Tag: osman

Abu Bakr – primul calif

 

ABU BAKR AL-SIDDIQ (radiy-Allahu ‘anhu): Prietenul apropiat, socrul si primul succesor al Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam) (d. 13 A.H.)

Daca voi nu-i veniti in ajutor, [sa stiti ca] l-a ajutat Allah [mai inainte], cand cei care nu credeau l-au alungat, ca unul dintre cei doi. Cand ei doi se aflau in pestera si cand el i-a zis insotitorului sau : ’Nu fi mahnit, caci Allah este cu noi !’ Si a pogorat Allah linistea Sa asupra lui si i-a venit in ajutor cu osteni pe care voi nu i-ati vazut si a facut cuvantul celor care nu credeau [sa coboare] jos, in timp ce cuvantul lui Allah [s-a inaltat] cel mai sus. Iar Allah este Puternic [si] Intelept [’Aziz, Hakim]. (At-Tawbah 9 : 40)

In acest verset al capitolului 9 (Cainta) din Nobilul Coran vom observa trei trimiteri la eroul nostru, Abu Bakr Al-Siddiq : „ca unul dintre cei doi”, „ei doi” (Profetul – salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam  si Abu Bakr – radiy-Allahu ’anhu) si „el i-a zis insotitorului sau” (Profetul – salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam  i-a spus lui Abu Bakr – radiy-Allahu ’anhu). Contextul este definitoriu pentru personalitatea speciala a eroului nostru, el asigurand baza suportului uman pentru Profet (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ) in cele mai intunecate si periculoase momente din viata sa, atunci cand politeistii mekkani cautau cu mic cu mare sa-l elimine. S-a relatat ca expresia coranica „Allah este cu noi” a fost rostita de catre Profet (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ) in clipa in care Abu Bakr (radiy-Allahu ’anhu) i-a zarit pe politeisti in fata intrarii in pestera si si-a exprimat grija cea mai accentuata pentru viata Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ).

Dar sa urmam firul povestirii de la inceput. ’Abdullah ibn Abi Quhafah, numele real al eroului nostru, era un renumit comerciant al Mekkai, fiind un prieten apropiat al lui Muhammed chiar inainte ca el sa devina un Mesager al lui Allah. Aceasta legatura speciala dintre ei este cea care l-a determinat sa devina primul barbat care a imbratisat Islamul. Si aceasta pentru ca stia foarte bine caracterul lui Muhammed si nu a avut nicio urma de indoiala asupra recunoasterii profetiei sale. Din acea clipa si pana la moartea Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ) petrecuta 23 de ani mai tarziu – si chiar dupa aceea, Abu Bakr (radiy-Allahu ’anhu) s-a dovedit a fi cel mai loial prieten si adept al profetului Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ). Tocmai datorita loialitatii sale nemarginite si credintei nesovaielnice fata de Profet, eroul nostru a obtinut apelativul AL-SIDDIQ, tradus prin adevaratul credincios saupersoana care nu a pus niciodata la indoiala ceva relatat de catre Profet (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ). Acest atribut i-a fost acordat de catre insusi Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ) dupa evenimentul Israa’ si Mi’raaj (’Calatoria nocturna a Profetului de la Mekka la Ierusalim si Ridicarea la Ceruri’). Cu acea ocazie care a avut loc in data de 27 Rajab, cativa ani inainte de Hijra, Profetul (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ) le-a spus mekkanilor ca a fost la Ierusalim si s-a inapoiat in Mekka intro singura noapte. Acestia, insa, au privit totul ca pe o provocare, crezand ca au gasit tocmai dovada potrivita care demonstreaza falsitatea vorbelor si faptelor de pana atunci ale lui Muhammed. Cum si-ar fi imaginat cineva ca o fiinta umana ar fi putut ca doar intro singura noapte sa acopere o asemenea distanta geografica, care, in mod normal necesita cel putin doua saptamani ?! Zvonul s-a raspandit cu repeziciune in Mekka, avand un impact negativ chiar si asupra unor noi discipoli ai Profetului care au inceput sa se indoiasca cu privire la profesorul lor. Cativa politeisti au mers la eroul nostru Abu Bakr (radiy-Allahu ’anhu) si l-au informat cu privire la cele auzite din partea Profetului despre aceasta calatorie fantastica. Au facut aceasta, in speranta ca vor reusi sa introduca cateva urme de indoiala in inima lui Abu Bakr. Care a fost raspunsul eroului nostru ? El a intrebat : „A spus Muhammed asa ceva ? Daca asa v-a relatat, atunci eu il cred. Si mai cred in vestile pe care ni le-a adus din Paradis, neindoindu-ma cu ceva.” Pentru a-si manifesta sprijinul si pentru a-i convinge pe necredinciosi de adevarul celor spuse de Profet (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ), Abu Bakr a mers imediat la Muhammed si i-a spus : „Eu am fost la Ierusalim. Ai putea sa ne vorbesti despre cateva lucruri pe care le-ai observat ?” Si dupa ce le-a infatisat cateva locuri din Ierusalim, Abu Bakr a confirmat adevarul celor auzite. Mai mult, Profetul (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ) le-a descris mekkanilor sovaielnici lucruri pe care le-a vazut pe drumul care serpuia dinspre Ierusalim inspre Mekka, lucruri care au fost ulterior confirmate de catre calatorii care urmau sa soseasca la Mekka.

