Ce spune Islamul despre Terorism?

  Una dintre caracteristicile tipice din acest moment istoric, in societatea noastra, este prezenta apasatoare a violentei. Ori ca e  o bomba care explodeaza intr-o piata, ori un avion deviat, unde persoane inocente sunt tinute ostatice pentru motive politice. Traim oricum intr-o epoca unde manipulatia de grupuri etnice si pierderea de vieti umane nevinovate au […]

 

Una dintre caracteristicile tipice din acest moment istoric, in societatea noastra, este prezenta apasatoare a violentei. Ori ca e  o bomba care explodeaza intr-o piata, ori un avion deviat, unde persoane inocente sunt tinute ostatice pentru motive politice. Traim oricum intr-o epoca unde manipulatia de grupuri etnice si pierderea de vieti umane nevinovate au devenit ceva obisnuit.

Astfel este natura universala a violentei fara limite . „Terorismul” este considerat ca una din primele bariere impotriva pacii si sigurantei societatii in care traim.  Termenul „terorism” a devenit des intalnit  doar de putine decenii. Unul din rezultatele negative legate de utilizarea acestui termen  nou, este ca limiteaza definitia de terorism a acelor mici grupuri sau indivizi. Intr-adevar, terorismul este o problema globala manifestata in diferite forme , in afara oricarui stereotip.

Sunt acei care atribuie putina valoare vietii omenesti si gandesc ca au puterea de a dispune, asemenea indivizi exista in fiecare strat social. Poate fi vorba de un functionar dezamagit ce ucide colegii sai cu sange rece sau un cetatean asuprit intr-o tara ocupata ce exprima furia sa, facand explodarea unui autobuz scolar plin cu copii inocenti;acestia sunt teroristii. Paradoxal, sunt chiar politicieni  ce profita de opozitii stramosesti intre etnii diferite, pentru a intari pozitiile lor. Presedintele ce ordona bombardarea de orase intregi si Consiliile supreme ce “sufoca”  milioane de civili ducandu-i la moarte, manipuland arma ilegala a sanctiunii si sunt rar pedepsiti pentru crimele lor impotriva omenirii.

Aceasta este definitia terorismului, care a condus ca musulmanii sa fie asociati cu manifestari de distrugere si groaza. Consecinta unei asemenea asocieri, este transformarea acestor musulmani in victime de violenta si groaza. Cateodata, Islamul  chiar este  responsabil de manifestarile  faptuite de cei nemusulmani. Cum este posibil ca Islam, lumina caruia a permis Europei iesirea din secolele intunecate, sa devina acum responsabil de epoca groazei?  Ar putea vreodata o credinta ce are mai mult de un miliard de discipoli in toata lumea,  dintre care mai mult de 7 milioane in America, intr-adevar sa sustina crime si mutilatii de persoane nevinovate? Ar putea Islam a carui nume simnifica „pace”si „supunere lui Dumnezeu”, sa incurajeze credinciosi sai sa lucreze pentru moarte si distrugere? Este oare posibil?

Importanta vietii umane:

Sfantul Coran zice:

(. . . ) Nu ucideti pe nimeni pe nedrept,  caci Allah v-a oprit aceasta. Pe acestea vi le porunceste.  Poate veti pricepe!  [Al-An`am 6: 151]

Islamul considera toate formele de viata sfinte. Oricum,  importanta  vietii umane are o pozitie speciala.  Primul si principalul din drepturile omenesti in Islam este dreptul la viata.

Sfantul Coran zice:

(. . . ) Cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet  sau de o alta stricaciune pe pamant  este ca si cand i-ar ucide pe toti oamenii.   [Al-Ma’idah 5: 32]

Asemenea este valoarea unei singure vieti umane,  incat Coranul identifica luarea unei vieti pe nedrept cu uciderea unei omeniri intregi.  Asa ca Sfantul Coran interzice clar „omorul”. Pedeapsa cu moartea, prescrisa de Stat pentru pedepsirea vinovatilor de delicte particulare grave si pentru administrarea justitiei este necesara pentru a sustine rolul legii, pacea si siguranta societatii. Islamul,  interzice clar”luarea legii in mainile tale”, adica lumea comuna nu poate sa decida singura cine trebuie sa fie pedepsit,  doar o curte islamica adaptata si competenta poate sa stabileasca daca o persoana ce a ucis o alta persoana merita pedeapsa capitala sau nu.

