Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Iertarea

  Oamenii sunt fiinţe cu mari calităţi, dar şi cu mari defecte. Până la aparitia primului om, nici o altă fiinţă nu a purtat în ea trăsături atât de opuse. Tot aşa cum îşi înalţă aripile sufletului către ceruri, oamenii se pot transforma brusc în monştri, pentru a se prăvăli în hăurile iadului. Să nu […]

 

Oamenii sunt fiinţe cu mari calităţi, dar şi cu mari defecte. Până la aparitia primului om, nici o altă fiinţă nu a purtat în ea trăsături atât de opuse. Tot aşa cum îşi înalţă aripile sufletului către ceruri, oamenii se pot transforma brusc în monştri, pentru a se prăvăli în hăurile iadului. Să nu căutăm vreo legătură între aceste ascensiuni şi prăbuşiri cutremurătoare. Sunt ipostaze extreme, ale căror cauze şi efecte se situează în planuri diferite.

Uneori, oamenii sunt ca lanurile de grâu ce se unduiesc în bătaia vântului. Alteori, deşi par vajnici copaci, se prăbuşesc pentru a nu se mai ridica niciodată. Sunt clipe în care îngerii îi privesc cu admiraţie şi clipe în care până şi demonii se cutremură de purtarea lor.

Răul pentru oameni, care prin natura lor cunosc atâtea ridicări şi atâtea prăbuşiri, nu este esenţial, dar este inevitabil. Este accidental dar, în acelaşi timp, probabil. Pentru o fiinţă care va cunoaşte prihana, iertarea este de o importanţă covârşitoare.

Oricât ar fi de merituos să-ţi ceri iertare şi să te căieşti pentru răul făcut fără de voie, puterea de a ierta este o virtute şi mai mare. Iertarea este strâns legată de virtute, tot aşa cum virtutea este strâns legată de iertare. Aşa cum spune un binecunoscut proverb, “Greşeala este omenească; iertarea, divină”. Cât de adevărat! Iertarea este acoperirea prejudiciului. Este o reîntoarcere la esenţa noastră şi o regăsire de sine. De aceea, lucrul cel mai plăcut în ochii Nesfârşitei Îndurări este această zbatere între revenire şi căutare.

Întreaga creaţie, fiinţă şi lucru, a cunoscut iertarea prin om. Allah şi-a arătat iertarea prin intermediul omului şi a sădit frumuseţea iertării în inima omenească. Când primul om şi-a ştirbit esenţa prin cădere, iertarea, am putea spune o necesitate imperioasă a naturii omeneşti, s-a pogorât din ceruri, ca răspuns la imploraţiile sale sincere şi la chinul remuşcării.

Speranţa şi mângâierea sunt daruri pe care oamenii le-au păstrat de la strămoşii lor, de-a lungul secolelor. Ori de câte ori greşesc şi apoi purced în căutarea iertării, învingându-şi ruşinea pentru păcatele săvârşite şi deznădejdea provocată de propriile fapte, oamenii pot afla nesfârşita îndurarea şi pot cunoaşte generozitatea care te face să-ţi acoperi ochii în faţa păcatelor altora.

iertareaSperanţa de a primi iertarea le îngăduie oamenilor să se ridice deasupra norilor negri care le întunecă orizontul şi să vadă raza de lumină în lumea în care trăiesc. Oamenii fericiţi, care cunosc aripile purtătoare în înalt ale iertării, îşi trăiesc viaţa într-un viers care le desfată sufletele.

Este cu neputinţă ca cel care s-a dedicat căutării iertării să nu gândească şi la a-i ierta pe ceilalţi. Aşa cum vrea să fie iertat, vrea şi să ierte. Poate cineva să nu ierte, când ştie că suferinţa provocată de propriile greşeli nu ţi-o poţi potoli decât sorbind adânc din apele iertării? Poate cineva să nu ierte, când ştie că drumul spre dobândirea iertării trece prin propria ta putinţă de a ierta?

Cei care iartă sunt răsplătiţi cu iertare. Cine nu ştie să ierte nu poate nutri speranţa de a fi iertat. Cei care zăvorăsc drumul omenirii către toleranţă sunt monştri care şi-au pierdut umanitatea. Astfel de brute, care nu simt pornirea de a se căi pentru păcatele săvârşite, nu vor cunoaşte niciodată marea mângâiere a iertării.

