Tag: stiinta

Eliberarea de prejudecati – partea 2

Eliberarea de prejudecati – partea 2

 

kI9ZVS Eliberarea de prejudecati - partea 2

Haideţi să mergem acum mai departe, păstrând în minte acest fundament ştiinţific. Există două viziuni general răspândite şi acceptate despre modul în care a apărut viaţa pe Pământ. Prima este aceea că Dumnezeu a creat toate vieţuitoarele, în întreaga complexitate a structurii lor actuale. Cea de-a doua este aceea că viaţa s-a format în urma unor coincidenţe inconştiente şi aleatorii. Cea din urmă este, de altfel şi viziunea susţinută de teoria evoluţionistă.
Atunci când studiem datele ştiinţifice, cum ar fi spre exemplu cele ale biologiei moleculare, putem să observăm că nu există nici cea mai mică şansă pentru ca o celulă individuală – sau chiar şi una dintre milioanele de proteine prezente în această celulă – să fi apărut la întâmplare, aşa cum susţine evoluţionismul. Aşa cum vom explica în capitolele următoare, calculele probabilistice confirmă şi mai mult acest lucru. Prin urmare, viziunea evoluţionistă asupra apariţiei formelor de viaţă are o rată zero de probabilitate a veridicităţii.

Aceasta înseamnă că prima viziune are „sută la sută“ probabilitatea de a fi adevărată. Aceasta înseamnă că viaţa a apărut dintr-o dată. Cu alte cuvinte, a fost „creată“. Toate formele de viaţă au apărut prin actul de creaţie al lui Dumnezeu, graţie puterii, înţelepciunii şi cunoaşterii Sale superioare. Acest lucru nu ţine doar de credinţă; este o concluzie firească pe care înţelepciunea, logica şi ştiinţa ne-o conferă.

Date fiind aceste circumstanţe, oamenii noştri de ştiinţă „evoluţionişti“ ar trebui să-şi retragă pretenţiile şi să adere la ceea ce este atât evident, cât şi dovedit. Cine face opusul demonstrează că este mai degrabă o persoană care exploatează ştiinţa pentru a-şi susţine filozofiile, ideologia şi dogma, decât un adevărat om de ştiinţă.

Mânia, încăpăţânarea şi prejudecăţile unui asemenea „om de ştiinţă“ cresc tot mai mult, de fiecare dată când el se confruntă cu realitatea. Atitudinea sa poate fi explicată printr-un singur cuvânt: „credinţă“. Cu toate acestea, aici este vorba despre o credinţă oarbă şi plină de superstiţii, întrucât nu găsim o altă explicaţie pentru lipsa de interes pe care un asemenea om o manifestă faţă de faptele obiective şi nici pentru faptul că este capabil să se dedice întreaga viaţă unui scenariu absurd pe care l-a construit în propria imaginaţie.Source Link

Views: 1

Prima poruncă în Islam – 1

 

Porunca Divină de a proclama Islamul se deschide cu imperativul sublim iqra. Tradus de obicei ca recită, înseamnă de asemenea și repetă cu voce tare sau citește. Aceste vorbe sunt adresate umanității, deoarece Profetul (s.a.a.w.s) reprezintă umanitatea în relația ei cu Dumnezeu. Iqra este deci o comandă universală, o deschidere a fiecărui individ de a se depărta de imperfecțiune spre virtute și fericire atât în această lume cât și în cea care va urma.

religia islamicaIqra este comanda de a citi semnele pe care Creatorul le-a plasat în creație pentru ca noi să putem înțelege Milostivenia Sa, Înțelepciunea și Puterea. Aceasta este comanda de a învăța, prin experiență și înțelegere, semnificația creației Lui. Cu cât învățăm mai mult să o citim, cu atât mai bine putem înțelege că lumea creată este un singur Univers al cărui frumusețe și armonie reflectă Tabla Păstrată (85:21) pe care este scris tot.

Fiecare ființă creată se aseamănă unui creion ce își înregistrează faptele. Dar numai oamenii pot citi ceea ce este scris. De aceea Coranul ne îndeamnă să citim și nu doar să privim. Noi trebuie să înțelegem creația, nu numai să experimentăm, așa cum se întâmplă cu toate celelalte creații.

Știința reprezintă studiul naturii, a modului în care funcționează Universul și a armoniei și principiilor ce guvernează toate interacțiunile. Știința se dezvoltă prin observare și clasificare, prin explicații și experimente. Ordinea balanțată, interrelaționarea delicată și dinamismul prolific nu pot fi atribuite șanselor (sau norocului). Logica ne dictează că numai o Ființă Supremă a creat și susține toate acestea.