Eroul nostru a fost deosebit de util in influentarea multor personalitati mekkane in sensul acceptarii Islamului. In acelasi timp, insa, s-a dovedit a fi salvatorul multor sarmani adepti ai Islamului, in mod special al sclavilor, cheltuindu-si averea de dragul lui Allah pentru a-i rascumpara din mainile stapanilor lor nemilosi, asa cum este cazul si cunoscutului Bilaal ibn Rabaah.

Roof_hafez_tombFirea generoasa a eroului nostru s-a evidentiat in mai multe ocazii, atat inainte deHijra (emigrarea Profetului – salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam de la Mekka la Medina), cat si-n timpul ei, dar si dupa aceea. Cu ocazia Hijrei, Abu Bakr este cel care a angajat ghidul si a asigurat proviziile. Pentru calatoria vietii sale, in compania profetului Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ), el a luat si ultimul banut din casa, lasandu-si familia in protectia lui Allah Preainaltul. Aceasta ne aminteste de o alta scena asemanatoare care a avut loc mai tarziu in Medina, ocazie cu care Profetul a strans mijloacele necesare pentru Jihad. Fiecare membru al comunitatii a adus cate ceva. Unii, precum ’Umar ibn Al-Khattab (radiy-Allahu ’anhu) au donat chiar si jumatate din averea lor. Nu acelasi lucru s-a intamplat, insa, cu eroul nostru care a lasat tot ceea ce agonisise. Cand Profetul (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ) l-a intrebat : „Ce ai pastrat pentru familia ta ?”, a raspuns : „[Pe] Allah,” insemnand ca a crezut ca Allah Preainaltul le va oferi cele necesare.

Cu toate ca Abu Bakr (radiy-Allahu ’anhu) a avut o fire foarte blanda, sufletista, atunci cand situatia a impus-o, a fost foarte riguros si hotarat in modul de a gandi si actiona. Doua dintre cele mai reprezentative exemple au avut loc zorii istoriei Islamului, in situatii critice. Primul a fost moartea Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ) in cea de-a treia luna a anului 10 dupa Hijra. Cand vestea mortii Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ) a fost anuntata, ea a socat multi membri ai comunitatii musulmane, unora, printre care si oameni puternici de calibrul lui ’Umar ibn Al-Khattab, nevenindu-le sa-si creada urechilor. El chiar a pus mana pe sabie amenintand pe oricine ar fi indraznit sa mai vorbeasca ceva in legatura cu disparitia Profetului. Situatia devenise una foarte dificila, riscand sa se transforme in haos. Ea, insa, a fost gestionata de catre eroul nostru Abu Bakr (radiy-Allahu ’anhu), cel care s-a adresat multimii si cu voce puternica a recitat urmatorul verset din Coran :

