Ultimul om care va intra în Paradis

Ultimul om care va intra în Paradis    ‘Abdullah bin Mas‘ud (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Ultimul care va intra în Paradis va fi un om care merge o dată, se împiedică o dată şi este ars de […]

Ultimul om care va intra în Paradis

 

picat ‘Abdullah bin Mas‘ud (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Ultimul care va intra în Paradis va fi un om care merge o dată, se împiedică o dată şi este ars de foc o singură dată. Când va ajunge dincolo de el, se va întoarce şi va spune: «Binecuvântat fie El, Cel care m-a salvat de tine şi mi-a dat ceea ce El nu a dat nimănui în vremurile de dinainte sau de acum». Apoi un copac va fi adus pentru el. Iar el va spune: «O, Domnul meu! Adu-mă mai aproape de copac ca să mă pot adăposti la umbra lui şi să beau din apă [râului]». Allah Atotputernicul şi Gloriosul va spune: «O, fiu al lui Adam! Dacă îţi voi dărui acestea, Îmi vei cere altceva». El va spune: «Nu, Domnul meu». El a promis că nu va mai cere altceva. Domnul lui îl va ierta, pentru că El vede că omul nu are răbdare. Astfel, îl va apropia de copac. Apoi, acesta se va adăposti la umbra sa şi va bea din apă. După aceea, un copac mai frumos decât primul va fi adus în faţa sa. El va spune: «O, Allah! Adu-mă mai aproape de acest copac ca să pot să beau din apa lui [râului] şi să mă adăpostesc la umbra sa. Nu îţi voi mai cere nimic altceva». Allah va spune: «O, fiu al lui Adam! Nu Mi-ai promis că nu Îmi vei cere altceva?». El va răspunde: «Probabil nu Îţi voi mai cere nimic, dacă mă vei aduce mai aproape de el». Şi a promis că nu va mai cere altceva. Domnul lui îl va ierta, pentru că ştie că nu îşi va ţine cuvântul. Oricum, El îl va aduce mai aproape de copac. Bărbatul se va adăposti la umbra sa şi va bea din apa [râului]. Apoi, un copac mai frumos decât primii doi va fi adus la poarta Paradisului. El va spune: «O, Allah! Te rog, du-mă mai aproape de acest copac pentru a mă bucura de umbra lui şi a bea din apa [râului]. Nu Îţi voi mai cere nimic». Domnul lui îl va ierta pentru că nu a rezistat în faţa tentaţiei. Aşa că El îl va apropia de copac. Când îl va aduce aproape de el, acesta va auzi vocile locuitorilor Paradisului. El va spune: «O, Allah! Primeşte-mă şi pe mine». Allah va spune: «O, fiu al lui Adam! Ce va pune capăt cerinţelor tale de la Mine? Te va mulţumi dacă îţi voi da (întreaga) lume şi încă una pe deasupra, la fel ca ea?». Bărbatul va răspunde: «Râzi de mine, deşi Tu eşti Stăpânul Lumilor?»”.

Relatând acest hadis, Ibn Mas‘ud a râs şi a întrebat (ascultătorii): „De ce nu mă întrebaţi de ce râd?”. Ei au spus: „De ce râzi?”. El a răspuns: „În acelaşi fel şi Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a râs (când a spus acest hadis ), iar companionii l-au întrebat: «De ce râzi, o, Profet al lui Allah?». El a răspuns: «Din pricina râsului Stăpânului Lumilor când doritorul Paradisului a spus: ´Râzi de mine, deşi Tu eşti Stăpânul Lumilor?´. Atunci Allah va spune: «Nu râd de tine, dar pot să fac tot ceea ce doresc»”. Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim.

Acest hadis subliniază faptul că ultima persoană care va intra în Paradis va trece prin diferite etape. De asemenea, hadisul ilustrează acel aspect al naturii umane care nu lasă omul să fie mulţumit cu un singur lucru şi îl face întotdeauna să îşi dorească ceva mai bun decât are.

Abu Dhar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Îl cunosc pe ultimul dintre locuitorii Iadului care vor ieşi de acolo şi pe ultimul dintre oamenii care vor intra în Paradis. El este un bărbat care va fi adus înaintea lui Allah în Ziua Judecăţii. Apoi Allah le va porunci îngerilor: «Întrebaţi-l despre păcatele minore şi ascundeţi-le pe cele majore». Apoi i se va spune: «În ziua cutare ai înfăptuit păcatele cutare şi în ziua cutare ai comis cutare faptă rea»”.

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adăugat: „I se va spune: «În locul fiecărei fapte rele, ţi se va da o faptă bună»”. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a continuat: „Păcătosul va spune: «O, Doamne! Am comis fapte pe care nu le găsesc amintite aici»”. Naratorul a spus: „Într-adevăr l-am văzut pe Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) râzând până când i s-au văzut premolarii (deoarece păcătosul a fost iertat)”. Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Tirmidhi.

Astfel Allah va proteja un păcătos cu Îndurarea Sa.

Păcătosului i se vor părea foarte mari chiar şi păcatele sale minore şi se va simţi atât de ruşinat de ele, încât nu va fi în stare să-I ceară lui Allah Paradisul.

