Cine este Allah? – partea a 2-a

    Allah este lumina cerurilor si a pământului. Lumina Lui seamănă cu o firidă în care se află o lampă. Lampa este într-un vas de cristal, iar acesta pare a fi o stea scânteietoare. Ea se aprinde de la un pom binecuvântat, un măslin, nici de răsărit, nici de apus, al cărui ulei aproape […]

 

 

Allah este lumina cerurilor si a pământului. Lumina Lui seamănă cu o firidă în care se află o lampă. Lampa este într-un vas de cristal, iar acesta pare a fi o stea scânteietoare. Ea se aprinde de la un pom binecuvântat, un măslin, nici de răsărit, nici de apus, al cărui ulei aproape că luminează fără să-l fi atins focul. Lumină peste lumină! Allah călăuzeste către lumina Sa pe cine voieste El si Allah dă oamenilor pilde. Iar Allah le stie pe toate. (An-Nur 24:35)

 

Cine este Allah?

El este Cel care este Domn în cer si care este Domn pe pământ; El este Cel Întelept [si] Atoatestiutor [Al-Hakim, Al-‘Alim]! (Al-Zukhruf 43:84)

 

Acesta este Allah, Domnul vostru! Nu există altă divinitate înafară de El, Cel care le-a făcut pe toate! Asadar, adorati-L pe El! si El este peste toate ocrotitor!

Privirile nu-L ajung, însă El prinde toate privirile. El este Cel Blând [si] Bine stiutor [Latif, Khabir]! (Al-An’am 6:102-103)

Allah-eser-green-dark_backgroundSi in acest gen de versete  Allah ni se prezinta pe Sine Insusi prin specificarea atributelor de maretie si absolut pe care le detine si departarea naturii sale de orice neajuns sau deficit, atribute prin care El poate fi venerat si laudat si slavit si preamarit.

Si cele mai marete versete din Cartea Sa sunt tocmai acele versete prin care Allah ni se face cunoscut pe El Insusi.

Si desi, cu adevarat,  Coranul in totalitatea sa este Cuvantul lui Allah, unele versete se valorizeaza  fata de altele in functie de subiectele la care se refera, iar versetele care fac referiere la Allah sunt dintre cele mai marete versete prin maretia subiectului lor si s-au innobilat prin el.

Si pentru aceasta „aytat al-kursy” este considerat cel mai maret verset din Coran, iar Surat Al-Ikhlas   reprezinta o treime de Coran, asa cum a fost specificat in unele relatari corecte despre trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa).

Si exista, de asemenea, si o alta forma in care Allah se prezinta pe Sine Insusi, raspunzand la mareata intrebare CINE ESTE ALLAH? prin prezentarea creatiilor Sale si a actiunilor Sale asupra lor, precum si  a intelepciunii decurse din creatia acestora.

Si intreband CINE ESTE ALLAH? vei gasi cu siguranta raspunsul:

El este Acela care vă plămădeste în mitre, precum voieste. Nu este altă divinitatea în afara Lui, Atotputernicul, Înteleptul [Al-Aziz, Al-Hakim]. El este Acela care ti-a pogorât Cartea. În ea sunt versete deslusite – si ele sunt temeiurile Cărtii – si altele nedeslusite. Cei cu înclinare [către rătăcire] în inimi le urmăresc pe acelea în care este nedeslusire, în căutarea vrajbei si în căutarea tâlcuirii lor. Dar nu cunoaste tâlcuirea lor decât Allah. Aceia care sunt înrădăcinasi în stiintă spun: „Noi credem în ea; toate sunt de la Domnul nostru!” Dar nu cugetă astfel decât cei dăruiþi cu judecată. (Aal ‘Imran 3:6,7)

 

Spune: “O, Doamne, Stăpân peste toate! Tu dai stăpânirea aceluia care voiesti Tu si iei stăpânirea de la cel care voiesti Tu. Tu îl cinstesti pe cel care voiesti Tu si îl umilesti pe cel care voiesti Tu. În mâna Ta se află Binele si Tu esti Cel care are putere peste toate. Tu faci să intre noaptea în zi si faci să intre ziua în noapte. Tu faci să se ivească viul din mort si faci să se ivească mortul din viu si Tu îl dăruiesti [cu cele necesare traiului] pe cel care voiesti Tu, fără a tine socoteală. (Aal ‘Imran 3:26,27)

 

Allah este Cel care a trimis Cartea cu Adevărul si cu Balanta. Și de unde să stii? Poate că Ceasul este aproape. Încearcă să-l grăbească aceia care nu cred în el, însă aceia care cred sunt cu teamă de el si stiu că acesta este Adevărul. Iar aceia care se ceartă asupra Ceasului, se află în rătăcire adâncă. Allah este Binevoitor cu robii Săi. El dăruieste cele spre vietuire cui voieste El. El este Tare, Puternic [Al-Qawiyy, Al-‘Aziz].