Etica  razboiului

Chiar si in timpul razboiului,  Islamul  trateaza  cu dreptate inamicul pe campul de batalie. Islamul a trasat o linie clara de distingere intre luptatori si neluptatori din tara inamica.  Printre  neluptatori se intelege femei,  copii,  batrani cei firavi, etc.

Profetul Muhammad (pacea si binecuvantare  lui Allah  fie asupra sa) interzicea luptatorilor  uciderea femeilor si copiilor si anunta:  „Nu tradati, nu fiti excesivi,  nu mutilati si nu ucideti un nou nascut”.  Si le-a interzis pedepsirea cu focul.

Asa  ca  siguranta vietii ne-combatantilor  e asigurata ,  chiar daca tara lor este in razboi impotriva unui Stat islamic.

Jihad:

Islamul in general, nu este inteles in Occident,  si poate nici un alt termen islamic nu  provoaca reactii asa mari ca  si cuvantul”jihad”. Termenul”jihad”a fost folosit  mult pentru aratarea imaginii neobisnuite de musulmani violenti,  ce constrang persoanele,  sa se converteasca cu forta,  folosind forme brutale si extreme de convincere .

Acest mit a fost transmis pe parcursul secolelor de banuieli,  in timpul si dupa cruciade,  si din nefericire persista pana in ziua de astazi.  Cuvantul”jihad” deriva de la verbul „jihada” ce simnifica „a se sforta” sau „a lupta” deci cuvant cu cuvant  inseamna  un act ce indica:  lupta .

Profetul Mohammad(pacea si binecuvantarea  lui Allah  fie asupra sa) zise ca cel mai mare „jihad” este lupta impotriva soaptelor  sirete a propriului suflet.  Deci „jihad” se refera mai ales la lupta interioara,  necesara pentru a deveni o persoana virtuoasa si supusa lui Dumnezeu in fiecare aspect al vietii.  In al doilea rand „jihad” se refera la lupta impotriva nedreptatii.  Islam,  ca si alte religii,  ingaduie autoapararea si lupta impotriva tiraniei,  abuzului dar sub anumite conditii.

Sfantul Coran zice:

Si ce este cu voi de nu luptati pe calea lui Allah si pentru barbatii, muierile si copii slabi care zic: Doamne scoate-ne pe noi din cetatea asta cu neam nelegiuit si da-ne noua din partea Ta un ocrotitor si da-ne noua din partea Ta un ajutor.  [An-Nisaa’4: 75]

Islamul incurajeaza credinciosi sai sa faca cat mai mult bine pentru a se purifica,  asa incat sa se stabileasca pacea si dreptatea in societate.

Martin Luther King Jr.  a zis:

„Ar trebui sa regretam in aceasta epoca,  nu doar pentru cuvintele odiose si faptele persoanelor rele, dar si pentru linistea oamenilor buni”.

Islamul incurajeaza toti musulmani sa contribuie pentru mentinerea echilibrului in care Dumnezeu a creat totul.  Divinul Coran nu iarta uciderea de persoane nevinovate. Terorizarea populatiilor civile nu poate fi numita „jihad” nici nu poate fi numita ca invataturi islamice.

