musulman - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

11 Septembrie și Islamul

În calitate de musulmani, noi condamnăm categoric atacurile teroriste din cele două oraşe mari din SUA din 11 septembrie 2001, atacuri care au cauzat moartea şi rănirea miilor de oameni nevinovaţi, şi oferim condoleanţe naţiunii americane. Aceste atacuri au propulsat în topul agendei mondiale subiecte importante de discuţie referitoare la adevărata sursă a terorismului. Astfel, s-a anunţat în întreaga lume că Islamul este o religie a păcii şi a toleranţei care îndeamnă oamenii la manifestarea compasiunii şi a dreptăţii.

Mulţi conducători din lume, multe organizaţii media, staţii de televiziune şi de radio au declarat că Islamul adevărat interzice violenţa şi încurajează pacea între oameni şi naţiuni. Cercurile occidentale care au ajuns la înţelegerea religiei Islamului şi care sunt bine informate despre Islam, aşa cum este el prezentat de către Allah în Coran, au remarcat clar faptul că „Islamul” şi „teroarea” nu pot sta faţă în faţă şi că nicio religie divină nu permite violenţa.

Această carte susţine că sursa terorii, teroare pe care o condamnăm categoric, nu rezidă într-o religie divină şi nu există loc pentru terorism în Islam. Acest aspect este evident în Coran, principala sursă a Islamului, şi în practicile tuturor conducătorilor musulmani adevăraţi, profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) fiind cel mai important dintre ei.

Aşa cum se ştie, timp de secole, diferite acte de terorism au fost efectuate în diferite părţi ale lumii de diferite grupuri, dintr-o mulţime de motive. Uneori o organizaţie comunistă, alteori o grupare fascistă şi uneori bande radicale şi separatiste şi-au asumat responsabilitatea pentru aceste acte. În timp ce ţări, precum America, devin adesea ţinta atacurilor iniţiate de către grupările teroriste marginale şi rasiste, ţările europene au fost scena centrală a actelor violente realizate de grupările teroriste. Noiembrie în Grecia, RAF (Banda Armatei Roşii) şi Neo-Nazismul în Germania, ETA în Spania, Brigăzile Roşii în Italia şi multe alte organizaţii căută să-şi facă auzită vocea prin teroare şi violenţă, prin uciderea oamenilor inocenţi şi fără apărare. Natura terorismului se schimbă odată cu schimbarea condiţiilor lumii, prin creşterea impactului lor şi a puterii noilor tehnologii. În particular, instrumentele de comunicare în masă (cum ar fi internetul) extind domeniul şi influenţa activităţilor teroriste în mod considerabil.

Pe lângă organizaţiile occidentale, există şi alte organizaţii teroriste din Orientul Mijlociu. Atacuri teroriste au fost lansate de aceste grupuri în toate colţurile lumii. Din păcate, faptul că organizatorii diferitelor acte de terorism au avut identitate creştină, musulmană sau iudaică au determinat anumite persoane să înainteze reclamaţii ce nu se aplică însă religiilor divine. Adevărul este că, dacă teroriştii au identitate musulmană, teroarea pe care ei o perpetuează nu poate fi etichetată drept „teroare islamică”, aşa cum nu poate fi numită nici „teroare iudaică”, dacă făptuitorii săi au fost de religie iudaică, sau „teroare creştină”, dacă ei au fost creştini. Aşa cum vom examina în paginile următoare, uciderea unor oameni nevinovaţi în numele unei religii divine este inacceptabilă. Trebuie să păstrăm în minte că, printre cei care au fost omorâţi în New York şi Washington, au fost oameni care l-au iubit pe Iisus (creştinii), pe profetul Moise (evreii) şi pe profetul Muhammed (musulmanii). Dacă nu este iertat de Allah, uciderea oamenilor nevinovaţi reprezintă un mare păcat ce va fi pedepsit cu chinurile Iadului.

Agresorii pot comite o asemenea violenţă doar cu intenţia de a ataca însăşi religia. Mai este posibil ca aceia care au adus violenţa să fi procedat astfel pentru a rupe oamenii de religie şi pentru a genera ură şi indignare în sufletele celor care sunt înclinaţi spre religie. În consecinţă, fiecare atac asupra cetăţenilor americani sau a altor oameni inocenţi, realizat în numele religiei, este în cele din urmă un atac împotriva religiei.

