Dobânda

Dobanda (riba) in perioada preislamica Conform parerii unanime a invatatilor musulmani, versetele coranice la acest tip de dobanda se refera. Motiv pentru care consider ca este binevenit un studiu al sau, fie el chiar succint. Astfel, au au existat trei definitii istorice ale dobanzii in perioada preislamica (Riba Al-Jahiliyyah) : a) definitia specifica savantilor care […]

Dobanda (riba) in perioada preislamica

Conform parerii unanime a invatatilor musulmani, versetele coranice la acest tip de dobanda se refera. Motiv pentru care consider ca este binevenit un studiu al sau, fie el chiar succint.

Astfel, au au existat trei definitii istorice ale dobanzii in perioada preislamica (Riba Al-Jahiliyyah) :

a) definitia specifica savantilor care au trait in primele doua secole hijri, printre care imam Malik (in lucrarea sa Muwatta), imam Shafi’i, Ibn Jarrir al-Tabari (in Tafsir), Qatadah si inca.

Acestia au pus accentul in definitie pe surplusul obtinut de creditor ca urmare a incapacitatii debitorului de a-si achita la scadenta imprumutul (situatie intalnita adesea la oamenii saraci); in acest caz creditorul amana incasarea, in schimb dubland sau chiar tripland suma imprumutata. In zilele noastre aceasta abordare poate conduce chiar la incapacitatea de plata a debitorului, insa in perioada preislamica nu exista aceasta grija, cel sarac impreuna cu familia sa fiind nevoiti sa munceasca ani intregi pentru a-si achita datoria, la nevoie fiind chiar transformati in sclavi.

b) definitia specifica invatatilor care au trait in secolul al IV-lea h, printre care imam Abu Bakr al-Jassas (in lucrarea sa Ahkam al Quraan). Acestia au mutat accentul definitiei din sfera surplusului la iesire, focalizandu-se pe suma imprumutata initial. Astfel, ei au preferat sa nu mai analizeze ce se intampla la scadenta cu imprumutul, cum facusera inaintasii lor piosi.

c) definitia specifica invatatilor care au trait in secolul al VI-lea h, printre care imam Fakhr, si care au incercat sa combine primele doua tipuri de definitii.

 

interest

Argumentele coranice ale interzicerii dobanzii

Dobanda reprezinta surplusul pe care cel care ia cu imprumut este obligat sa-l plateasca creditorului sau si depinde de doi factori principali : suma imprumutata si perioada pentru care s-a imprumutat. Surplusul raportat la o unitate imprumuta pentru un an de zile se numeste rata dobanzii.

Termenul de “dobanda” este utilizat pentru a exprima diferite lucruri. Inainte sa vorbim de devalorizarea monedei de referinta din zilele noastre, exista o singura forma de dobanda si aceasta era identica cu aceea pe care Islamul o interzice si care poarta numele de Ar-Riba. Asadar, conform terminologiei islamice “dobanda” inseamna a obtine un anumit profit fara a depune efort sau fara a presta o activitate in schimbul sau.

Din Nobilul Coran putem extrage versete care ne descriu dobanda si, in acelasi timp, ne atentioneaza asupra sa.

Cei care mananca din riba nu se vor ridica [in ziua de Apoi] decat asa cum se poticneste cel atins de Seitan si aceasta [pedeapsa] pentru ca ei zic : Si negustoria e ca si riba, in vreme ce Allah a ingaduit negotul, dar El a oprit riba. Cei carora le vine povata de la Domnul lor si se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au facut mai inainte si lucrul lor este de la Allah [pentru judecata], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspetii Focului si ei in el vor ramane vesnic. Allah nimiceste riba si sporeste milosteniile. Allah nu-l iubeste pe necredinciosul pacatos ! (Al-Baqarah 2:275-276)

