Tag: musulman

Evlavia – partea 2

    – Aş vrea să vă mai întreb cum defineşte religia musulmană conceptul de dragoste divină ? – Există în Coran versete care leagă ideea de dragoste divină cu cea de TAKWA sau cu a existenţei lui Allah. De exemplu, în sura nr. 3 versetul 76 citim: ”Allah îi iubeşte pe cei care practică […]

– Aş vrea să vă mai întreb cum defineşte religia musulmană conceptul de dragoste divină ?

– Există în Coran versete care leagă ideea de dragoste divină cu cea de TAKWA sau cu a existenţei lui Allah. De exemplu, în sura nr. 3 versetul 76 citim: ”Allah îi iubeşte pe cei care practică sentimentul existenţei lui Allah”. Când vorbim despre dragostea divină în Islam, nu vorbim despre aceasta ca despre o lozincă.

Este vorba de o relaţie mutuală de dragoste dintre om şi Allah. Vorbim, de asemenea, despre o legătură de dependenţă faţă de Allah, o realizare a faptului că fiecare din noi nu-şi poate satisface în mod independent necesităţile. Omul are nevoie de Allah. El nu trebuie să aibă un sentiment de aroganţă sau de mândrie că se poate lipsi de Allah. Unui om credincios mereu îi este prezent sentimentul de recunoştinţă pentru toate darurile ce i Le-a dat Allah.

Acest fel de dragoste înseamnă o înţelegere intelectuală sau o combinaţie între dragoste şi înţelegere intelectuală. Este o dragoste care nu se manifestă numai prin acţiuni de pură adorare sau prin rugăciuni. Această dragoste se reflectă în toate aspectele vieţii laice sau religioase (aşa cum le separă oamenii).

Marea încercare a adevărului acestei dragoste este cea de a urma calea lui Allah. Este un frumos pasaj în Coran referitor la aceasta: “Dacă Îl iubeşti cu adevărat pe Allah, atunci urmează-mă! Allah te va iubi şi mai mult şi-ţi va ierta păcatele”. Deci, nu este de ajuns să spui: “Îl iubesc pe Allah”, ci trebuie să manifeşti o angajare adevărată pe calea stabilită de Allah. Acest fel de dragoste nu şovăie, nu este trădată din cauza diverselor încercări ale vieţii omeneşti. Este o dragoste care necesită sacrificiul unora dintre dorinţele noastre, a proprietăţii noastre şi chiar, dacă este nevoie, a vieţii noastre. Ea este fundamentul oricărui gen de dragoste, este fundamentul dragostei faţă de omenire, este baza dragostei tuturor creaturilor lui Allah. Nu pretind că pot explica tot ce înseamnă dragoste divină. În Coran se menţionează că, pentru a fi în posesia acestei dragoste, trebuie să pui dragostea pentru Allah mai presus de celelalte tipuri de dragoste. Un credincios adevărat îl iubeşte pe Allah şi pe trimisul Lui mai mult decât orice pe lume. Şi este remarcabil că acest sentiment de dragoste este reciproc. În Coran se spune: “Allah Îl va iubi pe cel care-L iubeşte”.

Aceasta a fost doar o privire fugară asupra frumuseţilor cuprinse în sentimentul de dragoste divină.

– Aţi spus că este un gen de dragoste foarte practică. Nu este doar o vorbă. Există anumite aspecte specifice acestui gen de dragoste?

– Există. Voi trece în revistă câteva idei din Coran care abordează această temă:

1. În primul rând, pentru a fi în posesia unei astfel de dragoste, fiecare din noi trebuie să aibă sentimentul de TAKWA.

2. În al doilea rând, oamenii trebuie să se căiască dacă au făcut ceva greşit. El nu este condamnat veşnic. Este necesar doar ca cel ce a greşit să revină la faptele bune. Poarta căinţei este deschisă întotdeauna. Şi Allah îi iubeşte pe cei ce se căiesc.

