Tag: verset

De ce sa citim Coranul in limba araba?

 De ce sa citim Coranul daca nu intelegem nimic in limba araba? Un batran musulman american traia la ferma in muntii din estul  statului Kentucky impreuna cu nepotul sau. In fiecare dimineata, bunicul se trezea devreme si statea la masa din bucatarie citind Coran. Nepotul sau isi dorea sa fie exact ca el si incerca […]

cos De ce sa citim Coranul daca nu intelegem nimic in limba araba?

Un batran musulman american traia la ferma in muntii din estul  statului Kentucky impreuna cu nepotul sau. In fiecare dimineata, bunicul se trezea devreme si statea la masa din bucatarie citind Coran. Nepotul sau isi dorea sa fie exact ca el si incerca sa-l imite cu orice chip. Intr-o zi, nepotul il intreba:

„Bunicule, am incercat sa citesc Coranul la fel ca si tine, insa nu am inteles, iar ce am inteles am uitat imediat ce am inchis cartea.

 

Ce binefacere este in citirea Coranului?”

Bunicul s-a intors in liniste, punand carbuni in soba si i-a raspuns:

„Rastoarna acest cos cu carbuni la rau si adu-mi inapoi un cos cu apa!”

Baiatul a facut ce i s-a spus, insa toata apa s-a scurs inainte de a ajunge acasa.

Bunicul a ras si a spus:

„Data viitoare trebuie sa te misti mai repede” si l-a trimis inapoi la rau cu cosul, pentru a incerca din nou. De aceasta data baiatul alerga mai repede, insa din nou cosul se goli inainte de a se intoarce acasa. Abia respirand, el ii spuse bunicului sau ca era imposibil sa care apa in cos si s-a dus sa ia o galeata in locul lui.

Batranul spuse:

„Nu vreau o galeata cu apa, vreau un cos cu apa; trebuie doar sa te straduiesti din nou, mai puternic” si a iesit pe usa, privindu-l pe baiat, incercand.

In acel moment baiatul stia ca era un lucru imposibil, insa a dorit sa-i arate bunicului sau ca, chiar daca ar fi alergat oricat de repede cu putinta, apa s-ar fi scurs inainte de a se intoarce acasa. Baiatul a cufundat cosul in rau si a alergat cu repeziciune, insa cand a ajuns la bunicul sau, cosul era din nou gol. De-abia respirand, el a spus:

„Vezi, bunicule, este imposibil!”

„Asadar crezi ca este inutil?” Batranul spuse: „Uita-te la cos!”

Baiatul privi cosul si pentru prima oara isi dadu seama ca, cosul era diferit.

Se transformase dintr-un cos vechi si murdar, intr-unul curat, inauntru si in afara!

„Fiule! Asta se intampla cand citesti Coranul, poate ca nu vei retine si nu vei intelege totul, insa atunci cand vei citi, te vei schimba, atat inauntrul tau cat si in afara.

ACEASTA ESTE LUCAREA LUI ALLAH IN VIETILE NOASTRE!”

 

sursa: Grupul de yahoo al Asociației Musulmanilor din România

Source Link

Views: 1

TRIMITEREA CORANULUI ÎN PĂRŢI SUCCESIVE

 TRIMITEREA CORANULUI ÎN PĂRŢI SUCCESIVE   Coranul cel Sfânt a fost pogorât tot, o dată, în întregime, de către Allah Preaînaltul în cerul cel mai de jos, iar după aceea i-a fost revelat în părţi profetului Muhammad pe parcursul a douăzeci şi trei de ani. Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă: Luna Ramadan, în […]

 TRIMITEREA CORANULUI ÎN PĂRŢI SUCCESIVE

 

Coranul cel Sfânt a fost pogorât tot, o dată, în întregime, de către Allah Preaînaltul în cerul cel mai de jos, iar după aceea i-a fost revelat în părţi profetului Muhammad pe parcursul a douăzeci şi trei de ani. Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă:

Luna Ramadan, în care a fost trimis Coranul.(Al-Baqarah 2:185).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

Noi am trimis-o într-o noapte binecuvântată.(Ad-Dukhan 44:3).

Și tot Allah Preaînaltul a mai grăit:

Noi am pogorât [Coranul] în noaptea al-Qadr. (Al-Qadr 97:1).

