Tag: verset

Apa si rolul ei in coloritul rocilor – partea a 2-a

  Descifrarea paginilor cartii universului si a creatiei din acest univers nu poate fi facuta de orice om. De aceea, Allah Preainaltul a spus: « Acestea sunt miracole clare in mintile si in piepturile celor care au stiinta, de aceea cei care neaga miracolele noastre sunt numai cei nedrepti. » (Al-Ankabut 49) De aceea Allah […]

 

Descifrarea paginilor cartii universului si a creatiei din acest univers nu poate fi facuta de orice om. De aceea, Allah Preainaltul a spus:

« Acestea sunt miracole clare in mintile si in piepturile celor care au stiinta, de aceea cei care neaga miracolele noastre sunt numai cei nedrepti. » (Al-Ankabut 49)
De aceea Allah facea din gandirea si examinarea miracolelor universului specialitatea oamenilor de stiinta. Rezulta din acest fapt in mod clar ca cercetarea subiectelor versetelor amintite anterior nu poate sa fie facuta decat de catre oamenii de stiinta , cei care au facut cercetari in aceste domenii, au acumulat si au imbogatit acest domeniu, neputand fi de folos o privire superficiala in cartea universului. De aceea, cercetarile axate pe studierea miracolului stiintific al Coranului si al surei din ultimii ani au avut drept scop aducerea la un loc a teologilor si a oamenilor de stiinta a universului in general,
cu ocayia dezbaterii unui subiect de acest gen, in scopul ridicarii nivelului discutiilor si a face adevarul sa iasa la lumina, de a aseza teoriile stiintifice intr-un cadru corect.
Atunci cand m-am gandit sa analizez cele doua versete ale Coranului din sura Fater, care fac mentiune despre apa si rolul ei important in ceea ce priveste formarea fructelor, a rocilor, a animalelor si a omului, fluxurile de idei au inceput
sa se invalmaseasca in mintea mea. Allah Cel Adevarat, Slava Lui!, spunea in cele doua versete:

« Oare nu vedeti ca Allah a facut sa picure apa din cer, si cu voia Noastra au iesit la iveala roade felurite, de culori variate, si a facut muntii albi si roscati si de culori diferite, munti inalti si negri. De asemenea, am facut si oameni si animale de diferite culori. Insa aceia dintre robii Lui care se tem de Allah sunt oamenii cu stiinta. Caci Allah  este Maret si Iertator. » (Fatir 27-28).

Si fiindca sunt unul dintre cei cei multi daruit de catre Allah cu modesta stiinta in domeniul geologiei, m-am oprit
insistand asupra celor amintite cu privire la rolul apei in coloritul rocilor cu culori foarte deosebite, cu ajutorul carora omul diferentiaza rocile din prima clipa.

rolul apeiCartile de geologie arata ca culoarea rocilor rezulta din culorile fibrelor metalelor cre alcatuiesc straturile rocilor, dupa cum sufera si influente meteorologice. De asemenea, putem spune ca culoarea metalului rezulta din compozitia sa chimica si a mediului ambiant in care s-a format, mediu oxidant sau reducator. Cartile de stiinta din domeniul metalelor explica motivele schimbarii culoarii metalelor prin fenomenul de absorbtie. Anumite metale absorb o parte a energiei sub forma de unde din fascicule ale razei vizibile. Cu aceasta  ocazie se formeaza o alianta noua de energie sau unde de culori cunoscute, de la violet pana la rosu. Insa unele carti explica faptul ca aceste culori se datoreaza miscarii de electroni intre nivelele energetice ordonate in interior, sub influenta fenomenului care poarta numele de camp teoretic cristalic. Si fiindca ionii anumitor metale, in special in combinatiile tranzitionale ale metalelor, ca de exemplu fierul, cromul si manganul, au un rol foarte important in acest domeniu, lucru cunoscut colegilor mei din domeniul fizicii si chimiei, m-am concentrat asupra faptului potrivit caruia continutul metalelor prezentate anterior joaca un rol important in determinarea culorii metalului. De asemenea, nu putem nega aceste explictii amanuntite cu privire la schimbarea culorii metalelor. Trebuie sa tinem cont de alte cauze amintite in acest domeniu, de pilda de existenta unor
impuritati, reziduuri si deteriorarea prin radiatii. Insa noi inca ne mai intrebam: oare care reste rolul apei si influenta sa aspra culorii metalelor?
Pot spune ca am facut multe cercetari in ceea ce priveste rolul apei in coloritul metalelor si al rocilor, insa nu am gasit in bibliografie decat anumite aluzii trecatoare, sporadice, fara nici o legatura intre ele, acestea nefiind prezentate intr-un articol anume. Indicatiile coranice, totusi, au demonstrat acest lucru prin intermediul revelatiilor lui Muhammad (pacea sa pogoare asupra Lui!), acum mai bine de patrusprezece secole. De aceea am vrut sa atrag atentia cu prilejul acestui articol asupra unui factor important si principal, care este apa.
Permiteti-mi sa va reamintesc rapid unele caracteristici si proprietati ale apei, in special in legatura cu subiectul nostru.