3. În al treilea rând, în Coran citim că Allah îi iubeşte pe cei care se purifică.

4. În al patrulea rând, Allah îi iubeşte pe cei care fac fapte bune.

5. În al cincilea rând, Allah îi iubeşte pe cei care găsesc în El unicul protector.

6. În al şaselea rând, Allah îi iubeşte pe cei drepţi, pe cei care judecă corect.

Acestea sunt câteva aspecte care sunt în legătură cu dragostea divină.

– Dar care sunt elementele care periclitează dragostea divină?

– Coranul meţionează lucrurile pe care Allah nu le iubeşte, acele lucruri care se opun dragostei divine. Voi da câteva exemple:1- agresiunea şi încălcarea legilor;

2- corupţia;

3-nerecunoştinţa. Allah nu-I iubeşte pe cei nerecunoscători, pe cei care nu recunosc binefacerile Lui;

4- oprimarea semenilor săi;

5- trădarea şi înşelătoria ;

6- risipa;

7- vanitatea şi gloria deşartă, aroganţa;

– Să revenim la conceptul TAKWA. Care credeţi că sunt manifestările TAKWA?

– Sunt mai multe. Răspunsul la această întrebare îl voi da, facând referinţă la diferite versete din Coran. În Coran se zice că cel ce posedă această virtute TAKWA, se alege cu numeroase beneficii:

– În primul rând este îndrumat pe calea cea dreptă;

– În al doilea rând Coranul menţionează că TAKWA este cea care ne ajută să avem o viziune adecvată asupra cunoştinţelor noastre: “Pe toţi cei care cred şi care sunt cu adevărat conştienţi de prezenţa lui Allah, El îi va îndruma şi ei vor discerne criteriile de deosebire dintre Bine şi Rău”. Fi conştient de existenţa lui Allah şi El te va învăţa. Allah va mări cunoştinţele şi înţelepciunea ta.

– În al treilea rând, în Coran se menţionează că pietatea este una din cele trei precondiţii ale binecuvântării, de a primi ajutor în rezolvarea problemelor noastre: “Toţi cei care au conştiinţa existenţei lui Allah vor gasi soluţii la toate dificultăţile” sau “Tuturor celor care sunt conştienţi de existenţa lui Allah, El va uşura afacerile lor”.

– Se menţionează de asemenea în Coran că TAKWA este o precondiţie a iertării păcatelor noastre: “Tuturor celor care au frică de Allah, El le va ierta păcatele şi-i va răsplăti din abundenţă”.

– Bineînţeles că victoria finală a unui credincios este legată de conceptul TAKWA. Fericirea finală în viaţa aceasta, cât şi în cealaltă, o vor dobândi cei care au avut cunoştinţa existenţei lui Allah.

Cu adevărat, prietenii lui Allah sau, altfel spus, cei care sunt apropiaţi de Allah prin faptele şi gândurile sale, nu au de ce să le fie frică.

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2

Noe – Pacea asupra lui! -2

Partea a doua   Ibn Kathir   În Surat Hud se spune: Noi l-am trimis pe Noe la neamul său [şi a zis el]: „Eu sunt pentru voi prevenitor limpede, ~ Pentru ca voi să nu-L adoraţi decât pe Allah, căci eu mă tem pentru voi de chinul unei zile dureroase”. ~ Dar au zis […]

Partea a doua

Ibn Kathir

În Surat Hud se spune:

Noi l-am trimis pe Noe la neamul său [şi a zis el]: „Eu sunt pentru voi prevenitor limpede, ~ Pentru ca voi să nu-L adoraţi decât pe Allah, căci eu mă tem pentru voi de chinul unei zile dureroase”. ~ Dar au zis căpeteniile din neamul lui, care nu au crezut: „Noi nu vedem în tine decât un om ca şi noi şi nu vedem să te fi urmat pe tine decât aceia care sunt vrednici de dispreţ dintre noi şi fără pic de chibzuinţă. Noi nu vedem să aveţi nici un merit faţă de noi, ci vă socotim mai degrabă nişte mincinoşi! [Coran 11:25-27]

