Month: April 2022

Vindecarea diareei

  Îndrumarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în ceea ce priveşte vindecarea diareei   Ibn Qayyim Al-Jawziyyah    Ni se relatează în Sahihan că Abu Said Al Khudri a spus: „Un om a venit la Profet şi i-a zis: «Fratele meu se plânge de stomac sau el se plânge de diaree.» […]

0Shares

 

Îndrumarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în ceea ce priveşte vindecarea diareei

 

Ibn Qayyim Al-Jawziyyah 

 

diarrheaNi se relatează în Sahihan că Abu Said Al Khudri a spus: „Un om a venit la Profet şi i-a zis: «Fratele meu se plânge de stomac sau el se plânge de diaree.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Dă-i nişte miere!» Omul s-a dus şi s-a întors mai târziu spunând: «I-am dat nişte miere, dar nu i-a fost de ajutor.» – sau a zis – «I-a înrăutăţit diareea.» El a repetat aceasta de două sau de trei ori, timp în care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a continuat să îi spună: «Dă-i nişte miere!» A treia sau a patra oară, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: «Allah a spus adevărul, în timp ce stomacul fratelui tău a minţit.»”

Mierea are o valoare medicinală imensă, deoarece îndepărtează substanţele vătămătoare ce sunt adunate în vene şi intestine. Mierea dizolvă excesul de umezeală; este benefică dacă este ingerată, dar şi folosită ca unguent, este nespus de valoroasă pentru cei în vârstă, pentru cei ce suferă de flegmă, răceală sau friguri. Mierea este nutritivă, ameliorează mişcările intestinale şi reprezintă un bun agent de conservare. În plus, mierea reduce gustul amar al altor medicamente, curăţă ficatul şi pieptul, facilitează producerea urinei şi dizolvă flegma ce însoţeşte tusea. Dacă mierea este consumată fierbinte şi este amestecată cu ulei de trandafiri, vindecă muşcăturile de animale şi efectele opiumului. Mierea amestecată cu apă este benefică pentru a ameliora efectele muşcăturii unui câine turbat şi ale ingerării ciupercilor otrăvitoare. Dacă ţinem carnea proaspătă în miere, prospeţimea sa este păstrată timp de trei luni. De asemenea, dacă dovleceii, vinetele şi castraveţii sunt ţinuţi în miere, ei se vor conserva foarte bine.

Mierea va menţine proaspete, timp de şase luni, anumite tipuri de fructe. Ea prezervă corpurile moarte, fiind demnă de denumirea care i-a fost atribuită – „adevăratul conservant”. Dacă mierea este folosită în cazurile de infectare cu păduchi, ea ucide atât păduchii, cât şi ouăle lor. De asemenea, mierea conferă fineţe şi frumuseţe părului, accelerând creşterea sa. Dacă mierea este aplicată pe ochi precum kohl-ul, va întări vederea slabă. Mierea albeşte dinţii, păstrează sănătatea dinţilor şi a gingiilor şi ameliorează fluxul sanguin. Ingerarea unei cantităţi mici de miere pe stomacul gol ajută corpul să elimine mucusul şi flegma. Mierea curăţă stomacul şi elimină substanţele sau amestecurile nocive, încălzeşte uşor stomacul şi deschide porii. Rinichii, prostata şi ficatul beneficiază de efecte similare în urma administrării mierii. Mierea este cea mai puţin dăunătoare substanţă dulce utilizată în tratarea ficatului şi a rinichilor.

Toate aceste beneficii menţionate sunt completate de faptul că mierea nu are niciun fel de efecte adverse şi nici nu dăunează nimănui, cu excepţia celor care suferă de bilă, dar care pot să o consume cu oţet pentru a-i neutraliza efectul negativ.

Mierea este un fel de mâncare, o băutură, un dulce, un remediu, un aliment revigorant şi o substanţă ce poate fi aplicată extern ca unguent; de asemenea, amintim de numeroasele ei valori medicinale. Nu există vreo altă substanţă mai benefică decât mierea sau de aceeaşi valoare. De aceea oamenii din vechime se bazau pe miere; cărţile lor nu conţin nicio referire la zahăr, deoarece acesta a fost descoperit în timpurile moderne.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să bea pe stomacul gol miere amestecată cu apă. Această practică ascunde un secret minunat legat de păstrarea sănătăţii. Doar cei înzestraţi cu o înţelegere profundă vor fi în stare să recunoască un asemenea secret. Vom menţiona acest aspect din nou atunci când vom explica sfaturile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) referitoare la păstrarea unei sănătăţi bune.

