Tag: suflet

Taqwa – Evlavia

Cezarina Saijari   Taqwa este teama de Allah care infrumuseteaza Imanul(Credinta) si este originea oricarui bine, atata timp cat continui sa te straduiesti sa faci doar ceea ce iL multumeste pe Allah si sa te indepartezi de lucrurile care iL nemultumesc pe Allah. Sunt foarte multe versete in Coran care ne indeamna sa avem teama […]

Cezarina Saijari

 

Taqwa este teama de Allah care infrumuseteaza Imanul(Credinta) si este originea oricarui bine, atata timp cat continui sa te straduiesti sa faci doar ceea ce iL multumeste pe Allah si sa te indepartezi de lucrurile care iL nemultumesc pe Allah.

Sunt foarte multe versete in Coran care ne indeamna sa avem teama de Allah. De asemenea, Profetul saws, ne-a indemnat sa aven frica.

<Cineva l-a intrebat pe Mesagerul lui Allah saws: “O, Mesager al lui Allah! Da-mi niste sfaturi! Profetul saws a raspuns:” Te sfatuiesc sa ai frica de Allah, pentru ca este capul oricarui lucru”>

Dar pentru a avea frica, trebuie sa detinem CONSTIINTA DE ALLAH, sa fim constienti ca Allah este adanc implicat in orice aspect al vietii noastre, in fiecare actiune, in fiecare gand si in fiecare cuvant pe care il rostim, El stie ceea ce facem pe fata, si stie ceea ce facem pe ascuns si este mai aproape de noi decat vena de la gatul nostru: “..caci Noi suntem mai aproape de el decat vena gatului.” 50:16

Cei care iL simt pe Allah in inima lor, in fiecare respiratie, in fiecare aspect al vietii lor si in tot ceea ce fac, devin dependenti de aceasta bucurie si se straduiesc pentru obtinerea multumirii lui Allah, gasind in aceasta supunere, implinire si fericire. A fost o vreme in care frica de Allah insemna ceva, era un sfat de care oamenii  tineau cont. Dar ce mai inseamna astazi pentru noi? Umar ibn Khatab(ra) de cate ori isi incepea hutba de vineri roastea: “Ittaqullah! Temeti-va de Allah!”

In loc sa ne temem de Cel in Mana caruia se afla vietile si destinele noastre, ne temem de cei din jurul nostru, fie ca sunt sefii, prietenii, colegii, grupul nostru, ne temem de ei pana cand ajungem sa nu ne mai supunem Stapanului nostru, care ne iubeste atat de mult incat ne iarta pacatele noastre doar daca curge o singura lacrima pe obrazul nostru( din regret pentru ceea ce am savarsit). Doar o singura lacrima!

Ne straduim sa-i multumim si sa-i facem fericiti pe cei din jurul nostru, ne complacem in lucruri care ii displac lui Allah, doar ca sa obtinem placerea celorlalti( si de fapt, placerea lui shaytan, care se bucura de cei care se indeparteaza de la supunerea lui Allah).

Cum de ne temem de cei care sunt creati ca si noi din tarana, in loc sa ne temem de Allah, Caruia ii vom da socoteala intr-o Zi de care nu ne indoim.

Acela este Seitan, care va indeamna sa va temeti de partasii sai, dar voi sa nu va temeti de ei! Ci temeti-va de Mine, daca sunteti credinciosi. (Aal ‘Imran 3:175)

Odata ce devenim constienti de implicarea lui Allah in toate aspectele vietii noastre,

caci Allah este Cel care da viata si moarte. Si Allah este Cel care Vede toate cate le faceti! (Aal ‘Imran 3:156),

viata noastra nu va mai fi niciodata la fel.

Intelesul de TAQWA, trebuie sa ne conduca catre un suflet pur si sanatos, catre un musulman care se retine de la tot ce este interzis, care cauta multumirea lui Allah in tot ceea ce face si care de fapt conduce catre destinatia finala : Jennah(Paradisul). Noi nu trebuie sa ne traim  viata ca oricare altii. Este important sa realizam ca viata noastra este Islamul, care este religia adevarata , religia lui Allah, un sistem complet de viata  care trebuie traita pe calea lui Allah. Si incepe cu TAQWA! Pentru ca taqwa este capul oricarui lucru.