Orice ordine sau sistem sunt concepute și decorate înainte de a fi instaurate. Gândește-te la Tabla Păstrată ca la un semn detaliat decorat, iar la Coran ca expunerea verbală a acestuia. Acestea fiind date, Universul poate fi considerat ca o reflectare a decorațiunii finale în lumea noastră. Datoria noastră este de a căuta și de a încerca să înțelegem sensul fiecărui lucru și facem acestea învățând din greșelile noastre.Source Link

Views: 0

Rotirea Pământului în jurul axei sale – partea a treia

Adnan Ash-Shareef

 

 

p_scie_ec_01855_16x9Unii văd în acest verset sfânt descrierea unui tablou din Ziua de Apoi, în vreme ce noi socotim (Allah ştie cel mai bine!) că este un tablou zilnic din această lume şi o dovadă coranică miraculoasă a rotirii Pământului în jurul axei proprii, bizuindu-ne pe următoarele dovezi coranice.

Acestea sunt stările prin care trec munţii în Ziua de Apoi, aşa cum au fost descrise înrevelaţie:

În Ziua când se vor cutremura pământul şi munţii şi se vor face munţii ca o dună de nisip risipit. (Al-Muzammil: 14);

În Ziua aceea, va fi cerul precum arama topită, iar munţii vor fi asemenea lânii scărmănate. (Al-Ma’arij: 8-9);

În această Zi, pământul va fi zguduit şi clătinat şi munţii vor fi sfărâmaţi în fărâme şi se vor preface în pulbere risipită. (Al-Waqi’ah: 4-6);

Te întreabă despre munţi. Spune: «Domnul meu îi va face praf, risipindu-i, şi îi va lăsa ca pe un şes neted, în care nu vei vedea ridicătură sau adâncitură.» (Ta-Ha: 105-107).

Aşadar munţii nu vor mai exista în Ziua de Apoi, întrucât Domnul îi va face praf, risipindu-i.

Cuvântul hasiba − „a socoti” înseamnă „a-şi închipui greşit”. Acest verb şi derivatele lui apar în patruzeci şi cinci de versete sfinte şi înseamnă „a crede, a-şi închipui în mod eronat.”

Menţionăm câteva dintre aceste versete:

Oare credeţi că v-am creat pe voi fără rost şi că nu vă veţi întoarce la Noi? (Al-Mu’minun: 115);

Oare socotesc oamenii că vor fi lăsaţi [în pace], dacă vor spune: «Noi credem», şi că ei nu vor fi încercaţi? (Al-’Ankabut: 2);

Ori socotesc aceia care au săvârşit fapte rele că îi vom ţine pe ei deopotrivă cu aceia care au fost cu credinţă şi au împlinit fapte bune atât în viaţa lor, cât şi după moartea lor? Rău judecă ei. (Al-Jathiyah: 21);

Să nu crezi că Allah nu este cu luare aminte la ceea ce săvârşesc nelegiuiţii… (Ibrahim: 42).

Dacă versetul la care ne-am referit mai sus ar fi un tablou al Zilei de Apoi, Domnul nu ar fi spus „îi socoteşti”, deoarece nu există niciun motiv pentru bănuieli şi îndoieli în Ziua de Apoi, căci privirea omului, în Ziua aceea, va fi pătrunzătoare şi orice lucru pe care îl vom vedea în Ziua de Apoi va fi realitatea, aşa cum specifică revelaţia:

Şi Noi am îndepărtat vălul tău şi privirea ta este astăzi pătrunzătoare. (Qaf: 22).

În sfârşit, la sosirea Ceasului, Domnul va distruge întreaga ordine universală actuală, înainte de a o înlocui cu o altă ordine. Dacă versetul sfânt ar fi fost o dovadă din dovezile Ceasului, Domnul nu ar fi grăit la sfârşitul lui:

Şi vei vedea munţii pe care-i crezi nemişcaţi cum trec asemenea trecerii norilor. [Acesta este] lucrul lui Allah care a făcut totul desăvârşit. El este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi. (An-Naml: 88).

De aceea considerăm că tabloul pe care ni-l sugerează versetul sfânt la care ne referim este un tablou din această lume, în care Domnul a orânduit perfect toate lucrurile. Allah ştie cel mai bine!

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAziSource Link

Views: 1