„Si Muhammed nu este decat un trimis – si au mai fost inainte de el si alti trimisi. Daca el ar muri sau ar fi ucis, v-ati intoarce voi pe calcaiele voastre ? Cel care s-ar intoarce pe calcaiele lui nu i-ar aduce lui Allah nicio stricaciune. Si Allah ii va rasplati pe cei multumitori.”(trad.sensurilor 3 : 144) Dupa aceasta, Abu Bakr (radiy-Allahu ’anhu) a continuat, „Acela care i s-a supus lui Muhammed trebuie sa stie ca Muhammed este mort. Acela care i s-a supus lui Allah, sa stie ca Allah nu moare niciodata.”

Ascultandu-l cu luare aminte, oamenii au realizat ca pana chiar si pentru un Profet moartea era inevitabila. Astfel, spiritele lor s-au calmat. Se relateaza ca ’Umar ibn Al-Khattab a spus : „Era ca si cum as fi auzit pentru prima oara acest verset recitat de Abu Bakr.”

Si primul lucru in legatura cu care companionii au inceput sa-si faca griji era alegerea unui succesor (Calif) al Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ) care sa preia conducerea noii natiuni (Ummah) musulmane. Dupa lungi dezbateri si discutii (in locul numit „Saqifat Bani Saa’idah”) eroul nostru, Abu Bakr Al-Siddiq, a fost desemnat in unanimitate Calif sau succesor al Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ). Alegerea sa in acest post important care impune indeplinirea unor sarcini dificile nu trebuie sa mire pe nimeni. El nu doar ca a fost cel mai vechi si apropiat prieten al Profetului, calcandu-i cu fidelitate pe urme, ci si seniorul multor importanti companioni. Mai mult, Profetul insusi (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ) l-a desemnat sa conduca in locul sau si de fata cu el comunitatea musulmana adunata pentru rugaciune, totul petrecandu-se in timpul ultimei sale imbolnaviri. Toate acestea au fost semnale clare ca Profetul (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ) l-a preferat pe el pentru a-l succeda in fruntea ummei musulmane. Istoricii au comentat abtinerea desemnarii verbale, fara echivoc a lui Abu Bakr Al-Siddiq, drept succesor, pe motiv de a nu viola tocmai in perioada de inceput, critica, a tinerei comunitati un principiu important in Islam : cel al SHUREI (’consultarii’).

Al doilea motiv critic salvat de eroul nostru a fost cel reprezentat de tendinta unor noi adepti ai Islamului de a ramane in afara sa, lucruri petrecute dupa moartea Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ) si incurajate de cativa impostori care si-au autoproclamat profetia. Unii dintre ei chiar au dorit sa nu mai plateasca zakatul(’milostenia’), cu toate ca nu au renuntat la crezul islamic. Dar pentru Abu Bakr (radiy-Allahu ’anhu), un credincios student si un foarte meticulos discipol al profetului Muhammed (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ), acesti tradatori trebuiau gasiti si readusi pe Calea cea dreapta. Unii dintre companioni l-au atentionat asupra dorintei sale, aratandu-i pericolul la care se expune daca va lupta impotriva acestei mase de oameni, apartinand unui numar foarte mare de triburi. Insa, specific credintei sale nealterate in Allah si in sprijinul Sau divin, eroul nostru a decis sa mearga mai departe, chiar daca va ramane singur in incercarea sa. Asa cum era de asteptat, toti primii companionii Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ) i s-au alaturat, campaniile purtate impotriva apostatilor incheindu-se cu succes. Islamul a redevenit religia Peninsulei Arabe. Sub indrumarea eroului nostru, raspandirea credintei a inceput sa se faca simtita inspre teritoriile din nord, in teritoriile Semilunei Fertile.

