Tag: verset

Conceptii gresite

F. Gulen   Musulmanii au fost greşit înţeleşi uneori, şi supuşi insultei şi presiunilor. Am văzut musulmani privaţi de drepturile lor cele mai naturale şi fundamentale, de exemplu dreptul la muncă. Această oprimare la care sunt supuşi oameni credincioşi se exercită în numele unor virtuţi precum umanismul, drepturile omului, generozitatea, dragostea şi toleranţa. Toate aceste […]

F. Gulen

 

2910Musulmanii au fost greşit înţeleşi uneori, şi supuşi insultei şi presiunilor. Am văzut musulmani privaţi de drepturile lor cele mai naturale şi fundamentale, de exemplu dreptul la muncă. Această oprimare la care sunt supuşi oameni credincioşi se exercită în numele unor virtuţi precum umanismul, drepturile omului, generozitatea, dragostea şi toleranţa. Toate aceste virtuţi aparţin însă Islamului. Şi tocmai ele sunt folosite împotriva dreptcredincioşilor. Această atitudine subtilă şi mincinoasă, din partea unor oameni care nu vor să facă loc Islamului şi musulmanilor, fie aici, fie în altă parte a lumii, a existat dintotdeauna. Nimic nu este adevărat din ceea ce se spune. Un musulman nu poate fi bigot. Chiar dacă apar în comunitatea islamică astfel de oameni, este absurd să consideri că toţi musulmanii sunt lipsiţi de înţelegere şi de toleranţă. Într-adevăr, ce rău au făcut musulmanii vreodată şi împotriva cui? În ciuda bunelor lor intenţii, anumiţi oameni au fost mereu fals etichetaţi şi măsuraţi cu o balanţa stricată. Au devenit ţapii ispăşitori şi ţinta unor acuzaţii formulate în numele dragostei, toleranţei, libertăţii şi democraţiei. În ciuda faptului că sunt ţinta acestor acuzaţii false, adevăraţii musulmani nu fac rău nimănui şi doar se mulţumesc să afirme că nu sunt aşa cum li se reproşează. Totuşi, atacurile continuă. Din sufletele pure şi fără de prihană ale musulmanilor şi din scrierile sfinte şi înălţătoare pe care le ţin în mâinile lor a izvorât întotdeauna frumuseţe. Nici nu poate fi altfel. În Coran, în Sunna şi în interpretările marilor învăţaţi nu găseşti nicio afirmaţie sau atitudine contrarie dragostei, toleranţei sau dialogului, în sensul întâlnirii cu oamenii şi împărtăşirii gândurilor şi sentimentelor. O religie care doreşte binele tuturor şi care îi cheamă pe toţi – fără excepţie – la mântuire şi la izbăvire, nici nu poate fi altfel. Versurile coranice de mai jos înfăţişează cu deplină claritate acest adevăr :

Însă dacă voi sunteţi îngăduitori şi treceţi peste [greşelile lor] şi îi iertaţi pe ei, să ştiţi că şi Allah este Iertător, Îndurător (at-Taghabun 64 : 14).

Allah nu vă opreşte să faceţi bine acelora care nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, şi nu v-au alungat din căminele voastre, [ba din contră] să fiţi foarte buni şi drepţi, căci Allah îi iubeşte pe cei drepţi (Al-Mumtahana 60 : 8).

Spune acelora care cred să-I ierte pe aceia care nu nădăjduiesc în zilele lui Allah, în care El va răsplăti [fiecare] neam [de oameni] după cele pe care le-au agonisit (Al-Jathiya 45 : 14) !

Coranul a fost turnat în tiparul dragostei. Iată de ce inimile dreptcredincioşilor trebuie să revendice aceste virtuţi, care sunt ale noastre, şi să schimbe imaginea negativă a musulmanilor, răspândită sistematic în întreaga lume. Trebuie să facem cunoscută din nou caracteristica esenţială a Islamului oamenilor aşa-zis civilizaţi, folosind cu blândeţe darul convingerii.

Să-i mulţumim neîncetat Celui Înalt şi Celui Drept, Celui Care ne îmbogăţeşte şi ne îndestulează, pentru eroii adevărului şi ai dragostei care poartă mesajul dragostei, al toleranţei şi al dialogului în toată lumea şi care, cu inimile prea pline de dragoste, încearcă să construiască noua imagine a musulmanului.

Source Link

Views: 1

Funcționarea inimii

  Când alergăm, urcăm scările sau suntem îngrijoraţi simţim cum ritmul inimii noastre creşte, dar mai târziu ne liniştim şi ritmul inimii revine la starea anterioară. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri oamenii nu realizează cât de mare este acest miracol. Ritmul cardiac are o structură perfectă ce se aseamănă cu un sistem […]

Când alergăm, urcăm scările sau suntem îngrijoraţi simţim cum ritmul inimii noastre creşte, dar mai târziu ne liniştim şi ritmul inimii revine la starea anterioară. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri oamenii nu realizează cât de mare este acest miracol. Ritmul cardiac are o structură perfectă ce se aseamănă cu un sistem computerizat care este introdus în interiorul corpului nostru.