O, voi cei care credeti ! Fiti cu frica de Allah si lipsiti-va de restul de riba ce v-a mai ramas [la oameni], daca sunteti credinciosi ! Daca nu o veti face, vi se vesteste razboi din partea lui Allah si a Trimisului Sau. Insa daca va veti cai, veti avea banii vostri [mai putin riba]. Nu nedreptatiti si nu veti fi nedreptatiti. Aceluia care este stramtorat sa i se dea pasuire pana ii va fi usor, iar sa faceti milostenie e si mai bine pentru voi, daca stiti ! (Al-Baqarah 2:278-280)

O, voi cei care credeti, nu luati riba inmultita fara masura. Si fiti cu frica de Allah ca sa izbanditi! (Aal ‘Imran 3:130)

Interzicerea dobanzii (riba) prin intermediul versetelor coranice, insa, a urmat un proces treptat, putin cate putin revelatia divina pregatind terenul pentru interdictia finala.

Mai intai, Allah Preainaltul anunta interzicerea sa ca un sfat moral :

Ceea ce voi dati cu camata pentru ca sa se mareasca pe seama averii oamenilor nu va spori la Allah, insa aceia care ofera Dania [Az-Zakat], dorind Fata lui Allah, aceia vor avea indoit. (Ar-Rum 30:39)

In acest verset dobanda nu este interzisa, insa se mentioneaza ca ea nu aduce nicio sporire a averii, prin urmare fiind nefolositoare.

In al doilea rand, urmatorul verset critica practica evreilor in perceperea dobanzii :

Si din pricina luarii de catre ei a cametei – macar ca le-a fost oprita; si din pricina mancarii de catre ei pe nedrept a averii oamenilor. Si le-am pregatit celor necredinciosi dintre ei osanda dureroasa.
(An-Nisaa’ 4:161)

Aici, Allah Preainaltul oferindu-ne drept exemplu istoria evreilor ne arata cum perceperea dobanzii poate sa conduca spre un tip de comportament pacatos, care va sfarsi pedepsit.

In versetul 130 din capitolul Aal ‘Imran interzicerea dobanzii este clar stipulata :

 

O, voi cei care credeti, nu luati camata inmultita fara masura. Si fiti cu frica de Allah, ca sa izbanditi!

Intr-un final, versetul 275 din Al-Baqarah, redat anterior, anunta accentuat interzicerea sa.

Asadar, putem observa cum oprirea dobanzii a urmat un proces treptat, cuvenindu-se sa subliniem importanta interpretatii corecte a Nobilului Coran, anumiti autori neglijand tocmai acest lucru si permitand riba in cazul imprumuturilor investitionale. [punct de vedere exprimat de M.H.Zahedi Vafa, decan al Facultatii de Studii Islamice si Economice din Teheran, in lucrarea “Riba versus profit in economia de piata”]

 

 

sursa: economie islamica.blogspot.com

Source Link

Views: 4

Cercetarea profesorului Moore – partea 1

Abdullah M. Al-Rehailli   Oamenii de ştiinţă contemporani, profesori la  diverse universităţi care sunt lideri în domeniile lor au avut posobilitatea să examineze informaţiile ştiinţifice existente în Coran .În acest secol oamenii au excelat în exploararea universului şi a naturii umane. Keith Moore, unul dintre oamenii de ştiinţă remarcabili în domeniul anatomiei şi al embriologiei […]

Abdullah M. Al-Rehailli

 

Oamenii de ştiinţă contemporani, profesori la  diverse universităţi care sunt lideri în domeniile lor au avut posobilitatea să examineze informaţiile ştiinţifice existente în Coran .În acest secol oamenii au excelat în exploararea universului şi a naturii umane.

Keith Moore, unul dintre oamenii de ştiinţă remarcabili în domeniul anatomiei şi al embriologiei a fost rugat să vorbească despre analiza ştiinţifică a anumitor versete din Coran şi a unor tradiţii profetice, hadith-uri, care au tangenţă cu specializarea sa.