Religia ne porunceşte dragoste, milostenie şi pace. Teroarea, pe de altă parte, este opusul religiei; este crudă, fără milă şi generează vărsare de sânge şi nefericire. Aceasta fiind situaţia, originile unui act terorist ar trebui căutate în necredinţă mai degrabă decât în religie. Oamenii cu o perspectivă fascistă, comunistă, rasistă sau materialistă asupra vieţii ar trebui să fie suspectaţi ca potenţiali făptaşi. Numele sau identitatea unui trăgător nu este importantă. Dacă el poate ucide oameni nevinovaţi fără niciun fior, atunci este un om fără credinţă şi nu un credincios. El este un criminal fără frică de Allah, a cărui ambiţie principală este vărsarea de sânge şi cauzarea de suferinţă. Din acest motiv, „teroarea islamică” este un concept eronat care contrazice mesajul Islamului. Religia Islamului sub nicio formă nu poate încuraja răspândirea terorii. Dimpotrivă, teroarea (de exemplu: crimele comise împotriva oamenilor nevinovaţi) reprezintă un mare păcat în Islam, iar musulmanii sunt responsabili de prevenirea acestor acte şi de a aduce pace şi dreptate în lume.

sursa: Asociatia Musulmanilor din Romania

Source Link

Atitudinea faţă de familie

Musulmanul care îşi trăieste viaţa conform învăţăturilor Coranului întotdeauna se va strădui să conştientizeze că Allah a creat pe părinţii săi şi a pus îndurare şi milă asupra lor şi i-a înzestrat cu dragoste pentru copiii lor. Allah a creat o legatură de dragoste şi respect între părinţi şi copiii lor pe care îi cresc şi îi ajută să se dezvolte fizic şi psihic până în momentul când ajung la maturitate. Prin această legatură de dragoste părinţii niciodată nu obosesc în a le oferi tot ce este necesar creşterii lor. Allah evidenţiează importanţa familiei în viaţa omului:

Noi l-am povatuit pe om [să faca bine] părinţilor săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [asadar]: “Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea! (Luqman 31:14)

Stăpânul nostru ne spune în Sfântul Coran că trebuie să ne purtam bine cu părinţii:

Spune:”Veniţi să vă citesc ceea ce Domnul nostru v-a oprit [cu adevărat]: Să nu-I asociaţi Lui nimic; să fiţi buni cu părinţii… (Al-An`am 6:151)

Noi i-am poruncit omului să le arate bunătate părinţilor săi… (Al-Ahqaf 46:15)

Deci conform acestor versete, un musulman trebuie să fie grijuliu cu părinţii şi să îi trateze cu respect, să simtă o dragoste imensă pentru ei, să îi trateze plăcut şi să încerce să le răsplatească dragostea şi grija cu bunătate şi cuvinte înţelepte. În Sfântul Coran, Allah ne spune ce atitudine ar trebui să avem faţă de părinţi:

Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii vostri, iar dacă bătrâneţele îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine nu le ziceţi lor “Of!” şi nu-i certa pe ei ci spune-le lor vorbe cuviincioase. (Al-Israa’ 17: 23)

În acest verset Allah ne arată cât de milostivi ar trebui să fim cu părinţii noştri. Prin cuvintele ”nu le ziceţi lor “Of!” şi nu-i certa pe ei ci spune-le lor vorbe cuviincioase.”Allah a interzis dreptcredincioşilor să afişeze cel mai mic gest lipsit de respect faţă de părinţi sau neglijarea lor. Din acest motiv dreptcredincioşii trebuie ca întotdeauna să se comporte cu grijă cu părinţii săi şi să îi trateze cu respect şi toleranţă. Ei vor face tot ceea ce este posibil ca ei să se simtă în siguranţă, liniştiţi, şi ţinând cont de dificultăţile şi greutăţile vârstei înaintate să facă orice efort pentru a le asigura toate necesităţile cu întelegere şi compasiune. Ei trebuie să facă tot ceea ce le stă în putere ca să se asigure că au tot ce au nevoie, fie spiritual fie material. În orice circumstanţe, ei nu trebuie să se opreasca să îi privească şi să îi trateze cu mult respect.