Istoria tolerantei:

Chiar si invatatii occidentali au renegat mitul musulmanilor ce constrang altii sa se converteasca.  Marele istoric De Lasy O’Leary a scris:

„Oricum, istoria arata clar ca legenda musulmanilor fanatici ce fac dezordine prin lume obligand altii sa imbratiseze Islamul cu varful spadei, este unul dintre cele mai absurde mituri, fructul fantaziei ce istorici au citat vreodata”.
Musulmanii au condus Spania pentru aproape 800 de ani. In timpul acestei perioade si pana cand nu au fost constransi sa plece,  cei nemusulmani din acel loc erau teferi,  siguri si puternici.  Ba mai mult minoritatea crestinlor si a evreilor locuiesc in regiuni musulmane din Orientul Mijlociu de secole. Tari ca Egipt,  Maroc,  Palestina,  Liban,  Siria si Iordania au o prezenta importanta de populatie crestina si evreiasca.  Aceasta nu surprinde un musulman,  deoarece credinta sa ii interzice sa constranga altii sa accepte punctul sau de vedere

Divinul Coran zice:

Nu este silire la credinta! Razvretita  este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire iar acela care se leapada de Taghut si crede in Alah acela s-a prins de cea mai trainica toarta care nu se va sparge nicodata.[Al-Baqarah 2: 256].


Islamul ,  religia unificatoare

Departe de a fi o dogma militanta,  Islamul este un stil de viata ce depaseste neamul si originea etnica.  Sfantul Coran ne aminteste de mai multe ori originea noastra comuna:

O,  voi oameni!  Noi v-am creat dintr-un barbat si o femeie si v-am facut popoare si triburi ca voi sa va cunoasteti unii pe alti. Cel mai cinstit intre voi inaintea lui Allah este cel mai evlavios. Allah este Stiutor,  si Cunoscator.  [Al-Hujurat 49: 13]

Astfel,  este universalitatea invataturilor ,   si face ca  Islamul religia ce creste cel mai repede in lume in numar de discipoli. Intr-o lume plina de conflicte, de divideri profunde dintre oameni, o lume ce este amenintata de terorism savarsit de indivizi si State,  Islam este o lumina ce conduce si ofera speranta pentru viitor.

 

________

ligaislam.md

Source Link

Views: 0

TOLERANȚA

  Toată lumea este de acord că valorile pe care se bazează toleranţa şi, în acelaşi timp, efectele ei reprezintă anumite calităţi, precum îndurarea, iertarea şi răbdarea; se poate observa că îndurarea, iertarea, mila şi răbdarea sunt menţionate de peste nouă sute de ori în Coranul cel Sfânt. Ele au fost menţionate ca însuşiri ale […]

 

Toată lumea este de acord că valorile pe care se bazează toleranţa şi, în acelaşi timp, efectele ei reprezintă anumite calităţi, precum îndurarea, iertarea şi răbdarea; se poate observa că îndurarea, iertarea, mila şi răbdarea sunt menţionate de peste nouă sute de ori în Coranul cel Sfânt.

Ele au fost menţionate ca însuşiri ale lui Allah, ale Coranului sau ale Profetului (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!), iar astfel omul este implicit chemat să-şi însuşească aceste calităţi, pomenite pentru a fi lăudate sau poruncite. Iată o serie de versete, revelate de Allah Preaînaltul, în care sunt utilizate aceste atribute:

  El este Allah, afară de care nu este alt Dumnezeu, Ştiutorul celor nevăzute şi al celor văzute. El este cel Milostiv şi Îndurător.  (Al-Haşr 59:22)

  .. Căci Allah este faţă de oameni Iertător şi Îndurător.  (Al-Baqarah 2:143)

  Domnul vostru Şi-a prescris Sie Însuşi Îndurarea…  (Al-An’am 6:54)

  Spune: «O, voi robii Mei, care aţi întrecut măsura în defavoarea voastră, nu deznădăjduiţi în privinţa îndurării lui Allah!». Allah iartă toate păcatele. El este Iertător şi Îndurător.  (Az-Zumar 39:53)

  Şi iată că de la Domnul vostru v-a venit vouă dovadă limpede, călăuzire şi îndurare…  (Surat Al-An’am 6:157)

