Tag: sarbatoare

Sarbatorirea anului nou si a Craciunului

Enghin  Cherim   Musulmanii, spre deosebire de alţii, aparţin unei religii în carele sunt oprite unele lucruri şi nu li se permite să încalce legile lui Allah Preaînaltul în nici una din zilele anului. Iar dacă ar fi să sărbătorim sfârşitul anului musulman asta nu înseamnă să satisfacem toate poftele sufletului păcătuind astfel în faţa […]

Enghin  Cherim

 

Musulmanii, spre deosebire de alţii, aparţin unei religii în carele sunt oprite unele lucruri şi nu li se permite să încalce legile lui Allah Preaînaltul în nici una din zilele anului.
Iar dacă ar fi să sărbătorim sfârşitul anului musulman asta nu înseamnă să satisfacem toate poftele sufletului păcătuind astfel în faţa Creatorului.

anul nouTrecerea unui nou an din viaţa musulmanului trebuie să-l determine să mediteze la caracteristica trecătoarea a vieţii, la faptul că, într-o bună zi, inima lui se va opri şi va trebui să dea socoteală Celui care l-a creat.
Ultima zi din an trebuie să fie petrecută prin adorarea Celui care ne-a dat viaţă şi mulţumindu-I pentru toate binecuvântările pe care ni le-a oferit.
De asemenea, aceasta trebuie să fie o zi a meditării în care musulmanul să-şi treacă în revistă faptele împlinite pe parcursul întregului an şi să încerce să fie mai bun în anul următor.

A nu sărbători această zi nu înseamnă intoleranţă faţă de creştini, dimpotrivă Islamul îl învaţă pe musulman să le ureze sărbători fericite creştinilor (fără a folosi expresii sau cuvinte care vin în contradicţie cu pricipiile Islamului) şi să respecte credinţa, tradiţiile şi obiceiurile lor. Însă toleranţa nu înseamnă să-ţi pierzi identitatea, propriiile valori şi religia prin asemănându-te cu altă naţiune pentru că musulmanii şi creştinii au religii diferite.
Allah Preaînaltul a spus în Sfântul Quran: „O, Muhammed spune: <O, voi, necredincioşi (cei care n-au crezut in mesajul trimis de Allah (Dumnezeu) prin ultimul său profet, Muhammed)! Eu nu ador ceea ce adoraţi voi/ Şi nici voi nu adoraţi ceea ce ador eu/ Nici adorarea mea nu este asemeni adorării voastre,/ Şi nici adorarea voastră nu este asemeni adorării mele!/ Voi aveţi religia voastră, iar eu am religia mea!”> (surat Al-Keafirun)
Într-un alt verset Allah Preaînaltul ne porunceşte să ne comportăm frumos şi să fim drepţi cu cei de alte religii atâta timp cât ei nu ne-au făcut rău muslumanilor si religiei lor.
„Allah nu vă opreşte să faceţi bine acelora care nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, şi nu v-au alungat din căminele voastre, (ba din contră) să fiţi foarte buni şi drepţi, căci Allah îi iubeşte pe cei drepţi!”(Al-Mumtehine:9)
Şi cum şă nu ne indrume Allah să ne comportăm frumos cu conaţionalii noştri creştini atât timp cât El Preaînaltul ne-a permis să ne căsătorim cu femeile lor şi ne-a permis să mâncăm din bucatele lor ?
De ce să facem ceva care ştim că-L supără pe Allah Preaînaltul? Oare la câţi dintre noi le mai pasă că anumite fapte l-ar putea supără pe Allah Preaînaltul? Fără îndoială ca va veni ziua în care fiecare om va sta în faţa Creatorului, Stăpânului Lumilor, şi va da socoteală! În acea zi fiecare va primi atât cât a înfăptuit, nici mai mult nici mai puţin!

