Tag: profetul

Primordiala este credinta

Demirel Gemaledin   Allah Preaînaltul voieşte ca oamenii să trăiască în linişte şi  prosperitate pe pământ şi într-o fericire veşnică în Lumea de Apoi. Tocmai de aceea a poruncit oamenilor să facă doar lucruri folositoare. A interzis acele lucruri care aduc nenorociri unei singure persoane sau unei comunităţi întregi. Prima poruncă a lui Allah Preaînaltul […]

Demirel Gemaledin

Allah Preaînaltul voieşte ca oamenii să trăiască în linişte şi  prosperitate pe pământ şi într-o fericire veşnică în Lumea de Apoi. Tocmai de aceea a poruncit oamenilor să facă doar lucruri folositoare.

A interzis acele lucruri care aduc nenorociri unei singure persoane sau unei comunităţi întregi. Prima poruncă a lui Allah Preaînaltul este ca oamenii să aibă credinţă în suflete. De această credinţă au nevoie toţi oamenii. Credinţa este indispensabilă pentru toţi.

„Iman” (credinţa) este un cuvânt de origine arabă, având sensul de a crede în ceva sau în cineva, a şti că cineva este drept şi cinstit. În islam însă acest cuvânt are o semnificaţie mult mai largă  şi înseamnă credinţa în Allah  şi în faptul că Muhammed (pacea  şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) este trimisul lui Allah. De asemenea ‘iman’ mai înseamnă credinţa atât în mesajele scurte, cât  şi în cele lungi transmise de Allah Preaînaltul prin Trimisul Său, exact aşa cum au fost transmise acestea, fără nici o denaturare.

Cei care posedă o credinţă nestrămutată sunt aceia care arată cea mai mare supuşenie faţă de Allah Preaînaltul. Indiferent de situaţie, aceştia urmează fără  şovăire  şi cu un suprem devotament drumul arătat de Bunul Allah. Ei îşi dedică, cu hotărâre şi dârzenie, inimile lor strădaniei de a putea intra în voia lui Allah şi fac tot ce le stă în putinţa să se ferească de mânia Lui. Aşa cum o inscripţie poate fi durabilă atunci când este gravată în marmură, tot aşa  şi adevăratul iman este gravat în inimile credincioşilor.  Iman mai înseamnă ca un musulman să încerce să pună în practică toate vorbele spuse de Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!, să le accepte din toată inima, adică să creadă în ele.

Fiecare musulman trebuie să asculte de profetul Muhammed (pacea  şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!)  şi să meargă neabătut pe drumul indicat de el. Acest drum este şi drumul arătat de Coranul cel Sfânt. Iată că acest drum este Islamul însuşi.

Islam înseamnă deci supunere absolută faţă de Allah  şi adorarea exclusivă a lui Allah. Dar islamul mai înseamnă să te conformezi lui, ceea ce presupune o credinţă nestrămutată, apoi mai înseamnă însuşirea, asimilarea temeinică a islamului, îndeplinirea în întregime a îndatoririlor obligatorii (fard) impuse de islam, evitarea cu cea mai mare atenţie a lucrurilor neîngăduite (haram), îndeplinirea Tradiţiilor Profetice (sunna)  şi neacceptarea unor lucruri nepermise (mekruh) de islam. De asemenea, trebuie abordată cu grijă  şi lucrurile permise (mubah) de islam. Temelia religiei noastre este credinţa. Allah Preaînaltul nu primeşte rugăciunile şi binele făcut de necredincioşi.

sursa: „Cartea rugaciunii”, Liga Islamica si Culturala din Romania

Source Link

Views: 2

Abd al-Latif, exponent al civilizatiei islamice

Abd al-Latif, exponent al civilizatiei islamice   Abd al-Latif, cunoscut și ca al-Baghdadi, a fost medic, istoric și egiptolog celebru, exponent al civilizației islamice medievale. Abd al-Latif a trait intre anii 1162 si 1231.   Abd al-Latif s-a născut la Bagdad, unde a studiat gramatica și dreptul. În perioada 1189 – 1190, întreprinde o călătorie […]

Abd al-Latif, exponent al civilizatiei islamice

 

Abd al-Latif, cunoscut și ca al-Baghdadi, a fost medic, istoric și egiptolog celebru, exponent al civilizației islamice medievale. Abd al-Latif a trait intre anii 1162 si 1231.

 

Abd al-Latif s-a născut la Bagdad, unde a studiat gramatica și dreptul. În perioada 1189 – 1190, întreprinde o călătorie prin Mosul, Damasc și Palestina, Abd Al-Latifunde se întâlnește cu sultanul Saladin. Acolo a cunoscut diverși învățați persani și arabi.
 
Abd al-Latif iși continuă călătoria spre Ierusalim, unde petrece o bună perioadă de timp, menținând legătura cu Saladin.
 
O nouă călătorie spre Damasc îl duce la Cairo, unde rămâne câțiva ani. Studiază Egiptul, mai ales Marele Sfinx de la Giza, pe care îl descrie amănunțit.
 
În 1206, Abd al-Latif revine la Ierusalim, iar în 1208 la Damasc. După alte voiaje prin Alep, Erzincan este găzduit succesiv pe la curțile mai multor demnitari turci.
 
După mai multe călătorii prin Siria, Abd al-Latif se întoarce, prin 1229 (sau 1230, nu se știe sigur), în orașul natal, Bagdad, unde își petrece ultima parte a vieții.
În urma călătoriilor întreprinse în Egipt, Abd al-Latif a scris o carte în două volume, al cărei titlu s-ar traduce Relatări despre Egipt. Este de fapt o lucrare cu specific medical.

