Bazele credintei – partea 1
Gabriela Guettat
Pentru a înţelege cât mai bine credinţa, trebuie să cunoaştem câteva lucruri esenţiale:
AQIDAH, care reprezintă încrederea fermă şi constantă în Allah subhanahu wa ta’ala, Unicul, care trebuie adorat. Cu alte cuvinte, Aqidah este credinţa în Unicitatea lui Allah subhanahu wa ta’ala.
IMANUL, care reprezintă credinţa în cei şase stâlpi. Aceştia sunt:
-
- credinţa în Allah subhanahu wa ta’ala
-
- credinţa în Îngeri, aleihum sallam
-
- credinţa în Cărţile revelate
-
- credinţa în Profeţi, aleihum sallam, care sunt în număr de 24, iar al 25-lea este Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, care este ultimul Profet
Un musulman are 5 obligaţii fundamentale, după cum urmează:
-
- mărturisirea de credinţă (Sheheda)
-
- realizarea celor 5 Rugăciuni (fard-obligatorii) zilnice
Credinţa în Allah subhanahu wa ta’ala
Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a spus:
„Să crezi în Allah subhanahu wa ta’ala.”
Aceasta cuprinde patru aspecte:
-
- Credinţa în existenţa lui Allah Preaînaltul
-
- Credinţa în faptul că El, Preaînaltul, este Singurul Stăpân
-
- Credinţa în faptul că numai El, Preaînaltul, merită toată adorarea
- Credinţa în Numele şi Atributele Sale.
1. Credinţa în Allah Preaînaltul
Aceasta înseamnă să crezi că Allah Preaînaltul există, fapt dovedit de: raţiune, simţuri, naturaleţe, ca şi de Legislaţia Islamică.
1.Dovada raţiunii
Dovada existenţei lui Allah Preaînaltul prin intermediul raţiunii este acest Univers care ne înconjoară. Universul este un sistem desăvârşit, lipsit de cel mai mic cusur, astfel încât nu vom vedea nicio nepotrivire în acest sistem:
„Nici Soarele nu se cuvine să ajungă Luna, nici noaptea nu poate să o ia înaintea zilei şi toate plutesc pe orbite [proprii].”
Surat Ya-Sin, 36:40
Este logic ca acest Univers conceput ca un sistem desăvârşit să contrazică poruncile Creatorului? Bineînţeles că nu! Aceasta ar însemna ca Universul să se fi creat de unul singur, ca şi când un lucru care nu există să creeze ceva. Fără îndoială că ceea ce nu există nu poate crea nimic. Aşadar, este imposibil ca acest Univers să se fi creat de unul singur, aşa cum nu este posibil ca acest Univers să fi apărut din întâmplare. Explicaţia este că un sistem desăvârşit nu poate apărea în urma unei simple întâmplări.
În acest sens, se povesteşte că un grup de atei i-au cerut lui Abu Hanifa, care era un om foarte inteligent, să le demonstreze existenţa lui Allah Preaînaltul. Acesta le-a cerut un răgaz pentru a se gândi şi apoi le-a spus:
„Ce părere aveţi despre un vapor încărcat cu marfă care a acostat în port de unul singur, marfa a fost debarcată de una singură fără să fie nevoie de ajutorul unor hamali şi apoi a plecat fără timonier?
Ateii i-au spus:
„Cum poţi afirma aceste lucruri incredibile şi ilogice?”
Abu Hanifa le-a spus:
„Dacă nu credeţi în ceea ce am spus eu, atunci cum puteţi să credeţi că Soarele, Luna, Stelele, Cerul şi Pământul există fără să fi fost create?”
Allah Preaînaltul a spus în acest sens în Nobilul Coran:
„Oare nu au fost ei creaţi de nimeni sau ei sunt creatorii?”
Surat At-Tur, 52:35
Un om simplu a fost întrebat:
„Cum Îl recunoşti pe Stăpânul tău?”
Acesta a spus:
„Bălegarul arată că au trecut animalele, iar urmele lăsate arată că era un trecător. Şi dacă este aşa, atunci Cerul, Pământul şi mările cu valurile lor nu indică oare existenţa unui Creator Care Aude Totul şi Vede Totul?”