  A zis el: „O, neam al meu! Ce credeţi voi? Dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu şi El mi-a dat îndurare de la El, dar ochilor voştri ea le scapă, oare să vă silim noi la aceasta, dacă voi o urâţi? ~ O, neam al meu! Eu nu vă cer vouă vreo avere în schimb, căci răsplata mea nu se află decât la Allah. Şi nici nu-i voi alunga eu pe cei care cred, căci ei Îl vor întâlni pe Domnul lor. Însă eu văd că voi sunteţi un neam de ignoranţi! ~ O, neam al meu! Cine mă va ajuta pe mine împotriva [pedepsei] lui Allah dacă eu i-aş alunga? Voi nu vă daţi seama? ~ Şi eu nu vă spun că eu am comorile lui Allah şi eu nu ştiu neştiutul. Nici nu spun că eu sunt un înger şi nici nu spun acelora pe care ochii voştri îi dispreţuiesc că Allah nu le va dărui lor bine. Allah ştie mai bine ce se află în sufletele lor, iar eu aş fi, aşadar, dintre cei nelegiuiţi! [Coran 11:28-31]

Au zis ei: „O, Noe! Te-ai certat cu noi şi prea mult te-ai certat. Adu-ne nouă cele cu care ne ameninţi, dacă tu eşti dintre cei care spun adevărul!” ~ Le-a răspuns el: „O să vi le aducă Allah dacă El voieşte, iar voi nu-L veţi putea împiedica! ~ Şi sfatul meu nu vă este spre folos – de aş vrea să vă sfătuiesc – dacă Allah voieşte să vă ducă în rătăcire. El este stăpânul vostru şi la El veţi fi întorşi!” ~ Sau zic ei: „L-a născocit!” Spune: „Dacă eu l-am născocit, atunci eu răspund pentru păcatul meu, însă eu sunt slobod de cele pe care le săvârşiţi!  [Coran 11:32-35]

 Şi i s-a revelat lui Noe: „Nu vor crede din neamul tău decât aceia care deja au crezut, dar tu nu te întrista pentru ceea ce fac ei! ~ Şi fă-ţi arca sub ochii Noştri şi după inspiraţia Noastră şi nu-Mi mai pomeni despre cei care au fost nelegiuiţi, căci ei sunt înecaţi!” ~ Lucra el la corabie şi de câte ori trecea pe lângă el câte o căpetenie din neamul său, îl luau în derâdere. Însă el le-a zis: „Dacă râdeţi de noi, vom râde şi noi de voi, asemenea cum râdeţi. ~ Şi veţi afla voi cui îi va veni chinul care-l va umili şi peste cine va veni chinul dăinuitor! [Coran 11:36-39]

Iar când a venit porunca Noastră şi s-a învolburat cuptorul, am spus Noi: „Adu pe ea din fiecare [seminţie] câte doi soţi şi familia ta – afară de cei împotriva cărora hotărârea a fost deja dată -, şi pe cei care au crezut”. Însă nu au crezut împreună cu el decât puţini. ~ Şi a zis el: „Urcaţi-vă pe ea! În numele lui Allah va fi mersul ei şi oprirea ei! Domnul meu este Iertător, Îndurător! [Coran 11:40,41]

Și când a purces cu ei printre valuri ca munţii, l-a strigat Noe pe fiul său, care stătea deoparte: „O, fiul meu! Urcă împreună cu noi, nu fi laolaltă cu necredincioşii!” ~ Dar a răspuns [fiul]: „Voi găsi refugiu pe un munte ce mă va apăra de apă”. I-a zis [atunci]: „Astăzi nu este apărător de porunca lui Allah, afară de acela cu care El este îndurător!” Şi valurile i-au despărţit pe ei doi, iar el a fost printre cei înecaţi! [Coran 11:42,43]