Într-un hadis relatat de Ibn Majah şi alţii aflăm că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Folosiţi-vă de două leacuri: mierea şi Coranul!”. În acest hadis sunt reunite remediile materiale şi cele divine, leacul trupului şi cel al sufletului, remediul lumesc şi leacul ceresc.

Înţelegând aceste fapte, să ne întoarcem la omul căruia Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îi prescrisese miere pentru a se vindeca de diareea ce fusese cauzată de mâncatul excesiv. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a prescris miere pentru a-i elibera stomacul şi intestinele de substanţele dăunătoare şi excreţiile ce împiedicau digerarea hranei din stomac, dat fiind că mierea are un efect purificator. Substanţele vătămătoare, vâscoase erau lipite de pereţii stomacului ce are textura unui prosop, afectând atât stomacul, cât şi mâncarea. Mierea îndepărtează aceste substanţe ce căptuşesc stomacul şi constituie cel mai bun leac pentru această problemă. Mierea este un purificator puternic şi este foarte eficientă în tratarea cazurilor de diaree, în special atunci când este amestecată cu apă caldă.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a repetat omului cu un anume motiv sfatul de a-i da nişte miere fratelui său bolnav. Medicamentul prescris trebuie să fie administrat într-o doză suficientă, altfel boala nu va fi pe deplin vindecată. Dacă medicamentul prescris este administrat într-o doză mai mare decât cea necesară, el va slăbi corpul şi va genera efecte adverse. Atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a poruncit omului să îi dea fratelui său miere, acesta nu i-a administrat o doză suficientă pentru a-l vindeca. Când omul i-a zis că fratele său nu se vindecase, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ştiut că doza nu a fost suficientă, aşa că l-a îndemnat pe omul respectiv de câteva ori să îi dea fratelui său mai multă miere pentru a atinge cantitatea suficientă vindecării. Când bolnavul ia o cantitate suficientă de miere, vindecarea apare, cu Voia lui Allah. A oferi remediul adecvat în doza potrivită constituie o secţiune importantă a ştiinţei medicinii.

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus omului: „Allah a spus adevărul, în timp ce stomacul fratelui tău a minţit.”; astfel ni se sugerează eficacitatea certă a mierii. Pe de altă parte, ni se indică faptul că boala a rămas nu din cauză că medicamentul prescris nu a fost eficient, ci pentru că stomacul avea o cantitate mare de substanţe toxice. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a poruncit omului să ia mai multă miere, deoarece stomacul său conţinea o cantitate excesivă de substanţe alterate.

Medicina profetică nu este similară celei oferite de doctori. Medicina profetică oferă într-adevăr cel mai eficient tratament şi remediu dezvăluit prin revelaţie şi călăuzire Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), receptat de mintea sa profundă şi perfectă. Majoritatea remediilor prescrise de alte persoane care nu sunt profeţi au la bază ipoteza, observaţia şi experimentarea.

Mulţi oameni nu beneficiază de medicina profetică, deoarece aceasta îi ajută doar pe cei care o recunosc şi cred în ea. Astfel, ei cred că îi va ajuta şi se bazează pe ea. Coranul, care este un leac a tot ceea ce ascunde inima, dacă nu este recunoscut şi acceptat cu credinţă, nu va vindeca inima. De fapt, Coranul doar va adăuga mai multă răutate şi va spori boala din inimile ipocriţilor.

Medicina profetică se potriveşte doar corpurilor bune şi pure, aşa cum Coranul se potriveşte doar sufletelor drepte şi inimilor vii. Dacă oamenii ignoră medicina profetică este ca şi cum ar ignora ajutorul şi călăuzirea Coranului care este cel mai eficient leac. Când remediul nu funcţionează (Coranul şi medicina profetică), cauza constă în negativitatea trupului şi sufletului care nu sunt pregătite să accepte leacul, nu în lipsa de eficienţă a leacului. Izbânda vine de la Allah şi la El se află vindecarea!