2.Dovada simţurilor
Atunci când omul Îl invocă pe Allah Preaînaltul prin Rugăciuni şi i se răspunde, înseamnă că există o divinitate care aude rugile oamenilor, cărora li se răspunde. În Nobilul Coran găsim mai multe versete prin care Allah Preaînaltul a răspuns rugilor Trimişilor Săi, aleihum sallam:
„Şi [adu-ţi aminte de] Noe, când a chemat el, mai înainte şi i-am răspuns Noi şi l-am mântuit pe el împreună cu familia lui de spaima cea mare. ”
Surat Al- ‘Anbiya ‘, 21:76
„Şi [adu-ţi aminte de] Iov, când l-a chemat el pe Domnul lui: «M-a atins pe mine răul! Însă Tu eşti Cel mai Milostiv între milostivi!» ~ Şi Noi i-am răspuns şi am îndepărtat răul care-l lovise şi i-am dat lui înapoi familia lui şi încă pe atât împreună cu ei, ca îndurare din partea Noastră şi ca amintire pentru adoratori.”
Surat Al-‘Anbiya’, 21:83-84
3.Dovada naturaleții
Firea omului îl determină să spună atunci când are necazuri:
„O, Allah!”
Chiar şi ateii, atunci când îi lovesc o nenorocire, spun fără să-şi dea seama:
„O, Doamne!”
şi aceasta pentru că naturaleţea omului are nevoie de existenţa unei divinităţi:
„Şi când Domnul Tău a scos urmaşii din fiii lui Adam, din coastele lor şi le-a cerut să mărturisească ei înşişi, [zicându-le]: «Nu sunt Eu Domnul vostru?», au răspuns ei: «Ba da, facem mărturie!», pentru ca voi să nu spuneţi în Ziua Judecăţii: «Noi am fost fără grijă de aceasta.»”
Sura Al-‘A’raf, 7:172
4.Dovada Legislaţiei Islamice
Dovezile Legislaţiei Islamice (Divine) sunt evidente. Dacă omul ar analiza îndeaproape Legislaţia Islamică, ar constata că Cel care a trimis omenirii această Legislaţie este Stăpânul şi Creatorul Universului:
„Oare nu cugetă ei la Coran? Dacă ar fi el de la altcineva decât de la Allah, ar găsi în el multe nepotriviri.”
Surat An-Nisa’, 4:82
Perfecţiunea Coranului, fără ca versetele lui să se contrazică, unitatea Mesajului Său dovedesc că această Carte Divină este trimisă de Însuşi Allah Preaînaltul. Faptul că Islamul, la fel ca şi celelalte religii trimise de Allah subhanahu wa ta’ala, urmăresc interesele omului, este o dovadă în plus că Allah Preaînaltul este Cel Care a trimis aceste religii şi El, Preaînaltul, este Unicul Stăpân al Universului. Toate mesajele au o singură Sursă Divină şi anume Allah Preaînaltul. Din păcate, toate celelalte religii trimise de către Allah Preaînaltul au fost schimbate sau deformate, în afară de ultima Sa Religie, Islamul.
„(…) sunt unii dintre ei care schimonosesc (deformează) sensurile cuvintelor…”
Surat An-Nisa’, 4:46
2. Credinţa că Allah Preaînaltul este Singurul Stăpân (Rububiye)
Prin «Stăpân» avem în vedere Creatorul, Stăpânitorul (Deţinătorul), Organizatorul. Sensul credinţei, Rububiye, îl regăsim în toate aceste Atribute. El este Creatorul Care a făcut să existe din nimic tot ceea ce există în Univers:
„[El este] Făcătorul desăvârşit al cerurilor şi al pământului!”
Sura Al-Baqara, 2:117
Cel Care a creat Universul din nimic este Allah Preaînaltul. Când spunem Stăpânitorul (Deţinătorul), ne referim la Cel Care a Creat Totul şi la Cel Care Stăpâneşte Totul. Dacă vom face o comparaţie între o citire a versetului «Deţinătorul Zilei Judecăţii» şi cealaltă citire «Stăpânul Zilei Judecăţii» din surat Al-Fatiha, vom constata un sens deosebit de frumos. «Stăpânul» din a doua citire are un sens mult mai profund decât «Deţinătorul» din prima citire, deosebindu-se de ea prin dominaţie şi putere. De aceea, spunem că numai Allah este Stăpânul, aşa cum numai El, Preaînaltul, este Creatorul şi aşa cum numai El, Preaînaltul, este Organizatorul tuturor lucrurilor. Acest lucru este recunoscut chiar şi de către politeiştii, care atunci când erau întrebaţi cine este Cel care are grijă de toate făpturile Sale, răspundeau:
„Allah Preaînaltul este Cel Care se deosebeşte de ceilalţi prin Grija Lui faţă de făpturile Sale.”