Există situaţia în care părinţii musulmanului să nu fie musulmani. Într-o asemenea situatie în care există o diferenţă atât de mare în credinţă, dreptcredinciosul trebuie să îi cheme spre calea cea dreaptă cu aceeaşi politeţe şi aceeaşi atitudine respectuoasă. Cuvintele Profetului Ibrahim (pacea fie asupra sa) către tatăl său, despre care ştim că venera idoli, reprezintă o abordare plină de blândeţe pe care şi noi la rândul nostru ar trebui să o folosim în asemenea circumstanţe:

Când i-a spus el tatălui său: O,tată! Pentru ce te închini tu la ceea ce nu aude nu vede şi nu-ţi este de nici un folos?O tată!Mi-a venit mie ştiinţa care ţie nu ţi-a venit! Deci urmează-mă şi eu te voi călăuzi pe un drum drept! O,tată! Nu te închina la şeitan căci şeitan a fost răzvrătit împotriva Celui Milostiv! O tată! Mă tem să nu te atingă o osândă de la Cel Milostiv şi să nu devi un aliat a lui şeitan! (Maryam 19: 42-45)

Din pacate există mulţi oameni care în momentul în care părinţii lor îmbătrânesc şi îşi pierd puterile le întorc spatele, iar acesta este un moment în viaţă lor când au nevoie de ajutor şi atenţie. Adesea întâlnim vârstnici ce se află într-o foarte grea situaţie materială şi spirituală şi se observă cu uşurinţă că motivul acestei probleme provine dintr-un stil de viaţă şi o mentalitate ce nu este în conformitate cu învăţăturile Coranului.

O persoană care consideră Sfântul Coran drept o călăuză se comportă cu părinţii săi, alţi membri ai familiei şi restul persoanelor din jurul său cu milă şi compasiune. El îşi va chema rudele, prietenii şi alte cunoştiinţe să trăiască conform învăţăturilor Coranului, deoarece Allah a poruncit celor cu credinţă să ajute să propovăduiască şi să răspândească islamului:

Şi să îi previi tu pe oamenii care-ţi sunt cei mai apropiaţi! (Ash-Shu`araa’ 26:215)

O familie care trăieşte conform învăţăturilor Coranului şi tradiţiei Profetului Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) este întotdeauna o familie fericită în toate aspectele vieţii. Într-o comunitate de dreptcredincioşi toţi se bucură să fie alături de familia sa. Copii se comportă cu respect şi dragoste faţă de părinţii lor. Când rostim cuvântul “familie” ne gândim la blândeţe, dragoste, siguranţă şi suport comun. Dar este important să evidenţiem faptul că această stare de excelenţă poate fi obţinută numai printr-un mod de viaţă credincios şi complet în islam cu frică şi dragoste de Allah.

___________

islaminromania.wordpresscom

Source Link

Sistem de guvernare islamic

Există vreo dovadă în Coran că instaurarea unui sistem de guvernare islamic ar fi obligatorie? Există numeroase dovezi în acest sens. În Coran, în 3:154 „Această treabă în întregime este a lui Allah!” şi în 7:54 „Şi nu este decât a Lui înfăptuirea şi stăpânirea.”. Din nou, aşa cum am explicat la […]

Există vreo dovadă în Coran că

instaurarea unui sistem de guvernare islamic ar fi obligatorie?