Din păcate, mulţi musulmani din România nu-şi mai trăiesc viaţa conform învăţăturilor religiei lor. Această ignoranţă şi neglijenţă o putem observa atât în viaţa cotidiană cât şi în evenimentele importante de viaţă. Astfel de evenimente importante pentru fiecare musulman, cum ar fi căsătoria, ar fi trebuit să se desfăşoare conform învăţăturilor religiei noastre, Islamul. Însă realitatea este dureroasă! Musulmanii din Romania îşi sărbătoresc nunta păcătuind în faţa lui Allah Preaînaltul prin consumul de băuturi alcoolice, dansuri mixte (între bărbaţi şi femei), etc. Oare aceştia nu ştiu că Allah nu binecuvântează o căsătorie întemeiată pe nesupunere şi desfrâu? Dar care musulman se mai gândeşte să obţină prin faptele sale binecuvântarea şi mulţumirea lui Allah!
Poate că ignoranţa îi va face pe unii musulmani să spună că acest articol are idei fundamentaliste şi că musulmanii din Romania sunt musulmani moderaţi. Aceştia se înşeală amarnic! În Islam nu există musulman fundamentalist sau moderat ci există doar musulman. Musulmanul este cel care urmează orânduiala lui Allah Preaînaltul. Fără îndoială că este unul dintre cele mai mari păcate să-l numeşti pe un frate de-al tău fundamentalist sau extremist. Oare de când împlinirea obligaţiilor Islamului înseamnă  fundamentalism sau extremism !?
Foarte multi musulmani din Romania sărbatoresc aceste zile din ignoranţă pentru că nu au suficiente cunoştinţe despre religia lor. De aceea am simţit că avem îndatorirea de a scrie acest articol pentru a arăta situaţia în care se află puţinii musulmani din aceste ţinuturi. Cei care cunosc Islamul sunt obligaţi să le vorbească celorlalţi despre religie. Dacă cei invăţaţi nu le va vorbi musulmanilor despre valorile religiei lor vom constata că urmaşii noştri nu-si mai cunosc nici limba, nici istoria, nici tradiţiile şi nici religia…

 

sursa: islamulazi.ro/forum

Source Link

Views: 3

Sarbatoarea Sacrificiului cu Profetul Muhammed

Sarbatoarea Sacrificiului cu Profetul Muhammed   Prima sărbătoare a sacrificiului, a profetului Muhammed  (Conform relatărilor autentice)   Profetul îi anunţase pe companionii săi că sărbătoarea începe prin rugăciune, şi aratase ca loc de rugăciune Musallah (spaţiul care înconjoară Moscheea din Medina). El trimise vorbă să se adune acolo toţi musulmanii – copii, bătrâni, femei (chiar […]

Sarbatoarea Sacrificiului cu Profetul Muhammed

 

Prima sărbătoare a sacrificiului, a profetului Muhammed

 (Conform relatărilor autentice)

 

Profetul îi anunţase pe companionii săi că sărbătoarea începe prin rugăciune, şi aratase ca loc de rugăciune Musallah (spaţiul care înconjoară Moscheea din Medina). El trimise vorbă să se adune acolo toţi musulmanii – copii, bătrâni, femei (chiar şi cele aflate în perioada de menstruaţie, pentru a simţi şi ele bucuria sărbătorii, desi ele aveau sa nu participe la rugăciune).

Profetul atrasese atenţia asupra zilelor care preced Sărbătoarea Sacrificiului, spunând că nu există răsplată mai mare pentru faptele bune ca în primele zece zile din luna Dhul Hijjah si postul face parte dintre acestea. Profetul nu a pierdut niciodată postul acestor zile, a dat milostenie şi s-a căit mult. El a accentuat postul zilei ce precede sărbătoarea (ziua a 9-a din luna  Dhul Hijjah), menţionând că şterge păcatele anului trecut şi a celui ce urmează. Acestea fiind valabile doar pentrut cei care nu au plecat în pelerinaj.