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2

Vorbeşte cu încredere în Allah

Vorbeşte cu încredere în Allah Vorbeşte într-o manieră care să demonstreze că ai încredere în Allah   Atunci când se află în situaţii grele şi are nevoie de ajutor sau doreşte să obţină ceva, ignorantul caută soluţii acolo unde consideră că se află sursa puterii în această lume. Unii speră să primească ajutor de la […]

Vorbeşte cu încredere în Allah

Vorbeşte într-o manieră care să demonstreze că ai încredere în Allah

 

Atunci când se află în situaţii grele şi are nevoie de ajutor sau doreşte să obţină ceva, ignorantul caută soluţii acolo unde consideră că se află sursa puterii în această lume. Unii speră să primească ajutor de la prieteni influenţi, alţii de la cei cu avere, reputaţie sau autoritate, uitând că toţi aceştia sunt şi ei creaţi şi se află sub controlul lui Allah. În realitate există o singură putere − Allah − care poate cauza bine sau rău unei persoane. Musulmanii cunosc acest fapt. Din acest motiv, ei întotdeauna aşteaptă ajutor şi susţinere de la Allah, urmărind să Îi obţină mulţumirea. Chiar dacă se află în dificultate, dacă au nevoi sau probleme, ştiu că numai Allah este Cel care le poate alina suferinţele şi că numai Allah îi poate ajuta. De aceea credincioşii se încurajează reciproc să se întoarcă la Allah şi să îşi pună speranţa în El, atunci când sunt în dificultate. Coranul spune:

Dacă Allah vă face să izbândiţi, nimeni nu vă va putea birui, dar de vă va părăsi pe voi, cine este acela care ar putea să vă ajute după El? În Allah trebuie să se încreadă drept-credincioşii! (Aal ’Imran 3:160).

În plus, credincioşii se exprimă întotdeauna conştienţi fiind că Allah este permanent lângă ei şi că fără permisiunea Sa nimeni şi nimic nu le poate face vreun rău:

Allah îi ajută neîndoielnic aceluia care-L ajută pe El. (Al-Hajj 22:40).

Chiar şi în momentele în care viaţa le este pusă în pericol, ei cred că există binecuvântare în ceea ce trăiesc, arătând aceasta şi altora, aşa cum profetul Iacob (Pacea fie asupra sa!) a spus, conform Coranului:

Eu în El mă încred şi în El să se încreadă aceia care se încred! (Yusuf 12:67).

Nu vor vorbi precum cei cuprinşi de teamă, panică şi deznădejde, ci vor rămâne calmi şi îşi vor alege cu măsură cuvintele. Pierderea speranţei este specifică celor care nu reuşesc să înţeleagă subtilităţile credinţei. Deoarece sunt conştienţi că totul se întâmplă cu voia lui Allah şi în concordanţă cu voia şi înţelepciunea Sa, credincioşii nu îşi vor face griji în astfel de momente dificile. Allah va face tot ce este mai bine pentru ei. Ni se spune în următorul verset din Coran că Allah cu siguranţă îi ajută pe cei care Îi oferă Lui ajutor:

O, voi cei care credeţi! Aduceţi-vă aminte de binefacerile lui Allah asupra voastră! În ziua când unii oameni au voit să întindă mâinile lor spre voi [pentru a vă ataca], El a oprit mâinile lor de la voi. Fiţi cu frică de Allah! În Allah trebuie să se încreadă drept-credincioşii! (Al-Ma’idah 5:11).

În Coran există mai multe exemple referitoare la discursul credincioşilor. De exemplu, atunci când neamul Israelului se afla între mare şi armata faraonului, în timp ce unii au căzut în disperare, teamă, pierzându-şi până şi credinţa, spunând „Suntem condamnaţi”, cuvintele profetului Moise (Pacea fie asupra sa!) au fost: „Niciodată. Allah este cu noi !”. În Coran ni se spune cum limbajul profetului Moise (Pacea fie asupra sa!) reflecta credinţa pe care o avea în Allah:

Şi la răsăritul soarelui au pornit în urma lor. Şi când cele două cete s-au văzut una pe alta, au zis însoţitorii lui Moise: «Suntem ajunşi!» Dar el a zis: «În niciun caz! Domnul meu este cu mine şi El mă va călăuzi!» (Ash-Shu’araa’ 26:60-62).

Confruntat cu această problemă, profetul Moise (Pacea fie asupra sa!) s-a bazat şi a depins numai de Allah, invitându-i şi pe cei din jur să facă la fel. Allah i-a spus profetului Moise (Pacea fie asupra sa!) să lovească marea cu toiagul său şi astfel marea s-a despărţit în două părţi, creând un pod sigur pentru neamul lui Israel. Însă faraonul şi armata sa au fost cu toţii înecaţi. Acest episod este un exemplu referitor la ajutorul pe care Allah îl oferă celor care Îi cer protecţia, bazându-se numai pe El. La fel ca în cazul profetului Moise (Pacea fie asupra sa!), din fiecare cuvânt al credincioşilor se poate observa că aceştia nu se tem decât de Allah, având încredere deplină în El. Într-un verset din Coran ni se spune că oamenii credincioşi, ameninţaţi fiind − „oamenii s-au adunat impotriva ta, aşa că teme-te!” –, şi-au exprimat credinţa în Allah spunând:

Allah ne este nouă suficient şi Cel mai bun ocrotitor;

Acelora cărora lumea le-a spus: «Oamenii s-au adunat împotriva voastră, deci temeţi-vă de ei!», credinţa le-a sporit şi au zis ei: «Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah şi El este Cel mai bun ocrotitor al nostru!» (Aal ’Imran 3:173).

 

__________

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 1