Profesorul Moore este autorul unei cărţi numite ,,Dezvoltarea umană”. Domnia sa este profesor emerit de anatomie şi biologie celulară la Universitatea din Toronto, Canada, unde a fost pro-decan la Facultatea de Medicină, iar timp de 8 ani a fost director al Departamentului de Anatomie. Moore a mai predat înainte şi la Universitatea din Winnipeg, Canada, timp de 11 ani. A condus mai multe asociaţii ale anatomiştilor şi Consiliul Uniunii Ştiinţelor Biologice.Prof. Moore a fost de asemenea ales ca membru al Asociaţiei Academiei Regale din Canada, al Academiei internaţionale de Citologie a Uniunii Anatomiştilor Americani şi al  Uniunii Anatomişilor nord şi sud americani iar în 1984 domnia sa a primit premiul J.C.B care este cea mai înaltă distincţie din Canada în domeniul său. A fost premiat de către Asociaţia  Canadiană a Anatomişilor. Domnia sa a publicat numeroase cărţi de  anatomie clinică şi embriologie, 8 dintre acestea sunt considerate lucrări de referinţă în domeniu, în învăţământul medical şi sunt traduse în 6 limbi.

Profesorul a fost uimit de faptul că profetul Muhammad în urmă cu 14 secole a fost capabil să descrie embrionul şi stadiile sale de dezvoltare oferind detalii pe care oamenii de ştiinţă le-au descoperit doar în urma cu 30 de ani. Oricum, foarte repede profesorul Moore şi-a arătat admiraţia pentru această revelaţie.

El a introdus aceste puncte de vedere în cercurile intelectuale şi ştiinţifice. Chiar a citit un articol despre compatibilitatea embriologiei moderne, cu Coranul şi Sunnah. Cu această ocazie a spus: „A fost o mare plăcere pentru mine să ajut la clarificarea afirmaţiilor din Coran despre dezvoltarea umană. Este clar pentru mine că aceste afirmaţii trebuie să-i fi parvenit Profetului Muhammad de la Dumnezeu, pentru că cea mai mare parte a acestor cunoştinţe nu au fost descoperite decât cu multe secole mai târziu. Aceasta îmi dovedeşte că Muhammad trebuie să fi fost un trimis al lui Allah Preaînaltul. Să reflectăm asupra declaraţiei acestui binecunoscut şi  respectat savant în domeniul embriologiei, asupra versetelor din Coran referitoare la domeniul său şi asupra concluziei acestuia, conform căreia Muhammad trebuie să fi fost un trimis al lui Allah Preaînaltul.

În legătură cu stadiile creaţiei omului, Allah spune în Coran:

Noi l-am creat pe om din apa aleasă venită din lut. Apoi l-am făcut noi picătură într-un loc sigur. Apoi am făcut din picătură o alaqah şi am făcut din bucata de carne, oase şi am îmbrăcat oasele cu carne. Apoi l-am scos la iveală ca o altă făptură. Binecuvântat fie Allah Preaînaltul, Făcătorul, Cel bun! (Al-Mu’minun:12-14) leech-like

Cuvântul din limba arabă ,,alaqah” are 3 înţelesuri ·

  • Lipitoare
  • Obiect suspendat
  • Cheag de sânge închegat

Comparând lipitoarea de apă proaspătă cu embrionul în stadiul de ,,alaqah”, profesorul Moore a găsit o mare asemănare între cele două. Profesorul Moore a alăturat imaginea unei lipitori cu cea a unui embrion şi a prezentat aceste imagini oamenilor de ştiinţă prezenţi la Conferinţă.

Al doilea sens al cuvântului ,,alaqah” este de ,,obiect suspendat”. Acest lucru devine vizibil în momentul în care embrionul se prinde de uterul mamei.

