Notice: Function WP_HTML_Tag_Processor::set_modifiable_text was called incorrectly. SCRIPT text with an unrecognized content type cannot contain a SCRIPT tag. Apply the escaping appropriate for the content type. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.1.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6260

Rugăciunea de sărbătoare – 2

 

Tekbir-ul din timpul rugaciunii de ‘id :

Rugaciunea de sarbatoare consta din doua unitati (rak’at), pe parcursul carora este sunnah sa se spuna tekbir-namaz1ul de sapte ori, dupa cel de deschidere si inainte de recitarea din Coran, in prima rak’ah. In cea de-a doua rak’ah, se face tekbir de cinci ori, dupa cel care se obisnuieste la ridicarea din prosternare. La fiecare pronuntare a tekbir-ului se ridica mainile. Acestea au la baza o relatare transmisa de la ‘Umar si fiul sau, Abdullah.

‘Amr ibn Shu’aib a relatat de la tatal sau, sub autoritatea bunicului sau, ca Profetul facea 12 takbir-uri in rugaciunea de sarbatoare, dintre care sapte in prima rak’ah si cinci in cea de-a doua. Nici inainte si nici dupa ‘id el nu s-a mai rugat altceva. (relatat de Ahmad si Ibn Majah; Ahmad a sustinut : “Eu urmez aceasta.”)

Abu Dawud si ad-Daraqutni au relatat ca Profetul a spus : “In timpul [rugaciunii] intreruperii postului se recita tekbir-uri in prima rak’ah si cinci in cea de-a doua, recitarea din Coran venind dupa ele, in ambele rak’at.” Aceasta este cea mai puternica opinie si apartine majoritatii invatatilor dintre companioni, urmasii lor si savantilor. Ibn Abdul-Barr, comentand cu privire la numarul de tekbir-uri, a notat : “Ne-a revenit din mai multe lanturi bune de relatatori ca Profetul facea sapte tekbir-uri in prima rak’ah si cinci in cea de-a doua. Acestea au fost relatate de ‘Abdullah ibn ‘Amr, Ibn ‘Umar, Jabir, ‘Aishah, Abu Waqid si ‘Amer ibn ‘Auf al-Mazni. Nimic din cele pe care le-a spus, indiferent ca a facut-o printr-un lant de relatatori puternic sau slab, nu difera fata de cele prezente.” [1]

Referitor la pauzele dintre tekbir-uri, s-a spus ca Profetul pastra tacerea pentru o scurta perioada de timp, nerelatandu-se ceva referitor la ceea ce spunea cu exactitate. Cu toate acestea, at-Tabarani si al-Baihaqi au relatat, cu un lant puternic, ca Ibn Mas’ud obisnuia sa-L preaslaveasca pe Allah Preainaltul si sa se roage pentru Profet, in aceste [mici] pauze. Acelasi lucru a fost spus si de Hudhaifah si Abu Musa. Recitarea tekbir-urilor este sunnah, ceea ce inseamna ca rugaciunea nu este anulata daca cineva le neglijeaza cu sau fara intentie.

Ibn Qudamah a spus : “Nu cunosc sa existe vreo diferenta de opinie in aceasta privinta.” Ash-Shaukani a mentionat ca opinia cea mai puternica este aceea ca, daca o persoana a uitat sa recite tekbir-urile, nu este obligata sa efectueze prosternarea de uitare. [2]

——–

[1] Scoala Hanefi sustine ca in prima rak’ah trebuie facute trei tekbir-uri, dupa cel de inceput si inainte de recitare.
[2] Ahmad si Ash-Shaf’i au sustinut ca in aceste intervale de pauza este preferabila preamarirea lui Allah Preainaltul si rostirea de expresii precum : Subhan Allah si La ilaha illAllahu wa Allahu Akbar.Source Link

Views: 2

Rugăciunea în ziua de sărbătoare – 3

 

Sayyid Sabiq

 

f1RWIORugaciunea dinaintea si dupa salatul ‘id : Nu exista nicio dovada ca ar exista vreo rugaciune sunnah inainte sau dupa salatul ‘id. Nici Profetul nu a efectuat asemenea rugaciuni si nici companionii sai, cand au ajuns la locul rugaciunii (musalla).