„El cârmuieşte toate lucrurile din cer şi de pre Pământ. Apoi vor urca ele la El într-o zi a cărei măsură este de o mie de ani, după cum măsuraţi voi.”
Surat As-Sajda, 32:5
Un om simplu a fost întrebat:
„Cum Îl recunoşti pe Stăpânul tău?”
El a răspuns:
„Prin situaţiile de indecizie şi de schimbare a intenţiilor. Uneori, omul este foarte hotărât să facă un lucru, dar se întâmplă ca, după un scurt timp să se hotărască să renunţe la el. Uneori, prezintă interesul pentru un lucru, apoi renunţă la acea intenţie, fără motiv.”
Şi dacă i se va spune:
„Cum poţi să spui că Allah Preaînaltul se deosebeşte de creaţiile Sale prin puterea Sa de a crea, ştiind că El a atribuit această putere şi creaturilor Sale? „
El va răspunde:
„(…) Apoi l-am scos la iveală ca o altă făptură. Binecuvântat fie Allah, Făcătorul, Cel Bun!”
Surat Al-Mu’minun, 23:14
La acest verset, se mai adaugă şi spusele Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, care a relatat:
„Celor care au făcut chipuri în această viaţă lumească li se va spune:
«Daţi viaţă la ceea ce aţi creat!»
Celor care au făcut chipuri în această viaţă lumească li se va spune:
«Daţi viaţă la ceea ce aţi creat!»
Răspunsul este că ceea ce creează omul nu este o creaţie adevărată, deoarece a crea înseamnă a face să existe din nimic. Omul, atunci când creează, nu face să existe din nimic, ci el transformă un lucru de la o stare la alta.”
De asemenea, dacă se spune:
„Cum poţi să spui că Allah Preaînaltul se deosebeşte de făpturile Sale prin faptul că El este Deţinătorul şi Stăpânul tuturor cu toate că Allah Preaînaltul a atribuit calitatea de a deţine (de a stăpâni) şi altora? „
răspunsul se află în versetul:
„Afară de soaţele lor şi de ceea ce stăpânesc mâinile lor drepte (…)”
Surat Al-Mu’minun, 23:6
Astfel, deţinerea omului a unui lucru nu este ca deţinerea lui Allah Preaînaltul, pentru că deţinerea lui Allah Preaînaltul este absolută, cuprinzătoare a tot ceea ce există, în timp ce deţinerea (stăpânirea) omului a acelui lucru este restrânsă. De exemplu, ceasul pe care îl deţin eu nu-l deţine şi altul şi invers. Mai mult, omul nu are libertatea de a face ceea ce-şi doreşte cu lucrurile care sunt în posesia sa. De exemplu, Legislația Islamică nu-i permite musulmanului să distrugă, să deterioreze lucrurile din posesia sa, doar pentru că aşa doreşte. În acest sens, Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, a interzis risipirea bunurilor şi cu atât mai mult deteriorarea lor. De aceea, teologii musulmani au hotărât, în cazul bărbatului care are soţie şi copii, însă nu ştie să-şi gestioneze banii în mod corespunzător, să fie oprit de la folosirea propriilor lui bunuri. Spre deosebire de om, Allah Preaînaltul are libertatea absolută faţă de cele pe care le deţine. El, Preaînaltul, este Cel Care dă viaţă, dă moarte, sănătate, boală, dă bogăţie, sărăcie şi face ceea ce voieşte, însă, noi suntem conştienţi că Allah nu face nimic fără înţelepciune şi fără un motiv. În concluzie, există o mare diferenţă între ceea ce este în posesia lui Allah Preaînaltul şi ceea ce este în posesia creaturilor Sale şi, astfel, am ajuns la afirmaţia noastră care spune:
„Allah Preaînaltul se deosebeşte de făpturile Sale prin faptul că El este Deţinătorul”, ca fiind adevărată.
