Tag: nou musulman

MUSULMANII ȘI CRĂCIUNUL

MUSULMANII ȘI CRĂCIUNUL Ziua de Crăciun este o zi în care creștinii comemorează nașterea lui Iisus (Pacea fie asupra lui!), figura centrală a creștinismului. Această dată este cunoscută  drept ziua de naștere a lui Iisus. Musulmanii nu cred că Iisus este Dumnezeu sau fiu al lui Dumnezeu și nu sărbătoresc în vreun fel Crăciunul. Musulmanilor […]

MUSULMANII ȘI CRĂCIUNUL

Ziua de Crăciun este o zi în care creștinii comemorează nașterea lui Iisus (Pacea fie asupra lui!), figura centrală a creștinismului. Această dată este cunoscută  drept ziua de naștere a lui Iisus. Musulmanii nu cred că Iisus este Dumnezeu sau fiu al lui Dumnezeu și nu sărbătoresc în vreun fel Crăciunul.

Musulmanilor nu le este permis să sărbătorească evenimentele și sărbătorile religioase ale nemusulmanilor, însă sunt încurajați ca din respect pentru prieteni, rude, colegi de-ai lor, să le ureze acestora sărbători fericite în aceste ocazii.

Musulmanii nu serbează Crăciunul și nu cred în natura divină a acestei zile. Ei cred ca este o zi ca oricare alta, data de 25 decembrie fiind una discutabilă și în cadrul orientărilor creștine. Tradițiile creștinilor din această zi, dar și din zilele premergătoare sau care o succedă, nu sunt respectate de către musulmani. Ei nu consumă carne de porc, nu consumă băuturi alcoolice și nu merg la biserică pentru ritualurile specifice creștinești. Credința lor rămâne puternică în valențele monoteismului și statornică în ceea ce privește unicitatea divină. Aceasta nu îi împiedică pe musulmani să îi felicite pe creștinii din anturajul lor, urându-le sărbători fericite și  adresându-le cuvinte respectuoase.

Indiferent de religia pe care o au vecinii, colegii sau rudele lor, musulmanii ar trebui să fie respectuoși și să aibă relații de prietenie și cordialitate. Este de datoria musulmanilor să arate și cu această ocazie că Islamul este religia păcii și că ceea ce îi definește pe cei supuși acestei religii este bunătatea și bunul caracter. Să fi bun nu înseamnă să fi slab în credința ta, ci din contră, înseamnă că tocmai credința ta puternică este cea care te motivează să fi bun cu cei din jurul tău și să îți împlinești îndatorirea de musulman. Trebuie să îi faci să înțeleagă că prezența ta alături de ei înseamnă foarte mult pentru tine, dar tu nu te poți întoarce la vechile tale obiceiuri precum consumul de alcool sau distracția. Ei trebuie să știe că așteptarea ta este ca ei să respecte aceste alegeri ale tale.

Ceea ce trebuie noi să facem înțeles este că odată ce noi am ales Islamul ca mod de viață, nu ar trebui să facem nimic care să contrazică principiile religiei noastre. Trebuie să facem înțeles crezul nostru familiilor noastre și faptul că noi urmăm învățăturile islamice cu privire la Iisus, și prin urmare că nu sărbătorim Crăciunul.

Musulmanii relaționează cu oamenii și interacționează social cu ei, însă nu trebuie să uite niciodată de identitatea lor unică. Această identitate înseamnă declarația lor de credință și supunere în fața legilor lui Allah, una dintre ele fiind și aceea de a nu amesteca credinței lor ceva străin religiei Lui.

MUSULMANII ȘI CRĂCIUNUL

Musulmanii nu ar trebui să împodobească brazi de Crăciun, să  participe la petreceri sau evenimente în cadrul cărora se consumă alcool sau se petrec lucruri care contravin învățăturilor islamice, iar cadourile oferite de ei vor fi conforme Islamului.

Dacă acesta va fi primul an în care implicarea noastră  în evenimentele de Crăciun va fi una inactivă, s-ar putea ca familia noastră să nu primească aceasta în mod bucuros, însă cu timpul ei se vor înțelege alegerea făcută de noi și ne vor respecta valorile.

Islamul clădește o personalitate puternică, de neclintit, statornică indiferent de circumstanțe. Islamul nu crează obstacole între nooi și părinții noștri nemusulmani, ci încurajează păstrarea bunelor relații cu ei; ei sunt cei față de care suntem datori să ne purtăm respectuos și cu supunere, atât timp cât aceasta nu presupune o nesupunere a Creatorului nostru, a lui Allah Preaînaltul.

            Noi l-am povățuit pe om [să facă bine] părinților săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înțărcarea lui a fost după doi ani, [așadar]: „Adu mulțumire Mie și părinților tăi, căci la Mine este întoarcerea! dar dacă se străduiesc pentru ca tu să-Mi faci ca asociat altceva, despre care tu nu ai cunoștință, atunci nu te supune lor! Rămâi împreună cu ei în această lume, cu dreptate, dar urmează calea acelora care se întorc către Mine, căci apoi la Mine este întoarcerea și Eu vă voi vesti ceea ce ați făcut!” (Luqman 31:14,15)

Source Link

Views: 20

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei partea intai   Erau trei din tribul Quraish care obişnuiau a-i face probleme Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) prin îndârjirea rezistenţei lor la apelul său şi prin torturarea companionilor săi.   Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) […]

Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea Romei

partea intai

 

Erau trei din tribul Quraish care obişnuiau a-i face probleme Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) prin îndârjirea rezistenţei lor la apelul său şi prin torturarea companionilor săi.