Ibn ‘Abbas a relatat : “Mesagerul lui Allah a mers la locul rugaciunii de ‘id si a efectuat doua rak’ah [ale rugaciunii de ‘id] fara a se mai ruga ceva inainte sau dupa ele.” (relatat de grup)

S-a relatat ca Ibn ‘Umar a procedat asemanator, sustinand ca acesta era obiceiul Profetului.

Al-Bukhari a retinut ca lui Ibn ‘Abbas ii displacea persoana care facea o rugaciune inainte de salatul ‘id. Referitor la rugaciunile voluntare intrun asemenea moment, Ibn Hajar a notat in Fath al-Bari ca nu exista nicio marturie care sa le interzica, decat daca momentul respectiv este unul din zi in care este dezagreat a se efectua rugaciunea.

Pentru cine este valabila efectuarea rugaciunii de ‘id :
Rugaciunea de ‘id este valida pentru barbati, femei, copii, bastinasi (locuitorii permanenti ai zonei), pentru cei care o efectueaza cu grupul sau in mod individual. De asemenea, este valida savarsirea ei acasa, la moschee, intrun loc special destinat etc.

Acela care lipseste salatul ‘id cu grupul poate sa se roage doua rak’ah. In Sahih al-Bukhari, gasim in capitolul respectiv notat : “Daca o persoana lipseste de la salatul ‘id, poate sa se roage doua rak’ah, aceeasi situatie aplicandu-se si femeilor, in general celor care raman acasa sau locuiesc in zone izolate [de la tara]. Aceasta are la baza cuvintele Profetului : ‘Musulmani, aceasta este sarbatoarea noastra.’ ” Anas ibn Malik i-a solicitat protejatului sau, Ibn abi-‘Utbah, [care locuia] intro zona izolata, sa-si ia familia si copiii si se efectueze [rugaciunea de ‘id] asa cum au procedat si oamenii de la oras, facand aceleasi tekbiruri. ‘Ikrimah a spus : “Oamenii de la tara sa se adune pentru ‘id si sa efectueze doua rak’ah, ca si imamul [lor].” ‘Ata a adaugat : “Daca nu ati facut [rugaciunea de] ‘id, rugati-va doua rak’ah.”

Predica [khutbah] rugaciunii de ‘id : Predica de dupa rugaciunea de ‘id este sunnah, ceea ce inseamna ca este bine a fi ascultata. Abu Sa’id a spus : “In ziua de sarbatoare a terminarii postului si a sacrificiului, Profetul obisnuia sa mearga la locul de rugaciune [musalla], sa inceapa cu rugaciunea si, dupa ce o termina, se adresa oamenilor stransi in siruri, atragandu-le atentia [asupra anumitor lucruri], sfatuindu-i si indemnandu-i [sa faca fapte bune]. Iar daca dorea sa dea dispozitii fortelor armate sau sa ordone ceva anume, o facea, dupa care pleca.” Abu Sa’id, a adaugat : “Oamenii au continuat sa procedeze asemanator pana cand am sosit cu Marwan, pe cand era guvernator al Medinei, la una dintre cele doua sarbatori. Cand am ajuns la locul rugaciunii, am gasit un amvon [minbar] construit de Kathir ibn as-Salt. [1]

Cand [am vazut] ca se urca pe el inainte de rugaciune, l-am tras de hainele sale. El m-a indepartat si a tinut predica inainte de salah. I-am reprosat : ‘Pe Allah, ai schimbat [ordinea].’ El mi-a raspuns : ‘Abu Sa’id … ceea ce stiai tu este depasit.’ I-am spus : ‘Pe Allah, ceea ce stiu este mai bun decat ceea ce nu stiu.’ Mi-a raspuns : ‘Este posibil ca oamenii sa nu ramana dupa salah, din aceasta cauza am tinut mai intai predica.’ ” (relatat de al-Bukhari si Muslim)

‘Abdullah ibn as-Sa’ib a spus : “Am facut rugaciunea de ‘id impreuna cu Mesagerul lui Allah si dupa ce am terminat-o, a rostit : ‘Vom tine o khutba. Cine doreste sa ramana, poate sa stea, iar cine nu doreste, poate pleca.’ ” (relatat de an-Nasa’i, Abu Dawud si Ibn Majah).