Calitatea sa de discipol fidel al Profetului este din nou evidentiata in cadrul urmatoarei intamplari. Cu cateva zile inainte de moartea Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ), acesta pregatise o armata sub comanda tanarului Usamah ibn Zayd (radiy-Allahu ’anhu) care sa lupte impotriva romanilor, in teritoriile dinspre nord. Moartea Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ) a surprins fortele armate la periferia Medinei, gata de deplasare. Prin urmare, sugestiile in vederea renuntarii la aceasta campanie si retinerea ostenilor pentru confruntarea cu rebelii din Peninsula, nu au incetat sa apara. Toate aceste sfaturi erau logice, insa pentru Abu Bakr ceva si mai important era limpede. Si anume, decizia pe care o adoptase Profetul (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ). Ea trebuia sa fie dusa la indeplinire, indiferent de circumstantele dificile cu care se confruntau. Instructiunile date de catre eroul nostru au fost : „Sa plece armata lui Usamah. Jur pe Allah ca daca as fi incoltit de lupi si tot nu as ezita in a-i da ordin sa isi vada de misiunea sa. Pentru nimic in lume nu o sa schimb ceea ce a stabilit Mesagerul lui Allah.” ’Umar ibn Al-Khattab, portavocea unora dintre primii companioni ai Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ), i-a sugerat lui Abu Bakr sa-l inlocuiasca pe comandantul armatei, acesta fiind prea tanar si avand sub ordine mai multi companioni seniori ai Profetului (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ). Auzindu-l, eroul nostru s-a infuriat si, apucandu-l de barba pe ’Umar, i-a spus, „Vai tie, ’Umar ! Profetul l-a numit pe el, iar eu sa-l schimb cu un altul ?!” In cele din urma, amandoi, Abu Bakr si ’Umar (radiy-Allahu ’anhu) au mers in fata ostenilor pentru a-si lua ramas bun. Comandantul (tanarul Usamah) a incalecat. Modestul calif Abu Bakr (radiy-Allahu ’anhu) a executat inspectia mergand pe jos, ceea ce l-a determinat pe Usamah ibn Zayd (radiy-Allahu ’anhu) sa se simta stanjenit. A dorit sa coboare si i-a solicitat califului sa ii ia locul pe cal.Insa eroul nostru a insistat ca lucrurile sa ramana asa cum sunt, „Ce este rau sa merg o ora pe jos de dragul lui Allah ?” Apoi, politicos a cerut permisiunea tanarului comandant sa-l opreasca la Medina pe ’Umar ibn Al-Khattab, ca sfetnic al sau. In mod firesc, ar fi putut sa faca acest lucru fara a-i cere permisiunea lui Usamah, din moment ce el era califul. Insa nu a facut-o, stiind ca misiunea lui Usamah i-a fost incredintata de catre Profet (salla-Llaahu ’alayhi wa-sallam ). Prin urmare, a preferat sa procedeze astfel, in semn de respect, deunazi mai tanarul comandant nefiind sub comanda sa.

Si istoria ne-a demonstrat intelepciunea de care a dat dovada eroul nostru in a trimite in lupta armata lui Usamah, asa cum era stabilit de la bun inceput. Astfel, rebelii din partea de nord a Peninsulei, observand armata care se indrepta pentru a-i infrunta pe romani, si-au spus in sinea lor, „Daca pozitia carmuitorilor ar fi fost subrezita, califul nu si-ar fi permis sa trimita o asemenea armata sa lupte impotriva romanilor !” Si aceasta a fost una dintre cauzele care i-a adus pe rebeli la tacere.

