F. Gulen
Tensiunea spirituală (sau metafizică) este o atitudine interioară, un fel de răbdare în fața atracției spirituale și morale. În aspectul său pozitiv, acest lucru înseamnă că individul prezintă o dispoziție puternică, excepțională la tot ceea ce este bun și permis; el fiind preocupat de aceste lucruri și încercând mereu să le obțină.
Această tensiune spirituală mai are și alte înțelesuri: dorința de religie și de tot ceea ce este legat de ea, urmarea tuturor gândurilor și sentimentelor religioase într-un mod ascetic dar cu dragoste, devotamentul minții la religie, așa cum îndrăgostiții din poeziile mistice se gândesc mereu unul la altul; preocuparea de religie mereu și oriunde; tânjirea după religie pentru ca ea să devină “viața vieții”, așa cum tânjesc după regăsire doi îndrăgostiți după ce au stat separați mult timp. Înseamnă de asemenea a-i trezi pe toți și de a-i face să se gândească la sensul religiei, mai ales pe cei apropiați ție, considerând acest lucru un scop în această viață; suferința de dragul religie; stabilirea de sisteme sau instituții ce îi ajută pe oameni în a deveni slujitorii lui Dumnezeu și a te asigura că aceste sisteme continuă să funcționeze eficient; iubirea de Dumnezeu și de Profet mai mult decât orice altceva, precum și încleștarea sinceră de stilul de viață pe care Profetul (s.a.a.w.s) l-a adoptat.
În sens negativ, tensiunea sprituală înseamnă respingerea necredinței, a imoralității și a corupției; exprimarea acestei respingeri în mod constructiv; alungarea răului, a viciilor și a căilor destructive, dar și rezistența în fața tentațiilor și a păcatelor.
Acesta este modul în care tensiunea spirituală poate conserva vigoarea și vitalitatea credinței și stilul de viață al credincioșilor. Dacă cei credincioși au slăbiciuni, ei nu pot fi slujitori adevărați ai lui Dumnezeu, pentru că a îndeplini ceea ce Dumnezeu ordonă este posibil doar prin dorință arzătoare și eforturi mari de a stabili armonia, ordinea și sistemul pe care Dumnezeu Și-l dorește. Dacă ne lipsește perseverența și determinarea sau dacă ne lăsăm influențați de necredință și ne este imposibil să ne eliberăm de ele, atunci putem considera că ne-am pierdut tensiunea spirituală. Adevărații credincioși nu pot păși spre căi greșite și tensiunea los spirituală trebuie să fie maximă, precum iubirea și dorința de credință.
În Hadis sunt precizate metodele prin care putem păstra această tensiune. Printre multe altele, se găsesc următoarele: “Nici unul dintre voi nu poate fi credincios decât atunci când mă veți iubi mai mult decât vă iubiți părinții și copiii” și “Sunt trei lucruri care vă pot face să gustați din dulceața credinței adevărate: atunci când Dumnezeu și Profetul Lui vă sunt mai dragi decât orice altceva, când iubirea pentru cineva este numai de dragul lui Dumnezeu, și când necredința este pentru voi ca și cum ați sări în foc.”
Acei ce au puterea de a găsi aceste trei lucruri în conștiința lor sunt cei conștienți că sunt credincioși. Interesul, iubirea și relația unui individ cu Dumnezeu și cu Profetul Său trebuie să fie mai puternice decât cele naturale, înnăscute. Spunem acestea în lumina logicii, a motivației, a gândiri și a judecății. De fapt, interesul și atașamentul nostru față de Dumnezeu și de Profet sunt doar o expresie a meditării și a percepției, a căutării și a găsirii. Nici un alt lucru nu este de preferat acestei iubiri dacă o putem găsi în conștiința noastră prin gândire și meditație, și este prima calitate a celor care au gustat dulceața credinței.
Source LinkViews: 4