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) L-a chemat şi L-a invocat pe gloriosul său Domn pentru a-i pedepsi, dar, în vreme ce îi chema şi îi invita, i-au fost revelate aceste nobile versete: „Tu, [Muhammad,] nu ai niciun amestec în aceasta; fie că El primeşte căinţa lor, fie că îi osândeşte, pentru că ei sunt într-adevăr nelegiuiţi.” (Coran 3: 128).

 

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a înţeles că el trebuie să înceteze a-L mai invoca pe Allah să îi pedepsească şi că trebuie să lase acest lucru în sarcina lui Allah. Fie ei îşi vor continua fărădelegile şi vor fi pedepsiţi de către El, fie El le va accepta căinţa.

 

Ei s-au căit, prin urmare au avut parte de Îndurarea Sa. ’Amr Ibn Al-’Aas era unul dintre aceştia trei. Allah a ales pentru ei calea căinţei şi a milei, deci El i-a călăuzit către Islam. L-a transformat pe ’Amr Ibn Al-’Aas într-un luptător musulman şi într-unul dintre bravii conducători ai Islamului.

 

Amr Ibn El Aas Mosque Cairo Landmarks Egypt Tours Portal Cel care a eliberat Egiptul de sub conducerea RomeiÎn pofida unora dintre atitudinile lui ’Amr, a punctului său de vedere de care nu putem fi convinşi, el a jucat un rol important în calitate de glorios companion: el a sacrificat şi a dat cu generozitate; era un apărător şi un combatant. Ochii noştri şi inimile noastre vor continua să se aplece în faţa sa, îndeosebi aici, în Egipt. Aceia care văd în Islam o religie glorioasă şi valoroasă, văd în Profetul său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) un dar binecuvântat. Aceia care îl văd pe dreptul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care a invitat la Allah conform unei viziuni clare şi a inspirat viaţa atâtor oameni prin conduita sa corectă, sensibilitate şi evlavie şi aceia care împărtăşesc această credinţă trebuie să continue cu devotament să privească înspre cel pe care destinul l-a făcut cauza introducerii Islamului în Egipt şi a călăuzirii Egiptului către Islam. Aşadar binecuvântat este darul şi binecuvântat este cel care a oferit darul!

 

Acesta este el, ’Amr Ibn Al-’Aas. Istoricii s-au obişnuit să îl descrie pe ’Amr drept cuceritorul Egiptului. Totuşi văd în această descriere o subestimare şi o supraestimare. Probabil o descriere mai adecvată a lui ’Amr ar fi aceea de a-l numi „Eliberator al Egiptului”. Pentru că Islamul nu a cucerit ţara în sensul termenului modern „a cuceri”, ci a eliberat-o de hegemonia a două puteri imperiale, a două moduri de adorare practicate în două ţări şi de cea mai aspră pedeapsă: puterea imperială a Persiei şi cea a Romei.

 

Egiptul, în special în ziua în care a pătruns avangarda Islamului, fusese jefuit de către romani, iar locuitorii săi opuneau rezistenţă fără succes. Când strigătele armatelor credincioase au reverberat dincolo de frontierele ţării: „Allah akbaar! (Allah este Mare!)”, s-au grăbit într-o mulţime glorioasă să îmbrăţişeze Islamul, găsind în el eliberare de sub autoritatea lui Cezar şi a Romei.

 

Astfel, ’Amr şi oamenii săi nu au cucerit Egiptul in sensul clasic al cuvantului, ci a deschis calea pentru ca ţara să îşi ataşeze destinul adevărului, să îşi lege soarta de dreptate şi să se afle în lumina cuvintelor lui Allah şi ale principiilor Islamului. Era preocupat a-i separa pe locuitorii Egiptului şi pe copţii săi de armată şi să limiteze lupta la romanii care au ocupat pământul şi au jefuit bunurile oamenilor.

 

De aceea îl găsim vorbind cu conducătorii creştini în acea zi şi cu preotul lor. El le-a spus: „Într-adevăr, Allah l-a trimis pe Muhammad cu adevărul şi i-a poruncit să îl transmită. Profetul şi-a dus la îndeplinire misiunea şi a murit, lăsându-ne pe noi să urmăm acest drum, luminosul drum drept. Printre lucrurile pe care ni le-a poruncit să le facem era acela de a fi de încredere în faţa oamenilor, deci vă invităm la Islam. Oricine răspunde este de-al nostru. El are ce avem noi şi are aceleaşi drepturi şi obligaţii pe care le avem noi. Dar cine nu răspunde Islamului va fi forţat să plătească jizyah, în schimbul căreia îi oferim apărare şi protecţie. Profetul nostru ne-a adus la cunoştinţă faptul că Egiptul ne va primi cu braţele deschise şi ne-a sfătuit să fim buni cu oamenii săi, spunând: «Egiptul îţi va fi cucerit după mine şi astfel te sfătuiesc să îi tratezi bine pe crestinii săi, pentru că, într-adevăr, ei au un legământ de protecţie şi relaţii de înrudire.», deci, dacă răspundeţi apelului nostru, veţi avea parte de protecţie şi securitate.”