  Şi s-a grăit: „O, pământule! Înghite apa ta!” şi „O, cerule! Încetează [cu ploaia]!” Şi a scăzut apa şi s-a împlinit porunca, iar ea s-a aşezat pe muntele Al-Judi. Şi s-a grăit: „Piară neamul de nelegiuiţi!” ~ Şi L-a chemat Noe pe Domnul său şi a zis: “Doamne, fiul meu este din familia mea! Făgăduinţa Ta este Adevărul, iar Tu eşti cel mai drept dintre cei drepţi!” ~ A zis: „O, Noe! El nu este din stirpea ta. Aceasta [pe care a săvârşit-o el] este o faptă necinstită. Nu-mi cere aceea despre care tu nu ai ştiinţă! Eu te îndemn pentru ca tu să nu fi printre cei nepricepuţi! [Coran 11:44-46]

Atunci a zis: „Doamne, eu caut iertare la Tine că Te întreb despre ceea ce nu s-ar cuveni să Te întreb, iar de nu mă vei ierta şi nu vei fi îndurător cu mine, voi fi printre cei pierduţi”. ~ S-a fost zis: „O, Noe! Coboară cu pace din partea Noastră şi cu binecuvântări asupra ta şi asupra comunităţilor ce se vor ivi dintre acei care sunt cu tine. Iar alte comunităţi le vom lăsa să aibă parte de bucurie trecătoare şi pe ele le va ajunge apoi chin dureros [venind] de la Noi. ~ Acestea sunt câteva veşti despre cele neştiute [de oameni], pe care Noi ţi le revelăm şi pe care nu le-aţi ştiut nici tu, nici neamul tău, mai înainte de aceasta. Deci fii răbdător, căci sfârşitul va fi al celor temători [de Allah]!  [Coran 11:47-49]

Allah Preaputernicul a grăit în Surat Al-Anbiya:

Şi [adu-ţi aminte de] Noe, când a chemat el, mai înainte, şi i-am răspuns Noi şi l-am mântuit pe el împreună cu familia lui de spaima cea mare. ~ Şi l-am ajutat Noi împotriva neamului care ţinea semnele Noastre de minciună. Ei erau un neam rău şi i-am înecat pe ei cu toţii. [Coran 21:76,77]

În Surat Al-Mu’minun se spune:

Noi l-am trimis pe Noe la neamul său şi el a zis: „O, neam al meu! Adoraţi-L voi pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afară de El. Oare nu vă temeţi voi?” ~ Şi au zis căpeteniile neamului său, care nu au crezut: “Acest nu este decât un om asemenea vouă, care voieşte să se ridice deasupra voastră. Dacă Allah ar fi voit, ar fi făcut să coboare îngeri. Noi n-am auzit aceasta de la străbunii noştri din vechime! ~ [Au zis unii dintre ei]: „Acesta nu este decât un bărbat posedat. Deci aşteptaţi voi până la un timp! [Coran 23:23-25]

Şi a zis el: „Doamne! Ajută-mă pe mine, fiindcă ei mă învinuiesc de minciună!” ~ Şi i-am revelat Noi: „Fă-ţi arca sub ochii Noştri şi după revelaţia Noastră! Iar când va veni porunca Noastră şi va clocoti cuptorul, atunci du pe ea din fiecare [specie] câte o pereche şi familia ta, afară de aceia asupra cărora s-a rostit cuvântul! Şi nu vorbi cu Mine pentru aceia care s-au purtat cu nelegiuire, căci ei sunt înecaţi! [Coran 23:26,27]

Şi după ce te vei aşeza tu şi cei care sunt cu tine pe corabie, atunci spune: „Mărire lui Allah care ne-a izbăvit pe noi de neamul de nelegiuiţi!” ~ Şi mai spune: „Doamne, alege pentru mine un loc de coborâre binecuvântată, căci Tu eşti cel mai bun dintre coborâtori!” ~ Întru aceasta sunt semne, iar Noi suntem ispititori. [Coran 23:28-30]