In al doisprezecelea an dupa Hijra, Abu Bakr Al-Siddiq (radiy-Allahu ’anhu) a murit, moment in care Islamul a prins deja radacini puternice atat in Peninsula Araba, cat si in unele regiuni invecinate in partea de nord si est.

 

Sursa: Mahmoud Esma’il Sieny – “Heroes of Islam”, Editura Darussalam

Traducere: AbdurRahman
Source Link

Views: 1

Cum a fost ‘Ali ales calif?

 

 

Care este background-ul în cazul alegerii celui de-al patrulea calif dreptcălăuzit?

 

shutterstock_93404287            În timpul conducerii lui ’Osman au existat unele greutăţi şi periode dificile, însă mulţi istorici sunt de acord că motivul cel a important a fost că răspândirea Islamului era una rapidă şi un număr mare de oameni începuseră să urmeze Islamul în atât de multe şi variate zone, iar dintre aceştia nu toţi avuseseră şansa să se dezvolte în Islam sub supravegherea Profetului, aşadar erau unele aspecte cu care ei veneau din trecutul lor. Greutăţile au sfărşit prin asasinarea celui de-al treilea calif, ’Osman, un om foarte pios.

După asasinarea lui ’Osman situaţia era destul de confuză şi depresivă, iar ’Ali era foarte deprimat şi nefericit din cauza celor întâmplate. El se izolase şi s-a retras în singurătate. Unii dintre companionii proeminenţi ai Profetului au mers la el şi l-au implorat spunându-i că în timpurile de faţă, în situaţia dată  ei nu se puteau gândi la altcineva care să fie mai calificat şi competent pentru a fi cel de-al patrulea calif. Unii istorici afirmă că  el a ezitat şi a preferat să fie mai mult un sfătuitor decât un conducător. Acesta a fost caracterul şi firea tuturor califilor drept-călăuziţi. Ei erau toţi umili şi nu ajunseseră la conducere pentru putere, pentru că acea funcţie necesita foarte mult sacrificiu, nu precum în zilele noastre când conducătorii au tot felul de beneficii.

El a spus că nu poate accepta aceasta decât în moschee, locul comun pentru fiecare musulman şi musulmană de a-şi exprima opinia, şi cu accepţiunea şi consensul celorlalţi musulmani. Aceasta ne arată, din nou, aceleaşi principii de bază la care aderau toţi cei patru califi. Aceasta arată că indiferent de metoda sau mecanismul prin care fiecare dintre aceşti patru califi drept-călăuziţi a fost ales, fiecare dintre aceştia a fost ales după ba’iah.

 

 

sursa: Interviuri cu Jamal BadawiSource Link

Views: 2

‘Uthman bin Affan – al treilea calif

 

 

Uthman Ibn ‘Affan (radiy-Allahu ‘anhu) a fost supranumit Dhu-Nurayn (‘barbatul celor doua lumini’).

“Oh, Allah ! Fii multumit de ‘Uthman pentru ca eu insumi sunt multumit de el.” – profetul Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam).
 
In vremea califului ‘Umar (radiy-Allahu ‘anhu), mai precis in anul cunoscut sub numele de “anul Ramadah”, in vreme ce locuitorii Medinei sufereau de o foame atat de severa incat nu se dadeau inapoi de la a manca pana si frunzele copacilor, a rasunat vestea ca ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) este pe cale de a sosi in fruntea unei caravane de 1000 de camile incarcate cu hrana. Comerciantii din Medina au dat navala, in incercarea de a cumpara aceste rezerve si de a le revinde avantajos. Eroul nostru i-a intrebat cat ofera pentru ele, iar ei i-au raspuns ca sunt gata sa plateasca dublu sau chiar triplu pretul cerut. Care a fost reactia lui ‘Uthman ? El le-a raspuns, “Allah Preainaltul mi-a oferit mult mai mult, promitandu-mi de la 10 la 700 de rasplati.” (a se vedea Nobilul Coran, cap.2, vers.261) Astfel, a oferit toate cele 1.000 de camile care formau caravana, drept pomana oamenilor nevoiasi din oras.
 