Iar Ibn Abbas a afirmat – şi această opinie a fost acceptată de cei mai mulţi teologi – că prin trimiterea lui, la care se face referire în cele trei versete, se are în vedere pogorârea lui în întregime în casa puterii din cerul cel mai de jos, iar după aceea a fost revelat profetului Muhammad sub formă de fragmente, în decursul a douăzeci şi trei de ani, prin intermediul arhanghelului Gavriil.

În schimb, celelalte scripturi, precum Tora, Evanghelia şi Psalmii, au fost trimise mesagerilor lor o singură dată în întregimea lor şi nu fragmentate.

Allah Binecuvântatul şi Preaînaltul a grăit:

[Noi l-am făcut] un Coran pe care l-a m împărţit [în sure şi în versete] pentru ca tu să-l citeşti oamenilor în răstimpuri. şi lam pogorât Noi rând pe rând.(Al-Israa’ 17:106).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

«Si zic aceia care nu cred: “De ce nu i-a fost trimis Coranul dintr-o singură dată?” Aşa a fost pentru ca Noi să întărim cu el inima ta şi Noi l-am recitat treptat şi cu grijă» ( Al-Furqan 25:32)

Este un lucru confirmat indubitabil atât de Coran, cât şi de Tradiţia despre Profet şi de istorie, prin documente autentice, că trimiterea Coranului lui Muhammad – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – nu s-a făcut o singură dată, adică nu a fost trimis integral o singură dată, aşa cum i-a fost trimisă Tora lui Moise – pacea asupra lui! -, ci a fost trimis treptat: odată a fost revelat un verset sau au fost revelate două versete sau trei, altă dată a fost revelată o sură în întregime – aşa cum s-a întâmplat cu Surat Al-Fatihah sau cu Surat Al-Muddathir. Aceasta înseamnă că el a fost revelat pe părţi, treptat, că versetele acestei Cărţi limpezi s-au succedat la intervale diferite de timp, ultimul verset fiind revelat cu nouă zile înainte de săvârşirea din viaţă a profetului Muhammad. Acesta este versetul:

Și fiţi cu frică de Ziua în care vă veţi întoarce la Allah, când fiecare suflet va fi răsplătit după ceea ce a agonisit, iar ei [oamenii] nu vor fi nedreptăţiţi!(Al-Baqarah 2:281).

 

 

Înţelepciunea trimiterii Coranului în părţi succesive

 

Există mai multe elemente avantajoase în revelarea Coranului în părţi succesive:

1. Rânduiala lui Allah Preaînaltul a impus ca profetul Muhammad să se confrunte cu numeroase împotriviri şi nedreptăţi din partea neamului său, din pricina faptului că s-a ridicat dintre ei pentru a le transmite mesajul Stăpânului său. Dificultăţile şi împotrivirea cu care a fost întâmpinat l-au făcut să fie multă vreme străin şi fără sprijinitori printre fiii neamului său, iar legătura lui cu revelaţia şi trimiterea versetelor în mod succesiv lui au avut o înrâurire, încurajându-l şi ajutându-l, îndemnându-l să rabde şi să persevereze, promiţându-i sprijin şi izbândă în cele din urmă.

2. Coranul conţine întregul corp al dreptului legislativ musulman, adică prescripţiile sale în ansamblul lor, atât cele referitoare la rânduielile cultului, cât şi cele referitoare la relaţiile civile, la starea personală, la sancţiuni, sisteme constituţionale şi financiare.