Allah grăieşte în Surat Aş-Şu’ara:

 Neamul lui Noe i-a socotit pe trimişi mincinoşi, ~ Atunci când fratele lor Noe le-a zis: „Oare nu aveţi voi frică?” ~ Eu sunt pentru voi un trimis vrednic de încredere, ~ Aşadar fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! ~ Şi nu vă cer pentru aceasta nici o răsplată, căci răsplata mea Îi revine Domnului lumilor. ~ Aşadar fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! [Coran 26:105-110]

Dar ei au zis: „Oare să-ţi dăm ţie crezare, când pe tine te urmează cei mai josnici [oameni]?” ~ A zis el: „Eu nu am cunoştinţă de ceea ce fac ei, Socoteala lor nu este decât la Domnul meu, dacă măcar aţi pricepe. ~ Şi eu nu îi alung pe credincioşi: ~ Eu nu sunt decât un prevenitor limpede”. ~ Au zis ei: „Dacă nu încetezi, Noe, vei fi dintre cei loviţi cu pietre! [Coran 26:111-116]

 A zis el: „Doamne, neamul meu mă socoteşte mincinos, ~ Deci hotărăşte între mine şi între ei şi mântuieşte-mă pe mine împreună cu cei credincioşi!” ~ Atunci l-am mântuit Noi pe el împreună cu cei care erau cu el în arca încărcată ~ Şi apoi i-am înecat pe cei rămaşi. ~ Întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi dintre ei nu au fost credincioşi. ~ Iar Domnul tău este Atotputernic [şi] Îndurător.  [Coran 26:117-122]

În Surat Al-Ankbut se spune:

Şi Noi l-am trimis pe Noe la neamul său şi a rămas printre ei o mie de ani fără cincizeci de ani. Şi i-a apucat pe ei potopul, pentru că au fost nelegiuiţi. ~ Şi i-am mântuit Noi pe el şi pe locuitorii corăbiei şi am făcut Noi [această întâmplare] un semn pentru lumi. [Coran 29:14,15]

În Surat As-Saffat se spune:

Şi l-am mântuit pe el împreună cu familia lui de nenorocirea cea mare, ~ Şi i-am făcut pe urmaşii săi singurii care au rămas. ~ Şi am lăsat Noi pentru neamurile care au venit după ele [această binecuvântare]: ~ „Pace asupra lui Noe în toate veacurile!” ~ Astfel îi răsplătim Noi pe binefăcători. ~ El a fost unul dintre robii Noştri dreptcredincioşi. ~ Apoi i-am înecat Noi pe ceilalţi. [Coran 37:76-82]

În Surat Al-Qamar se spune:

 Înainte de ei, au ţinut de minciună neamul lui Noe şi ei l-au socotit mincinos pe robul Nostru şi au zis: „[El este] un nebun!” Şi el a fost ocărât [de necredincioşi]. ~ Şi L-a chemat pe Stăpânul său, [zicând]: „Eu sunt învins! Fă să fie biruitoare [cauza Ta]!” ~ Şi am deschis Noi porţile cerului pentru o apă ce a curs potop ~ Şi am făcut să ţâşnească izvoare din pământ şi astfel s-a întâlnit apa, după o poruncă ce a fost hotărâtă. [Coran 54:9-12]

Şi Noi l-am dus [pe Noe pe corabia] cea durată din scânduri şi cuie, ~ Care plutea sub ochii Noştri, [drept] răsplată pentru cel ce a fost tăgăduit. ~ Şi am lăsat-o Noi ca un semn [de prevenire]. Dar oare se află cine să ia aminte? ~ Şi cum a fost chinul Meu şi prevenirile Mele? ~ Noi am făcut Coranul uşor, pentru îndemnare, dar oare se află cine să ia aminte? [Coran 54:13-17]