De asemenea, Allah Preaînaltul se deosebeşte de făpturile Sale prin grija pe care o are pentru ele. Omul poate avea grijă de lucrurile sale, dar grija sa nu se aseamănă cu grija lui Allah Preaînaltul. Grija omului este restrânsă. De exemplu, omul are grijă de copilul său, dar cu toate acestea există posibilitatea ca acesta să nu-l asculte. În plus, omul poate avea grijă numai de ceea ce este în posesia lui şi de ceea ce îi permite Legislaţia Islamică. Aşadar, afirmaţia că Allah Preaînaltul se deosebeşte prin deţinerea absolută este adevărată.
3. Credinţa în faptul că numai Allah Preaînaltul merită toată adorarea (Uluhiye)
Uluhiye înseamnă a crede ca Allah Preaînaltul este Singura Divinitate şi că nu are niciun asociat în adorare. Nu-i are ca asociaţi nici pe Îngeri, aleihum sallam, şi nici pe Profeţi, aleihum sallam. De aceea, toţi Profeţii, aleihum sallam, şi Trimişii lui Allah, aleihum sallam, au propovăduit acelaşi mesaj: «La ilahe illa Allah» (Nu există alt dumnezeu în afară de Allah).
Allah subhanahu wa ta’ala spune în Nobilul Coran:
„Şi Noi nu am trimis înaintea ta niciun Profet fără să nu-i revelăm lui: «Nu este niciun Dumnezeu afară de Mine, deci adoraţi-Mă pe Mine.» ”
Surat Al-‘Anbiya’, 21:25
” Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: «Adoraţi-L pe Allah şi ţinet-ţi-vă departe de Taghut!»”
Surat An-Nahl, 16:36
Dacă o persoană a crezut în existenţa lui Allah Preaînaltul şi în faptul că El este Stăpânul şi Deţinătorul Absolut, însă, aceasta Îi face asociaţi în adorare, nu devine credincios până ce nu Îl va adora decât pe Allah Unicul şi nu-I va mai face asociaţi în adorare. Dacă se va spune:
„Cum putem să spunem că Allah Preaînaltul se deosebeşte de făpturile Sale prin faptul că numai El subhanahu wa ta’ala merită, ştiind că Allah Preaînaltul a atribuit şi altora adorarea?”
Allah subhanahu wa ta’ala spune în Nobilul Coran:
„Voiţi voi prin minciună alţi dumnezei afară de Allah? ”
Surat As-Saffat, 37:86
„Şi nu chema alături de Allah un alt dumnezeu, căci nu există altă divinitate în afară de El! (…)”
Surat Al-Qasas, 28:88
Răspunsul este că adoraţia atribuită altcuiva în afară de Allah Preaînaltul este falsă, de aceea, aceasta a fost negată şi respinsă prin spusele Profeţilor, aleihum sallam:
„Noi l-am trimis pe Noe la neamul său, căruia i-a zis: «O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi un alt dumnezeu în afara Lui!»”
Surat Al-‘A’raf, 7:59
„Aceasta pentru că Allah este Adevărul, iar ceea ce cheamă ei în locul Său este deșertăciune şi că Allah este Cel Înalt şi Cel mai Mare. ”
Surat Al-Hajj, 22:62
4. Credinţa în Numele şi Atributele lui Allah Preaînaltul
Tema Numelor şi Atributelor lui Allah Preaînaltul a generat dispute între diferite şcoli, care-şi susţin apartenenţa la Islam. Putem enumera principalele trei concepţii:
-
- Recunoaşterea Numelor lui Allah Preaînaltul fără a recunoaşte Atributele Sale
-
- Recunoașterea atât a Numelor, cât şi a Atributelor Sale
- Recunoaşterea Numelor lui Allah Preaînaltul şi doar a unei părţi dintre Atributele Sale
Unii au exagerat, negând chiar şi Numele lui Allah Preaînaltul, spunând că Allah subhanahu wa ta’ala nu are nici Nume, nici Atribuţii. Prima generaţie de musulmani care l-a urmat pe Profetul Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam, şi pe companionii lui, radhi Allahu anhum, recunoaşte atât Numele lui Allah Preaînaltul, cât şi Atributele Sale, aşa cum spune Coranul Cel Sfânt:
„Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase! Chemaţi-L cu Ele (…)”
Surat Al-‘A’raf, 7:180
Aceasta este dovada existenţei Numelor lui Allah Preaînaltul.
