrăţişat islamul […]

5. În drum spre Medina, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a întâlnit pe Abu Buraida, unul dintre cei conduşi de lăcomie pentru obţinerea răsplăţii quraişilor. De îndată ce l-a văzut pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi a vorbit cu el, Abu Buraida a îmbrăţişat islamul împreună cu alţi şaptezeci dintre oamenii săi. El şi-a scos turbanul şi l-a legat în jurul lancei sale ca pe o flamură, drept mărturie că îngerul păcii şi armoniei venise să umple întreaga lume de cinste şi dreptate.

6. Cei doi emigranţi şi-au reluat călătoria. În această perioadă, l-au întâlnit pe Az-Zubair, care se afla în fruntea unei caravane ce se întorcea din Siria. Ei s-au salutat călduros şi Az-Zubair le-a dăruit două veşminte albe, pe care ei le-au acceptat cu recunoştinţă. Într-o zi de luni, pe 8 Rabi’ Al-Auual, în cel de-al treisprezecelea an al Profeţiei, adică pe 23 septembrie 622 e.n., Mesagerul lui Allah a sosit la Quba’.

De îndată ce s-a răspândit vestea sosirii lui Muhammad, mulţimea din Medina a început să se îngrămădească pe vârfurile munţilor şi în copaci. Veneau în fiecare dimineaţă şi aşteptau cu nerăbdare apariţia lui până când erau nevoiţi să plece datorită căldurii insuportabile a amiezii. Într-o zi, plecaseră ca de obicei şi după o lungă aşteptare şi pândă se întorceau în oraş, când un evreu, care a văzut călători îmbrăcaţi în alb care-şi croiau grăbiţi calea spre Medina, a strigat de pe vârful unei coline: “O, voi, familii de arabi! Străbunul vostru a sosit! Cel pe care l-aţi aşteptat cu nerăbdare a venit!” Musulmanii au alergat de îndată cu armele în mână pentru a-l apăra.[3] Fericita veste s-a răspândit cu repeziciune în oraş şi lumea a ieşit să-l întâmpine pe distinsul oaspete.

Ibn Al-Qaiiim a spus: “Strigătele de „Allahu Akbar” (Allah este Mai Mare) au răsunat în neamul ‘Amr bin ‘Auf. Auzindu-le, Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – s-a emoţionat foarte tare, dar, cu un rar simţ al coordonării şi bunei-cuviinţe, a cerut să se facă linişte. Seninătatea l-a învăluit şi revelaţia i-a fost trimisă.


“…atunci Allah este Ocrotitorul lui; iar Gavriil şi dreptcredincioşii evlavioşi şi îngerii îi vor fi peste aceasta ajutoare.” [66:4]

‘Urua bin Az-Zubair a spus: „Ei l-au primit pe Mesagerul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi el a mers cu ei în partea dreaptă. Acolo, cei din neamul ‘Amr bin ‘Auf l-au găzduit. Aceasta se întâmpla într-o zi de luni, în Rabi’ Al-Auual. El s-a aşezat în tăcere şi „ajutoarele” care nu avuseseră ocazia să-l vadă mai înainte au venit să-l salute. Se spune că soarele dogorea şi atunci Abu Bakr s-a ridicat în picioare să-l apere cu umbra lui de razele arzătoare. Abia atunci cei care nu-l mai văzuseră au înţeles care este Profetul. A fost într-adevăr o zi nemaiîntâlnită în Medina. Chiar şi evreii, din semnele pe care le-au văzut la Muhammad, şi-au dat seama de adevărul spuselor Profetului lor. În Quba’, Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a locuit la Khultum bin Al-Hadm, o căpetenie primitoare a tribului ‘Amr bin ‘Auf. Aici el şi-a petrecut patru zile: de luni, până joi. În această perioadă, s-a turnat fundaţia Moscheei din Quba. La baza acestei iniţiative a stat credinţa adevărată. ‘Ali a mai rămas în Mekka timp de trei zile, pentru a înapoia proprietarilor de drept lucrurile ce-i fuseseră date de Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – spre păstrare. După aceea, şi-a început emigrarea, pentru a se întâlni cu Profetul la Quba’.

Source Link

Views: 1

Persoana care se izolează (Mutaakkif)

Celui care se izoleaza ii sunt permise urmatoarele lucruri : (1) poate sa paraseasca locul izolarii pentru a-si lua ramas bun de la sotie. Safiyyah a relatat : „Profetul se afla in starea de izolare, iar eu am mers sa-l vizitez in timpul noptii. Am vorbit cu el si m-am pregatit de plecare. S-a ridicat […]

Celui care se izoleaza ii sunt permise urmatoarele lucruri :