Şi, în cele din urmă, Allah a revelat un întreg capitol (sură) despre Noe şi despre neamul său, după cum urmează:

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

Noi l-am trimis pe Noe la neamul său, [zicându-i]: „Îndeamnă neamul tău, înainte de a se abate asupra lui o osândă dureroasă!” ~ A zis el: „O, neam al meu! Eu sunt pentru voi un prevenitor limpede, ~ Adoraţi-L pe Allah, fiţi cu frică de El şi daţi-mi ascultare! ~ El vă va ierta o parte din păcatele voastre şi vă va da vouă răgaz până la un termen hotărât. Însă când va veni termenul hotărât de Allah, el nu va mai putea fi amânat, dacă voiţi să ştiţi! [Coran 71:1-4]

El a zis: „Doamne, eu am chemat neamul meu, noaptea şi ziua, ~ Însă chemarea mea nu a făcut decât să le sporească fuga. ~ Şi de câte ori i-am chemat ca să le ierţi lor, ei şi-au vârât degetele în urechi, s-au înfăşurat în veşmintele lor şi au stăruit şi s-au arătat cu mare trufie; ~ Apoi i-am chemat cu glas tare; ~ Apoi le-am vorbit lor deschis şi le-am vorbit lor în taină ~ Şi le-am zis lor: „Rugaţi-vă de iertare Domnului vostru, căci El este Iertător, ~ Pentru ca El să trimită asupra voastră cerul cu ploaie din belşug ~ Şi pentru ca să vă dăruiască vouă averi şi copii şi să vă dea vouă grădini şi să vă dea vouă pâraie!  [Coran 71:5-12]

Ce este cu voi că nu vă rugaţi lui Allah, aşa cum se cuvine, ~ După ce El v-a creat pe voi în [mai multe] faze? ~ Oare nu aţi văzut voi cum a creat Allah şapte ceruri, unul peste altul ~ Şi a făcut Luna să le fie lor lumină şi a făcut Soarele ca o candelă? ~ Allah v-a făcut pe voi să răsăriţi asemenea ierburilor, din pământ, ~ Apoi vă va aduce pe voi înapoi la el şi vă va face să ieşiţi cu adevărat. ~ Şi Allah v-a făcut vouă pământul ca un covor, ~ Pentru ca voi să umblaţi pe el, pe cărări largi! [Coran 71:13-20]

Noe a zis: „Doamne, ei s-au arătat cu nesupunere faţă de mine şi îl urmează pe acela ale cărui averi şi ai cărui copii nu fac decât să-i sporească pierderea! ~ Şi ei au născocit un vicleşug prea mare ~ Şi au zis: „Nu-i părăsiţi niciodată pe zeii voştri! Nu-i părăsiţi niciodată pe Wadd şi pe Suwa’ şi pe Yaguth şi pe Ya’uq şi pe Nasr!” ~ Ei i-au adus pe mulţi în rătăcire. [Doamne,] nu le spori nelegiuiţilor decât rătăcirea! [Coran 71:21-24]

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

Credința în cărțile lui Allah

  A.A. Mawdudi   Al treilea principiu fundamental, a treia dogmă pe care profetul Muhammed ne-a învăţat să o resăectăm este credinţa în cărţile sfinte ale lui Allah, pe care le-a trimis, în diferite perioade, prin intermediul unor profeţi. Allah, şi înainte de profetul Muhammed, a trimis profeţilor cărţi sfinte. Aceste cărţi au fost trimise […]