Iisus Hristos i-a spus mulţimii adunate spre pedepsirea femeii păcătoase: “Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.”[1] Poate cineva care ştie că are un păcat pe conştiinţă să arunce cu piatra într-un seamăn de-al său? Dacă cei care îi judecă pe alţii ar putea cu adevărat înţelege! Răutatea şi ura din noi ne îndeamnă să aruncăm în altul cu piatra. Şi dacă ura şi răutatea îl judecă, să nu le lăsăm să-l şi condamne. Până ce nu vom sfărâma idolii dinlăuntrul nostru aşa cum Abraham i-a sfărâmat, nu vom putea niciodată să luăm o decizie corectă în numele nostru sau în numele celorlalţi.

Iertarea s-a ivit şi a atins perfecţiunea prin omenire. În acest sens, găsim exemple desăvârşite de iertare şi toleranţă în reprezentaţii ei cei mai iluştri.

Ura şi răutatea sunt seminţe ale Iadului, împrăştiate printre oameni de spiritele răului. Contrar celor care încurajează ura şi răutatea, şi care transformă acest Pământ într-un Iad, cu iertarea în mâini, să alergăm în ajutorul oamenilor copleşiţi de nenumărate necazuri şi împinşi tot mai mult către marginea prăpastiei. Ultimele secole au fost umbrite de excesele unor oameni care nu au ştiut ce este iertarea şi toleranţa. Nu poţi decât să te cutremuri la gândul că astfel de oameni ar putea ţine în mâinile lor viitorul.

Iată de ce, darul cel mai scump pe care generaţia de azi îl poate face copiilor şi nepoţilor este acela de a-i învăţa iertarea. Iertarea în faţa celei mai rele purtări şi iertarea în împrejurările cele mai vitrege. Totuşi, a te gândi să le ierţi unor oameni haini, unor oameni care se bucură de suferinţa semenilor lor, este un semn de nesocotire a iertării. Nu avem dreptul să le iertăm unor astfel de oameni. A-i ierta este o lipsă de respect pentru omenire. Nu cred că un act care reprezintă o lipsă de respect pentru iertare poate fi considerat vreodată acceptabil.

O generaţie crescută într-un anume trecut şi supusă în mod constant unor presiuni ostile s-a confruntat cu oroarea şi brutalitatea în lumea întunecată în care a fost împinsă. A văzut sânge şi urâciune nu numai sub învăluirea nopţii, ci şi în plină lumină a zilei. Ce poţi învăţa de la o societate cu vocea, respiraţia, gândul şi zâmbetul mânjite de sânge? Lucrurile înfăţişate oamenilor acestei generaţii au fost opusul trebuinţei şi dorinţei lor. Anii în care au fost lăsaţi în părăsire sau îndreptaţi spre căi greşite le-au format o a doua natură. Dezordinea şi răzvrătirea s-au adunat şuvoi. De am putea cel puţin să-i înţelegem ! Dar cum să o facem?

Am credinţa că iertarea şi toleranţa ne vor vindeca rănile, dar numai dacă aceste instrumente celeste vor sta în mâinile celor care le înţeleg limbajul. Altminteri, metodele incorecte, cele folosite până în prezent, vor aduce nenumărate complicaţii şi nu vor face decât să ne dezorienteze.

 

 

[1] Evanghelia după Ioan, Capitolul 8, Versetul 7.

Source Link

Views: 3

Paradisul – partea a 2-a

  Allah subhanahu wa ta’ala a promis credincioșilor această răsplată cu Paradisul în multe versete din Coran și a spus că cei care vor izbândi vor fi aceia care vor fi îndepărtați de Foc:   „Cel care va fi îndepărtat de Foc şi adus în Rai va fi izbânditor. Viaţa aceasta nu este decât plăcere […]

 

Allah subhanahu wa ta’ala a promis credincioșilor această răsplată cu Paradisul în multe versete din Coran și a spus că cei care vor izbândi vor fi aceia care vor fi îndepărtați de Foc:

 

„Cel care va fi îndepărtat de Foc şi adus în Rai va fi izbânditor. Viaţa aceasta nu este decât plăcere amăgitoare“ (Coran 3: 185);

„Allah le-a promis dreptcredincioşilor şi dreptcredincioaselor Grădini pe sub care curg pâraie, în care vor avea sălaş veşnic şi cămine bune în grădinile Edenului. Însă mulţumirea lui Allah este şi mai mare; aceasta este o izbândă nemărginită.“  (Coran 9: 72).