Muttaqun sunt cei care se tem de Allah si tin cont de ceea ce Allah a ordonat, cautand prin actiunile lor sa evite nemultumirea lui Allah. Doar prin binecuvantarea Islamului putem sa facem ca viata sa fie mai mult decat o simpla viata, mai mult decat rutina zilnica, mai mult decat un proces gradual catre moarte, ci ea este calauzire de la Cea mai Glorioasa Carte si de la sunnah Profetului Muhammad saws.

“Cel mai comun motiv pentru ca oamenii sa intre in Jennah, este Taqwa si bunele maniere…”

Primul pas pe drumul catre Allah, este Tawqa, care este inceputul calatoriei catre fericirea din ambele lumi. Aceasta se realizeaza atunci cand inimile cunosc rolul pentru care oamenii au fost creati si faptul ca ei traiesc pentru Allah. Calatoria catre Allah Azzawageal are nevoie de inimi si nu de corpuri. O inima care este nepasatoare si care inclina catre nesupunere nu poate sa se indrepte catre Allah. De ce? Pentru ca este incatusata in propriile dorinte. Cel care cauta salvarea are nevoie de o inalta energie spirituala care sa-l elibereza de aceste catuse. Astfel, inima va fi eliberata si se va putea misca  libera catre Allah. Cel mai bun combustibil pentru aceasta energie este Teama de Allah.

Daca ne dorim salvarea si securitatea in Ziua Judecatii, cand toti oamenii vor fi inspaimantati, daca ne dorim Paradisul, atunci trebuie sa avem frica de Allah, Cel Vesnic, Sustinatorul a tot ce exista.

Allah este cel care ne da vesti bune, dar in acelasi timp ne avertizeaza. Intr-un hadis Qudsi(Sfant), Allah Preainaltul a spus:

“Jur pe Maretia si pe Puterea Mea, voi strange in jurul robului meu, doua certitudini si voi lasa asupra lui doua lucruri infricosatoare. Daca se teme de mine in aceasta viata, va fi in siguranta in Ziua Judecatii; si daca se simte in siguranta in privinta Mea (nu se teme de Mine) in aceasta lume, il voi infricosa in Ziua Judecatii.” [sahih Al-Albani]

Apoi vine promisiunea Profetului saws pentru toti cei care se tem de Allah Preainaltul:

“ Cel care lacrimeaza din teama de Allah, nu va intra in foc pana cand laptele se va intoarce la uger” [Sahih al-Albani]

Pentru cei care se tem, Allah a pregatit , nu una, ci doua gradini:

Acela care s-a temut de infatisarea dinaintea Donului Sau, va avea parte de doua gradini. (Ar-Rahman 55:46)

Asa ca , bucurati-va cei care aveti frica de Allah si sunteti credinciosi.

Al-Tabari in tafsir-ul sau, referindu-se la acest verset a spus:< Este vorba despre cel care decide sa comita un pacat si apoi realizeaza ca va da socoteala in fata lui Allah, si renunta(la pacat). Pentru el, vor fi doua gradini.>

Daca doriti sa fiti la adapostul lui Allah in aceasta viata si sperati sa fiti alaturi de El in Viata de Apoi, indreptati-va catre El cat de repede puteti.

Ibn Qayyim a spus:< In calatoria catre Allah, INIMA este ca o pasare. DRAGOSTEA este CAPUL ei, iar TEAMA si SPERANTA sunt ARIPILE ei. Cand capul si aripile sunt in armonie, pasarea zboara usor, gratios. Daca capul este taiat, pasarea moare. Daca pasarea isi pierde o aripa, devine o tinta pentru orice vanator sau pradator>.

Nu putem zbura fara aripi, nu ne putem indrepta catre Domnul Nostru, fara  inima in care curge rauri de teama si speranta. Inima care se indreapta catre Allah Atotputernicul, trebuie sa contina teama si speranta.

Oridecateori vom incerca sa nesocotim un act de supunere sau sa facem un pacat, sa avem in minte hadis-ul in care Allah Preainaltul, Cel in Mana Caruia se afla sufletele noastre, ne spune ca securitatea si siguranta din Viata de Apoi va fi doar pentru cei care se tem de El in aceasta lume. Numai asa, inima poate devini mai usoara, mai umila.

Asa ca, sa lucram in zile scurte, in timpul unei vieti scurte, pentru zilele lungi, dintr-o viata lunga.