Există divergenţe de opinii referitoare la ceea ce Allah a spus:

„Din burţile lor iese o băutură cu felurite culori, în care este leac pentru oameni.” (Sura An-Nahl: 69).

Divergenţa gravitează în jurul cuvintelor: „… în care este leac pentru oameni” – se referă ele la băutură sau la Coran? Există două opinii referitoare la acest subiect, cea mai apropiată de adevăr fiind cea a lui Ibn Masud, Ibn Abbas, Al-Hasan, Qatadah, precum şi a majorităţii savanţilor care au declarat că aceste cuvinte se referă la băutură. Versetul discută despre băutură, nu despre Coran. În plus, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a afirmat în hadisul anterior: „Allah a spus adevărul”, determinând astfel cu claritate că versetul se referă la băutură. Allah ştie cel mai bine.

 

 

sursa: femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 4

0Shares

Musca

Adnan Ash-Shareef     O, voi oameni! Vi s-a dat vouă o pildă, auziţi-o: Aceia pe care voi îi chemaţi în locul lui Allah nu vor putea crea nici măcar o muscă, chiar de s-ar uni ei pentru aceasta! Iar dacă musca le răpeşte un lucru, ei nu-l vor putea lua înapoi! Slabi sunt şi […]

0Shares

Adnan Ash-Shareef

 

 

O, voi oameni! Vi s-a dat vouă o pildă, auziţi-o: Aceia pe care voi îi chemaţi în locul lui Allah nu vor putea crea nici măcar o muscă, chiar de s-ar uni ei pentru aceasta! Iar dacă musca le răpeşte un lucru, ei nu-l vor putea lua înapoi! Slabi sunt şi cel care cere şi cel de la care se cere!/ Ei nu L-au preţuit pe Allah după adevărata Sa măsură. Allah este Cel Tare şi Preaputernic. (Al-Hajj: 73-74)

Numeroase versete coranice au unele sensuri care se dezvăluie unul după altul, o dată cu trecerea timpului şi a progresului ştiinţei. În timpul revelaţiei, credincioşii au înţeles că versetul sfânt de mai sus este o mustrare şi o ironie la adresa idolatrilor şi a zeilor lor şi a ofrandelor pe care le aduceau lor. Idolii nu pot să creeze nici o muscă, să salveze pânăşi ofrandele care li se aduceau şi pe care le răpesc muştele. Acesta este unul din sensurile versetului de mai sus, dar astăzi noi desprindem din acest verset numeroase provocări ştiinţifice şi sensuri: El este o provocare coranică valabilă până în Ziua de Apoi, adresată ateilor care au făcut din ştiinţă un zeu. Ei nu vor fi în stare să creeze nici o muscă, chiar dacă şi-ar uni eforturile pentru această încercare.

Autumn House-fly Musca autumnalisŞtiinţa nu va ajunge niciodată să creeze o celulă şi atunci cum să creeze o muscă alcătuită din sute de mii de celule vii diferite şi specializate? În el sunt sensuri ştiinţifice miraculoase pe care ştiinţa le-a descoperit astăzi, printre care acela că aparatul digestiv al muştei, este dotat cu enzime care-i permit în decursul câtorva secunde să transforme orice mâncare pe care o răpeşte de la noi sau cu care se hrăneşte şi să o asimileze şi, în felul acesta, nu o mai putem salva de la ele. Nu sunt doar idolii cei care sunt neputincioşi în ceea ce priveşte recuperarea lucrurilor răpite de muşte. Muştele domină pânăşi astăzi peste întinse suprafeţe ale globului terestru şi le răpesc, în sensul că omul nu poate să trăiască pe ele, ba nici măcar să intre în ele.