Raiul reprezintă bucuria şi plăcerea perfectă; nimic nu îi lipseşte şi nimic nu îi poate deranja puritatea. Ceea ce Allah subhanahu wa ta’ala şi Trimisul Său   ne-au spus despre el ne uimeşte într-un mod plăcut, căci minţile noastre nu sunt capabile să înţeleagă măreţia acestor binecuvântări. În acest sens, deținem un hadis qudsi foarte frumos și profund – cuvintele lui Allah relatate de Trimis :

„Am pregătit pentru supuşii Mei dreptcredincioşi ceea ce ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit şi ceea ce nimănui nu i-a trecut prin minte.” Apoi Profetul Muhammed ﷺ a spus: „Recitaţi dacă doriţi: «Dar niciun suflet nu ştie ce-i este ascuns ca bucurie, drept răsplată pentru ceea ce au săvârşit.» ”  (Coran 32: 17)

Allah subhanahu wa ta’ala ne-a transmis, de asemenea, prin intermediul Profetului Muhammed că Raiul a fost făcut în aşa fel încât nici el, nici locuitorii săi să nu dispară.

Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Muhammed   a spus:

 

„Oricine intră în Rai este binecuvântat cu o viaţă fericită − niciodată nu se va simţi rău, hainele sale nu se vor învechi şi tinereţea sa nu va dispărea“.

 

Ascultaţi chemarea divină care va fi adresată oamenilor Raiului, după ce aceştia vor intra: „Vă garantez că veţi fi mereu sănătoşi şi nu vă veţi îmbolnăvi niciodată; veţi trăi şi nu veţi muri niciodată; veţi fi tineri şi nu veţi îmbătrâni niciodată; veţi fi voioşi şi nu vă veţi întrista niciodată“.

 

În acelaşi fel, Allah subhanahu wa ta’ala  spune în Coran:

 

Şi Noi vom îndepărta din piepturile lor toată pizma şi pe sub ei vor curge pâraie şi vor zice ei: «Laudă lui Allah care ne-a călăuzit spre acestea! Şi noi nu am fi fost îndreptaţi pe calea cea bună, dacăAllah nu ne-ar fi călăuzit. Trimişii Domnului nostru au venit cu Adevărul!». Şi către ei se va striga: «Acesta este Raiul [pentru voi]! Aţi

fost făcuţi sălăşluitori ai lui pentru ceea ce aţi făptuit.»“ (Coran 7: 43).

 

blured Paradisul – partea a 2-aCompanionii profetului Muhammed ﷺ , veneau la acesta și îl rugau să le vorbească despre Paradis și focurile Iadului, atunci când simțeau că nivelul credinței lor scădea, iar profetul Muhammed le vorbea atât de frumos despre Paradis, încât aceștia și toți care îl ascultau, reveneau pe drumul cel bun și le spuneau celorlalți că Trimisul lui Allah subhanahu wa ta’ala le povestea atât de frumos despre Paradis, încât părea că Paradisul stă în fața lor aievea. Vom reda în continuare doar câteva dintre numeroasele  versete și relatări autentice prin care profetul Muhammed descria Paradisul și îi încânta pe companioni și pe toți ceilalți care îl ascultau:

Şi ce minunată va fi locuinţa celor evlavioşi! Grădinile Edenului, în ele vor intra, iar pe sub ele vor curge râuri. În ele vor avea ceea ce vor voi. Astfel îi răsplăteşte Allah pe cei evlavioşi!“    (Coran 16: 30-31).

Şi vor găsi fructe dintre cele pe care şi le aleg. Şi carne de pasăre pe care o poftesc“ (Coran 56: 20-21);

„…se va afla tot ceea ce poftesc sufletele şi place ochilor“ (Coran 43: 71);

„Râuri cu apă care nu este stricată şi râuri cu lapte al cărui gust nu se strică…“ (Coran 47: 15).

Şi ei vor avea în ele soţii curate şi în ele vecinic vor fi sălăşluitori“  (Coran 2: 25).

Şi nu vor auzi în ele nici vorbe deşarte, nici învinuiri de păcat, ci numai cuvântul «Pace! Pace!»  (Coran 56: 25-26).