O, voi cei care credeti! Fiti cu frica de Allah! Si fiecare suflet sa bage de seama ce trimite inainte pentru Ziua de  maine [Ziua Judecatii]. Si fiti cu frica de Allah, caci Allah este binestiutor a tot ceea ce faceti voi! (Al-Hashr 59:18)

 

islamulpaceaeterna.wordpress.com

Source Link

Views: 2

Mormântul

Mormântul Chinurile mormântului   Haani ‘, sclavul eliberat al lui ‘Uthmaan ibn ‘Affaan, a povestit că de fiecare dată când ‘Uthmaan stătea deasupra unui mormânt, plângea până când barba sa devenea udă. I-a fost spus: „La amintirea Paradisului şi la amintirea Iadului nu plângi, dar la amintirea motmântului?” El a răspuns: „L-m auzit pe Mesagerul […]

Mormântul

Chinurile mormântului

 

How to improve soil organically header MormântulHaani ‘, sclavul eliberat al lui ‘Uthmaan ibn ‘Affaan, a povestit că de fiecare dată când ‘Uthmaan stătea deasupra unui mormânt, plângea până când barba sa devenea udă. I-a fost spus: „La amintirea Paradisului şi la amintirea Iadului nu plângi, dar la amintirea motmântului?” El a răspuns: „L-m auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea şi binecuvântarea asupra sa) zicând:

 

<<Mormântul este prima etapă a Vieţii de Apoi. Oricui trece prin ea cu bine, îi va fi foarte uşor în ceea ce urmează, dar celui care nu trece cu bine de ea, ii va fi foarte greu în ceea ce urmează.>>”

 

El a spus: „Şi l-am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea şi binecuvântarea asupra sa) zicând:

 

<<Nu am văzut nicio scenă mai  înspăimântătoare decât cea a mormântului.>>”

 

Acesta a fost relat de Tirmidhi. Ceea ce urmează după mormânt, va fi mult mai uşor pentru cel care trece cu bine de mormânt, când îi vor fi arătate lucrurile bune care i-au fost pregătite de către Allah, el va spune: „O, Stăpâne grăbeşte venirea Orei, ca să mă întorc la familia mea şi la averea mea.” Dar când necredinciosul sau cel care face rău vede pedeapsa pe care Allah i-a pregătit-o, va spune in ciuda chinurilor pe care le are, „O, Stăpâne, nu lăsa Ora sa vina”, pentru că ce urmează să vină este mult mai rău şi mai  terifiant.

 

Întunericul mormântului

Pe vremea Profetului (pacea şi binecuvântarea asupra sa), a murit o femeie care obişnuia să facă curat la moschee. Mesagerul (pacea şi binecuvântarea asupra sa) a observat că ea nu era acolo. I-a fost spus ca a murit in cursul nopţii trecute şi a fost înmormântată. Nu l-au trezit şi pe el. I-a rugat pe Companioni să îi arate mormântul şi s-a dus la mormânt şi s-a rugat pentru ea. Apoi a spus:

 

„Aceste morminte sunt pline de întuneric, dar Allah le luminează pentru cei care sunt înăuntru în funcţie de rugăciunile mele pentru ei.” Aceasta este relatată de Bukhari, Muslim, Abu Dawood, Ibn Maajah, Al-Bayhaqi si Ahmad.

Source Link

Views: 0

Omul

  Ibram Nuredin   Omul este reprezentantul lui Allah pe pământ, împuternicitul Său (khalifa). El, a fost înzestrat cu putere de cunoaştere şi judecată, a fost dăruit cu capacitatea de gândire şi pricepere, cu abilitatea de a deosebi binele de rău. Omul a primit darul de a discerne şi a diferenţia, ca şi libertatea de […]

 

Ibram Nuredin

 

creationOmul este reprezentantul lui Allah pe pământ, împuternicitul Său (khalifa). El, a fost înzestrat cu putere de cunoaştere şi judecată, a fost dăruit cu capacitatea de gândire şi pricepere, cu abilitatea de a deosebi binele de rău.

Omul a primit darul de a discerne şi a diferenţia, ca şi libertatea de a alege pentru sine însuşi. El se bucură de autonomie. Prin libera sa voinţă îşi poate folosi puterea latentă în slujba judecăţii sale. De aceea, el, omul este responsabil pentru ceea ce face pentru îndeplinirea sau nu a calităţii de reprezentant al lui Allah, singurul căruia I se cuvine lauda, adoraţia şi supunerea. Omul răspunde de felul în care îşi administrează calităţile şi puterile ce i-au fost dăruite. Apoi se va întoarce la Allah, care-l va judeca în lumina comportamentului şi realizărilor sale. Allah a dat omului şansa de a-i se face cunoscut Calea Dreaptă şi libertatea de a urma această Cale. Numai urmând Calea omul se va salva în Viaţa de Apoi, va avea pacea şi mulţumirea eternă, el va fi musulman (supus lui Allah). Dacă restul lucrurilor sunt musulmane prin dispoziţie, omul poate deveni musulman doar prin (propria) voinţă.