Source Link

Views: 1

Luna

Adnan Ash-Shareef   Allah este Cel cu milă şi Îndurător cu oamenii [Ra’uf, Rahim]. (Al-Hajj: 65). De ce nu cade Luna pe Pământ? Învăţaţii astronomi s-au întrebat încă din vechime de ce nu cad Luna şi celelalte planete şi stele pe Pământ şi au încercat să dezlege această enigmă, fiecare în maniera sa şi în […]

Adnan Ash-Shareef

 

Allah este Cel cu milă şi Îndurător cu oamenii [Ra’uf, Rahim]. (Al-Hajj: 65).

De ce nu cade Luna pe Pământ?

moretus_20120908Învăţaţii astronomi s-au întrebat încă din vechime de ce nu cad Luna şi celelalte planete şi stele pe Pământ şi au încercat să dezlege această enigmă, fiecare în maniera sa şi în conformitate cu credinţa sa: unii au născocit zeităţi care ţin planetele şi stelele, iar învăţaţii din Grecia Antică le-au aşezat pe nişte sfere uriaşe de cristal care le susţin.

Aceste convingeri au durat până în secolul al XVII-lea, când Newton a descoperit legea gravitaţiei şi a dezlegat enigma, afirmând că din rotirea Lunii în jurul Pământului apare pe Lună o forţă egală opusă forţei de gravitaţie a Pământului − forţa centrifugă; în felul acesta, Luna continuă să plutească în jurul Pământului fără să cadă peste el.

Meteoriţii şi asteroizii

De am voi Noi, am face ca Pământul să se scufunde cu ei sau am face să cadă asupra lor bucăţi din cer. Întru aceasta se află semn pentru orice rob care se căieşte. (Saba’: 9).

Până în secolul al XVIII-lea, unele societăţi ştiinţifice au respins ideea căderii unor bucăţi din cer pe Pământ.

Academia de Ştiinţe din Paris a aruncat la gunoi o mare colecţie de meteoriţi care se aflau printre achiziţiile sale, întrucât unii dintre membrii săi au considerat că aceşti meteoriţi sunt de fapt pietre adunate de pe pământ. Aceasta a fost atitudinea până în anul 1802, când savantul Biot a ajuns la concluzia existenţei unor bucăţi care cad cu adevărat din cer, Pământul fiind expus neîntrerupt unui bombardament cu bucăţi de diferite dimensiuni, structuri şi forme, provenite din cer; unele dintre ele, mai mici, numite meteoriţi, ard şi se dispersează în momentul intrării în atmosfera terestră, ajungând pe Pământ sub formă de cenuşă şi praf, iar altele mari, numite asteroizi, ajung pe suprafaţa Pământului, producând distrugeri şi incendii uriaşe.

