Mita este interzisă

Mita este interzisă!   Una dintre faptele al căror făptaş se socoteşte printre cei care mănâncă averea oamenilor pe nedrept este mita. Mita sunt banii care se achită unei persoane influente sau care deţine o funcţie publică, pentru a da în favoarea lui sau împotriva adversarului său decizia pe care o voieşte el sau pentru […]

Mita este interzisă!

 

mita3Una dintre faptele al căror făptaş se socoteşte printre cei care mănâncă averea oamenilor pe nedrept este mita. Mita sunt banii care se achită unei persoane influente sau care deţine o funcţie publică, pentru a da în favoarea lui sau împotriva adversarului său decizia pe care o voieşte el sau pentru a îndeplini o faptă în favoarea lui sau pentru a întârzia un lucru în defavoarea adversarului său etc.

Islamul i-a interzis musulmanului să urmeze calea mituirii cârmuitorilor şi ajutoarelor lor, după cum le-a interzis şi acestora să o primească, dacă li se va oferi, iar altora le-a interzis să mijlocească între cei care primesc şi cei care dau mită.

Allah Preaputernicul a grăit:

„Nu vă luaţi unii altora averile pe nedrept şi nu-i ademeniţi cu ele pe judecători, ca să mâncaţi o parte din averile oamenilor pe nedrept şi cu bună ştiinţă” (Al-Baqara: 188).

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Blestemul lui Allah atât asupra celui care dă mită cât şi asupra aceluia care primeşte mită pentru judecată!”[1]

Iar despre Thawaban s-a relatat că a zis: Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – i-a blestemat atât pe „cel care dă mită şi pe cel care primeşte mită, cât şi pe cel care mijloceşte între ei”.[2]

Dacă cel care primeşte mita o ia pentru a nedreptăţi, atunci el săvârşeşte mare păcat! Iar dacă el va căuta dreptatea, aceasta este o datorie a lui fără să primească în schimbul ei bani.

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a trimis pe Abd Allah bin Ruwaha la evrei pentru a estima impozitul pe care ei trebuiau să-l achite pentru palmierii lor şi i-au oferit lui nişte bani. Dar el a zis: „Mita pe care voi aţi oferit-o este oprită şi noi nu vrem s-o primim!”[3]

Nu este de mirare că Islamul a interzis mita şi a fost foarte aspru cu cei care o practicau, căci răspândirea ei într-o societate înseamnă răspândirea stricăciunii şi nedreptăţii ca urmare a unei judecăţi pe nedrept sau a abţinerii de la darea unei hotărâri pe drept, a punerii în faţă a ceea ce ar trebui pus la urmă sau a punerii la urmă a ceea ce ar trebui pus în faţă, a răspândirii arivismului în societate, nu a spiritului datoriei.


[1] Relatat de Ahmad, de At-Tirmizi şi de Ibn Habban (în Sahih-u său) (N.A.)

[2] Relatat de Ahmad şi de Al-Hakim (N.A.)

[3] Relatat de Malik (N.A.)

sursa: Islam Romania

Source Link

Views: 2

Cele mai mari păcate

Cele mai mari păcate   Dintre cele mai mari păcate fac parte politeismul, vrăjitoria, nerespectarea părinților, crima, minciuna, sinuciderea, camăta, mistuirea bunurilor orfanilor, nedreptățirea unui suflet… Păcatul cel mai mare este facerea de asociați lui Allah. Este considerat păcatul de neiertat, dacă omul moare fără să se căiască de acest păcat. Allah nu iartă să […]

Cele mai mari păcate

Dintre cele mai mari păcate fac parte politeismul, vrăjitoria, nerespectarea părinților, crima, minciuna, sinuciderea, camăta, mistuirea bunurilor orfanilor, nedreptățirea unui suflet…

Păcatul cel mai mare este facerea de asociați lui Allah. Este considerat păcatul de neiertat, dacă omul moare fără să se căiască de acest păcat.

Allah nu iartă să i se facă lui părtaș. Afară de aceasta, EL  iartă cui voiește. (An-Nisaa’ 4:48)

httpv://www.youtube.com/watch?v=PvzC3oFV-HU

“De va veti feri de pacatele mari, care va sunt oprite, va vom ierta pentru faptele voastre rele [marunte] si va vom lasa sa intrati intr-un loc nobil (Paradisul).” [An-Nisaa’ 4:31]

“Rugati-va de iertare Domnului vostru, apoi intoarceti-va caindu-va la El! El va va ajuta sa va bucurati de o placere frumoasa pana la un timp anumit…” [Hud 11:3]

“Spune: O, voi robii Mei care ati intrecut masura in defavoarea voastra, nu deznadajduiti in privinta Indurarii lui Allah! Allah iarta toate pacatele. El este Iertator [Al-Ghafur], Indurator [Ar-Rahim].” [Az-Zumar 39:53]

“Si rugati-va de iertare Domnului vostru, apoi caiti-va fata de El, caci Domnul meu este Indurator si Binevoitor [Rahim, Wadud]”. [Hud 11:90]