Adam, primul om, s-a bucurat de lumina Cunoaşterii, a primit de la Domnul său Cunoaşterea, „numele tuturor lucrurilor”. El a fost şi primul Profet: recipientul Călăuzirii Divine. Prin revelaţia adamică a fost făcut cunoscut omenirii codul fundamental al Călăuzirii Divine. Profeţii ce au urmat au împărtăşit acest mesaj al supunerii şi păcii (Islam) faţă de Allah generaţiilor următoare. Numai că unii oameni l-au acceptat şi au devenit purtători ai Luminii şi Adevărului, alţii şi-au trăit viaţa în felul lor, au refuzat calea arătată de profeţi, alţii, în fine, au rămas indiferenţi la lupta dintre credinţa (adevărată, a Islamului) şi necredinţă. Uneori mesajul profeţilor a fost schimbat şi denaturat, s-a amestecat cuvântul Domnului cu cel al omului. Ştiinţa adevărului (al-‘ilm) dăruită de Allah a fost poluată cu tot felul de fantezii, superstiţii şi formulări filosofice. Calea Dreaptă, principiile morale revelate divin şi principiile vieţii colective (Shari’a) au fost abandonate. İstoria omenească este astfel o cronică a rătăcirii omului între lumină şi întuneric. Doar Sfântul Coran s-a păstrat nealterat, nemodificat, neschimbat.

Omul este autonom, nu poate fi obligat, forţat să urmeze calea dreaptă. Dar îşi asumă consecinţele încălcării ei, a refuzului de a-i urma pe mesagerii divini.

Omul a fost creat din grabă, a fost creat slab, a fost făcut nestatornic, cu excepţia celor care fac Rugăciunea. Veştmântul smereniei (taqwa) este cel mai bun.

Păcătoşi sunt cei lacomi, cei care aleargă după mai mult, cei nedrepţi în mărturiile lor, cei care nu împlinesc Rugăciunea, cei care nu păzesc ceea ce li se încredinţează, cei care nu cred, sunt mincinoşi.

Păcate mortale sunt necredinţa (kufr), asocierea (shirk) (4:48, 4:116 17, 6:164-165,46:4-6) şi aroganţa. Duplicitarii, una spun, alta fac, se substituie altora, inclusiv lui Allah. Ceea ce este inadmisibil.

Allah i-a creat pe oameni bărbaţi şi femei, a făcut somnul lor pentru odihnă, noaptea lor un veşmânt şi ziua lor un interval de timp potrivit pentru a alegere şi pentru a agonisi hrana. Şi a durat Allah deasupra lor şapte ceruri întărite, fără nici un fel de deschizători în ele şi fără ca ele să fie influenţate de trecerea timpului. A făcut în ele Soarele ca o lampă arzătoare, dătătoare de lumină. (Al-Naba’ 78:8-13)

Bazele virtuţii şi ale religiei sunt credinţa, săvârşirea de fapte bune, îndemnul la adevăr, îndemnul la răbdare.  (Sura Al-‘Asr 103:1-3)

Sura Al-Kawthar (Sura Prisosinţei) spune că i s-a dat omului bine din abundenţă: Coranul, înţelepciunea, profeţia, religia adevărată şi buna călăuzire, în care se află fericirea pentru această viaţă şi pentru Viaţa de Apoi.

Iar Sura Al-Ikhlas (Sura Devoţiunii, al credinţei în Allah) vorbeşte de însuşirile lui Allah Preaputernicul şi Preînaltul, Allah Cel Unic, Stăpânul care întruneşte calităţile perfecţiunii, Cel la care se vine întotdeauna pentru adorare, care nu are nevoie de nimeni altcineva, situat deasupra oricăror cusururi, care nu se aseamănă cu nimeni.

Allah nu este făcut din aur, din argint, din smarald sau safir, El este simplu Allah, Cel Unic, Stăpânitor. El nu zămileşte şi nu este născut şi nu are pe nimeni egal! (Al-Ikhlas 112:1-4).

 

 

Source Link

Views: 4