Unii asteroizi au greutatea de zeci de tone, cum a fost cel care a căzut în deşertul Arizona (în greutate de şaizeci şi cinci de tone), în urmă cu circa patruzeci de mii de ani, formând un crater cu diametrul de o mie de metri şi cu adâncimea de două sute de metri, devenind un loc turistic de larg interes în Statele Unite. Unii savanţi apreciază că dispariţia dinozaurilor şi a altor şaizeci la sută dintre speciile de animale dispărute cu şaizeci şi cinci de milioane de ani în urmă s-ar datora căderii unui asteroid de dimensiuni uriaşe pe Pământ. De asemenea, savanţii apreciază că ciocnirea Pământului de către un asteroid cu dimensiunile de un kilometru pătrat ar avea o forţă de distrugere egală cu explozia produsă de o sută de mii de bombe cu hidrogen cu puterea de o megatonă. Astronomii socotesc că sursa asteroizilor şi a meteoriţilor sunt cometele şi Centura de Asteroizi, descoperită în secolul al XIX-lea, situată între planetele Marte şi Jupiter, alcătuită din patruzeci şi cinci de mii de asteroizi, diametrul celui mai mare dintre ei nedepăşind o mie de kilometri. Cu câţiva ani în urmă, s-a observat pe cer, în plină zi, în Vestul Statelor Unite, o piatră mare a cărei greutate a fost estimată la mii de tone. Acest asteroid s-a apropiat până la înălţimea de şaizeci de kilometri de suprafaţa Pământului, dar nu s-a ciocnit de el, ci s-a închis, întorcându-se în spaţiul extraterestru în zona graniţei cu Canada. Asteroizii sunt corpuri solide, cu diverse structuri şi diverse greutăţi, semănând cu nişte pietre mari, unii dintre ei fiind alcătuiţi din fier în proporţie de până la 90%, omul folosind acest material în vechime la confecţionarea topoarelor. Savanţii apreciază că în fiecare zi cad pe pământ milioane de tone de fier, sub forma unor bucăţi mici, adeverindu-se cuvintele lui Allah Preaînaltul:

Şi am făcut să coboare fierul în care se află putere mare şi foloase pentru oameni. (Al-Hadid: 25).

Este demn de menţionat aici faptul că Sfântul Coran s-a referit la căderea unor bucăţi din cer şi a stabilit şi sursa lor în asteroizii pe care i-a numit „lămpi” în următoarele versete:

Noi am împodobit cerul cel mai apropiat cu podoaba stelelor (adică am făcut asteroizii pentru a ţine cerul) care apără împotriva oricărui şeitan răzvrătit. Ei nu vor putea să tragă cu urechea la căpeteniile preaînalte şi vor fi loviţi din toate părţile pentru a fi alungaţi şi ei vor avea parte de pedeapsă veşnică, afară de acela care prinde din zbor şi care este urmărit de oastea căzătoare, lucitoare. (As-Saffat: 6-10);

Şi am împodobit Noi cerul cel mai de jos cu candele, în chip de strajă. Aceasta este orânduiala Celui Puternic şi Atoateştiutor [Al-Aziz, Al-Alim]. (Fussilat: 12);

Noi am împodobit cerul cel mai de jos cu candele şi le-am făcut pietre pentru lovirea şeitanilor. (Al-Mulk: 5).

Coranul a făcut, de asemenea, o distincţie clară între planetă (kawkab), stea (najm) şi Lună (qamr), dând numele de „stea” oricărui corp care îşi extrage energia şi lumina din sine, aşa cum este Soarele,şi dând numele de „Lună” (qamr) oricărui corp care depinde, în sistemul său de rotaţie, de o anumită planetă (kawkab), aşa cum se poate constata din următoarele versete:

Când Iosif i-a zis tatălui său: «O, tată! Eu am văzut în vis unsprezece planete şi Soarele, şi Luna! Eu le-am văzut prosternându-se dinaintea mea!» (Yusuf: 4).

Savanţii au descoperit până în momentul de faţă nouă planete şi s-ar putea ca în viitor să mai descopere încă două planete, adeverind viziunea lui Iosif.Allah ştie cel mai bine!

Şi când stelele se vor risipi… (At-Takwir: 2);

Şi când stelele vor cădea… (Al-Infitar: 2);

Când stelele se vor stinge… (Al-Mursalat: 8);

El este Cel care a făcut Soarele ca o lumină strălucitoare şi Luna ca o lumină. (Yunus: 5);

Şi a făcut Luna să le fie lor lumină şi a făcut Soarele ca o candelă. (Nuh: 16).