Înainte de apariţia Islamului, arabii nu erau constrânşi de nici un fel de restricţii, nu se supuneau nici unei legi şi nu erau legaţi prin nici o rânduială. De aceea, ar fi fost greu pentru ei să treacă de la această stare, printr-un salt, la respectarea tuturor prescripţiilor, reglementărilor şi legilor impuse de Islam. De aceea, Coranul a recurs la metoda educaţiei şi pregătirii lor treptate pentru o astfel de trecere, iar acest lucru s-a realizat prin trecerea graduală de la viaţa neorânduită la viaţa bazată pe un sistem cu restricţii, pe criteria necesare unei societăţi organizate. De aceea, au fost revelate mai întâi versetele referitoare la credinţă, iar după ce oamenii au crezut şi au venit la doctrina monoteismului, au fost revelate versetele referitoare la ceea ce este permis (halal) şi ceea ce este oprit, interzis (haram) şi la toate celelalte prescripţii, în mod gradual. În acest sens, Al-Bukhari relatează, preluând de la ‘A’işa – soţia Profetului: “Primul lucru revelat de Coran a fost o sură din cele scurte, în care s-a pomenit Raiul şi Iadul, iar după ce oamenii au trecut la Islam, s-au revelat prescripţiile referitoare la ceea ce este permis (halal) şi la ceea ce este oprit (haram). Dacă s-ar fi poruncit la început: “Nu beţi din vin!”, atunci s-ar fi spus: “Nu vom lăsa vinul niciodată!” şi dacă li s-ar fi poruncit lor: “Nu mai preacurviţi!”, ar fi răspuns ei: “Noi nu vom părăsi preacurvia!”.

3. Înţelepciunea lui Allah Preaînaltul a impus ca cele mai multe prescripţii şi prevederi pe care le conţine Coranul să fie răspunsuri la întrebări sau soluţii pentru problemele existente, astfel încât să aibă o înrâurire mai puternică asupra sufletelor şi să fie mai strâns legate de viaţă. Aceasta a fost o modalitate educativă vizibilă care nu are nevoie de alte clarificări, în afară de faptul că aceste prescripţii şi prevederi împreună cu versetele care le conţin au fost revelate treptat, aşteptându-se împrejurările şi condiţiile potrivite pentru trimiterea lor.

Constatăm că numeroase versete coranice au fost trimise ca răspuns la întrebări sau ca soluţii pentru anumite probleme. Astfel, Allah Preaînaltul a glăsuit:

«şi ei te întreabă despre orfani. Spune: “A le face bine este cel mai potrivit lucru!”» (Al-Baqarah 2:220).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

«”Te întreabă despre [împreunarea] cu femeile în timpul menstruaţiei. Spune: “Acesta este un rău. Aşadar, staţi departe de femei în timpul menstruaţiei!”» (Al-Baqarah 2:222).

Și a mai grăit Allah Preaînaltul:

Noi ţi-am trimis Cartea cu Adevărul, ca să judeci între oameni aşa cum ţi-a arătat Allah. şi nu fi apărător al celor haini!(An-Nisaa’4:105).

Toate acestea au fost trimise ca soluţii pentru nişte probleme şi am putea vorbi îndelung despre povestea fiecăreia dintre ele.

4. Gradarea în pogorârea prescripţiilor cu caracter legislativ a avut ca rezultat şi apariţia unor situaţii în care unele dintre ele să le abroge pe altele anterioare lor, căci, în cazul unor prescripţii, interesul şi îndurarea faţă de oameni au impus tratarea chestiunilor respective treptat. Aşa s-a întâmplat în legătură cu prohibirea vinului, de pildă. La început, Coranul s-a limitat la atragerea atenţiei asupra faptului că daunele, decurgând din consumarea lui, sunt mai numeroase decât foloasele. Acest lucru se vede cu claritate în versetul următor:

«Ei te întreabă despre vin [khamr] şi despre maysir. Spune: “În amândouă este mare păcat şi sunt şi unele foloase pentru oameni, dar în amândouă păcatul este mai mare decât folosul”» (Al-Baqarah 2:219).

Când oamenii s-au convins de acest adevăr, a fost revelat un verset care îi oprea pe ei de la Rugăciune, dacă erau ameţiţi de băutură:

O, voi cei care credeţi! Nu vă apropiaţi de Rugăciune [As-Salat] atunci când sunteţi beţi, ca să ştiţi ce spuneţi [lui Allah]!(An-Nisaa’4:43).

Aşa după cum se poate observa, oprirea de la băutură s-a făcut treptat şi la intervale de timp. Când oamenii au înţeles acest lucru şi s-au obişnuit să se abţină de la consumarea ei, atunci a fost revelat versetul care a interzis-o definitiv:

Vinul, jocul de noroc, pietrele ridicate [idolii] şi săgeţile [pentru prezicere] sunt numai murdării din lucrătura lui şeitan. Deci feriţivă de ele ca să izbândiţi!(Al-Ma’idah 5:90).