 

Bukhari şi Muslim au relatat de la Abu Musa al-Aş’ari (Allah să fie mulţumit de el!) că Profetul Muhammed   a spus: „Credinciosul va avea în Rai un cort dintr-o singură perlă scobită… şi două grădini de argint, vasele lor şi tot ce se află în ele“.

 

De asemenea, Bukhari şi Muslim au relatat de la Abu Sa’id al-Khudri (Allah să fie mulţumit de el!): „Trimisul lui Allah ,ﷺ ,a spus: «În Ziua Judecăţii, pământul va fi precum o franzelă pe care Allah o va întoarce în mâinile Sale, aşa cum oricare dintre voi ar face pâine în timpul unei călătorii, pentru a o oferi ca hrană oamenilor din Rai». Un evreu a venit şi a spus: «Cel Milostiv să te binecuvânteze, Abu’l-Qaasim! Să vă spun de hrana (nuzul) ce va fi oferită oamenilor din Rai în Ziua Judecăţii?». Profetul a spus: «Desigur». Evreul a spus că pământul va fi o singură franzelă, aşa cum Profetul a spus.

Profetul s-a uitat la noi şi a zâmbit atât de larg, încât măselele i se vedeau, apoi a spus: «Să vă spun de hrana lor? Balam şi nun (un peşte mare)». Ei au întrebat: «Ce este asta?». El a spus: «Un taur şi un nun; şaptezeci de mii de oameni vor mânca din lobul mare al ficatului lor»“.

Muslim a relatat de la Anas că Profetul Muhammed a  a spus: „Pe Cel care are în mâinile Sale sufletul meu, dacă aţi fi văzut ceea ce eu am văzut, aţi râde puţin şi aţi plânge mult. Ei au spus: «Ce ai văzut, o, Trimis al lui Allah?». El a spus: «Am văzut Raiul şi Iadul»“.

 

În conformitate cu Al-Muwatta (a Imamului Maalik) şi As-Sunan (a lui Abu Daud), Ka’b ibn Maalik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus: „Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Într-adevăr sufletul credinciosului este o pasăre agăţată de pomii Paradisului, până ce Allah îl întoarce în corpul său în Ziua Învierii»“.

 

Ne rugăm la Allah subhanahu wa ta’ala să scoată din inimile noastre dragostea pentru această lume și plăcerile ei trecătoare, și să pună în inima noastră dragoste pentru Viața de Apoi, care este eternă și incomparabil mai bună și mai  frumoasă, așa cum stă scris în versetele coranice și relatările profetului Muhammed :

Plăcerea acestei lumi este mică, iar Lumea de Apoi este mai bună pentru cei care se tem [de Allah].“ (Coran 4: 77).

 

Profetul a comparat natura inferioară şi efemeră a plăcerilor acestei vieţi cu desfătările Raiului: „Pe Allah, această lume, în comparaţie cu Lumea de Apoi, este ca

şi cum ai băga un deget“ – şi a arătat cu degetul arătător − „în mare: să vezi câtă apă poţi lua.”

Un deget înmuiat într-un ocean nu poate lua nici măcar o picătură; atât de puţin valorează această lume în comparaţie cu Lumea de Apoi.

 

O, voi cei care credeţi! Ce-i cu voi? Când vi s-a zis: «Purcedeţi pe calea lui Allah!», voi v-aţi lăsat grei pe pământ. Oare v-a plăcut vouă viaţa lumească mai mult decât Viaţa de Apoi? Plăcerea acestei vieţi nu va fi decât puţină în Lumea de Apoi!“ (Coran 9: 38).

 

Predicator – iman Adam Oun

Traducere din limba arabă – profesor Demirel Gemaledin – Director la Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 5

Paradisul – partea 1

Paradisul „Am pregătit pentru supuşii Mei dreptcredincioşi ceea ce ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit şi ceea ce nimănui nu i-a trecut prin minte“   Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed ﷺ, asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi! Cea […]

Paradisul

„Am pregătit pentru supuşii Mei dreptcredincioşi ceea ce ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit şi ceea ce nimănui nu i-a trecut prin minte“

 

Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed , asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!

Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.