 

În dimineaţa sărbătorii, Profetul s-a îmbrăcat cu cele mai frumoase haine şi a pornit spre Musallah salutându-i pe toţi cei din drum. A văzut că unii îşi sacrificaseră deja animalul.

Aceasta era prima sărbătoare a sacrificiului, iar companionii erau curioşi în legătură cu ce urma să se întâmple. Profetul s-a rezemat pe un toiag şi a spus următoarele „Azi, prima dată ne vom face rugăciunea, după care ne vom sacrifica animalele, iar cel care face astfel, implineste tradiţia noastra”, după care a condus rugăciunea de sărbătoare precum implinise rugăciunea Sărbătorii Postului.

Dupa aceasta, s-a aşezat pe un loc special amenajat pt khutba, aflat la o înălţime mai mare fata de  nivelul celorlalţi. A început khutba lăudându-l pe Allah, apoi a adus vorba la sacrificiul animalelor şi a spus astfel: „Fiul lui Adam nu face o faptă mai plăcută lui Allah în ziua de sacrificiu decât prin sacrificare. Coarnele animalului sacrificat, blana, copitele şi toate i se vor inturna [celui care sacrifica] drept fapte bune. Allah îi acceptă sacrificiul înainte ca săngele să atingă pământul. De aceea, acest lucru să va fie drag.

Sarbatoarea Sacrificiului cu Profetul Muhammed

Cat priveste animalul taiat înainte de rugăciune, [sa stie ca] acela nu este sacrificiu; el să se ducă şi să sacrifice un alt animal.” Unul dintre companioni se ridică şi spune că el a intenţionat să-l taie mai repede penrtu a-l împărţi sărmanilor. Profetul i-a răspuns astfel: ”Animalul tău nu este acceptat ca sacrificiu.” Companionul a ramas tacut in legatura cu aceasta, insa a intrebat apoi daca poate sacrifica un taur care, deşi are 6 luni, arată ca de 1 an. Profetul i-a raspuns astfel: „Bine, sacrifică-l, dar asta e valabil doar pentru tine.” 071020130758096086917_2Profetul a coborat de la amvon în timp ce companionii îl pomeneau pe Allah.

După terminarea predicii, companionii s-au îndreaptat să-şi sacrifice animalele, aşa cum fusesera învăţaţi. Profetul alesese pentru aceea zi doi berbeci frumoşi care îi fusesera aduşi acolo.

Animalul trebuia să fie frumos, sănătos, întreg, pentru că urma să-i fie dăruit Celui mai Frumos. Profetul incepe sa le spuna companionilor să nu chinuie animalele, să îşi ascuta bine cuţitele si să fie atenti sa nu fie vazute de animale, să actioeze rapid pentru ca ele sa nu se chinuie. Profetul a luat primul berbec, l-a aşezat cu capul orientat spre qiblah, a verificat cuţitul fără să i-l arate animalului. Apoi s-a aplecat, şi spunând În numele lui Allah, Allah este cel mai Mare a taiat gâtul animalelor.

După unele relatări, intenţia facuta la primul sacrificiu a fost pentru Muhammed şi familia lui, iar intentia la cel de-al doilea a fost  pentru cei din comunitate care nu au putut să sacrifice.

Profetul a specificat că acest obicei este din tradiţia parintelui nostru Ibrahim.

Tot atunci le-a spus ca în maximum trei zile ei ar trebui să termine de împărţit carnea animalului. Dar în anii următori a revenit asupra acestei reguli şi le-a spus companilonilor că pot împărţi carnea oricând vor ei şi că pot să-şi şi oprească o parte din ea pentru că atunci musulmanii nu mai erau atât de sărmani. Cel mai potrivit ar fi ca acea carne a animalului să fie împărţită în 3 părţi, una pentru cei nevoiasi, una sa fie servita musafirilor veniti in vizita de sarbatoare, iar una poate fi păstrată pentru locuitorii casei.