Orice relatare care sugereaza ca exista doua predici in ziua de sarbatoare, imamul asezandu-se intre ele [la fel ca la predica din ziua de vineri], este considerata slaba. An-Nawawi a spus : “Nu exista nimic de substanta legat de faptul ca ar exista mai mult de o singura khutbah.” Ibn al-Qayyim a scris : “Profetul incepea toate predicile slavindu-L pe Allah si nu exista nicio relatare din care sa rezulte ca isi incepea predica din ziua de ‘id cu tekbir.”

Ibn Majah a notat in a sa Sunan, de la Sa’id, muezinul Profetului, ca Profetul obisnuia ca in timpul predicilor sa rosteasca tekbir, iar in timpul predicilor de ‘id avea obiceiul sa rosteasca chiar si mai multe tekbiruri. Aceasta, insa, nu demonstreaza ca incepea khutbah cu el ! Oamenii au pareri diferite in ceea ce priveste inceputul khutbei de ‘id si a celei pentru salatul istisqa’ (rugaciunea pentru ploaie). Unii sustin ca ele incep cu tekbir, in vreme ce altii – ca, in cazul salatului istisqa, predica se deschide cu ruga de iertare sau chiar cu slavirea lui Allah.”

Sheikul Islamului, Ibn Taimiyyah a evidentiat : “Este corect acest lucru, deoarece Profetul a spus : ‘Orice activitate care nu incepe cu lauda lui Allah are de suferit.’ Profetul si-a inceput toate discursurile aducandu-I slava Lui Allah. Contrar a ceea ce sustin mai multi juristi [ca el incepea rugaciunea pentru ploaie cerandu-I iertare Lui Allah si predica de ‘id cu tekbir, nu avem absolut nicio dovada in sunnah Profetului. Mai mult, sunnah contrazice acele afirmatii, la inceputul tuturor predicilor, el slavindu-L pe Allah.”

——-

[1] Profetul (Pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra sa !) nu a folosit un mimbar pentru predica de ‘id.

 

 

 

sursa: Centrul Cultural Islamic IslamulAziSource Link

Views: 2

Noaptea Al-Qadr – partea a 2-a

Noaptea Al-Qadr – partea a 2-a

 

laylat al qadr-blue sky-quranMesagerul lui Allah (s.a.s.) ne-a invatat cateva lucruri pe care trebuie sa le aplicam in aceasta Noapte Mareata. Astfel, din binecuvantata sa Traditie (Sunnah), am regasit urmatoarele :

• Rugaciunea de noapte :

Se recomanda efectuarea pentru o perioada mai mare a rugaciunii in noaptea in care Laylatul Qadr ar putea sa fie. Acest lucru reiese din mai multe ahadisuri, printre care amintim : Aceluia care sta in rugaciune de Laylatul Qadr, cu credinta si speranta sincera [ca Allah il va recompensa], toate pacatele sale trecute ii vor fi iertate. (relatat de Bukhari si Muslim)

• Rugile :

De asemenea, se recomanda sa se adreseze cu ardoare rugi in aceasta noapte. Aisha’ (r.a.) a relatat ca l-a intrebat pe Mesagerul lui Allah (s.a.s.) : Oh, Mesager al lui Allah ! Daca as sti care dintre nopti este Laylatul Qadr, ce ar trebui sa spun pe durata ei ? Si el a invatat-o sa se roage astfel : Allahumma innaka ‘afuwwun tuhibbul ‘afwa fa’fu ‘annee [Oh, Allah ! Tu esti iertator si iubesti iertarea. Iarta-ma, asadar.] (relatat de Ahmad si Tirmidhi)

• Renuntarea la placerile lumesti de dragul lui Allah Preainaltul :

Este recomandat cu tarie sa petreceti mult timp adorandu-L pe Allah Preainaltul in noaptea in care este posibil sa fie Laylatul Qadr. Aceasta presupune abandonarea placerilor trecatoare ale acestei lumi, in favoarea adorarii unice a Lui Allah Preainaltul.

