Sunt medic și provin dintr-o familie franceză catolică. Am ales această meserie ca urmare a influenţei asupra mea a culturii ştiinţifice materialiste, care îmi folosea prea mult din punct de vedere spiritual. Asta nu înseamnă că nu credeam în existenţa unui Dumnezeu, dar mă refer la faptul că obiceiurile religioase creştineşti, în general, şi catolice, în special, nu […]
Sunt medic și provin dintr-o familie franceză catolică. Am ales această meserie ca urmare a influenţei asupra mea a culturii ştiinţifice materialiste, care îmi folosea prea mult din punct de vedere spiritual. Asta nu înseamnă că nu credeam în existenţa unui Dumnezeu, dar mă refer la faptul că obiceiurile religioase creştineşti, în general, şi catolice, în special, nu îmi inspirau în suflet că El există, de aceea simţeam de la sine că Dumnezeu este Unul, şi, de aceea, oscilam între aceasta şi credinţă în treimea creştină şi în divinitatea lui Isus.
Înainte de a cunoaşte Islamul, credeam doar în prima parte a jurământului: („Nu este nici un zeu în afară de Dumnezeu…”) şi în acele versete din Quran: Spune: Unul este Dumnezeu/ Dumnezeu!..Absolut/ El nu naşte şi nu se naşte/ Şi nimeni nu-I este asemenea.”
De aceea, eu consider că, credinţa în ceea ce nu cunoşti şi în ceea ce se află dincolo de materie, m-a făcut să cred în Islam, deşi altele au fost motivele care m-au condus la aceasta. Printre ele, de exemplu, nu puteam înțelege cum de catolicii le cer oamenilor să vină la ei să le ierte păcatele, în loc să lase aceasta pe seama lui Dumnezeu.
Apoi, nu cred deloc în acel ritual catolic al euharistiei, care reprezintă trupul lui Isus. Acest obicei seamănă cu credinţele primitivilor, care considerau pe cineva ca fiind un simbol sfânt, de care era interzis să te apropii, dar pe care-l mâncau cu lăcomie după ce murea, pentru ca să-i sălăşluiască sufletul lui.
Ceea ce m-a mai îndepărtat de creştinism era faptul că nu conţine printre învăţămintele sale nici una care să se refere la purificarea şi curăţenia corporală, nici măcar înainte de rugăciune. Îmi imaginam că aceasta e o blasfemie, pentru că, aşa după cum Dumnezeu ne-a creat sufletul, ne-a creat şi trupul.
Este drept să nu ne neglijăm corpurile. Mai observăm cum creştinismul nu spune nimic despre necesităţile fiziologice ale corpului. Însă vedem că Islamul este acea religie care ia în consideraţie natura omenească. Este singura religie care are grijă de nevoile omeneşti.
Ceea ce m-a determinat cel mai mult şi motivul principal care m-a făcut să mă convertesc la Islam a fost Quran-ul. Înainte să mă convertesc, am început să-l studiez. Mă simt foarte îndatorat faţă de minunata carte a domnului Malik Ben Nabiy „Fenomenul Quranic”, care m-a convins că Quran-ul este o carte revelată, cuvântul lui Dumnezeu.
Versetele Quran-ului, revelat de Dumnezeu de mai bine de paisprezece secole, conţin teorii care confirmă cele mai moderne cercetări ştiinţifice. Aceasta a fost suficient să mă convingă şi să mă facă să cred în cea de-a doua parte a jurământului („…şi Muhammed este trimisul lui Dumnezeu”).
În felul acesta, m-am prezentat pe data de 20 Februarie 1953 la Moscheea din Paris şi mi-am anunţat credinţa în Islam.
Secretarul moscheei m-a înscris în registrele musulmanilor şi am
primit noul nume „Ali Salman”.
Simt o fericire deplină sub aripa noii mele credinţe şi zic din nou: („Mărturisesc că nu este nici un zeu în afară de Dumnezeu şi Muhammed este Trimisul lui Dumnezeu”).
Centrul Cultural Islamic IslamulAzi
Source Link
Views: 1
Sfântul Coran îi învaţă pe oameni că nici un om nu trebuie constrâns să creadă în ceva, acest lucru fiind interzis. Toate războaiele purtate de musulmani au fost pentru apărarea şi susţinerea credinţei Islamice, dar în anumite epoci anumite state Islamice au purtat războaie pentru a obţine recompense lumeşti, plăceri şi ambiţii. În consecinţă, Islamul nu trebuie să fie învinuit pentru asemenea erori pentru că el este împotriva acestor războaie. Mai mult, adepţii celorlalte religii au iniţiat la rândul lor războaie în numele religiei, dar religia nu este vinovată pentru pretenţiile lor.