În ceea ce priveşte dovada existenţei Atributelor lui Allah Preaînaltul, aceasta constă în chiar spusele Lui: «Cel mai măreţ exemplu», adică descrierea desăvârşită. Aceste două versete sunt o dovadă, care scoate în evidenţă existenţa Numelor şi Atributelor lui Allah Preaînaltul. Însă, pe lângă aceste versete, sunt multe altele atât în Sfântul Coran, cât şi în tradiţia Profetului, salla Allahu aleihi wa sallam, care atestă existenţa lor într-un mod mai explicit şi mai amănunţit. A doua şcoală recunoaşte Numele lui Allah Preaînaltul fără a recunoaşte, însă, şi Atributele Sale, spunând:
„Allah Preaînaltul este Cel care Aude Tot fără auz, şi Atoatevăzător fără văz.”
Aceste afirmaţii se ştie că aparţin şcolii Mu’tazila. A treia şcoală recunoaşte Numele lui Allah Preaînaltul şi o parte dintre Atributele Sale. Ea recunoaşte doar şapte Atribute, în timp ce pe celelalte le neagă. Acestea sunt: viaţa, ştiinţa, puterea, auzul, văzul, voinţa, cuvântarea. Aceştia spun că le recunosc doar pe acestea, pentru că doar la acestea au ajuns prin intermediul raţiunii. De asemenea, spun că cele existente indică existenţa, iar existenţa indică către putere şi nu este posibilă existenţa fără putere, ceea ce este o dovadă a raţiunii. De asemenea, mai spun că personalizarea indică spre voinţă, ceea ce diferenţiază Soarele de Lună, cerul de Pământ. Toate acestea conduc către voinţă şi că Cel Care le-a creat a voit ca ele să fie astfel. Aceasta este o dovadă a raţiunii. Dacă vom privi la creaţie, vom vedea că este desăvârşită, creată cu înţelepciune, iar înţelepciunea indică spre ştiinţă, pentru că neştiinţa sau ignoranţa nu duce către desăvârşire şi perfecţiune. Astfel sunt recunoscute trei Atribute: puterea, voinţa, ştiinţa. Apoi au continuat şi au spus că aceste trei Atribute nu pot exista fără viaţă, aşa că au adăugat şi Atributul de viaţă şi au mai rămas, astfel, auzul, văzul şi cuvântarea. Ei au spus că, dacă s-a dovedit că este viu, atunci cel viu nu poate să fie decât unul care aude, vede sau vorbeşte, ori unul care este orb, mut sau surd. Toate acestea sunt Atribute care arată lipsurile şi slăbiciunea, în timp ce auzul, văzul şi cuvântarea sunt aspecte ale perfecţiunii şi, astfel, au atribuit perfecţiunea lui Allah Cel Viu. Acestea sunt dovezile lor raţionale, în urma cărora au recunoscut aceste Atribute. Viziunea noastră faţă de Numele şi Atributele lui Allah Preaînaltul este de a accepta ceea ce a acceptat Allah Preaînaltul pentru Sine dintre Numele şi Atributele descrise, conform celor spuse de El, Preaînaltul:
„(…) Nu este nimic asemenea cu El. (…)”
Surat Aş-Şura, 42:11
„Nu-i faceţi, aşadar, semeni lui Allah Preaînaltul.”
Surat An-Nahl, 16:74
” (…) Oare mai ştii tu pe altcineva cu asemenea nume?”
Surat Maryam, 19:65
„(…) Nu-i faceţi lui Allah semeni.”