Dacă oxigenul nu ajunge în organism, celulele îşi pierd din echilibrul electric, creşte frecvenţa cardiacă şi inima începe să bată tot mai repede. Prin urmare, este foarte important ca inima să bată ritmic şi continuu. Putem compara acest lucru cu o maşină în mişcare la o viteză constantă. Cu toate acestea, în anumite condiţii, ritmul cardiac ar trebui să fie mărit sau micşorat. Funcţionarea inimii este comparată cu o maşină, ritmul inimii va creşte atunci când apăsăm pedala de acceleraţie şi va încetini atunci când frânăm. Sarcinile inimii sunt mult mai complexe decât simpla pompare a sângelui de-a lungul vieţii. Ea trebuie să fie deasemenea capabilă să răspundă schimbărilor în ceea ce priveşte necesarul de oxigen al corpului. Inima lucrează altfel în timpul somnului decât în timpul unei curse de cinci kilometri. Mai mult, împreună cu sistemul circulator, poate răspunde aproape instantaneu schimbărilor rapide: când o persoană se ridică sau se culcă la pământ sau când se află în faţa unui pericol.

Inima reprezintă motorul sistemului circular. Inima, sângele şi vasele de sânge alcătuiesc sistemul circulator, care este responsabil cu distribuirea oxigenului şi a substanţelor hrănitoare şi eliminarea dioxidului de carbon şi a altor produse reziduale. Inima trebuie să funcţioneze neîncetat, deoarece ţesuturile corpului, în special creierul, depind de o aprovizionare continuă cu oxigen şi substanţe hrănitoare transportate de sânge.

Inima, care în condiţii normale, bate de 72 de ori pe minut, creşte rata de reducere a nodului sinoatrial (grupul de celule care reglementează ritmul cardiac), atunci când o persoană este stresată, are temperatură ridicată sau alte situaţii similare, atunci când trebuie pompat un volum mai mare de sânge. Sistemul nervos îngustează venele de sânge şi creşte presiunea, astfel glandele suprarenale produc adrenalina şi noradrenalină. Aceşti hormoni duc la creşterea frecvenţei cardiace. Hormonul de tiroxină produs de glanda tiroidă accelerează metabolismul. Ritmul cardiac accelerat poate creşte eficienţa inimii de cinci ori mai mult comparativ cu starea de repaus.

Când sistemul detectează creşterea tensiunii arteriale, creierul primeşte un semnal prin intermediul nervilor parasimpatici unde are loc furnizarea unei substanţe chimice numită acetilcolină. Astfel venele se dilată şi dispare tensiunea arterială. În cazul în care, venele prin care curge sângele nu se extind, atunci ele se pot rupe. Ca urmare, pot să apară leziuni intercraniene şi persoana poate paraliza din cauza lipsei de sânge din creier. Într-unul din versetele Coranului se spune:

Şi El este Stăpân absolut peste robii săi. Căci, El este înţelept şi Ştiutor!  (Coran, An-‘am 6:18). 

Source Link

Views: 0

Coranul

F. Gulen   Coranul se cristalizează în inimă, luminează mintea şi scoate la iveală adevăruri, de la început şi până la sfârşit; numai credincioşii care pot vedea toată frumuseţea universului într-o singură floare şi torente într-un strop de apă pot cunoaşte şi înţelege adevărata sa esenţă. Coranul are un astfel de stil încât lingvişti arabi […]

F. Gulen

Coranul se cristalizează în inimă, luminează mintea şi scoate la iveală adevăruri, de la început şi până la sfârşit; numai credincioşii care pot vedea toată frumuseţea universului într-o singură floare şi torente într-un strop de apă pot cunoaşte şi înţelege adevărata sa esenţă.

Coranul are un astfel de stil încât lingvişti arabi şi străini, precum şi literaţi care i-au auzit versetele, bărbaţi şi femei, s-au plecat în faţa lui; cei care i-au recunoscut adevărul şi i-au prins înţelesul s-au plecat în faţa acestei capodopere de elocinţă.

Musulmanii pot dobândi unitatea numai mărturisind cre-dinţa în Coran; cei care nu o pot face nu pot fi musulmani şi nici nu pot făuri vreo unitate durabilă între ei.

A spune că „credinţa ţine de conştiinţă” înseamnă a spune: „Mărturisesc credinţa în Allah, în Profetul Lui şi în Coran” cu vorbele şi cu conştiinţa mea; fiecare act de venerare înde­plinit în acest spirit este o manifestare a acestei afirmaţii.

Când omenirea se zbătea în brutalitatea neştiinţei şi a necredinţei, Coranul a izvorât ca un potop de lumină care a scu­fundat lumea în strălucirea sa; Coranul a adus o revoluţie fără de asemănare şi fără de egal, aşa cum istoria o mărturiseşte îndeajuns!.

Coranul îi învaţă pe oameni în chipul cel mai cumpătat sensul şi natura umanităţii, adevărul şi înţelepciunea, precum şi Esenţa, atributele şi numele lui Allah; nici o altă carte nu are egal prin aceasta; vezi înţelepciunea sfinţilor învăţaţi şi filo-sofia adevăraţilor filosofi, şi vei înţelege.