  Şi nu te-am trimis decât ca o îndurare pentru lumi  (Al-Anbiyaa’ 21:107)

  Tu nu vei înceta să descoperi înşelătoria lor, afară de un mic număr dintre ei. Dar iartă-i pe ei şi uită greşelile lor. Allah îi iubeşte pe cei care fac bine.  (Al-Ma’idah 5:13)

  Însă dacă voi sunteţi îngăduitori şi treceţi peste greşelile lor şi îi iertaţi pe ei, să ştiţi că şi Allah este Iertător şi Îndurător.  (Al-Taghabun 64:14)

  Răsplata pentru un rău este un rău deopotrivă cu el. Însă răsplata aceluia care iartă şi care caută împăcare se află la Allah  (Aş-Şura 42:40)

  Deci, îndepărtează-te de ei şi spune: «Pace!»  (Az-Zukhruf 43:89)

  .. Care-şi stăpânesc mânia şi care iartă oamenilor, căci Allah îi iubeşte pe cei care plinesc fapte bune  (Aal ‘Imran 3:134)

  Spune acelora care cred să-i ierte pe aceia care nu nădăjduiesc în zilele lui Allah  (Al-Jathiya 45:14)

  Iar acela care rabdă şi iartă să ştie că acesta este dintre lucrurile înalte  (Aş-Şura 42:43)

  Veţi auzi de la cei cărora Cartea le-a fost dăruită mai înaintea voastră şi de la idolatri multe sudălmi. Dar să răbdaţi şi să fiţi cu frică de Allah este cea mai bună hotărâre pentru toate lucrurile!  (Aal ‘Imran 3:186)

  Însă noi vom îndura orice durere ne veţi aduce! (Surat Ibrahim 14:12)

  Îndură ceea ce spun ei şi îndepărtează-te de ei, retrăgându-te cuviincios!  (Al-Muzzammil 73:10)

  Apoi, să fii dintre aceia care cred şi se îndeamnă la răbdare şi se îndeamnă la îndurare!  (Al-Balad 90:17).

După ce va reflecta la cele menţionate, cititorul se poate întreba: există vreo carte de religie în afara Coranului sau vreo lucrare de pedagogie dintr-o altă cultură decât cea islamică care să acorde atâta spaţiu calităţilor  menţionate în Sfântul Coran? Sau următoarea întrebare: există vreo altă religie sau cultură, cu excepţia celei islamice, care să fi acordat o atenţie asemănătoare celei investite de Coran pentru educaţia în spiritul toleranţei?

Ne-am referit aici doar la Coran şi nu am menţionat tradiţiile (hadith) Profetului (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) referitoare la educaţie, în sensul menţionat mai sus, care ar putea fi adunate în tomuri.

De asemenea, nu am făcut referire la cărţile savanţilor musulmani care alcătuiesc biblioteci întregi şi care se bazează pe Coran şi pe tradiţiile profetice referitoare la acest subiect.

Trebuie făcută de la bun început precizarea că, în Islam, toleranţa nu înseamnă umilinţă şi înjosire, nici supunere în faţa nedreptăţii, nici resemnare în faţa celor nedrepţi. Acest echilibru este exprimat de versetele din Surat Aş-Şura, în care sunt descrişi cei evlavioşi:

  Şi pentru aceia care, atunci când nedreptatea se abate asupra lor, ei o înfruntă.  (Aş-Şura 42:39)

  Răsplata pentru un rău este un rău deopotrivă cu el. Însă răsplata aceluia care iartă şi care caută împăcare se află la Allah. El nu-i iubeşte pe cei nelegiuiţii!  (Aş-Şura 42:40)

  Cât despre aceia care se ajută şi izbândesc, când sunt nedreptăţiţi, împotriva acestora nu este drum pentru dojană  (Aş-Şura 42:41)

  Ci drumul pentru dojană este împotriva acelora care-i năpăstuiesc pe ceilalţi oameni şi săvârşesc fărădelegi pe pământ, fără de dreptate. Aceştia vor avea parte de pedeapsă aspră  (Aş-Şura 42:42)

  Iar acela care rabdă şi iartă, să se ştie că acesta este dintre lucrurile înalte  (Aş-Şura 42:43).