 

Si spune Allah preainaltul si preaslavitul in continuarea acestor versete:

 

Acela care voieste să semene [ogorul] Lumii de Apoi, aceluia îi vom spori Noi semănătura, iar acela care voieste să semene [ogorul] acestei lumi, aceluia îi vom da Noi din ea, însă el nu va avea parte în Lumea de Apoi. (Ash-Shura 42:17-20)

 

 

 

Sursa: cineesteallah.blogspot.com

Source Link

Views: 5

De ce sa citim Coranul in limba araba?

 De ce sa citim Coranul daca nu intelegem nimic in limba araba? Un batran musulman american traia la ferma in muntii din estul  statului Kentucky impreuna cu nepotul sau. In fiecare dimineata, bunicul se trezea devreme si statea la masa din bucatarie citind Coran. Nepotul sau isi dorea sa fie exact ca el si incerca […]

cos De ce sa citim Coranul daca nu intelegem nimic in limba araba?

Un batran musulman american traia la ferma in muntii din estul  statului Kentucky impreuna cu nepotul sau. In fiecare dimineata, bunicul se trezea devreme si statea la masa din bucatarie citind Coran. Nepotul sau isi dorea sa fie exact ca el si incerca sa-l imite cu orice chip. Intr-o zi, nepotul il intreba:

„Bunicule, am incercat sa citesc Coranul la fel ca si tine, insa nu am inteles, iar ce am inteles am uitat imediat ce am inchis cartea.

 

Ce binefacere este in citirea Coranului?”

Bunicul s-a intors in liniste, punand carbuni in soba si i-a raspuns:

„Rastoarna acest cos cu carbuni la rau si adu-mi inapoi un cos cu apa!”

Baiatul a facut ce i s-a spus, insa toata apa s-a scurs inainte de a ajunge acasa.

Bunicul a ras si a spus:

„Data viitoare trebuie sa te misti mai repede” si l-a trimis inapoi la rau cu cosul, pentru a incerca din nou. De aceasta data baiatul alerga mai repede, insa din nou cosul se goli inainte de a se intoarce acasa. Abia respirand, el ii spuse bunicului sau ca era imposibil sa care apa in cos si s-a dus sa ia o galeata in locul lui.

Batranul spuse:

„Nu vreau o galeata cu apa, vreau un cos cu apa; trebuie doar sa te straduiesti din nou, mai puternic” si a iesit pe usa, privindu-l pe baiat, incercand.

In acel moment baiatul stia ca era un lucru imposibil, insa a dorit sa-i arate bunicului sau ca, chiar daca ar fi alergat oricat de repede cu putinta, apa s-ar fi scurs inainte de a se intoarce acasa. Baiatul a cufundat cosul in rau si a alergat cu repeziciune, insa cand a ajuns la bunicul sau, cosul era din nou gol. De-abia respirand, el a spus:

„Vezi, bunicule, este imposibil!”

„Asadar crezi ca este inutil?” Batranul spuse: „Uita-te la cos!”

Baiatul privi cosul si pentru prima oara isi dadu seama ca, cosul era diferit.

Se transformase dintr-un cos vechi si murdar, intr-unul curat, inauntru si in afara!

„Fiule! Asta se intampla cand citesti Coranul, poate ca nu vei retine si nu vei intelege totul, insa atunci cand vei citi, te vei schimba, atat inauntrul tau cat si in afara.

ACEASTA ESTE LUCAREA LUI ALLAH IN VIETILE NOASTRE!”

 

sursa: Grupul de yahoo al Asociației Musulmanilor din România

Source Link

Views: 3

TRIMITEREA CORANULUI ÎN PĂRŢI SUCCESIVE

 TRIMITEREA CORANULUI ÎN PĂRŢI SUCCESIVE   Coranul cel Sfânt a fost pogorât tot, o dată, în întregime, de către Allah Preaînaltul în cerul cel mai de jos, iar după aceea i-a fost revelat în părţi profetului Muhammad pe parcursul a douăzeci şi trei de ani. Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă: Luna Ramadan, în […]

 TRIMITEREA CORANULUI ÎN PĂRŢI SUCCESIVE

 

Coranul cel Sfânt a fost pogorât tot, o dată, în întregime, de către Allah Preaînaltul în cerul cel mai de jos, iar după aceea i-a fost revelat în părţi profetului Muhammad pe parcursul a douăzeci şi trei de ani. Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă:

Luna Ramadan, în care a fost trimis Coranul.(Al-Baqarah 2:185).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

Noi am trimis-o într-o noapte binecuvântată.(Ad-Dukhan 44:3).