“O, voi cei care credeti! Intoarceti-va la Allah intru cainta curata! Poate ca Domnul vostru va va sterge faptele voastre cele rele si va va face sa intrati In Gradini pe sub care curg paraie, in Ziua in care Allah nu va lasa sa fie umiliti Profetul si aceia care au crezut impreuna cu el! Lumina lor va grabi inaintea lor si in mainile lor drepte. Si vor zice ei:’Doamne, intregeste lumina noastra(pentru a putea trece in siguranta Siratul si iarta-ne pe noi, caci Tu esti cu putere peste toate.” [At-Tahrim66:8]

Source Link

Views: 2

Drepturi ale individului

    A. A. Mawdudi   Este un adevăr de necontestat faptul că omul constituie cel mai crud şi cel mai nedrept duşman al său personal. La prima vedere acest lucru s-ar părea ceva incredibil. Cum de este posibil ca omul să fie nedrept faţă de el însuşi, mai ales că o sumedenie de exemple […]

 

 

A. A. Mawdudi

 

individual_iconEste un adevăr de necontestat faptul că omul constituie cel mai crud şi cel mai nedrept duşman al său personal. La prima vedere acest lucru s-ar părea ceva incredibil. Cum de este posibil ca omul să fie nedrept faţă de el însuşi, mai ales că o sumedenie de exemple arată că el se iubeşte mult pe sine. Cum de poate fi propriul său duşman? Apar destul de ilogice aceste afirmaţii, dar la o gândire mai aprofundată ne dăm seama că lucrurile, din păcate, stau aşa.
Partea cea mai slabă a omului este că el nu poate rezista, întotdeauna, unor tentaţii, devenind victima acestora, cu toate consecinţele ce decurg din această situaţie. Sunt oameni care sunt cuprinşi de patima băuturii. Aceştia după ce consumă băuturi alcoolice îşi pierd judecata şi echilibrul. Cei care sunt cuprinşi de acest viciu nu mai ţin cont de nimic, mergând până la distrugerea lor biologică. Există oameni care, consumând alimente în cantităţi exagerate, îşi periclitează propria sănătate. Unii oameni sunt sclavii propriei lor pasiuni sexuale, din care se degradează în ultimul hal.
În acelaşi timp mai există un soi de oameni care sacrifică totul în numele aşa-zise înălţări spirituale. Ei neglijează, în întregime, cerinţele lor fizice, ţin sub control strict pasiunile, îşi leapadă îmbrăcămintea, îşi abandonează casa şi familia, refugiindu-se în munţi, în păduri. Aceştia sunt animaţi de convingerea că lumea nu are niciun sens pentru ei şi nutresc un sentiment de degust faţă de orice este pământesc.
Aceste exemple reprezintă dovezi, de necontestat, ale slăbiciunii umane, care de cele mai multe ori îi conduc la distrugerea personală. Asemenea dovezi de slăbiciune ne este dat să întâlnim la tot pasul.
Islamul propovăduieşte numai şi numai binele şi prosperitatea omului. Scopul lui este de a stabili un echilibru şi o stabilitatea în viaţă. Tocmai de aceea este necesar să arătăm că Șari’ah are un rol aparte în modelarea sufletului fiecărui musulman.
Șari’ah interzice cu desăvârşire orice lucru care prejudiciază grav existenţa fizică, intelectuală şi morală a omului. Se consideră haram (spurcat, nepermis) consumarea sâgelui, băuturile alcoolice, cărnii de porc, cărnii animalelor de pradă otrăvitoare şi murdare şi de asemenea consumarea mortăciunilor, întrucât toate acestea au efecte nocive asupra stării fizice intelectuale, morale şi spirituale ale omului. Interzicând consumarea tuturor acestora, islamul îndeamnă, în acelaşi timp oamenii să consume alimente şi băuturi curate, salubre şi folositoare.
Islamul interzice goliciunea şi îndeamnă oamenii să se îmbrace decent. Condamnă lenevia şi viaţa fără muncă, propovăduind necesitatea de a munci pentru asigurarea celor trebuincioase traiului.
Islamul nu îndeamnă nici la înăbuşirea pornirilor, dorinţelor sexuale. Cere doar ca aceste porniri să se afle tot timpul sub control, subliniind în acest sens importanţa căsniciei.
Islamul interzice cu desăvârşire înrădirile morale şi intelectuale pe care şi le impune omul singur. Permite, chiar porunceşte ca fiecare om să se bucure de binefacerile vieţii, îndemnându-l să lupte pe căi cinstite, să dobândească o viaţă cât mai plăcută.
Nu e neapărat nevoie să părăseşti această lume pentru înălţarea spirituală, puritatea morală, apropierea de Allah, se realizează aici, pe pământ şi de aceea el trebuie să trăiască, supunându-se legilor Lui. Calea izbăvirii nu se află în afara greutăţilor vieţii, ci se află în miezul acestor greutăţi şi în modul cum noi ne achităm de datoriile noastre faţă de Allah.
Islamul interzice cu desăvârşire sinuciderea şi îi înştiinţează pe oameni că viaţa lor aparţine lui Allah. Viaţa este darul dat de către bunul Allah oamenilor, pentru ca ei să se bucure de ea o perioadă de timp determinată. Ea nu ne-a fost dată pentru ca noi s-o prăpădim fără niciun rost.

 

sursa: islam.ro

Source Link

Views: 2