Toleranţa nu înseamnă că acela care face bine trebuie să fie tratat ca acela care săvârşeşte un rău. Allah Preaînaltul a spus în această privinţă:

  Nu sunt deopotrivă cel care este orb şi cel care vede, nici cei care cred şi săvârşesc o faptă rea  (Ghafir 40:58)

  Şi Noi i-am zis: «O, Dhu-l Qarnayn! Fie că îi pedepseşti, fie că te vei arăta binevoitor faţă de ei!»  (Al-Kahf 18:86)

  A răspuns: «Cât despre cel care este nelegiuit, pe acela îl vom pedepsi, iar mai apoi se va întoarce la Domnul său şi El o să-l pedepsească asemenea cu aspră pedeapsă…»  (Al-Kahf 18:87)

  Însă acela care crede şi săvârşeşte bine va avea parte de cea mai frumoasă răsplată şi lui îi vom da porunci uşoare  (Al-Kahf 18:88).

Allah S-a descris pe Sine astfel:

  Revelarea Cărţii este de la Allah Cel Puternic, Ştiutor  (Ghafir 40:2)

  Iertătorul păcatelor, Primitorul căinţei, Cel Aspru la pedeapsă, Dătătorul de îndurare. Nu este alt dumnezeu afară de El şi la El este întoarcerea  (Ghafir 40:3)

  Cu adevărat Domnul tău este repede la pedeapsă, însă El este Iertător şi Îndurător  (Al-An’am 7:165).

De asemenea, i-a descris pe robii săi cei evlavioşi:

  Allah va aduce în locul lui un neam de oameni pe care-i iubeşte şi care-L iubesc pe El, blânzi faţă de dreptcredincioşi şi aspri cu necredincioşii  (Al-Ma’idah 5:54).

Alături de versetele în care se fac promisiuni şi se adresează îndemnuri, în Coran există şi versete prin care oamenii sunt avertizaţi.

Toleranţa nu înseamnă încălcarea echităţii. Orientalista italiană Laura Veccia Vaglieri a înţeles acest lucru atunci când a afirmat, descriindu-l pe Profet (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!):   El a îmbinat toleranţa cu echitatea – trăsăturile cele mai nobile ale omului – şi este uşor să cităm din biografia sa (numită în arabă „Sira”) numeroase exemple în  această privinţă .

Cu toate acestea, din toleranţă şi din dorinţa de a nu răspunde violenţei prin violenţă, fără a se ajunge la o recunoaştere şi susţinere a nedreptăţii celorlalţi sau la neglijarea apărării religiei sau a musulmanilor, este dezirabil şi necesar să se adopte un comportament îngăduitor şi iertător:

  De vei întinde tu mâna spre mine ca să mă omori, eu nu voi întinde mâna spre tine ca să te omor, căci eu am frică de Allah, Stăpânul lumilor  (Al-Ma’idah 5:28).

În concluzie, toleranţa şi semnificaţia neagresiunii reprezintă o valoare absolută şi o datorie pentru toţi musulmanii, în măsura în care înseamnă echitate, iar echitatea este cerută de la noi toţi faţă de toată lumea, în orice situaţie:   

Fiţi statornici în îndatoririle voastre faţă de Allah şi fiţi martori drepţi: Să nu vă împingă ura împotriva unui neam să nu fiţi drepţi  (Al-Ma’idah 5:8).

Toleranţa, în sensul săvârşirii binelui şi răsplătirii faptei rele cu o faptă bună, este un lucru necesar şi dorit, dacă din aceasta nu decurge sprijinirea nedreptăţii sau dezamăgirea celui nedreptăţit, sau încălcarea principiului măreţiei lui Allah, a trimisului său şi a credincioşilor.