Coranul este singura carte care, ocrotindu-l pe orfan, pe să-rac şi pe nevinovat, îi aşează pe acelaşi scaun pe rege şi pe rob, pe comandant şi pe soldatul simplu, pe reclamant şi pe pârât, şi numai apoi îi judecă.

Când spui despre Coran că este un izvor de superstiţii, nu faci altceva decât să repeţi vorbele unor arabi neînvăţaţi de acum paisprezece secole; asemenea vederi batjocoresc înţe-lepciunea şi adevărata filosofie.

Cei care nu i-au lăsat pe musulmani să înţeleagă Coranul şi să-l cunoască în toată profunzimea sa i-au întors astfel de la spiritul şi esenţa Islamului.

Deşi suntem încă în această lume, când pătrundem în atmo­sfera luminată a Coranului este ca şi cum am trece prin mor­mânt şi prin lumea de mijloc, cea dintre lumea de aici şi lu­mea de dincolo. Trăim Ziua Judecăţii de Apoi, păşim pe Sirat, cutremurându-ne de grozăviile Iadului, şi pătrundem pe tărâmurile molcom vălurite ale Raiului.

Coranul, ale cărui învăţături sunt urmate în ziua de azi de peste un miliard de oameni, este Cartea unică, acea carte cu principii eterne şi imuabile care îi călăuzeşte pe toţi pe dru­mul spre fericire cel mai scurt şi cel mai luminat.

Dacă cei care critică Coranul şi lucrurile aduse de el ar putea oferi în schimb ceva care să asigure ordinea, armonia, pacea şi siguranţa vieţii omeneşti, chiar şi pentru o scurtă durată! Perversitatea şi încrâncenarea civilizaţiilor nefericite şi deze­chilibrate, bazate pe principii altele decât cele ale Coranului, precum şi ale sufletelor chinuite, întristate şi care gem, su­flete ale celor care nu se bucură de lumina lui, sunt greu de înţeles.

Din punctul de vedere al valorii umane, al inimii, al spiritu­lui, al minţii şi al existenţei fizice a omului, Coranul a cobo­rât la noi din Înaltul Înalturilor. Este un corp de Legi Divi­ne, care poartă mesajele cele mai desăvârşite.

În viitorul apropiat, sub privirile uimite şi în laudele omeni­rii, cunoaşterea, tehnica şi arta, ca nişte şuvoaie, se vor în­toarce la însăşi izvorul din care au ţâşnit şi se contopi cu el. Învăţaţi, cercetători şi artişti se vor regăsi atunci uniţi îm-preună, în acelaşi ocean.

De la momentul revelaţiei sale, Coranul a cunoscut multe obiecţii şi critici. A răzbit mereu neatins şi continuă să-şi arate victoria.

Pentru omenire, viaţa cea mai dreaptă este cea pe care o in-spiră Coranul. Într-adevăr, unele dintre lucrurile frumoase, azi unanim admirate şi lăudate, sunt chiar acele lucruri pe care Coranul le încurajează de secole. Din vina cui sunt atunci musulmanii în situaţia nefericită de azi?

Coranul îi ridică pe oameni la statutul lor cel mai înalt, acela de primitori ai cuvântului lui Allah. Oamenii conştienţi de acest loc al lor Îl aud pe Allah vorbindu-le prin Coran, şi dacă fac ju-rământ că vorbesc cu Allah, jurământul lor nu va fi strâmb.

Coranul a fost o sursă de lumină pentru comunităţi glorioa­se şi luminate, care au condus lumea şi care au produs mii de savanţi şi de filosofi. Iată de ce, nicio putere nu este la fel de mare ca puterea sa.

Coranul este Cartea care ne învaţă prin poruncile sale adevărata dreptate, adevărata libertate, echitatea şi echi­librul, binele, onoarea, virtutea şi compasiune pentru întrea­ga creaţie. Este şi Cartea fără egal, care interzice oprimarea, politeismul, nedreptatea, ignoranţa, corupţia, interesul per­sonal, minciuna şi mărturia mincinoasă.

De foarte multe ori, cei care îşi fac o meserie din a critica Sfântul Coran nu-i cunosc scrierile decât vag şi superficial. Este o adâncă ironie faptul că astfel de oameni se simt în-dreptăţiţi să-şi spună părerile, fără a studia mai întâi Coranul şi uneori chiar fără a-l citi. Atitudinea lor nu se deosebeşte cu nimic de încăpăţânarea minţilor înguste care resping şti-inţele pozitive. Trebuie să mai aşteptăm până când oamenii îşi vor deschide ochii şi vor vedea adevărul.

Cei care cred în Profetul Muhammed şi în Coran cred în Allah. Cei care nu cred în Coran nu cred în Profetul Muhammed, iar cei care nu cred în Profetul Muhammed nu cred în Allah. Aestea sunt reperele reale ale unui musulman.

Source Link

Views: 0