Al treilea sens este cel de ,,cheag de sânge”. E important de notat, a afirmat reputatul profesor, că embrionul trece prin aceste faze. În timpul perioadei „alaqah”, embrionul se fixează de peretele uterin şi se hrăneşte prin intermediul unor minuscule vase de sânge.

Ambele descrieri sunt realizate în mod miraculos doar utilizând un singur cuvânt. Cum putea Muhammad să ştie toate acestea de la el însuşi?

Profesorul Moore a studiat embrionul şi în stadiul de ,, mudghah ,,Acest cuvânt înseamnă în traducere ,,bucată de carne” sau ,,substanţă mestecată”.

El a luat o bucată de argilă şi a mestecat-o apoi a comparat-o cu imaginea unui embrion fotografiat în stadiul „mudghah”. Profesorul a concluzionat că ele au exact acelaşi aspect. Mai multe periodice din Canada au publicat afirmaţiile profesorului Moore. În plus el a fost prezent în trei programe de televiziune în care a vorbit despre compatibilitatea dintre ştiinţa modernă şi conţinutul Coranului.

Prin urmare prof. Moore i-a fost pusă următoarea întrebare: ,,Aceasta înseamnă că dumneavoastră consideraţi Coranul ca fiind cuvântul lui Allah Preaînaltul?”

Profesorul a răspuns astfel: “nu găsesc nici o dificultate în a accepta acest lucru”. Următoarea întrebare adresata lui a fost ,,Cum puteţi să credeţi în Muhammad când dumnevoastră credeţi în Isus?”

El a spus : ,,Cred că ambii au venit de la aceeaşi şcoala”. Toţi oamenii de ştiinţă contemporani pot veni să afle că Allah ne-a trimis cunoştinţele sale când ne-a revelat Coranul. Allah Preaînaltul ne spune în Coran:

Allah Preaînaltul va fi martor la ceea ce ţi-a pogorât, căci a pogorât Coranul în deplină cunoştinţă. (An-Nisaa 4:166)

 

 

_________________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 11

STRATURILE PĂMÂNTULUI

Allah este Cel care a creat şapte ceruri şi tot atâtea pământuri. Orice lucru care se înalţă deasupra altui lucru este pentru acesta din urmă cer, acoperiş sau plafon. Prin analogie cu acest sens lingvistic general al  cuvântului cer, fiecare strat din învelişul atmosferic care înconjoară pământul, este, faţă de el, un cer şi la […]

Allah este Cel care a creat şapte ceruri şi tot atâtea pământuri.

Orice lucru care se înalţă deasupra altui lucru este pentru acesta din urmă cer, acoperiş sau plafon. Prin analogie cu acest sens lingvistic general al  cuvântului cer, fiecare strat din învelişul atmosferic care înconjoară pământul, este, faţă de el, un cer şi la fel sunt şi stelele şi planetele şi, având în vedere că pământul este alcearth_interior_99258700ătuit din straturi, fiecare din aceste straturi este cer pentru ceea ce se află dedesubtul său.

Următoarele versete sfinte se referă la straturile pământului şi la învelişul atmosferic al pământului şi stabilesc numărul lor la şapte:

Allah este Cel care a creat şapte ceruri şi tot atâtea pământuri. Între ele, coboară porunca [Sa], ca să ştiţi că Allah este cu putere peste toate şi că Allah cuprinde toate lucrurile cu ştiinţa Sa. (At-Talaq: 12);

Apoi, S-a întors către cer care era un fum şi i-a zis lui şi pământului: “Veniţi amândoi de voie sau fără de voie” Şi au răspuns ei: “Venim, supunându-ne de bună voie!”/ Şi le-a hotărât El să fie şapte ceruri, în două zile, şi a orânduit fiecărui cer menirea sa. Şi am împodobit Noi cerul cel mai de jos cu candele, în chip de strajă. Aceasta este orânduiala Celui Puternic şi Atoateştiutor. (Fussilat:11-12).