În timpul foametei din Egipt din 1200, Abd al-Latif al-Baghdadi are ocazia să observe și să examineze un număr mare de schelete și să efectueze autopsii. Descoperă că teoriile lui Galenus privind formarea mandibulei și osului sacru erau eronate.

Alte cărți de medicină:

  • Mukhtarat fi al-Tibb – o lucrare despre hidroterapie;
  • Al-Tibb min al-Kitab wa-al-Sunna (“Medicină din Cartea și Viața Profetului”) – descrierea practicilor medicale din vremea lui Muhammad.
Source Link

Views: 3

Profetul Muhammad s.a.s. – 2

Profetul Muhammad s.a.s. – 2 Khurram Murad   Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la Mekka Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a fost numai un om înţelept, corect şi milos, onorat şi respectat, ci şi o fiinţă spirituală, profund meditativă. Apropiindu-se de vârsta de 40 de ani, […]

Profetul Muhammad s.a.s. – 2

Khurram Murad

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la Mekka

Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a fost numai un om înţelept, corect şi milos, onorat şi respectat, ci şi o fiinţă spirituală, profund meditativă.

Apropiindu-se de vârsta de 40 de ani, el a început să petreacă din ce în ce mai mult timp, uneori mai multe zile la rând, retras în meditaţie, adorare şi rugăciune în Peştera Hira din Jabal anNur.

Acela a fost locul în care într-o noapte, înainte de zorii zilei, în ultima parte a lunii Ramadan, luna de post pentru musulmani, îngerul Gibril a apărut înaintea lui în chip de om şi i-a spus: „Citeşte!”, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: „Eu nu ştiu să citesc”, după care − continuă relatarea − „îngerul Gibril m-a copleşit cu îmbrăţişarea sa până ce nu am mai putut suporta. Apoi, el m-a lăsat şi a spus: «Citeşte!». Din nou am spus: «Eu nu ştiu să citesc». A treia oară, după ce m-a eliberat din îmbrăţişarea sa, îngerul a spus:

Citeşte! În numele Domnului Tău care a creat,

Care l-a creat pe om din sânge închegat! Citeşte! Domnul

tău este Cel mai Nobil, Este Cel care l-a învăţat cu calemul,

L-a învăţat pe om ceea ce el nu a ştiut! (Al-‘Alaq 96: 1-5).

El a recitat aceste cuvinte după înger, iar, după aceea, îngerul i-a spus: «Tu eşti trimisul lui Allah!»”

Înspăimântat de prima experienţă divină şi copleşit de imensa povară a adevărului şi mesajului, el a ieşit din peşteră tremurând şi cu inima cutremurată. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a întors acasă şi i-a spus soţiei sale Khadija: „Acoperă-mă! Acoperă-mă!”. Aceasta l-a acoperit repede cu o mantie pentru a se linişti. Mai târziu, Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a povestit soţiei cele întâmplate în peştera Hira, cum a ajuns el să fie numit trimisul lui Allah.

Întâmplarea din peştera Hira, aşa cum a fost povestită de Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a fost cea mai importantă din viaţa sa.

La baza afirmaţiilor sale a fost şi va rămâne propriul său cuvânt. A fost el cu adevărat un trimis al lui Allah? A fost întradevăr real ceea ce el a văzut? Sau doar o halucinaţie? A fost el un om posedat? A exprimat el în cuvinte, precum poeţii, ideile ascunse din inima sa?

Aceste întrebări sunt puse astăzi, aşa cum au fost puse şi de către companionii lui Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în acele vremuri. Timp de 15 ani, soţia lui a fost cea care a analizat tot ceea ce se întâmpla. Ea îl cunoştea prea bine pentru a se îndoi fie şi o clipă că el ar putea spune altceva în afara adevărului. De asemenea, îi cunoştea caracterul şi de aceea l-a crezut fără nicio ezitare.

Nu doar soţia lui, Khadija, ci şi prietenul său cel mai apropiat, Abu Bakr, fiul său, Zaid, vărul său, Ali, care locuia cu el, pe scurt − toţi cei care îl cunoşteau îndeaproape pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au crezut în onestitatea şi adevărul spuselor sale.

Khadija l-a dus pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) la vărul ei, Waraqah bin Nawfal, care era creştin şi asimilase multe învăţături din scripturile creştine.

Atât evreii, cât şi creştinii aşteptau venirea ultimului Profet, aşa cum le fusese prorocit în scripturile lor. Nu i s-a spus lui Moise însuşi (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), chiar înainte de a muri:

Eu le voi ridica Prooroc din mijlocul fraţilor lor, cum eşti tu, şi voi pune Cuvintele Mele în gura Lui…

(Deuteronomul 18: 18)?

Doar fiii lui Ismail pot fi aceşti fraţi ai fiilor lui Israel (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Cine ar putea fi misteriosul Şiloh (Împăciuitor) dacă nu Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), despre care Iacob (Pacea lui Allah fie asupra sa!) prorocise cu puţin timp înainte de moartea sa, că lui îi va reveni responsabilitatea misiunii divine în „zilele de pe urmă”:

Apoi a chemat Iacob pe fii săi şi le-a spus: «Adunaţivă, ca să vă spun ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi. Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni Împăciuitorul, căruia i se vor supune popoarele…» (Geneza 49: 1-10).

Şi la cine altul în afară de Muhammed s-a referit Iisus (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lor!) când a spus:

Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi… (el) nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi… (Ioan 16: 7-14)?

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 12