Muştele ne pot răpi sănătatea şi chiar viaţa, căci ele transmit şi cauzează cele mai multe tipuri de febră, printre care encefalomielita virotică, căreia medicina nu i-a găsit un tratament până în momentul de faţă. În felul acesta, în pofida slăbiciunii muştei, omul rămâne neputincios în faţa ei, incapabil de a imita măreţia artei creării ei, slab în faţa răpirii resurselor alimentare şi a forţelor sănătăţii sale de către ea. Este suficient să reamintim doar faptul că boala somnului – o infecţie mortală a creierului – este transmisă de musca tse tse care continuă să provoace mii de morţi în Africa. În acelaşi timp, această muscă se caracterizeazăşi prin unele avantaje, având în vedere că ea i-a împiedicat pe africani să extermine animalele sălbatice şi să le distrugă mediul, fiindcă musca transmiţătoare a bolii somnului ucide atât omul cât şi vitele lui, dar nu este primejdioasă pentru animalele sălbatice.

Cercetătorii biologi şi-au pus întrebări în legătură cu secretul imunităţii cu care Domnul a înzestrat muştele şi ţânţarii care transmit cele mai nimicitoare boli şi tipuri de febră, având în vedere că unele muşte poartă pe un centimetru pătrat din corpul lor aproximativ cinci milioane de bacterii.

Studiile în legătură cu aparatul care asigură imunitatea acestor insecte au confirmat că este vorba de cel mai simplu aparat imunitar al fiinţelor vii, dar în acelaşi timp şi cel mai eficient şi rapid. Ştiinţa încearcă în momentul de faţă să sondeze adâncurile necunoscute ale aparatului imunitar ciudat, rapid şi eficient al muştelor şi al ţânţarilor, pentru a valorifica această descoperire pentru perfecţionarea imunităţii omului, mai ales în tratarea maladiilor rezultate din deficienţa sau lipsa acesteia, care sunt cele mai grave şi cele mai dificile de tratat până în prezent. Muştele ocupă locul al treilea ca număr între vietăţi, urmând după furnici şi ţânţari şi, dacă nu ar exista îndurarea lui Allah, care călăuzeşte numeroasele făpturi ale sale, cum sunt păsările, furnicile, peştii, microbii, viruşii şi altele, împotriva muştelor, acestea ar acoperi suprafaţa globului terestru şi ar face viaţa imposibilă pe el în decursul câtorva zile. Există specii de muşte care se înmulţesc cu o viteză uimitoare, încât dacă toate ouăle ar ecloza şi puii ar trăi şi s-ar înmulţi la rândul lor, dintr-o singură pereche ar rezulta într-un singur sezon un număr de exemplare de ordinul numărului 10 urmat  de şaizeci de zerouri!

Studiile întreprinse începând din anul 1971 au descoperit existenţa unui limbaj chimic propriu fiecărei specii de muşte, cu care ele îşi reglează modul de viaţăşi coabitarea cu ceilalţi indivizi ai speciei. Din acest cod face parte faptul că femela secretă în perioada împerecherii o substanţă chimică volatilă pe care o recepţionează perişorii sensibili de la picioarele muştelor masculi şi o transmit apoi celulelor nervoase care emit ordinele de declanşare a apetitului sexual şi de urmărire a femelei. Primul mascul care ajunge la femelă secretă o substanţă cu efect de antidot al substanţei secretate de femelă, care anulează efectul atractiv al acesteia pentru ceilalţi masculi şi cu ea acoperăşi corpul femelei, îndepărtând în felul acesta ceilalţi masculi care l-ar putea deranja şi astfel rămâne numai el cu partenera pentru a se acupla.