Aisha’ (r.a.) a spus : Cand ultimele zece zile incepeau, Profetul (s.a.s.) isi intensifica adorarea [statea departe de sotiile sale pentru a avea mai mult timp pentru rugaciune], ramanea treaz intreaga noapte [in rugaciune] si obisnuia sa-si trezeasca familia. (relatat de Bukhari si Muslim)

L-am apreciat corect pe Allah Preainaltul ?

O noua posibilitate rara, oferita de Laylat-ul Qadr se va ivi in urmatoarele zile, iar viata surade acelor oameni care stiu sa castige oportunitatile care li se ofera, cu scopul de a capata dragostea lui Allah Preainaltul. Abu Dah Daah (r.a.) este unul dintre cei care au gasit o oportunitate si au stiut sa castige, ceea ce este mai important decat toate cerurile si pamantul.

Astfel, unul dintre companionii Profetului (s.a.s.) si-a lucrat gradina sa, situata in imediata vecinatate a unui orfan. Orfanul, insa, sustinea ca un anumit palmier se afla pe proprietatea sa si, prin urmare, ii apartinea. Companionul nu l-a luat in seama, ceea ce l-a determinat pe orfan sa mearga sa se planga Mesagerului lui Allah (s.a.s.). Acesta, cu justetea-i proverbiala, a masurat cele doua gradini si a constatat ca, intr-adevar, palmierul se afla pe proprietatea companionului sau. Dupa toate acestea, orfanul a inceput sa planga in hohote. Vazand, Profetul (s.a.s.) i-a propus companionului : Ai putea sa-i lasi lui acest palmier si tu sa obtii unul in Paradis ? In orice caz, companionul, in necredinta sa, s-a indepartat furios, dand cu piciorul unei oportunitati atat de mari.

Dar cineva a avut ochi pentru aceasta sansa rara, iar acesta a fost nimeni altul decat Abu Dah Daah (r.a.). El a mers la Profet (s.a.s.) si l-a intrebat : “Ya, Rasul Allah, daca voi cumpara palmierul de la acest om si apoi il voi da orfanului, voi avea unul asemanator in Paradis ?” Mesagerul lui Allah (s.a.s.) a raspuns : “Da.”

Abu Dah Daah (r.a.) a alergat dupa companion si l-a abordat : “Nu ai vrea sa-mi dai vinzi acest copac mie si eu iti voi da la schimb toata gradina mea ?” Companionul a raspuns : “Ti-l dau pentru ca, oricum, nu are nimic bun si, pe deasupra, din cauza lui am fost chiar reclamat la Profet (s.a.s.)”

Auzind acestea, Abu Dah Daah (r.a.) a venit in graba acasa, gasindu-si sotia si copii jucandu-se chiar in gradina. “Departati-va imediat de aici !” – le-a strigat “…am vandut-o pentru Allah !” Cativa dintre copiii sai aveau cateva curmale in manutele lor, iar el le-a luat si le-a aruncat inapoi in gradina. “Am vandut-o pentru Allah !”

Cand Abu Dah Daah (r.a.) a murit mai tarziu ca martir, in batalia de la Uhud, Mesagerul lui Allah (s.a.s.) a zabovit asupra trupului sau fara viata si a intrebat : “Cati palmieri racorosi are acum Abu Dah Daah acum in Paradis ?”

Ce a pierdut Abu Dah Daah (s.a.s.) : Curmale … Tufisuri … Sol … Si ce a obtinut ? Paradisul !!

Abu Dah Daah (r.a.) nu a scapat aceasta oportunitate si ne rugam lui Allah Preainaltul ca nici noi sa nu pierdem una asemanatoare de Laylat-ul Qadr.

 

 

Sursa: Asociația Musulmanilor din RomâniaSource Link

Views: 5