A.A. Mawdudi

Al treilea principiu fundamental, a treia dogmă pe care profetul Muhammed ne-a învăţat să o resăectăm este credinţa în cărţile sfinte ale lui Allah, pe care le-a trimis, în diferite perioade, prin intermediul unor profeţi.
Allah, şi înainte de profetul Muhammed, a trimis profeţilor cărţi sfinte. Aceste cărţi au fost trimise lor în modul cum i-a fost trimis profetului Muhammed , Coranul. Astfel profetul Ibrahim (Avraam) i-a fost trimis Suhuf (Pagini), profetului Musa (Moise) Teurat (Vechiul Testament), profetului David Zebur (Psalmii din „Vechiul Testament”) şi profetul Isa (Isus) Indjil (Evanghelia). Noi nu cunoaştem denumirile altor cărţi sfinte trimise altor profeţi. Cert este faptul că noi credem în toate cărţile sfinte trimise de Allah.
Dintre cărţile sfinte enumerate mai sus doar cartea Suhuf a lui Avraam nu a ajuns până la noi. Celelalte trei cărţi sfinte au ajuns până în zilele noastre aparţinând evreilor şi creştinilor. Numai că în legătură cu acestea Coranul ne face cunoscut că aceste cărţi au fost modificate şi denaturate de către oameni şi că, cuvântul lui Allah este amestecat cu unele invenţii. Această acţiune de modificare şi denaturare a textelor acestor cărţi a fost atât de profundă şi evidentă că însăşi evreii şi creştinii recunosc acest lucru. Din păcate, acest proces de modificare şi denaturare a acestor cărţi sfinte continuă şi în zilele noastre.
Într-adevăr, atunci când ne aplecăm cu mai multă atenţie asupra acestor cărţi, constatăm că multe capitole şi o serie de porunci menţionate în ele nu pot fi atribuite lui Allah. În aceste cărţi cuvântului lui Allah este amestecat cu invenţiile oamenilor. Nu deţinem niciun fel de instrument care să ne ajute să separăm cuvântul lui Allah de creaţiile obişnuite ale oamenilor. Profetul Muhammed îi îndeamnă pe musulmani să creadă în aceste cărţi sfinte, pentru că sunt timise de Allah unor profeţi, deşi mai târziu acestea au fost denaturate şi din care cauză Allah a găsit potrivit să trimită Coranul pentru a repara greşelile comise de oameni faţă de cărţile pe care le trimisese mai înainte.
Coranul este ultima dintre cărţile sfinte trimise oamenilor de către Allah şi există unele deosebiri între această carte şi cele predcedente.
Aceste deosebiri constau în următoarele:
1.La majoritatea celor precedente textul original s-a pierdut, astăzi existând doar textele prelucrate. Pe de altă parte, Coranul a ajuns pănâ la noi în forma în care a fost relevat de Allah profetului Muhammed. Şi de atunci nu a mai suferit nici cea mai mică modificare, rămânând complet original. Există toate premisele ca şi în viitor textul autentic al Coranului se va păstra intact.
2.În cărţile divine anterioare oamenii au denaturat cuvântul lui Allah prin introducerea unor creaţii proprii în textul original. Numai în Coran cuvântul lui Allah a fost păstrat nealterat. Acest adevăr este recunoscut şi de adversarii islamului.
3.Se poate afirma cu argumente istorice că unele popoare nici nu au avut cărţi sfinte şi că aceste cărţi sunt trimise unor profeţi. Dar tot atât de adevărată este şi constatarea că au mai existat şi alte cărţi sfinte trimise, în diferite perioade unor profeţi despre care noi astăzi nu mai ştim nimic. În această privinţă Coranul are complet altă situaţie. Chiar şi adversarii islamului recunosc că există dovezi indubitabile în ceea ce priveşte faptul că Coranul a fost relevat profetului Muhammed. Aceste dovezi sunt atât de zdrobitoare, încât se pot stabili cu exactitate şi perioadele şi împrejurările în care au fost relevate părţile Coranului.
4.Cărţile divine anterioare, de regulă, au fost relevate în antichitate, în nişte limbi moarte. Astăzi niciun popor sau comunitate nu foloseşte acele limbi. Sunt doar câţiva specialişti care susţin că ştiu limbile respective. Din această cauză, chiar dacă aceste cărţi s-ar fi păstrat în forma lor originală, astăzi ar fi fost imposibil de descifrat aceste cărţi.