Acesta a fost comportamentul tipic al eroului nostru, ‘Uthman ibn ‘Affan, cea de-a cincea persoana care a imbratisat Islmul si cel de-al treilea calif drept-credincios (radiy-Allahu ‘anhu). In toate privintele vietii pe care a trait-o pentru Islam, eroul nostru s-a dovedit a fi modelul musulmanului generos, convins ca indiferent de cata avutie poseda la un moment dat, ea trebuie utilizata de dragul Creatorului, Allah, ajutandu-i pe ceilalti musulmani si servind cauzei Islamului. In acest sens pot fi citate multe alte exemple, noi oprindu-ne doar la cateva.
 In anul 9 h. (aprox. 630 g.) profetul Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), afland ca romanii se pregatesc de un mare razboi impotriva musulmanilor, a decis sa lanseze un atac cu rol de intimidare a arabilor aliati Imperiului Roman. Totul se petrecea in perioada verii, perioada de timp in care afacerile musulmanilor nu mergeau chiar ca pe roate. Multi credinciosi au dorit sa se alature armatei, dar intampinau mari greutati din cauza lipsurilor. Pentru a salva acea zi, eroul nostru, ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) a oferit 10.000 de dinari din aur, 300 de camile complet echipate si 50 de cai pentru ceea ce in istorie a ramas sub denumirea de batalia de la Tabuk. In plus, a asigurat proviziile necesare pentru 300 de companioni invatati ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), care sa-l insoteasca in lupta. Vazand ce se intampla, Profetul a reactionat spunand “Dupa aceasta zi nimic nu il va mai rani pe ‘Uthman”. Apoi s-a rugat astfel, “Oh, Allah ! Fii multumit de ‘Uthman pentru ca eu insumi sunt multumit de el.”
 
Mai devreme, eroul nostru l-a auzit pe profetul Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) zicand : “Locul aceluia care se ingrijeste (sau cumpara) de fantana Rumah (pentru el) este Paradisul.” ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) s-a grabit si a cumparat acest izvor de la proprietarul sau, mai apoi oferindu-l in beneficiul musulmanilor nevoiasi.
 
In orice caz, generozitatea nu este singura trasatura distinctiva a eroului nostru. La fel de bine, se facuse renumit pentru modestie si firea sa miloasa, avand si cateva contributii majore la Islam si comunitatea sa, ca un tot unitar. Permiteti-ne sa zabovim asupra unui lucru in legatura cu care a fost onorat de catre Profet (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si de la care i se trage si supranumele de Dhu-Nurayn (‘barbatul celor doua lumini’). Astfel, eroul nostru a ramas singurul barbat din istoria Islamului care s-a casatorit cu doua dintre fiicele profetului Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) : Ruqayya si Umm Kulthum. Mai devreme, in zorii misiunilor intreprinse de catre Profet (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) la Makkah, acesta si-a casatorit fiica sa Ruqayya cu eroul nostru. Ea l-a insotit pe ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) si pe alti musulmani din prima generatie in Abisinia, cand ei au emigrat. Dupa moartea sa survenita in batalia de la Badr, Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) i-a dat drept sotie o alta fiica de-a sa. Aceasta reprezinta o dovada clara a caracterului maret al eroului nostru (radiy-Allahu ‘anhu) si ce credea Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) despre el (radiy-Allahu ‘anhu).
 