 

 

______________________

sursa: femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 4

Rugăciunea de sărbătoare – 2

  Tekbir-ul din timpul rugaciunii de ‘id : Rugaciunea de sarbatoare consta din doua unitati (rak’at), pe parcursul carora este sunnah sa se spuna tekbir-ul de sapte ori, dupa cel de deschidere si inainte de recitarea din Coran, in prima rak’ah. In cea de-a doua rak’ah, se face tekbir de cinci ori, dupa cel care […]

 

Tekbir-ul din timpul rugaciunii de ‘id :

Rugaciunea de sarbatoare consta din doua unitati (rak’at), pe parcursul carora este sunnah sa se spuna tekbir-namaz1ul de sapte ori, dupa cel de deschidere si inainte de recitarea din Coran, in prima rak’ah. In cea de-a doua rak’ah, se face tekbir de cinci ori, dupa cel care se obisnuieste la ridicarea din prosternare. La fiecare pronuntare a tekbir-ului se ridica mainile. Acestea au la baza o relatare transmisa de la ‘Umar si fiul sau, Abdullah.

‘Amr ibn Shu’aib a relatat de la tatal sau, sub autoritatea bunicului sau, ca Profetul facea 12 takbir-uri in rugaciunea de sarbatoare, dintre care sapte in prima rak’ah si cinci in cea de-a doua. Nici inainte si nici dupa ‘id el nu s-a mai rugat altceva. (relatat de Ahmad si Ibn Majah; Ahmad a sustinut : „Eu urmez aceasta.”)

Abu Dawud si ad-Daraqutni au relatat ca Profetul a spus : „In timpul [rugaciunii] intreruperii postului se recita tekbir-uri in prima rak’ah si cinci in cea de-a doua, recitarea din Coran venind dupa ele, in ambele rak’at.” Aceasta este cea mai puternica opinie si apartine majoritatii invatatilor dintre companioni, urmasii lor si savantilor. Ibn Abdul-Barr, comentand cu privire la numarul de tekbir-uri, a notat : „Ne-a revenit din mai multe lanturi bune de relatatori ca Profetul facea sapte tekbir-uri in prima rak’ah si cinci in cea de-a doua. Acestea au fost relatate de ‘Abdullah ibn ‘Amr, Ibn ‘Umar, Jabir, ‘Aishah, Abu Waqid si ‘Amer ibn ‘Auf al-Mazni. Nimic din cele pe care le-a spus, indiferent ca a facut-o printr-un lant de relatatori puternic sau slab, nu difera fata de cele prezente.” [1]

Referitor la pauzele dintre tekbir-uri, s-a spus ca Profetul pastra tacerea pentru o scurta perioada de timp, nerelatandu-se ceva referitor la ceea ce spunea cu exactitate. Cu toate acestea, at-Tabarani si al-Baihaqi au relatat, cu un lant puternic, ca Ibn Mas’ud obisnuia sa-L preaslaveasca pe Allah Preainaltul si sa se roage pentru Profet, in aceste [mici] pauze. Acelasi lucru a fost spus si de Hudhaifah si Abu Musa. Recitarea tekbir-urilor este sunnah, ceea ce inseamna ca rugaciunea nu este anulata daca cineva le neglijeaza cu sau fara intentie.

Ibn Qudamah a spus : „Nu cunosc sa existe vreo diferenta de opinie in aceasta privinta.” Ash-Shaukani a mentionat ca opinia cea mai puternica este aceea ca, daca o persoana a uitat sa recite tekbir-urile, nu este obligata sa efectueze prosternarea de uitare. [2]

——–

[1] Scoala Hanefi sustine ca in prima rak’ah trebuie facute trei tekbir-uri, dupa cel de inceput si inainte de recitare.
[2] Ahmad si Ash-Shaf’i au sustinut ca in aceste intervale de pauza este preferabila preamarirea lui Allah Preainaltul si rostirea de expresii precum : Subhan Allah si La ilaha illAllahu wa Allahu Akbar.

Source Link

Views: 1