Un cercetător biolog contemporan a petrecut câţiva ani din viaţa sa ştiinţifică studiind o specie de muşte, cunoscută cu numele popular musca albastră, şi a consemnat următoarele concluzii, pe care le-am tradus din lucrarea lui în limba franceză: “Musca albastră este în realitate o maşină mică, extrem de perfecţionată. Ea este o insectă bine înzestrată, îndeosebi în ceea ce priveşte aripile şi zborul ei, ceea ce i-a făcut pe mulţi dintre colegii mei să-mi scrie, zicându-mi: nu mai cutezăm să ucidem o muscă după lectura cărţii tale despre muşte. Acesta este un lucru de înţeles, căci cum ar fi cu putinţă să distrugă o maşină vie în faţa căreia cele mai exacte şi mai complexe ceasuri par un lucru extrem de grosolan şi imperfect? Cum de reuşeşte musca albastră 200 de bătăi din aripi într-o secundă, ştiindu-se că orice aparat muscular obişnuit nu se poate contracta de mai mult de o sută de ori într-o secundă? Dar natura ( de ce nu o fi spunând, oare, Creatorul muştei?) a ajuns la acest grad înalt al frecvenţei bătăii aripilor, cu ajutorul unei serii de mecanisme care se influenţeazăşi se completează unul pe altul: aripile muştei sunt fixate direct pe pieptul ei, unde există în interior două perechi de muşchi care ridicăşi coboară pieptul şi care lucrează în sens invers, adică atunci când perechea muşchilor ridicători ai pieptului se contractă împreună cu ei se ridică şi aripile muştei, când perechea muşchilor coborâtori se contractă, coboară împreună cu ei şi aripile muştei, iar când muşchii ridicători ai pieptului sunt în acţiune, muşchii coborâtori sunt în stare de odihnă. În felul acesta, musca albastră reuşeşte două sute de bătai din aripi pe secundă, fără să obosească.

Iar,acţiunea motorului cu piston dublu al autoturismului nu face decât să imite, în mod aproximativ, operaţiunea bătăii din aripi a muştei.”

Cât priveşte procesul nervos care reglează sincronizarea contracţiilor muşchilor ridicători ai aripilor şi întinderea muşchilor coborâtori ai lor, acesta este una din cele mai complicate şi mai frumoase operaţiuni, dar ea nu-i interesează decât pe specialiştii din domeniul entomologiei.

O echipă de cercetători din domeniile biologiei, fizicii şi chimiei organice de la Universitatea din Marsilia a avut nevoie de zece ani pentru a confecţiona o maşină rudimentară, în greutate de câteva tone, capabilă să imite câteva din funcţiile membrelor muştei.

Ochiul muştei, care are un volum de mai puţin de o jumătate de milimetru cub, este compus din trei mii de ochi minusculi, fiecare din ei fiind legat de opt celule de recepţionare optică: două pentru culori şi şase specializate în descoperirea celor mai slabe mişcări care se produc în câmpul vizual al muştei, ceea ce înseamnă că în ochiul muştei există patruzeci şi opt de unităţi de recepţionare a luminii. În plus, Creatorul- mare este puterea Lui!- a înzestrat această minune zburătoare cu un milion de celule nervoase specializate în deplasările muştei de sus în jos, de jos în sus, din faţă în spate şi din spate în faţă, şi aceasta prin intermediul a treizeci şi opt de perechi de muşchi, dintre care şaptesprezece perechi pentru aripi şi douăzeci şi una de perechi pentru mişcările capului.

 

 

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 3

0Shares

Ţânţarul

Adnan Ash-Shareef   Allah nu se sfieşte să dea ca pildă un ţânţar sau ceva deasupra lui. Cei care au crezut ştiu că este Adevărul de la Domnul lor. Cât despre cei care nu cred, ei spun: ”Ce a vrut Allah cu această pildă?” Prin ea pre mulţi îi rătăceşte şi prin ea pe mulţi […]

0Shares

Adnan Ash-Shareef

 

Allah nu se sfieşte să dea ca pildă un ţânţar sau ceva deasupra lui. Cei care au crezut ştiu că este Adevărul de la Domnul lor. Cât despre cei care nu cred, ei spun: ”Ce a vrut Allah cu această pildă?” Prin ea pre mulţi îi rătăceşte şi prin ea pe mulţi îi călăuzeşte, dar nu îi rătăceşte prin ea decât pe cei nelegiuiţi. (Al-Baqarah 2:26).

mosquito_sickAsemenea tututor creaturilor lui Allah, ţânţarul reprezintă o minune a Creatorului, atât din punct de vedere anatomic cât şi din punct de vedere fiziologic. Este suficient să menţionăm că ochiul ţânţarului este alcătuit din sute de ochi minuscului, independenţi din punct de vedere anatomic şi complementari din punct de vedere fiziologic, ceea ce îi conferă posibilitatea de a avea un câmp vizual mai larg decât câmpul vizual al omului, îndeosebi în ceea ce priveşte vederea pe timpul nopţii, întrucât el este foarte sensibil şi recepţionează razele infraroşii. Antenele lui, sângele, aparatul nervos şi glandele lui care secretă substanţe chimice volatile alcătuiesc un limbaj chimic specific fiecărei specii de ţânţari şi prin intermediul lui reglează procesul de autoapărare şi de împerechere şi îşi asigură mijloacele necesare vieţuirii, dar nu vom intra în detaliile ştiinţifice uluitoare.

