Cum mi-am marturisit credinta
- partea intai –
At-Tufail a crescut in ţinutul Daws într-o nobilă şi respectată familie. A fost înzestrat cu talent poetic, faima şi excelenţa sa răspândindu-se printre triburi. În timpul sezonului ’Ukaadh, când poeţii arabi veneau de peste tot iar oamenii se adunau pentru a-şi face cunoscute poeziile, At-Tufail obişnuia să îşi ocupe locul printre primii.
Obişnuia să meargă în Mekka şi în alte momente decât cu ocazia ’Ukaadh-ului. Odată a vizitat Mekka atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de abia începuse să îşi declare misiunea, iar tribului Quraish i-a fost frică de faptul că At-Tufail îl va întâlni şi va fi determinat să se convertească la Islam, iar apoi îşi va pune talentul poetic în serviciul Islamului. Acesta ar fi constituit un blestem asupra tribului Quraish şi asupra idolilor lor. Din această cauză, ei s-au adunat în jurul său şi l-au tratat cu ospitalitate, asigurându-i tot confortul necesar. Apoi l-au avertizat în privinţa întâlnirii cu Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ei i-au spus: „El are un discurs fermecător asemeni magiei şi desparte un om de fiul său, un altul de fratele său şi un altul de soţia sa. Mi-e frică de el pentru tine şi pentru oamenii tăi. Deci nu vorbi cu el şi nici nu asculta nicio discuţie despre el.”
Să îl ascultăm pe însuşi At-Tufail istorisind restul poveştii: „Astfel, pe Allah, ei insistau încontinuu să nu ascult nimic de la el şi să nu îl întâlnesc. Când am mers la Ka’bah, mi-am umplut urechile cu vată pentru a nu auzi nimic din ce avea de spus, atunci când a vorbit. L-am găsit acolo, rugându-se la Ka’bah şi am stat aproape de el. Allah nu a refuzat nimic, însă m-a determinat să aud o parte din ceea ce citea el. Am auzit un discurs plăcut şi mi-am spus: «O, pot să îmi pierd mama! Într-adevăr, sunt un poet inteligent. Nu aş eşua în a distinge binele de rău. Ce mă împiedică să îl ascult pe acest om şi ceea ce spune? Dacă ceea ce aduce el este bun, voi accepta, iar dacă este rău…»
Am rămas până când Muhammad a plecat acasă. L-am urmat până când a intrat în locuinţa sa şi am intrat după el şi i-am spus: «O, Muhammad, cu adevărat, oamenii tăi mi-au spus multe lucruri despre tine. Pe Allah, au tot încercat să mă determine să îmi fie frică de tine, într-atât încât mi-am astupat urechile cu vată pentru a nu-ţi auzi cuvintele. Însă Allah a voit ca eu să îţi aud cuvintele, deci am auzit un discurs plăcut. Vorbeşte-mi despre mesajul tău.»
Astfel, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a prezentat Islamul şi mi-a recitat din Coran. Pe Allah, nu am auzit niciodată nişte vorbe mai bune decât acestea sau o chestiune mai dreaptă decât aceasta! Astfel că m-am supus şi am mărturisit adevărul.
Am spus: «O, Profet al lui Allah, într-adevăr, sunt un om de încredere printre oamenii mei şi mă întorc la ei pentru a-i invita la Islam, de aceea invocă-L pe Allah pentru a face pentru mine un semn care mă va ajuta pentru a-i chema.» El a spus: «Fă un semn pentru el!»”
Source LinkViews: 1