Copia-etalon a textului coranic:
 
Sunt sigur ca orice musulman citit trebuie sa fi auzit de Al-Mushaf Al-Uthmani (“Mushaful lui ‘Uthman”), copia de baza a textului coranic (Mushaf) de la care s-au tiparit toate celelalte. Istoria acestei copii a Coranului este urmatoarea :
 
La urechile califului ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu), in Medina, au ajuns informatii conform carora musulmanii au intre ei divergente fata de textul coranic, fiecare sustinand ca detine versiunea corecta. Astfel, pentru a taia din fasa orice posibile urmari dezastruoase care ar fi putut sa rezulte din situatia creata, eroul nostru a decis sa compileze o singura copie-etalon pentru musulmanii de pretutindeni. Desigur, Coranul a fost protejat de orice forma de alterare atat prin memorarea sa de catre companionii Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), cat si prin scrierea sa. El a fost, asadar, compilat chiar la ordinul primului calif, Abu Bakr As-Sidiq (radiy-Allahu ‘anhu), atunci cand vietile mai multor companioni care memorasera Coranul fusesera puse in pericol din cauza razboaielor in care erau angrenati, mai intai impotriva ‘apostatilor’ din Peninsula, mai apoi impotriva armatelor persane si bizantine. Aceasta prima compilare a fost protejata cu mare grija atat de califul Abu Bakr, cat si de ‘Umar, impreuna cu prima sotie a Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si fiica lui ‘Umar ibn Al-Khattab, Hafsa (radiy-Allahu ‘anha).
Cand califul ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu) a luat hotararea de a crea o copie a Coranului, intrun format standard, a incredintat aceasta sarcina renumitului companion si scrib al Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), Zaid ibn Thabit, nimeni altul decat cel care fusese o autoritate de prima clasa si exeget al textului coranic, precum si cel care condusese comisia anterioara. Acestuia i s-au alaturat alti companioni de incredere ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam). Cineva dicta din cea dintai compilatie, iar ceilalti o scriau pe ultima s.a.m.d. In tot acest proces de inregistrare-copiere, de fiecare data cand interveneau diferente in pronuntarea unui anume cuvant, echipa a acordat prioritate dialectului qurais, lucru normal din moment ce insusi Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) provenea din acest trib.
tumblr_m70jtfjUmk1qkwmgko1_1280Dupa ce au terminat de scris intregul Coran si dupa ce compilatia a obtinut aprobarea din partea califului ‘Uthman (el insusi o autoritate in domeniu), acesta a dispus sa fie scrise patru copii, cate una pentru fiecare regiune in care musulmanii erau majoritari la acea data si care sa constituie standardul. Toate celelalte versiuni existente au fost distruse in intregime la ordinele stricte ale califului. Procedand de o asemenea maniera, eroul nostru i-a salvat atat pe musulmani, cat si Islamul in sine, de o amenintare foarte serioasa si de pericolul aparitiei divizarii intre musulmani din cauza diverselor variante de recitare a Coranului. Aceasta fapta mareata a fost inceputa de catre eroul nostru in anul 25 h.
Tot eroului nostru, musulmanii ii datoreaza si organizarea primei flote din istoria Islamului, construita la ordinul sau de catre guvernatorul Siriei Mari (ash-Shaam, cum mai era cunoscuta), Mu’aawiyah. Datorita acestui lucru, musulmanii din Asia Centrala si China de Sud au reusit sa aduca lumina Islamului pe pamanturile natale.
 
Martiriul lui ‘Uthman si intriga evreiasca:
 
Nu mai este niciun secret faptul ca inca de la nastere, atat Islamul cat si cei care l-au imbrasisat s-au confruntat cu conjuratia evreiasca. In permanenta evreii i-au incitat pe paganii mekkani impotriva profetului Muhammed (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si a celor care l-au urmat. Invidia si ura lor fata de Islam si Mesagerul sau au atins cote maximale din momentul in care Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) a emigrat in Yatrib (Medina), unul dintre fiefurile detinute in Arabia. Aici, in perioada preislamica, evreii detineau fraiele, obisnuind sa tina in mod constant pe picior de razboi unul fata de celalalt pe doua dintre triburile importante ale arabilor (Al-Aws si Al-Khazraj). Din momentul in care multi yatribiti au imbratisat Islamul, aceste doua triburi au inceput sa-si uneasca fortele sub stindardul noii credinte.
 
