Tag: suflet

RUGĂCIUNEA – SPRIJIN ÎN ORICE MOMENT

RUGĂCIUNEA – SPRIJIN ÎN ORICE MOMENT

De Aaid Al-Qarni

 

O, voi cei care credeţi! Căutaţi ajutor întru răbdare şi rugăciune (As-Salat), căci Allah este cu cei răbdători.

[Qur’an 2:153]namaz4 RUGĂCIUNEA - SPRIJIN ÎN ORICE MOMENT

Dacă eşti asediat de teamă şi anxietate, ridică-te şi roagă-te, sufletul tău aşa va fi liniştit şi vă găsi alinarea. Atâta timp cât îţi faci rugăciunea cu inima deschisa va avea asupra ta aceste efecte.

Rugăciunea constituia pentru Profet un motiv de bucurie şi plăcere; era singurul lucru pe care îl putea face la nesfârşit fără a se sătura sau a se simţi obosit.

Sunt atâtea autobiografii despre oameni care au simţit nevoia de a se ruga atunci când s-au aflat într-un impas şi doar aşa au reuşit să îşi păstreze puterea şi voinţa de a trece peste toate greutăţile.

Rugaciunea Temei (care este făcută în vreme de război) a fost scrisă pentru situaţiile de criză când membrele îţi sunt grav rănite, decapitări sunt peste tot în jurul tău şi din ce în ce mai multe suflete zboară către ceruri. Este o vreme când nimic altceva nu mai dă roade împotriva acestora în afară de o rugăciune spusă din adâncul sufletului.

Generaţia de astăzi este pusă sub problema stresului cotidian şi a altor probleme psihice. Aceştia ar trebui să se întoarcă spre moschee, să îşi efectueze rugăciunile şi să caute să IL mulţumească pe Allah. Dacă nu se vor întâmpla toate acestea, lacrimile nu vor secătui sufletele şi durerea ne va distruge psihicul.

Dacă facem cele cinci rugaciuni zilnice din toată inima noastră vom căpata cea mai mare binecuvântare: ispaşirea păcatelor noastre şi inaltarea în faţa lui Allah. Rugăciunea este şi un posibil leac împotriva stării de boală deoarece statorniceste credinţa în sufletele noastre. Cât despre aceia care nu vin la moschee şi nu îşi fac rugăciunea, nefericirea şi nenorocirile se vor abate asupra lor şi vor duce o viaţa amărâtă.

Iar aceia care nu cred că vor avea parte de nenorocire şi Allah va lăsa faptele lor în deşert.     [Qur’an 47: 8]

______________________________________________
Extras din cartea “Nu te intrista!”, Aid al-QarniSource Link

Views: 5

Credința – partea a 2-a

Bediuzzaman Said Nursi

 

 

O, sufletul meu! Să știi că primul om era cel necredincios, nelegiuit și nepăsător.

Această viață era, în viziunea lui, un doliu permanent, iar toate creaturile erau niște orfani înlăcrimați din pricina despărțirii și a decadenței. Pentru cel necredincios, animalele și omul erau niște creaturi fără scop care sunt înlăturate prin moarte. De asemenea, el vedea creațiile de dimensiuni mari, precum munții și mările, ca fiind niște morminte înfricoșătoare, lipsite de suflet.

Necredința și rătăcirea lui erau cele care dădeau naștere la nenumărate iluzii dureroase și uimitoare, care-i chinuiau sufletul.

În ceea ce-l privește pe celălalt om, el era dreptcredinciosul care îl recunoștea pe Stăpânul Cel Drept și credea în El. În viziunea lui, această viață era locul unde creaturile își pomenesc Stăpânul, un loc de învățare atât pentru om cât și pentru animal, și totodată un loc de încercare pentru om și djini.

Cei care își termină îndatoririle în această lume vor călători din această viață trecătoare într-o altă viață plină de bucurie, pentru a face loc celorlalte creaturi care urmează să vină pe lume și care urmează să-și îndeplinească sarcinile. Fiecare om sau animal care vine pe lume este asemenea unui soldat care așteaptă în orice moment să fie înrolat în armată.

Fiecare ființă este, în viziunea celui credincios, asemenea unui soldat care se înrolează cu bucurie în armată sau este precum un funcționar demn și bucuros de responsabilitățile primite. Iar toate sunetele reprezintă fie rugăciuni de pomenire și mulțumire pentru Allah la începerea zilei de lucru, fie glasul vesel și satisfăcut al celor care muncesc sau își termină lucrul.

Toate cele existente sunt în viziunea dreptcredinciosului câte un slujitor sincer, un funcționar prietenos sau câte o carte minunată a Stăpânului, Cel Generos și Îndurător. Multe astfel de adevăruri mărețe și dulci se înalță și ies la iveală din credința lui.

Ceea ce înseamnă că iman-ul (credința) unui om poartă în ea sămânța copacului Tuba  din Rai, iar necredința poartă în ea sămânța copacului Zakkum din Iad.

Ca urmare, înseamnă că fericirea și siguranța le găsim doar în Islam și în credință. Așadar trebuie să spunem mereu:

Lăudat fie Allah pentru religia Islam și pentru credința desăvârșită, completă.

 

 

sursa: Asociația Musulmanilor din România, Bediuzzaman Said Nursi, „Cuvinte”Source Link

Views: 2

Semne divine…

 

Ce trebuie făcut ca să se poată cunoaşte semnele lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى)

Oare Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) are nevoie de noi ca să credem în El sau noi avem nevoie să credem în El pentru sufletele noastre?

Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) este mult prea înstărit ca să aibă nevoie de lume. – Sura AlAnkabut, verset 6

Pentru a fi capabili să vedem Semele lui Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) trebuie să îndeplinim următoarele condiţii:

1 – Să ne eliberăm sufletele de trufie, căci Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) nu dezvăluie semnele Sale unei inimi trufaşe, după cum a spus:

Voi să-i îndepărtez de la semnele Mele pe cei care sunt îngâmfaţi pe pământ pe nedrept. Chiar de-ar vedea toate semnele, ei tot nu cred în ele! Iar dacă văd calea cea bună, ei nu o primesc drept drum, însă dacă văd calea rătăcirii, o primesc drept drum. Aceasta pentru că ei ţin semnele Noastre de mincinoase şi sunt nepăsători faţă de ele! – Al-A’raf, verset 146».
2 – Să ne eliberăm sufletele de minciună şi de nedreptate, deoarece, Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:
Iar Allah nu călăuzeşte neamul de nelegiuiţi! – As-Saff, verset 7»
şi
Allah nu-l călăuzeşte pe cel care este mincinos şi nemulţumitor.- Az-Zumar, verset 3
semne divine3 – Să ne eliberăm sufletele de păcatul de a aduce de stricăciuni pe pământ, de încălcarea legământului şi de ruperea legăturilor care trebuie să unească, deoarece Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:
Dar nu îi rătăceşte prin ea decât pe cei nelegiuiţi: aceia care rup legământul cu Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), după încheierea lui şi despart ceea ce Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a poruncit să fie împreună şi fac stricăciune pe pământ, aceia sunt pierzători. – Al-Baqara: 26-27.»
4 – Să ne eliberăm sufletele de indiferenţă. Dacă vrem ca toate semnele lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) să ni se dezvăluie, având în vedere că unele dintre semnele ale Lui ni se dezvăluie numai prin analiză, dacă nu există niciun fel de obstacole, iar altele numai prin raţiune. Exemple în această privinţă sunt toate versetele din Sfântul Qurân care se termină sau conţin expresii ale lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) de tipul: « semne pentru cei care cugetă, semne pentru un neam de oameni care pricep… »


Dar niciunul dintre semnele lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) nu se dezvăluie unei inimi decât dacă posesorul ei se dedică atât cugetării, cât şi pomenirii lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) , după cum El Insuşi a spus:

In facerea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte, care Il pomenesc pe Allah stând [în picioare], şezând [jos] sau pe o parte şi cugetă la facerea cerurilor şi a pământului. – Aal ‘Imraan: 190-191»
Nu s-a întors nimeni de la Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) decât din pricina nepăsării, iar în spatele oricărei nepăsări se află neseriozitatea, superficialitatea, deşertăciunea şi neglijenţa şi toată viaţa pământească a multora este numai derâdere şi nebăgare de seamă şi nepăsare, căci Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a atenţionat asupra acestui fenomen spunând.
Iar viaţa pământească este numai joacă şi glumă. – Muhammad, verset 36»

şi

Se apropie de oameni [termenul] socotirii cu ei, însă ei se îndepărtează cu nepăsare. Nu le vine lor o îndurare nouă de la Domnul lor fără ca ei să n-o asculte şi să n-o ia în batjocură, cu inimi nepăsătoare. – Al-Anbiya’, versete1-3».
5 – Să ne eliberăm inimile de ezitare şi îndoială în acceptarea Adevărului, atunci când îl vedem limpede:
Allah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) a spus:
Noi le vom întoarce inimile şi privirile lor pentru că ei nu au crezut prima oară şi Noi îi vom lăsa să rătăcească în nelegiuirea lor. – AlAn’am, verset 110)

 

Dacă aceste cinci condiţii sunt îndeplinite, în clipa aceea semnele lui Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى) vor fi atât de strălucitoare încât îţi vor inunda întreaga inimă după ce ai pregătit-o pentru primirea luminii.

Insă cei care au inima asemeni cu cea a diavolului, nici vorbă nu poate fi ca ei să accepte călăuzirea Celui Milostiv) şi aceasta pentru că ei sunt precum este o ceaţă deasă care împiedică razele soarelui, precum defectul unui ochi care împiedică vederea, boala din ureche împiedică auzul şi nu este vina apei dulci dacă cel bolnav spune că este amară, precum Alllah (سُبْحَانَهُ وَتَعَالًى), adresându-se Profetului Muɧammad (صَلَى الله عَلَيهِ وَسَلَم), a spus:

O, Trimisule! Să nu te întristezi de cei care se grăbesc dintre aceia care zic cu gurile lor: «Noi am crezut!», fără ca inimile lor să creadă şi dintre aceia care s-au iudaizat şi care ascultă numai de minciună şi care ascultă de un alt neam, care nu au venit niciodată la tine şi care răstălmăcesc cuvintele după ce ele au fost bine rânduite. Ei spun: «De vi s-a dat acest lucru, luaţi-l, iar de nu vi s-a dat, fiţi prevăzători şi feriţi-vă de el!» Insă pe acela pe care Allah voieşte să-l ispitească tu nu-l vei putea apăra de Alllah. Aceia ale căror inimi Alllah nu a voit să le curăţească vor avea parte în această lume de ruşine, iar în Lumea de Apoi de pedeapsă nemăsurată. – Al-Ma’ida, verset 41
Source Link

Views: 0