 

De îndată ce ’Amr şi-a terminat discursul, unii dintre preoţi şi dintre rabini au strigat, spunând: „Într-adevăr, înrudirea cu privire la care Profetul vostru v-a sfătuit este una apropiată, iar una similară nu poate fi atinsă decât de către profeţi.” Acesta a fost un bun început pentru înţelegerea la care aspira ’Amr şi copţii din Egipt, în pofida a ceea ce conducătorul roman a încercat să facă pentru a o zădărnici.

Source Link

Views: 1

Cum mi-am marturisit credinta – 1

Cum mi-am marturisit credinta partea intai –   At-Tufail a crescut in ţinutul Daws într-o nobilă şi respectată familie. A fost înzestrat cu talent poetic, faima şi excelenţa sa răspândindu-se printre triburi. În timpul sezonului ’Ukaadh, când poeţii arabi veneau de peste tot iar oamenii se adunau pentru a-şi face cunoscute poeziile, At-Tufail obişnuia să […]

Cum mi-am marturisit credinta

  • partea intai –

 

At-Tufail a crescut in ţinutul Daws într-o nobilă şi respectată familie. A fost înzestrat cu talent poetic, faima şi excelenţa sa răspândindu-se printre triburi. În timpul sezonului ’Ukaadh, când poeţii arabi veneau de peste tot iar oamenii se adunau pentru a-şi face cunoscute poeziile, At-Tufail obişnuia să îşi ocupe locul printre primii.

 

Obişnuia să meargă în Mekka şi în alte momente decât cu ocazia ’Ukaadh-ului. Odată a vizitat Mekka atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de abia începuse să îşi declare misiunea, iar tribului Quraish i-a fost frică de faptul că At-Tufail îl va întâlni şi va fi determinat să se convertească la Islam, iar apoi îşi va pune talentul poetic în serviciul Islamului. Acesta ar fi constituit un blestem asupra tribului Quraish şi asupra idolilor lor. Din această cauză, ei s-au adunat în jurul său şi l-au tratat cu ospitalitate, asigurându-i tot confortul necesar. Apoi l-au avertizat în privinţa întâlnirii cu Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ei i-au spus: „El are un discurs fermecător asemeni magiei şi desparte un om de fiul său, un altul de fratele său şi un altul de soţia sa. Mi-e frică de el pentru tine şi pentru oamenii tăi. Deci nu vorbi cu el şi nici nu asculta nicio discuţie despre el.”

 

Să îl ascultăm pe însuşi At-Tufail istorisind restul poveştii: „Astfel, pe Allah, ei insistau încontinuu să nu ascult nimic de la el şi să nu îl întâlnesc. Când am mers la Ka’bah, mi-am umplut urechile cu vată pentru a nu auzi nimic din ce avea de spus, atunci când a vorbit. L-am găsit acolo, rugându-se la Ka’bah şi am stat aproape de el. Allah nu a refuzat nimic, însă m-a determinat să aud o parte din ceea ce citea el. Am auzit un discurs plăcut şi mi-am spus: «O, pot să îmi pierd mama! Într-adevăr, sunt un poet inteligent. Nu aş eşua în a distinge binele de rău. Ce mă împiedică să îl ascult pe acest om şi ceea ce spune? Dacă ceea ce aduce el este bun, voi accepta, iar dacă este rău…»

 

Am rămas până când Muhammad a plecat acasă. L-am urmat până când a intrat în locuinţa sa şi am intrat după el şi i-am spus: «O, Muhammad, cu adevărat, oamenii tăi mi-au spus multe lucruri despre tine. Pe Allah, au tot încercat să mă determine să îmi fie frică de tine, într-atât încât mi-am astupat urechile cu vată pentru a nu-ţi auzi cuvintele. Însă Allah a voit ca eu să îţi aud cuvintele, deci am auzit un discurs plăcut. Vorbeşte-mi despre mesajul tău.»

semilla 960x623 Cum mi-am marturisit credinta – 1

Astfel, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a prezentat Islamul şi mi-a recitat din Coran. Pe Allah, nu am auzit niciodată nişte vorbe mai bune decât acestea sau o chestiune mai dreaptă decât aceasta! Astfel că m-am supus şi am mărturisit adevărul.

 

Am spus: «O, Profet al lui Allah, într-adevăr, sunt un om de încredere printre oamenii mei şi mă întorc la ei pentru a-i invita la Islam, de aceea invocă-L pe Allah pentru a face pentru mine un semn care mă va ajuta pentru a-i chema.» El a spus: «Fă un semn pentru el!»”

 

Source Link

Views: 2