Definiţia dată de U.N.E.S.C.O. toleranţei este apropiată de viziunea islamică, întrucât această organizaţie stabileşte că: ,,ea înseamnă respectarea integrală a drepturilor omului, nepresupunând toleranţa faţă de nedreptatea socială, renunţarea omului la convingerile sale sau neluarea în seamă a unora dintre ele“. Ea înseamnă că omul trebuie să aibă libertatea de a-şi respecta convingerile şi de a accepta libertatea celuilalt. Ea înseamnă acceptarea faptului că oamenii, prin natura lor, se deosebesc în privinţa înfăţişării, situaţiei, limbii, comportamentului şi valorilor şi că ei au dreptul de a trăi în pace şi de a fi ceea ce vor să fie. Toleranţa înseamnă acceptarea de către fiecare om a faptului că nici convingerile sale nu trebuie să fie impuse celorlalţi.

Perspectiva islamică asupra toleranţei a fost foarte clară pentru gânditorii occidentali imparţiali. Astfel, De Lacz afirmă: ,,istoria a dovedit că mitul despre răspândirea Islamului în lume prin sabie este una dintre cele mai stupide legende care au fost reiterate de către istoricii occidentali“. Iar A.S.Triton afirmă: ,,imaginea musulmanilor luptători, care au înaintat cu sabia în mână şi cu Sfântul Coran în cealaltă, este falsă“.

La rândul său, A.G. Leonard afirmă că: ,,drumul pe care califii au trebuit să-l urmeze a fost clar şi ei au ştiut să nu constrângă pe nimeni să-şi abandoneze religia şi au declarat pretutindeni că respectă credinţele şi obiceiurile popoarelor“.

Iar M.N.Roy declară: ,,fondul istoric al Islamului şi condiţiile sociale în care el a apărut şi-au pus amprenta toleranţei asupra sa, care s-ar putea să li se pară unora că intră în contradicţie cu spiritul fanatismului, asociat în mod obişnuit, în virtutea tradiţiei,  cu Islamul, însă chiar şi numai crezul rezumat în cuvintele «nu există o altă divinitate în afara lui Allah» generează toleranţă“.

Orientalista italiană Laura Veccia Vaglieri arată că ,,nu exagerăm dacă afirmăm cu insistenţă că Islamul nu s-a limitat să cheme la toleranţă religioasă, ci a făcut din aceasta o lege pe care a pus-o continuu în practică“.

Cunoscutul scriitor britanic H.G.Wells consideră la rândul său că ,,lucrul care a atras cel mai mult inimile majorităţii oamenilor, atunci când Muhammad a venit cu religia Islamului, a fost concepţia despre Allah – care înseamnă Dumnezeul adevărat. Prin acceptarea sinceră a Islamului şi a sistemului său, în faţa lor se deschidea lumea, anterior plină de incertitudini, falsitate şi scindări, acum curăţată de un simbolism neclar, ritualuri obscurantiste sau psalmii unor preoţi. Muhammad (s.a.w.s) s-a adresat prin aceste norme morale inimilor oamenilor. Islamul a întemeiat o societate eliberată de cruzime şi asuprire la un nivel nemaiîntâlnit în nicio altă societate până atunci“. Tot el continuă: ,,Islamul s-a răspândit şi a devenit dominant, pentru că a oferit omenirii cel mai bun sistem politic şi social din toate timpurile, un sistem care reprezintă cea mai cuprinzătoare,  pură şi clară idee politică ce putea fi aplicată, până în momentul acela, pe pământ“. Şi apoi mai adaugă: ,,Cel de al treilea aspect al forţei Islamului constă în insistenţa lui asupra frăţiei depline şi egalităţii totale a tuturor credincioşilor în faţa lui Allah, indiferent de culoarea pielii, statutul lor juridic şi social“.

_____________

Sursa: Islamul și Toleranța, autor Ahmad Hasin, Editura Islamul Azi

Source Link

Views: 1