Fiecare din aceste etape a abrogat ceea ce a fost înainte de ea şi i-a purtat pe oameni către o fază nouă, către întregirea legislaţiei şi definitivarea ei. Acest lucru s-a împlinit, aşadar, prin revelarea Coranului în părţi succesive, la anumite intervale de timp.

_______________

Traducerea sensurilor versetelor Coranului cel Sfant, Liga Islamica si Culturala din Romania

Source Link

Views: 4

SURAT MARYAM (MARIA)

Această sură a luat numele de la versetul 16 al ei. Perioada revelării sale Ea a fost revelată înainte de emigrarea în Abisinia. Află dintr-o relatare autentică că Ja’far a recitat versetele 1-40 ale acestei sure la curtea lui Negus, atunci când acesta i-a chemat pe emigranţi la curte. Contextul istoric Când conducătorii tribului Quraiş […]

Această sură a luat numele de la versetul 16 al ei.

Perioada revelării sale

Ea a fost revelată înainte de emigrarea în Abisinia. Află dintr-o relatare autentică că Ja’far a recitat versetele 1-40 ale acestei sure la curtea lui Negus, atunci când acesta i-a chemat pe emigranţi la curte.

Contextul istoric

Când conducătorii tribului Quraiş au văzut că metodele pe care le-au folosit pentru a înnăbuşi mişcarea islamică: ridiculizarea, sarcasmul, ţinându-şi promisiunile şi ameninţările, acuzaţiile false, nu au dat roade, au trecut la persecuţii, bătăi şi presiuni economice. Ei îi prindeau pe noii musulmani din familiile lor şi îi persecutau, îi infometau şi chiar foloseau torturi fizice pentru a-i forţa să renunţe la islam. Cele mai rau persecutate persoane erau cele sărace, sclavii şi cei pe care cei care se aflau sub protecţia lor. Ei erau bătuţi sever, închişi, insetaţi şi înfometaţi şi târâţi pe pietrişul fierbinte al Mekkăi. Aceştia îi angajau pentru diverse munci calificate, dar apoi nu îi mai plăteau. De exemplu, Bukhari şi Muslim relatează povestea lui Khabbab bin Arat: „Munceam ca fierar în Mekkah. O dată, am lucrat pentru As bin Wa’il. Când m-am dus la el să îmi cer plata, el a spus: «Nu îţi voi da salariu până nu te dezici de Muhammad»”

Tot legat de acest lucru, Khabbab spune: „Într-o zi Profetul stătea la umbra Ka’bei. M-am dus la el şi l-am întrebat: «Trimis al lui Allah, persecuţa a ajuns acum la extreme. De ce nu te rogi la Allah (pentru uşurare)?» Profetul a fost impresionat de vorbele lui. El a spus: «Credincioşii dinaintea ta au fost persecutaţi mai mult decât tine. Oasele lor au fost scrijelite cu piepteni de fier şi capetele le-au fost tăiate cu fierăstraie, dar ei nu şi-a abandonat credinţa. Te asigur că Allah Îşi va împlini Misiunea şi va veni o vreme de pace când o persoană va putea călători din Sanaa în Hadramaut fără să se teamă de nimeni, în afară de Allah. Dar voi deja aţi devenit nerăbdători.»” (Bukhari)

Când condiţiile au devenit de nesuportat, Profetul, în luna Rajab al celui de-al cincelea an al Profeţiei, a sfătuit companionii în legătură cu acest lucru: „Puteţi să migraţi la Habash, căci este un rege care nu permite să se facă nedreptate nimănui, şi este bine pe pământul lui. Veţi rămâne acolo până ce Allah vă va oferi o uşurare chinului vostru.”

În consecinţă, la început 11 bărbaţi şi 4 femei au plecat la Habash. Quraişii i-au urmărit până pe coastă, dar din fericire au luat o barcă la timp spre Abisinia, din portul Shuaibah şi au reuşit să scape. Apoi, după câteva luni, alţi oameni au migrat spre Abisinia, numărul lor ajungând la 83 de bărbaţi şi 11 femei din tribul Quraiş şi alţi şapte care nu erau quraişiţi. După aceea, doar 40 de persoane au mai rămas în Mekkah împreună cu Profetul.