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 3

Rotirea Pământului în jurul axei sale – partea 1

Adnan Ash-Shareef     În acelaşi timp cu rotirea în jurul Soarelui, Pământul se roteşte şi în jurul axei sale. Coranul cel Sfânt se referă la rotirea Pământului în jurul axei sale în mai multe versete, dintre care vom menţiona câteva:   1. „Schimbarea nopţii şi a zilei”   Expresia „schimbarea nopţii şi a zilei” […]

Adnan Ash-Shareef

 

 

PamantulÎn acelaşi timp cu rotirea în jurul Soarelui, Pământul se roteşte şi în jurul axei sale. Coranul cel Sfânt se referă la rotirea Pământului în jurul axei sale în mai multe versete, dintre care vom menţiona câteva:

 

1. „Schimbarea nopţii şi a zilei”

 

Expresia „schimbarea nopţii şi a zilei” apare în următoarele cinci versete sfinte:

În facerea cerurilor şi a pământului, în schimbarea nopţii şi zilei, în corăbiile care plutesc pe mări cu ceea ce foloseşte oamenilor, în apa pogorâtă de Allah din cer, cu care a înviat pământul, după ce a fost mort, şi a răspândit pe el vietăţile, în schimbarea vânturilor şi a norilor supuşi dintre cer şi pământ sunt cu adevărat semne pentru nişte oameni care pricep. (Al-Baqarah 2:164);

În crearea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte. (Aal ’Imran 3 :190);

În succedarea nopţii şi a zilei şi în cele pe care Allah le-a făcut în ceruri şi pe pământ sunt semne pentru oamenii care au frică de Allah. (Yunus: 6);

El este Cel care dă viaţă şi dă moarte şi la El se află schimbarea nopţii şi zilei. Oare voi nu pricepeţi? (Al-Mu’minun: 80);

Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor voastre şi culorilor voastre. Întru acesta sunt semnele pentru acei care ştiu. (Ar-Rum: 22).

Repetarea unei expresii în mai multe versete sfinte atrage atenţia cititorului să reflecteze asupra sensurilor ei ştiinţifice.

În cele ce urmează, ne vom referi la succedarea nopţii şi a zilei (ta’aqub) şi la diferenţa dintre ele (tafawut).

Succedarea nopţii şi a zilei. Unul dintre sensurile expresiei „schimbarea nopţii şi a zilei” este „succedarea” lor, adică faptul că noaptea vine după zi şi ziua urmează după noapte, datorită rotaţiei moderate a Pământului în jurul axei sale, aşa cum se observă în timpul care se întinde între asfinţit şi vremea cinei şi zori şi învierea Soarelui. Dacă viteza de rotaţie a Pământului în jurul axei sale ar fi mai mare decât a hotărât Domnul (107 kilometri pe oră), noaptea şi ziua s-ar succeda brusc, iar dacă viteza de rotaţie ar fi mai mică decât cea hotărâtă de Allah, s-ar întâmpla invers. Observăm că miracolul lingvistic şi ştiinţific al cuvintelor „tragem”, „învăluie”, „degrabă”, „slab întunecată”, vine din următoarele versete sfinte care-i sugerează cititorului impresii vizuale ale trecerii treptate de la noapte la zi:

Şi un semn pentru ei este şi noaptea! Noi tragem din ea ziua şi iată-i pe ei în întuneric. (Ya-Sin: 37);

El face ca noaptea să învăluie ziua, urmându-i degrabă. (Al-A’raf: 54);

Şi pe noaptea slab întunecată [furişată] şi pe dimineaţa care vine. (At-Takwir: 17-18).

Diferenţa dintre noapte şi zi. Un alt sens al expresiei „schimbarea nopţii şi a zilei” este deosebirea dintre ele în privinţa trăsăturilor, căci nicio noapte nu seamănă cu ziua şi nicio zi nu seamănă cu noaptea, de când a creat Allah Pământul şi până la sosirea Ceasului. Acesta este sensul cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

Şi El este Cel care a făcut ca noaptea şi ziua să urmeze una după alta, pentru acela care voieşte să ia aminte sau voieşte să-şi arate mulţumirea. (Al-Furqan: 62).

Pentru aceia care voiesc să-şi amintească de puterea lui Allah în privinţa creaţiei menţionăm o serie de informaţii din astronomie referitoare la rotirea Pământului în jurul axei sale, ceea ce face ca noaptea şi ziua să se succeadă şi să nu semene una cu alta.