Surat Al-Baqara, 2:22
În ceea ce priveşte dovada bazată pe raţiune, putem afirma că nu este logic să se asemene Creatorul cu Creaţia Lui, chiar dacă unele atribuite sunt comune amândurora. Atât Creatorul, cât şi Creaţia există, însă Creatorul există dintotdeauna şi este Veşnic, în timp ce Creaţia poate exista şi poate să nu mai existe, ea are sfârşit aşa cum afirmă Coranul cel Sfânt:
„Toţi cei care sunt pe pământ sunt trecători ~ Va rămâne veşnic [numai] Allah, Cel plin de Slavă şi de Cinste.”
Surat Ar-Rahman, 55:26-27
Unii drept-credincioşi au spus că, dacă recităm versetul: «Tot ceea ce există pe el (Pământ) e trecător.», să nu ne oprim doar la el, ci să continuăm cu următorul verset: «Şi va rămâne Faţa Domnului tău, cea măreaţă şi generoasă» pentru a face diferenţe, în mod clar, între Creator şi Creaţie. Ce îi răspundem celui care spune că el are faţa aşa cum şi Allah Preaînaltul o are şi că nu-şi poate imagina Faţa lui Allah Preaînaltul decât asemănând-o cu faţa omului? Acest înţeles este greşit pentru că «Faţa» din acest verset este atribuită lui Allah Preaînaltul, iar Atributul este în funcţie de cui i se atribuie. Astfel, Faţa lui Allah Preaînaltul i se potriveşte Lui, iar faţa omului i se potriveşte doar lui. De asemenea, putem să-i spunem că atât omul, leul, cât şi şoarecele au faţă. Poate semăna faţa omului cu cea a şoarecelui sau a leului? Fără îndoială că nimeni nu va spune că faţa omului se aseamănă cu cea a leului sau cu cea a şoarecelui. În concluzie, atributele depind de cui i se atribuie. Aşadar, recunoaşterea Atributelor lui Allah Preaînaltul nu implică asemănarea dintre Creator şi creaturi, demonstrate atât în sursele Islamului, cât şi prin logică. Atributele lui Allah Preaînaltul nu pot fi descrise, nici nu pot fi exprimate prin cuvinte, având ca dovadă spusele lui Allah Preaînaltul:
„El ştie ceea ce se află în faţa lor şi ceea ce se află în urma lor, în vreme ce ei nu-L cuprind cu ştiinţa. ”
Surat Ta-Ha, 20:110
„(…) Şi ei nu pricep nimic din Ştiinţa Sa (…)”
Surat Al-Baqara, 2:255
„Spune: «Domnul meu a oprit nelegiuirile – atât pe cele văzute, cât şi pe cele nevăzute – precum şi păcatul, neîndreptăţirea [altora] sau să-i faceţi lui Allah asociaţi, de vreme ce El nu a trimis astfel de poruncă, sau să spuneţi despre Allah ceea ce nu ştiţi.» ”
Surat Al-‘A’raf, 7:33
„Şi nu urma [lucrul despre] care nu ai cunoştinţă! Auzul şi văzul şi inima, pentru toate acestea vei fi întrebat. ”
Surat Al-‘Isra’, 17:36
Cine descrie Atributele lui Allah Preaînaltul este ca şi când ar spune în legătură cu El Preaînaltul ceea ce nu ştie. Dovada logică este că nu poate şti nimeni descrierea sau felul unui lucru fără a-l vedea sau a vedea un alt lucru asemănător lui, ori să fi avut o vestire autentică. De aceea, răspunsul unor teologi la întrebarea:
„Cum coboară Allah Preaînaltul în Cerul Pământului? „
este că Allah Preaînaltul ne-a vestit că El subhanahu wa ta’ala coboară fără să ne vestească felul în coboară. De aceea, noi trebuie să acceptăm ceea ce ne-a fost transmis şi să nu vorbim despre ceea ce nu ne-a fost transmis. Asemenea acestui răspuns este şi cel al Imamului Malik, care, la întrebarea despre felul înălţării lui Allah Preaînaltul pe tron, a răspuns:
„Înălţarea este ştiută, felul ei este neştiut, credinţa în acest lucru este obligatorie, iar întrebarea despre ea este o erezie. „
Aşadar, cine întreabă despre felul Atributelor lui Allah Preaînaltul este născocitor, iar datoria lui este să creadă în ceea ce i-a fost transmis şi să nu vorbească despre ceea ce nu i-a fost transmis.
sursa: Revista Annisaa
Source Link
Views: 1