Allah subhanahu wa ta’ala spune în Sfântul Coran:

„Și grăbiți-vă  spre iertarea Domnului vostru si spre Raiul cel întins cât cerurile și  pământul, pregătit pentru cei evlavioși.” (Al ‘Imran 3:133)

 

„Grăbiți-vă, întrecându-vă, către iertarea Domnului vostru și  către o Grădină într-atat de largă, precum lărgirea ceruluiși a pământului.” (Al-Hadid:21)

 

Credinciosul are nevoie de prieteni, de tovarășii săi, de Profetul Muhammed și de companionii acestuia. Credinciosul așteaptă cu nerăbdare și cu drag  Paradisul pregătit și promis de Allah subhanahu wa ta’ala. Această viață trecătoare în care oamenii se înșeală unii pe alții,  frații,  deopotrivă,  tatăl pe copii și copiii pe tată, este o viață în care noi o să trăim etern? Câte generații de oameni au trăit înaintea noastră, iar sfârșitul lor a fost același care va fi și al nostru: moartea! Doar cei care nu cred în Ziua de Apoi sunt convinși că această viață este sfârșitul lucrurilor vii, însă această viață nu este sfârșitul tuturor lucrurilor, iar moartea este doar o trecere dintr-o formă temporară,  într-o formă eternă, o trecere dintr-o viață trecătoare într-o alta în care omul va sălășlui veșnic ori în Paradis, ori în focurile Iadului.

În fiecare zi se nasc copii, în fiecare zi mor copii, în fiecare zi mor oameni tineri sau bătrâni, iar dacă ar fi să nu se mai nască  oameni pe pământ, atunci nu ar mai fi viață.

Oamenii care conștientizează ce înseamnă această viață vor fi pregătiți să nu cadă pradă poftelor lumești și nu își vor dedica tot timpul acestei vieți trecătoare,  iar aceștia sunt cei care au credință în inimile lor și  știu că această viață este doar o formă prin care își pot câștiga Viața de Apoi.

„Şi tot ceea ce vi s-a dat vouă dintre lucruri este numai plăcere trecătoare a acestei vieţi şi podoabă a ei, pe când ceea ce este la Allah (Viața de Apoi) este mai bun şi este veşnic. Voi nu pricepeţi?” [Coran 28:60]

Omul își pregătește sălașul în Viața de Apoi în funcție de faptele din această lume, iar perioada de așteptare din mormânt, până la Ziua Judecății, poate fi, de asemenea,  ca în Paradis,  sau poate semăna cu focurile Iadului. De câte ori califul Uthman ibn Affan mergea să viziteze un mormânt,  spunea că cine reușește să treacă cu bine  de pedeapsa din mormânt,  va trece cu bine și în Ziua de Apoi, și se temea pentru el și de momentul când va ajunge în acel mormânt. Profetul Muhammed a spus că în fiecare zi i se oferă omului o șansă de a se căi, de a se apropia de Allah, de a urma tradiția lui , pentru a putea obține Paradisul promis; însă omul, deși conștientizează că această viață este trecătoare,  se comportă ca și când ar trăi o mie de ani și uită să împlinească fapte bune pentru Ziua de Apoi.

Twisted light Paradisul – partea 1Printre faptele bune cu care omul se poate apăra de focurile Iadului în Ziua de Apoi,  și sunt multe versete în Coran și relatări profetice care transmit acest lucru, este  postul, aşa cum Ahmad relatează în Al-Musnad şi Al-Bayhaqi în Şu’ab al-Imaan, cu isnaad hasan de la Jaabir ibn Abdullah (Allah să fie mulţumit de el!). Profetul Muhammed a spus: „Allah Preaînaltul spune: «Postul este un scut cu care vă puteţi apăra de Allah»“ ; de asemenea, Bukhari şi Muslim relatează de la Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) că, atunci când Profetul Muhammed ﷺ  discuta despre îngerii care căutau întruniri de Dhikr (pomenire a lui Allah), el a spus: „Allah îi întreabă şi El ştie cel mai bine: «De ce caută protecţie?». Ei îi vor spune: «De Foc». El întreabă: «L-au văzut deja?». «Nu, Allah, încă nu l-au văzut». El spune: «Cum este posibil, dacă încă nu l-au văzut?». Ei spun: «Ar fi şi mai speriaţi şi mai nerăbdători să scape de el». El spune: «Fiţi martori că i-am iertat»“.

 

Predica de vineri, imam Adnan Oun, 

Traducere din limba arabă – profesor Demirel Gemaledin – Director la Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 5