Pământul se roteşte în jurul axei sale înclinat, nu drept, axa rotirii sale alcătuind cu axa lui verticală un unghi de 23, 37 de grade. Din această rotire înclinată a Pământului, rezultă anotimpurile şi diferenţa dintre noapte şi zi. Dacă rotirea Pământului ar fi dreaptă în jurul axei sale verticale şi nu înclinată, aşa cum este situaţia planetelor Jupiter şi Venus, pe Pământ s-ar produce următoarele:

− ar lipsi anotimpurile şi noaptea ar fi egală cu ziua pe întregul Pământ şi în tot timpul anului;

− diferenţele de temperatură între zi şi noapte ar fi foarte mari şi nu ar exista condiţii de viaţă pe suprafaţa Pământului;

− s-ar dezechilibra întregul sistem, minunat întocmit, de distribuire a vânturilor, a apei şi de succedare a nopţii în diverse regiuni ale Pământului.

Dacă nu ar exista rotirea înclinată a Pământului în jurul axei sale proprii, nu ar exista deosebire între noapte şi zi şi, tocmai de aceea, diferenţa dintre noapte şi zi este o minune, adică un argument ştiinţific al existenţei lui Allah pentru aceia care au raţiune şi capacitatea de a chibzui.

Cât priveşte puterea care a făcut Pământul să fie înclinat în timpul rotaţiei în jurul axei sale, spre deosebire de celelalte planete, aceia de la care am preluat aceste informaţii astronomice, o pun pe seama întâmplării ciudate sau fericite, conform afirmaţiilor lor. Ei nu raţionează şi nu au capacitatea de a chibzui, aşa cum sunt descrişi şi înCoran, în pofida ştiinţei lor.

Pentru aceia care vor să-I aducă mulţumiri Stăpânului lor pentru că a făcut ca noaptea şi ziua să se succeadă una după alta, prezentăm următoarele informaţii ştiinţifice referitoare la diferenţa dintre noapte şi zi.

Deosebirea dintre noapte şi zi reglează existenţa vieţuitoarelor: migraţia păsărilor, peştilor, insectelor şi reproducerea lor, creşterea plantelor, deschiderea florilor şi maturizarea fructelor lor; toate acestea depind de deosebirea dintre noapte şi zi. Biologii au descoperit recent, în secolul al XX-lea, că fiecare vieţuitoare posedă un ceas biologic interior, influenţat de lungimea nopţii şi a zilei, de momentele răsăritului şi asfinţitului, precum şi de temperatură; de la ele, biologii au învăţat să studieze particularităţile biologice ale făpturilor influenţate de diferenţa dintre noapte şi zi, iar rezultatul a fost creşterea însemnată a producţiei vegetale şi animale pe care am cunoscut-o în secolul al XX-lea.

Principiul serelor pentru reproducerea fructelor şi legumelor în afara sezonului lor şi principiul crescătoriilor artificiale de păsări şi de peşte, care au condus la creşterea uimitoare a producţiei animale, s-au bazat pe înţelegerea comportamentelor biologice ale plantelor şi ale animalelor, aşa cum sunt creşterea, maturizarea, înmulţirea şi migraţia.

Biologia a demonstrat că aceste comportamente sunt influenţate direct de diferenţa dintre noapte şi zi. Pornind de la aceasta, înţelegem dimensiunea ştiinţifică ascunsă în răspunsul pe care Dumnezeu i l-a sugerat lui Moise, atunci când Faraon l-a întrebat cine este Stăpânul lumilor:

A întrebat Faraon: «Şi ce este Stăpânul lumilor?» (Aş-Şu’ara: 23);

Şi a adăugat: «Stăpânul Răsăritului şi al Apusului şi al celor care se află între acestea, dacă voipricepeţi.» (Aş-Şu’ara: 28).

Însuşirile tuturor fiinţelor existente în Răsărit şi în Apus, ca şi comportamentul lor de viaţă sunt influenţate de Răsărit şi de Apus şi de deosebirea dintre ele. Din această perspectivă ştiinţifică, înţelegem şi unul dintre sensurile versetelor în care apar cuvintele Răsărit şi Apus:

Nu! Jur pe Stăpânul Răsăriturilor şi al Apusurilor că Noi suntem în stare… (Al-Ma’arij: 40);

Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor dintre ele şi Stăpânul răsăriturilor… (As-Saffat: 5);

Domnul Răsăritului şi al Apusului! Nu este alt Dumnezeu afară de El, deci socoteşte-L numai pe El Ocrotitor! (Al-Muzammil: 9);

Stăpânul celor două răsărituri şi Stăpânul celor două apusuri. Aşadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiţi? (Ar-Rahman 55:17-18).

 

Sfârșitul părții întâi

Source Link

Views: 4