În contrast cu această realitate, limba Coranului este o limbă vie, o limbă care este limba maternă a milioane de oameni şi de asemenea alte milioane de oameni au învăţat-o şi o înţeleg. Această limbă se studiază aproape în toate universităţile din lume. Orice om simplu poate să înveţe această limbă, iar dacă nu are destul timp, poate găsii oriunde pe cineva să cunoască această limbă şi să-l ajute la înţelegerea textului Coranului.
5.Cărţile divine existente, la început, au avut în vedere doar anumite popoare şi cuprindeau principii şi percepte specifice perioadei respective. Astăzi conţinutul lor este depăşit din care cauză nu sunt urmate cu atâta străşnicie. De aici se poate trage concluzia că aceste cărţi aveau o adresă îngustă, neavând în vedere toţi oamenii de pe planetă.

În contrast cu această situaţie, Coranul vizează întreaga unitate. Nici măcar o singură normă, precept, învăţătură nu se limitează la un grup restrâns de oameni. Tot aşa, toate poruncile, toate normele şi perceptele din Coran au o valabilitate nelimitată în timp. Toate aceste argumente confirmă încă o dată universalitatea Coranului.
6.Nu se poate contesta că şi celelalte cărţi divine preamăresc binele şi virtutea, educă în spiritul dreptăţii şi adevărului şi îndeamnă oamenii să trăiască o viaţă care să fie conformă cu voinţa lui Allah. Dar dogmele, principiile cuprinse în aceste cărţi nu aveau vastitatea şi profunzimea celor cuprinse în Coran. Numai şi numai Coranu este cartea divină care rezolvă absolut toate laturile vieţii umane, în cel mai înalt grad.
7.Datorită intervenţiei oamenilor şi a denaturării de către ei a acestor cărţi divine, în ele s-au strecurat multe percepte, reguli, norme care astăzi nu pot fi acceptate de logica umană. Mai mult, în aceste cărţi sunt strecurate şi unele lucruri obscene, neadmisibile.
Coranul în schimb este ferit de asemenea denaturări şi falsificări. El nu conţine absolut nimic care să contravină logicii elementare şi nimic din el nu poate fi calificat ca fiind necanform cu realitatea.
Nu conţine nici măcar un cuvânt care să îndemne omul la nişte comportări şi acţiuni greşite, la tot felul de atitudini contrare firii umane. Coranul este încărcat, de la început până la sfârşit, de adevăruri, învăţături şi pilde de necontestat. Cuprinde ideile cele mai bune şi legile cele mai perfecte pentru civilizaţia umană. Este o călăuză inestimabilă în viaţa omului şi un îndrumător de neânlocuit, care ne conduce la mântuire.
Datorită acestor însuşiri ale Coranului, tot mai mulţi oameni îşi exprimă credinţa în această carte sfântă şi tot mai mulţi oameni părăsesc celelalte cărţi în favoarea ei, pentru că numai Coranul conţine toate cunoştinţele de care are nevoie omul pentru a fi în voia lui Allah. Tocmai de aceea umanitatea nu mai are nevoie de altă carte divină.
Analiza deosebirilor existente între Coran şi celelate cărţi sfinte ne conduce, fără îndoială, la recunoaşterea faptului că simţim, în sufletele noastre o credinţă incomparabil mai mare în Coran, decât în celelalte cărţi sfinte.
Respectul şi credinţa de celelalte cărţi sfinte se datorează faptului că şi ele au fost relevate de Allah. Dar credinţa noastră în Coran trebuie să fie cu atât mai mare, cu cât, spre deosebire de celelalte cârţi sfinte, în el s-a păstrat intact cuvântul lui Allah, aşa cum el a fost relevat profetului nostru Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2