Există numeroase dovezi în acest sens. În Coran, în 3:154 „Această treabă în întregime este a lui Allah!” şi în 7:54 „Şi nu este decât a Lui înfăptuirea şi stăpânirea.”. Din nou, aşa cum am explicat la întrebarea pusă precedent, problema unor oameni este că se opresc la admiterea lui Dumnezeu drept creator, însă atunci când vorbim de dreptul lui Dumnezeu, Creatorul, de a guverna şi de a ne spune ce să facem, atunci ei consideră acest lucru separat. Acest verset frumos şi foarte concis aduce ambele aspecte laolaltă, şi anume, dacă cineva acceptă că Dumnezeu este creatorul, atunci el ar trebui si să admită faptul că El este cel care ar trebui să guverneze. A guverna, aici, nu în seamnă doar că El ar trebui să guverneze universul în termenii fenomenelor fizice, dar şi al legilor morale, sociale, politice, economice. Acestea toate sunt în cele din urmă autoritatea şi domeniul lui Dumnezeu. În mod similar, există un citat foarte interesant în Coran în 43:84 „El este Cel care este Domn în cer şi care este Domn pe pământ; El este Cel Înţelept [şi] Atoateştiutor!”. Nu este ca şi cum unii oameni se gândesc că domeniul lui Dumnezeu este legat doar de aspectele spirituale, pentru că Dumnezeu ar fi mult prea ocupat pentru a-şi mai face griji pentru lucrurile noastre lumeşti. Dumnezeu este Domnul în ceruri şi aspectul spiritual al vieţilor noastre ar trebui dedicat Lui, precum şi viaţa pământească. Viaţa noastră pământească nu presupune doar rugi sau fapte bune. Drepturile lumeşti includ aspecte economice, în aceeaşi măsură în care includ aspecte sociale şi politice. Această abordare ne arată nouă care este orientarea Islamului. Există două citate în Coran care folosesc aceleaşi expresii în 6:57 şi 12:40 „El este Cel mai bun dintre judecători!” şi „Judecata nu este decât la Allah!”. Acestea sunt citate cuprinzătoare care abordează chestiunea slujirii si acceptării directivelor lui Dumnezeu.

Într-un fragment interesant sunt descrişi cei care refuză să conducă sau să judece conform revelaţiei lui Dumnezeu, şi acţionează precum necredincioşii, făcătorii de rău şi răzvrătiţii. În Coran, in 5:47-53 se spune „Deci să judece neamul Evangheliei după ceea ce Allah a trimis ăn ea! Iar aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt netrebnici.”. Apoi descrie lucrurile specifice, iar în finalul versetului spune că oricine nu judecă în conformitate cu ce a revelat Allah, acela este un răufăcător. Mai apoi ei sunt descrişi ca nişte răzvrătiţi împotriva lui Dumnezeu. Dacă o persoană care se află într-o poziţie de conducere nu se mulează pe aceste reguli, atunci el capătă cele trei caracteristici. În mod interesant, acelaşi fragment se adresează Profetului Muhammed, spunându-i în versetul 48 „Deci fă judecată între ei după ceea ce ţi-a trimis Allah”. Chiar şi Profetului însuşi i-a fost poruncit să implementeze legea lui Dumnezeu. Această secţiune se finalizează prin întrebarea oamenilor „Şi, oare, voiesc ei judecata din vremea păgâniei?” şi apoi spune „Dar cine, oare, ar putea fi mai bun judecător decât Allah, pentru un neam care se crede statornic?”. Coranul este plin de trimiteri directe, indirecte, explicite, implicite care arată fără să lase nici un loc de dubiu că instaurarea unui sistem islamic de conducere este obligatoriu pentru musulmani.

Găsim în tradiţia profetică multe locuri în care Profetul ne vorbeşte despre necesitatea existenţei unui emir sau unui conducător. O dată el a spus că dacă trei oameni călătoresc, ei ar trebui să-şi aleagă pe unul dintre ei drept căpetenie sau conducător. La ce să ne aşteptăm atunci în cazul unui întreg stat? Vorbind din punct de vedere istoric nu există nici o îndoială că Profetul Muhammed nu a acţionat doar ca un profet în sens obişnuit, ci el a fost de asemenea un om al statului, el a fost căpetenia statului el a administrat problemele musulmanilor, el a instaurat mecanismul care s-a îngrijit implementarea acestor reguli. De fapt de multe ori când citim Coranul, observăm că se adresează credincioşilor folosind pluralul. Chiar şi în chestiunile legate de rugăciune se adresează oamenilor la plural, arătând orientarea colectivă şi îndatorirea noastră de a acţiona împreună ca o comunitate pentru implementarea voinţei lui Dumnezeu. De multe ori Coranul vorbeşte despre reguli şi aspecte ale legii penale pe care o singură persoană nu le poate implementa, aşadar simplul fapt că aceste reguli sunt menţionate în Coran ne arată că ar trebui să existe o formă de stat şi conducere organizată care să se asigure că regulile sunt implementate într-un mod corect şi imparţial. Aceasta este dovada suficientă că nu putem separa religia de stat în Islam.

________________________________

sursa: Interviuri cu Jamal Badawi

Source Link