După aceasta, o mare jale a fost în Mekkah, căci fiecare familie fusese afectată de acest eveniment. Aproape toate familiile pierduseră un fiu, un ginere, o fiică, un frate sau o soră. De exemplu, printre emigranţi existau rude apropiate ale lui Abu Jahl, Abu Sufyan şi alţi conducători ai tribului, care erau bine cunoscuţi pentru torturile care le aplicau musulmanilor. Ca urmare, unii dintre ei au devenit şi mai înverşunaţi împotriva islamului, în timp ce alţii au fost atât de impresionaţi de acest lucru încât au îmbrăţişat islamul. De exemplu, migrarea lor l-a impresionat pe ’Umar. Una din rudele sale, Laila, fiica lui Hathmah, spune: „Îmi făceam bagajele pentru a emigra, în timp ce soţul meu, Amr bin Rabiyah ieşise. Între timp ’Umar a venit şi se uita la mine în timp ce mă pregăteam de călătorie. Apoi a spus: «Şi tu vei emigra?» I-am răspuns: «Da. Pe Allah, voi ne-aţi persecutat mult. Dar pământul cel întins al lui Allah ne este deschis. Acum ne vom duce către un loc în care Allah ne va oferi pace.» La aceste cuvinte am văzut pe faţa lui ’Umar semnele unor emoţii atât de puternice, cum niicodată nu mai văzusem. El a răspuns simplu: «Allah să fie cu tine» şi a plecat.”

După emigrare, quraişiţii s-au consultat şi au decis să il trimită pe Abdullah bin Abi Rabiyah, frate pe jumătate cu Abu Jahl şi pe Amr bin As la Habash cu daruri preţioase pentru Negus, pentru a-l convinge să îi trimită pe emigranţi înapoi la Mekkah. Um Salmah (una din soţiile Profetului) a relatat acest eveniment în detaliu: „Când aceşti doi inteligenţi purtători de cuvânt ai quraişiţilor au ajuns în Habash, au împărţit cadourile curtenilor lui Negus, pentru a-l convinge pe acesta să trimită emigranţii înapoi în Mekkah. Apoi s-au întâlnit cu Negus şi aducându-i cadouri scumpe, i-au spus: «Nişte eretici din oraşul nostru au venit pe pământurile tale şi conducătorii noştri ne-au trimis la tine cu rugămintea de a-i trimite înapoi pe emigranţi. Aceştiau au trădat credinţa noastră şi nici nu au îmbrăţişat credinţa ta, ci au inventat una nouă.» După ce şi-a încheiat discursul, toţi curtenii au dat recomandări în cazul lor, spunând: «Noi am trimite astfel de oameni înapoi, căci ai lor îi cunosc mai bine. Nu se cuvine să-i păstrăm aici.» La acestea, regele s-a înfuriat şi a spus: «Nu îi voi trimite înapoi fără o cercetare temeinică. Aceşti oameni şi-au pus ăncrederea în regatul meu, mai presus de orice altă ţară şi au venit să se adăpostească, nu-i voi trăda. Mai intâi îi voi chema aici şi apoi voi cerceta acuzaţiile pe care aceşti oameni le-au adus împotriva lor. Apoi voi lua o hotărâre.» În consecinţă, regele a trimis după companionii Profetului şi i-a chemat la curte.

Când emigranţii au primit mesajul regelui s-au consultat în legătură cu ce aveau să îi răspundă acestuia. La sfârşit au ajuns la o înţelegere unanimă: «Îi vom prezenta regelui învăţăturile Profetului, fără să adăugăm sau să omitem ceva şi rămâne hotărârea lui dacă vrea să rămânem aici sau să plecăm din tara lui.»