Și tot Allah Preaînaltul a mai grăit:

Noi am pogorât [Coranul] în noaptea al-Qadr. (Al-Qadr 97:1).

Iar Ibn Abbas a afirmat – şi această opinie a fost acceptată de cei mai mulţi teologi – că prin trimiterea lui, la care se face referire în cele trei versete, se are în vedere pogorârea lui în întregime în casa puterii din cerul cel mai de jos, iar după aceea a fost revelat profetului Muhammad sub formă de fragmente, în decursul a douăzeci şi trei de ani, prin intermediul arhanghelului Gavriil.

În schimb, celelalte scripturi, precum Tora, Evanghelia şi Psalmii, au fost trimise mesagerilor lor o singură dată în întregimea lor şi nu fragmentate.

Allah Binecuvântatul şi Preaînaltul a grăit:

[Noi l-am făcut] un Coran pe care l-a m împărţit [în sure şi în versete] pentru ca tu să-l citeşti oamenilor în răstimpuri. şi lam pogorât Noi rând pe rând.(Al-Israa’ 17:106).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

«Si zic aceia care nu cred: “De ce nu i-a fost trimis Coranul dintr-o singură dată?” Aşa a fost pentru ca Noi să întărim cu el inima ta şi Noi l-am recitat treptat şi cu grijă» ( Al-Furqan 25:32)

Este un lucru confirmat indubitabil atât de Coran, cât şi de Tradiţia despre Profet şi de istorie, prin documente autentice, că trimiterea Coranului lui Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – nu s-a făcut o singură dată, adică nu a fost trimis integral o singură dată, aşa cum i-a fost trimisă Tora lui Moise – pacea asupra lui! -, ci a fost trimis treptat: odată a fost revelat un verset sau au fost revelate două versete sau trei, altă dată a fost revelată o sură în întregime – aşa cum s-a întâmplat cu Surat Al-Fatihah sau cu Surat Al-Muddathir. Aceasta înseamnă că el a fost revelat pe părţi, treptat, că versetele acestei Cărţi limpezi s-au succedat la intervale diferite de timp, ultimul verset fiind revelat cu nouă zile înainte de săvârşirea din viaţă a profetului Muhammad. Acesta este versetul:

Și fiţi cu frică de Ziua în care vă veţi întoarce la Allah, când fiecare suflet va fi răsplătit după ceea ce a agonisit, iar ei [oamenii] nu vor fi nedreptăţiţi!(Al-Baqarah 2:281).

 

 

Înţelepciunea trimiterii Coranului în părţi succesive

 

Există mai multe elemente avantajoase în revelarea Coranului în părţi succesive:

1. Rânduiala lui Allah Preaînaltul a impus ca profetul Muhammad să se confrunte cu numeroase împotriviri şi nedreptăţi din partea neamului său, din pricina faptului că s-a ridicat dintre ei pentru a le transmite mesajul Stăpânului său. Dificultăţile şi împotrivirea cu care a fost întâmpinat l-au făcut să fie multă vreme străin şi fără sprijinitori printre fiii neamului său, iar legătura lui cu revelaţia şi trimiterea versetelor în mod succesiv lui au avut o înrâurire, încurajându-l şi ajutându-l, îndemnându-l să rabde şi să persevereze, promiţându-i sprijin şi izbândă în cele din urmă.

2. Coranul conţine întregul corp al dreptului legislativ musulman, adică prescripţiile sale în ansamblul lor, atât cele referitoare la rânduielile cultului, cât şi cele referitoare la relaţiile civile, la starea personală, la sancţiuni, sisteme constituţionale şi financiare.