Ţânţarul ocupă din punct de vedere numeric locul al doilea, după furnică, între fiinţele vii multicelulare şi constituie o verigă necesară, indispensabilă pentru asigurarea echilibrului mediului. Când Organizaţia Mondială a Sănătăţii a anunţat, în anii şaizeci ai secolului trecut, eradicarea aproape totală a malariei, după ce şi-a închipuit că a distrus ţânţarul care transmite malaria, foarte curând şi-a dat seama de eroare şi de efectele negative ale acestei iniţiative, deoarece au apărut noi specii de ţânţari ai malariei, mult mai periculoşi, după ce au devenit imuni la insecticidele folosite împotriva lor.

Domnul a înzestrat, prin zestrea lui genetică, ţânţarul cu posibilităţi de a rezista la insecticide. Entomologii, biologii şi medicii au constatat apariţia unor tipuri de febră mult mai primejdioase şi mai dăunătoare decât malaria, cauzate de alte specii de ţânţari, pe care le dominăţânţarul malariei, ferindu-l astfel pe om de prejudiciile lui. Medicii au constatat, de asemenea, că parazitul care cauzează malaria, transmis de ţânţar prin sângele lui în sângele omului, a dobândit, la rândul său, imunitate faţă de majoritatea medicamentelor cu care era ucis. Cu câţiva ani în urmă, cercetătorii au ajuns la concluzia că imunizarea constituie cea mai bună cale de combatere a malariei, pentru că ea îl face imun pe om la parazitul malariei, nemaifiind în felul acesta nevoie de uciderea parazitului sau a ţânţarului care îl transmite. Fiecare fiinţă are însuşiri bune şi însuşiri dăunătoare, dar bilanţul final al acestor însuşiri este în favoarea omului. Omul se poate feri de efectele dăunătoare ale unor fiinţe prin ştiinţă, cu condiţia ca această ştiinţă să fie subordonată perceptelor coranice, în ceea ce priveşte intrarea în interacţiune cu aceste făpturi, căci Allah Preaînaltul a grăit:

Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite. (Al Qamar: 49);

Şi a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună rânduială. (Al- Furqan:2);

Nu există schimbare în creaţia lui Allah. (Ar-Rum: 30);

Nu ucideţi sufletul pe care l-a oprit Allah, decât pe drept! (Al-An’am: 151).

Cercetătorii biologi şi ecologi au început să înţeleagă rânduielile coranice referitoare la vieţuitoare şi, de aceea, au înţeles că cel mai potrivit mijloc de luptă împotriva ţânţarului şi al parazitului pe care îl transmite este imunizarea omului împotriva lui şi nu uciderea ţânţarului, după cum au constatat că există făpturi pe care Domnul le-a înzestrat cu putere asupra ţânţarului malariei şi a parazitului transmis de el şi că acestea preiau apărarea lui şi împiedică răspândirea malariei. La fel stau lucrurile şi cu celelalte fiinţe supuse omului şi despre care se credea că ele ar fi numai dăunătoare. Dacă oamenii ar înţelege în profunzime sensul cuvintelor lui Allah Preaînaltul:

Spune: Eu caut adăpost la Stăpânul revărsatului zorilor/ Împotriva răului [venind] de la ceea ce El a creat. (Al-Falaq 113:1-2),

din care înţelegem – dar Allah ştie cel mai bine! – că omul trebuie să caute adăpost la Stăpân, pentru a-l învăţa pe el cum să se apere de răul unor făpturi, omul nu ar mai fi nimicit miile de specii de fiinţe vii, aşa cum a făcut până acum.

 

 

Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 2

0Shares