Când au ajuns la curte, regele le-a prezentat direct problema: «Am înţeles că aţi renunţat la credinţa neamului vostru şi nu aţi îmbrăţişat nici credinţa mea, nicio altă credinţă care există. Vreau să ştiu care este noua vostră credinţă.” La aceasta, Jafar ibn Abu Talib, în numele emigranţilor a ţinut o cuvântare despre acest lucru: «O, rege! Noi eram cufundaţi în ignoranţă şi deveniserăm corupţi; apoi Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a venit la noi ca Trimis al lui Allah şi a făcut tot ce a putut pentru a ne schimba. Dar apoi quraişiţii au început să îi persecute pe cei care îl urmau şi astfel noi am venit în ţara ta cu spranţa că vom scăpa de persecuţii.» După această cuvântare, regele a spus: «Te rog recită o parte din Revelaţia care a fost trimisă de Dumnezeu Profetului.» Jafar a recitat acea parte din Surat Maryam referitoare la povestea profetilor Ioan şi Isus (Pacea lui Allah fie asupra lor!). Regele a ascultat şi a plâns, încât barba i s-a umezit de la lacrimi. Cand Jafar a terminat de recitat, regele a spus: «Cu siguranţă această revelaţie şi Mesajul lui Isus au aceeaşi sursă. Pe Dumnezeu, nu vă voi preda în mâinile acestor oameni.»

A doua zi Amr bin As a mers la Negus şi i-a spus: «Te rog trimite dupa ei din nou şi întreabă-i despre Isus, fiul Mariei, căci spun lucruri îngrozitoare despre el.» Regele a trimis din nou după ei, care aflaseră deja despre planul lui Amr. Ei din nou s-au consultat cu privire la răspunsul ce aveau să i-l dea regelui, dacă întreba ce cred ei despre Profetul Isus. Deşi era o situaţie gravă şi erau cu toţii neliniştiţi, ei au hotărât că vor spune ceea ce Allah şi Profetul Său i-au învăţat. Când au ajuns la curte, regele i-a întrebat ceea ce îi sugerase Amr. Jafar s-a ridicat şi a răspuns fără ezitare: «El a fost un supus al lui Allah şi Trimisul Său. El a fost Spiritul şi Cuvântul lui Allah, pe care l-a trimis Fecioarei Maria.» Auzind acestea, regele a ridicat un pai de pe jos şi a spus: «Pe Dumnezeu, Isus nu merită în plus nici măcar atât pe lângă ce aţi spus voi despre el.» După aceea regele a returnat cadourile trimise de quraişiţi spunând: «Eu nu iau nicio mită.» Apoi le-a spus emigranţilor: «Vi se permite să rămâneţi aici în pace.»”

Subiectul surei
sura al maryam SURAT MARYAM (MARIA)
Având în vedere contextul istoric, devine destul de evident că această sură a fost revelată pentru a le servi emigranţilor drept „provizie” pentru călătoria lor în Abisinia, ca şi cum ar spune: „Deşi plecaţi ca emigranţi persecutaţi într-o ţară creştină, nu trebuie în nici un caz să ascundeţi ceva din învăţăturile pe care le-aţi primit. Aşadar, ar trebui să le spuneţi clar creştinilor că Profetul Isus nu a fost fiul lui Dumnezeu.”

După ce relatează povestea Profeţilor Ioan şi Isus în versetele 1-40, se relatează povestea Profetului Ibrahim (versetele 41-50) tot în sprijinul emigranţilor, căci şi el fusese obligat, precum ei, să îşi părăsească ţara din cauza persecuţiei tatălui său, a familiei sale şi a celor din ţara lui. Pe de o parte oferea consolare emigranţilor, căci urmau paşii profetului Ibrahim şi vor ajunge la acelaşi sfârşit fericit ca şi el. Pe de altă parte avertiza necredincioşii că erau în aceeaşi situaţie ca şi oamenii aceia cruzi care l-au persecutat pe strămoşul şi conducătorul lor Ibrahim, în timp ce emigranţii musulmani erau în situaţia profetului însuşi.

Apoi se face menţiunea altor profeţi în versetele 51-65, subliniind ideea că profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adus acelaşi mod de viaţă adus şi de profeţii dinaintea lui, dar cei ce i-au urmat au deviat şi au adoptat căi greşite.

În pasajul de incheiere (versetele 66-98) se aduce o critică severă manierelor malefice ale necredincioşilor din Mekkah, în timp ce credincioşilor li se dă vestea cea bună ca vor fi învingători în cele din urmă şi vor fi iubiţi de oameni, în ciuda eforturilor duşmanilor adevărului.

Sursa: www.islamulazi.ro – Traducere din Abul Alaa Maududi – Ințelesurile Qur’anului

Source Link

Views: 2