Înainte de apariţia Islamului, arabii nu erau constrânşi de nici un fel de restricţii, nu se supuneau nici unei legi şi nu erau legaţi prin nici o rânduială. De aceea, ar fi fost greu pentru ei să treacă de la această stare, printr-un salt, la respectarea tuturor prescripţiilor, reglementărilor şi legilor impuse de Islam. De aceea, Coranul a recurs la metoda educaţiei şi pregătirii lor treptate pentru o astfel de trecere, iar acest lucru s-a realizat prin trecerea graduală de la viaţa neorânduită la viaţa bazată pe un sistem cu restricţii, pe criteria necesare unei societăţi organizate. De aceea, au fost revelate mai întâi versetele referitoare la credinţă, iar după ce oamenii au crezut şi au venit la doctrina monoteismului, au fost revelate versetele referitoare la ceea ce este permis (halal) şi ceea ce este oprit, interzis (haram) şi la toate celelalte prescripţii, în mod gradual. În acest sens, Al-Bukhari relatează, preluând de la ‘A’işa – soţia Profetului: “Primul lucru revelat de Coran a fost o sură din cele scurte, în care s-a pomenit Raiul şi Iadul, iar după ce oamenii au trecut la Islam, s-au revelat prescripţiile referitoare la ceea ce este permis (halal) şi la ceea ce este oprit (haram). Dacă s-ar fi poruncit la început: “Nu beţi din vin!”, atunci s-ar fi spus: “Nu vom lăsa vinul niciodată!” şi dacă li s-ar fi poruncit lor: “Nu mai preacurviţi!”, ar fi răspuns ei: “Noi nu vom părăsi preacurvia!”.

3. Înţelepciunea lui Allah Preaînaltul a impus ca cele mai multe prescripţii şi prevederi pe care le conţine Coranul să fie răspunsuri la întrebări sau soluţii pentru problemele existente, astfel încât să aibă o înrâurire mai puternică asupra sufletelor şi să fie mai strâns legate de viaţă. Aceasta a fost o modalitate educativă vizibilă care nu are nevoie de alte clarificări, în afară de faptul că aceste prescripţii şi prevederi împreună cu versetele care le conţin au fost revelate treptat, aşteptându-se împrejurările şi condiţiile potrivite pentru trimiterea lor.

Constatăm că numeroase versete coranice au fost trimise ca răspuns la întrebări sau ca soluţii pentru anumite probleme. Astfel, Allah Preaînaltul a glăsuit:

«şi ei te întreabă despre orfani. Spune: “A le face bine este cel mai potrivit lucru!”» (Al-Baqarah 2:220).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

«”Te întreabă despre [împreunarea] cu femeile în timpul menstruaţiei. Spune: “Acesta este un rău. Aşadar, staţi departe de femei în timpul menstruaţiei!”» (Al-Baqarah 2:222).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

Noi ţi-am trimis Cartea cu Adevărul, ca să judeci între oameni aşa cum ţi-a arătat Allah. şi nu fi apărător al celor haini!(An-Nisaa’4:105).

Toate acestea au fost trimise ca soluţii pentru nişte probleme şi am putea vorbi îndelung despre povestea fiecăreia dintre ele.

4. Gradarea în pogorârea prescripţiilor cu caracter legislativ a avut ca rezultat şi apariţia unor situaţii în care unele dintre ele să le abroge pe altele anterioare lor, căci, în cazul unor prescripţii, interesul şi îndurarea faţă de oameni au impus tratarea chestiunilor respective treptat. Aşa s-a întâmplat în legătură cu prohibirea vinului, de pildă. La început, Coranul s-a limitat la atragerea atenţiei asupra faptului că daunele, decurgând din consumarea lui, sunt mai numeroase decât foloasele. Acest lucru se vede cu claritate în versetul următor:

«Ei te întreabă despre vin [khamr] şi despre maysir. Spune: “În amândouă este mare păcat şi sunt şi unele foloase pentru oameni, dar în amândouă păcatul este mai mare decât folosul”» (Al-Baqarah 2:219).

Când oamenii s-au convins de acest adevăr, a fost revelat un verset care îi oprea pe ei de la Rugăciune, dacă erau ameţiţi de băutură:

O, voi cei care credeţi! Nu vă apropiaţi de Rugăciune [As-Salat] atunci când sunteţi beţi, ca să ştiţi ce spuneţi [lui Allah]!(An-Nisaa’4:43).

Aşa după cum se poate observa, oprirea de la băutură s-a făcut treptat şi la intervale de timp. Când oamenii au înţeles acest lucru şi s-au obişnuit să se abţină de la consumarea ei, atunci a fost revelat versetul care a interzis-o definitiv:

Vinul, jocul de noroc, pietrele ridicate [idolii] şi săgeţile [pentru prezicere] sunt numai murdării din lucrătura lui şeitan. Deci feriţivă de ele ca să izbândiţi!(Al-Ma’idah 5:90).

Fiecare din aceste etape a abrogat ceea ce a fost înainte de ea şi i-a purtat pe oameni către o fază nouă, către întregirea legislaţiei şi definitivarea ei. Acest lucru s-a împlinit, aşadar, prin revelarea Coranului în părţi succesive, la anumite intervale de timp.

_______________

Traducerea sensurilor versetelor Coranului cel Sfant, Liga Islamica si Culturala din Romania

Source Link

Views: 11