Savanţii din domeniul cosmosului au descoperit în a doua jumătate a secolului XX că învelişul atmosferic este alcătuit din şapte straturi sau ceruri, aşa cum vom arăta în mod detaliat într-un capitol următor. În ceea ce priveşte pământul, există opinii diferite în privinţa numărului straturilor lui, probabil pentru că pătrunderea în straturile pământului este foarte limitată şi extrem de dificilă. În cea mai documentată sursă ştiinţifică, Enciclopedia Astronomică Larousse, găsim următoarea prezentare:

Pământul se împarte în trei straturi principale, fiecare dintre ele conţinând, la rândul său, alte câteva straturi mai mici:

1 – Scoarţa terestră, care se întinde între 5-10 kilometri sub nivelul oceanelor şi între 30-40 de kilometri sub nivelul continentelor, este alcătuită din trei straturi mai mici:

– Stratul superior, alcătuit din materiale sedimentare

– Stratul mijlociu, alcătuit din rocile granit

– Stratul inferior, alcătuit din roci de bazalt

2 – Învelişul, care se împarte în două secţiuni :

a – Învelişul superior, alcătuit din trei straturi:

– Stratul dur, numit litosferă, care se întinde de la adâncimea de 60 de km până la adâncimea de 100 km în interiorul pământului.

– Stratul vâscos, numit astenosferă, care se întinde de la adâncimea de 100 de km până la adâncimea de 200 km în interiorul pământului.

– Stratul gros, care se întinde de la adâncimea de 200 de km până la adâncimea de 700 km în interiorul pământului.

b – Învelişul inferior, care se întinde de la adâncimea de 700 de km până la adâncimea de 2900 km şi este alcătuit dintr-un strat cu densitate înaltă de metale şi roci.

3 – Nucleul, alcătuit din cea mai mare parte din fier şi puţin nichel, se întinde până în centrul pământului, adică de la 2900 de kilometri până la 6370 de kilometri şi savanţii presupun (accentuăm cuvântul “presupun”), că el se compune din două straturi:

– Nucleul exterior, un strat despre care se presupune că este lichid, care se întinde între 2900 de km şi 5100 de km.

– Nucleul inferior sau sâmburele, un strat despre care se presupune că este solid, care se întinde între 5100 de km şi 6370 de km, adică până în centrul pământului.

Comentariu

Coranul este întotdeauna balanţa şi cuvântul hotărâtor în legătură cu certitudinea oricărei ştiinţe, atunci când există un text care se referă direct la ştiinţa respectivă. Geologii nu au ajuns, încă, la concluzii unitare în privinţa numărului straturilor pământului. Dacă unele surse menţionează nouă straturi, iar altele doar cinci sau şase straturi, mai devreme sau mai târziu,  geologii se vor convinge că pământul este alcătuit din şapte straturi, aşa cum  afirmă Coranul cel Sfânt – cuvântul hotărâtor în privinţa corectitudinii  ştiinţelor – fie că este vorba de ştiinţele umane , fie că este vorba de ştiinţele materiale sau naturale, ştiut fiind că pătrunderea omului în interiorul cerului şi al pământului va continua să rămână limitată, oricâtă ştiinţă ar avea. Până în momentul de faţă, omul nu a reuşit să pătrundă decât la ceva mai mult de  zece kilometri în interiorul pământului şi să exploreze câteva miliarde de  kilometri din ceruri. Fără explorarea deplină a cerului şi a pământului, va  continua să rămână o barieră de foc şi aramă, aşa cum a glăsuit Allah PreaÎnaltul :

O, neam al djinnilor şi al oamenilor! Dacă voi puteţi trece dincolo de hotarele cerului şi ale pământului, treceţi!/ Dar, voi nu veţi putea trece, decât cu ajutorul unei puteri!/ Aşadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiţi?/ Se vor trimite asupra voastră flăcări de foc şi aramă şi nu veţi fi voi ajutaţi. (Ar-Rahman : 33-35).

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 12