(1) poate sa paraseasca locul izolarii pentru a-si lua ramas bun de la sotie. Safiyyah a relatat : „Profetul se afla in starea de izolare, iar eu am mers sa-l vizitez in timpul noptii. Am vorbit cu el si m-am pregatit de plecare. S-a ridicat impreuna cu mine si m-a insotit pana acasa. (Locuinta sa era in casa lui Usamah ibn Zaid. Doi barbati din tribul ansari au fost depasiti de catre ei si cand l-au vazut pe Profet au marit pasul). Profetul le-a spus : ‘Aveti grija de ea, caci este Safiyyah bint Haya.’ Ei au exclamat : ‘Slava lui Allah, Mesager al lui Allah [nu avem nicio indoiala in ceea ce te priveste].’ Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) le-a raspuns : ‘Satana se strecoara in om precum sangele. Ma tem ca nu cumva sa va fi lasat vreo urma de indoiala in inima.’ ” (relatat de al-Bukhari, Muslim si Abu Dawud)

(2) sa-si aranjez parul [sau barba], sa se tunda, sa-si taie unghiile, sa-si curete trupul, sa poarte haine frumoase sau sa se parfumeze – toate acestea sunt permise. ‘Aishah a relatat : „Profetul se izolase, cand si-a scos capul afara, prin deschizatura camerei mele, iar eu i-am spalat [sau aranjat, intro alta relatare] parul. In acel moment ma gaseam in perioada de menstruatie.” (relatat de al-Bukhari, Muslim si Abu Dawud)

(3) sa mearga afara pentru unele necesitati pe care trebuie sa le indeplineasca. ‘Aishah a spus : „Cand Profetul se izolase, si-a apropiat capul de mine astfel incat sa-i pot aranja parul si nu revenea in moschee pana cand nu-si satisfacea nevoile pe care le are o persoana.” (relatat de al-Bukhari, Muslim si altii)

Ibn al-Mundhir a spus : „Invatatii au cazut de acord ca o persoana care se izoleaza poate sa paraseasca moscheea pentru a efectua nevoile firesti, iar aceasta este un lucru pe care numai ea poate sa-l faca, lucru valabil doar in afara moscheii. De asemenea, daca doreste sa manance sau sa bea si nu este nimeni care sa-i aduca mancare, poate sa mearga sa o ia. Daca o persoana simte nevoie sa vomite, poate sa paraseasca moscheea in acest scop. Pentru orice lucru care trebuie indeplinit, dar nu se poate in moschee, poate sa o paraseasca, actiunea sa neanuland izolarea, chiar daca necesita o perioada mai indelungata de timp. Exemple din aceasta categorie pot fi curatarea de impuritatile sexuale sau curatarea hainelor si a corpului de murdarie.”

Sa’id ibn Mansur a relatat ca ‘Ali a spus : „Daca o persoana s-a izolat, poate sa participe la rugaciunea in grup de vineri, sa fie prezent la ceremonia de inmormantare, sa viziteze pe cei bolnavi si sa-si viziteze familia pentru a vedea de ce are nevoie, insa in tot acest timp [de vizitare] trebuie sa ramana in picioare.” ‘Ali si-a ajutat nepotul oferindu-i 700 de dirhami pentru a-si gasi un servitor, insa nepotul i-a raspuns : „Ma aflu in izolare.” ‘Ali i-a spus : „Ce rau s-ar abate asupra ta daca ai merge la targ sa cumperi unul ?”

Qatadah obisnuia sa permita persoanei care se izolase sa ia parte la procesiunea funerara si sa viziteze bolnavii, cu conditia sa nu se aseze in tot acest timp. Ibrahim an-Nakha’i a spus ca se obisnuia ca o persoana care se izolase sa faca urmatoarele lucruri, lui insusi permitandu-i-se sa le indeplineasca : vizitarea bolnavilor, participarea la rugaciunea de vineri, sa asiste la inmormantari, sa iasa pentru satisfacerea necesitatilor, cu conditia de a nu intra intrun spatiu prevazut cu tavan. El a mai spus : „Acela care se izoleaza nu trebuie sa intre intrun loc acoperit, decat in situatii de stricta necesitate.”

Al-Khattabi a mentionat : „Unii oameni au sustinut ca acela care s-a izolat poate sa ia parte la rugaciunea de vineri, sa-I viziteze pe cei bolnavi si sa participe la funeralii. Acestea au fost relatate de ‘Ali si reflecta opiniile lui Sa’id ibn Jubair, al-Hassan al-Basri si an-Nakha’i.”

Abu Dawud a inregistrat de la ‘Aishah ca Profetul obisnuia sa viziteze bolnavii in timpul izolarii si facea acest lucru fara sa se abata de la calea sa. De asemenea, s-a mai relatat de la ea ca este sunnah sa nu se paraseasca locul izolarii in vederea vizitarii bolnavilor. Aceasta inseamna ca o persoana nu trebuie sa-si paraseasca locul izolarii cu intentia de a-i vizita pe cei bolnavi, insa daca prin zona trece [un bolnav], poate sa se intereseze de starea sa, cu conditia sa nu-i fie afectata izolarea.

(4) sa manance, sa bea si sa doarma in moschee, cu conditia sa o pastreze curata. Poate sa incheie contracte de casatorie, de cumparare, vanzare etc.

islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 0