In ciuda faptului ca au semnat un pact cu Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), prin care partile se obligau sa se respecte reciproc si sa se sprijine, evreii nu doar ca au urzit diverse conspiratii impreuna cu ipocritii Medinei, ci ei au continuat sa-i instige pe politeistii mekkani impotriva profetului Muhammed si a celor care l-au urmat. In batalia cunoscuta in istorie sub numele de “batalia confederatiilor” (Al-Ahzaab), unul dintre cele mai periculoase conflicte in care au fost atrasi musulmanii la acea data, evreii au rupt pactul facut cu Profetul (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) si, in mod perfid, i-au atacat pe musulmani pe la spate, dinspre frontul in care ei se credeau protejati. Asa cum era de anticipat, ulterior ei au fost alungati din Medina.
 
Cu toate acestea, intrigile evreiesti nu au incetat niciodata. Unul dintre arabii evrei, Abdullah ibn Saba’ a pretins ca a imbratisat Islamul, insa adevaratul sau scop nu era altul decat sa distruga comunitatea musulmana din interiorul sau. Astfel, pe umerii sai apasa responsabilitatea a doua dintre cele mai mari minciuni ale perioadei timpurii a Islamului. Prima dintre ele se referea la faptul ca anumiti companioni cinstiti ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) au pus la cale un complot impotriva varului si ginerelui Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam), Ali ibn Abi Talib, pentru a-l impiedica sa preia conducerea califatului dupa moartea Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam). Cea de-a doua minciuna a fost indreptata impotriva eroului nostru ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu), acuzat fiind ca lucreaza impotriva Islamului (!); motiv suficient nu doar pentru a fi indepartat de la conducerea califatului, cat si pentru ca el sa fie ucis.
 
Din nefericire, aceste zvonuri au impanzit pamantul, unii dintre musulmanii gresit-calauziti dand crezare, cel putin celei din urma minciuni, legata de eroul nostru. Asadar, au pus la cale ca dupa Pelerinaj sa se intalneasca si sa-l atace pe calif chiar in Medina. La periferia orasului, ei l-au intalnit pe Ali ibn Abi Talib (radiy-Allahu ‘anhu), acesta atragandu-le atentia cu privire la gravitatea erorii in care se afla si atentionandu-i asupra falsitatii zvonurilor. Cu toate ca musulmanii rebeli l-au lasat sa inteleaga ca au fost convinsi de argumentele sale, in mod miselesc ei au mers la locuinta califului ‘Uthman (radiy-Allahu ‘anhu). Acolo, desi au fost analizate plangerile nefondate si conduita lor gresita, acestia nu au renuntat niciun moment la gandul de a-l asasina. Situatia escaladand, Ali ibn Abi Talib si-a trimis proprii sai fii, Al-Hasan si Al-Husain, in apararea eroului nostru, alaturi de alti cativa companioni. Specific firii pasnice a eroului nostru, el a refuzat sa lupte impotriva rebelilor din teama ca nu cumva sa moara si alti musulmani nevinovati. La caderea intunericului, unii dintre insurgenti au escaladat zidul casei eroului nostru si l-au asasinat. Califul avea mai bine de 80 de ani impliniti, iar in acel moment recita Nobilul Coran. Asa s-a sfarsit viata unui alt mare martir si erou al Islamului, unul dintre cei zece companioni ai Profetului (salla-Llaahu ‘alayhi wa-sallam) carora acesta le-a vestit Paradisul.
Fie ca Allah Preainaltul sa-l rasplateasca pentru marile servicii si sacrificii pe care le-a adus Islamului si musulmanilor !
 
Sursa: prof. Mahmud Esma’il Sieny, “Heroes of Islam”, ed.Darussalam, 2000
Traducere: AbdurRahman
Source Link

Views: 0