Cinstitul rabin evreu devenit profesor al musulmanilor

’ABDULLAH IBN SALAAM (Allah să fie mulțumit de el!) Cinstitul rabin evreu devenit profesor al musulmanilor in Medina (a murit in anul 43 dupa Hijrah) Mai multi istorici ai religiilor au subliniat ca atat profetiile proroocilor din Vechiul Testament, cat si cele apartinand lui Iisus Hristos si regasite in Evanghelii, se refera la sosirea profetului […]

0Shares


’ABDULLAH IBN SALAAM (Allah să fie mulțumit de el!)

Cinstitul rabin evreu devenit profesor al musulmanilor in Medina (a murit in anul 43 dupa Hijrah)

Mai multi istorici ai religiilor au subliniat ca atat profetiile proroocilor din Vechiul Testament, cat si cele apartinand lui Iisus Hristos si regasite in Evanghelii, se refera la sosirea profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!). Iar aceasta realitate este intarita cu fermitate in Coran.

Cei carora le-am dat Scriptura [evreii si crestinii], il cunosc [pe Muhammad] asa cum ii cunosc pe fiii lor, insa o parte dintre ei ascund adevarul [despre el], cu toate ca il cunosc [dupa semnele profetiei sale]. (Al-Baqarah 2:146)

Iar in povestile vietilor multora dintre primii convertiti la Islam, asa cum este cea a lui Salman Al-Farisi, avem dovada istorica a acestei realitati. Stiind ca va veni Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) in Arabia (stiinta pe care au dobandit-o de la calugarii cucernici care locuiau in Siria si Irak), acestia si-au parasit propriile meleaguri natale si au emigrat catre desertul Arabiei. Si acesti norocosi cautatori ai adevarului au avut sansa ca in Mecca si Medina sa-l intalneasca pe insusi Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!), Mesia mult-asteptat sau Profetul.

Astazi vom invata despre un alt important caz care ne ofera o noua si puternica dovada istorica in legatura cu faptul ca mai-marii invatati ai Bibliei cunosteau foarte bine datele despre Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!), si aceasta chiar inainte de Islam. Eroul nostru de astazi nu este altul decat cel mai mare rabin si invatat evreu al Medinei de dinainte de Islam, pe numele sau ’Abdullah ibn Salaam (al carui nume fusese Al-Hussain ibn Salaam), personalitate foarte cunoscuta de catre locuitorii din Yathrib, fie ei evrei sau nu. Era un rabbi (invatat) foarte respectat atat pentru cunostintele sale vaste despre scripturi, cat pentru firea sa dreapta si demna de incredere. Istoria ne spune ca Ibn Salaam obisnuia sa-si imparta timpul in trei parti : o treime o petrecea la templu in rugaciune si adorare, o treime ingrijindu-se de gospodarie si o treime dedicand-o studiului Torei. De fiecare data cand citea fragmente din Tora in legatura cu profetul arab si despre proorocirea emigrarii sale in Yathrib (Medina), locul unde eroul nostru locuia, inima incepea sa-i tresalte de bucurie. Cu atat mai mult cu cat, conform semnelor prevestitoare descrise in Tora, sosise timpul ca acest eveniment maret sa se implineasca. Astfel, se ruga sa mai fie inca in viata ca sa-l poata sa intalneasca pe Profetul despre care s-a vorbit atat de mult in Biblie.
Si, ruga eroului nostru a fost ascultata de catre Allah Preainaltul. Dar sa-l ascultam pe insusi Ibn Salaam relatandu-si propria a poveste : „Cand am auzit ca s-a ivit Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) am incercat sa ii cercetez numele, arborele genealogic, locul unde s-a ivit si toate acestea in lumina descrierilor care ne-au parvenit din scripturile noastre. Si mi-a devenit evident faptul ca Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) era Profetul al carui nume a fost proorocit in scripturi. Insa, am incercat sa nu fac mare zarva asupra acestui lucru si sa astept pana la sosirea sa in Medina. Cand a sosit la Quba’ (zona situata in vecinatatea Medinei), un barbat s-a ivit pentru a-i anunta sosirea, veste care m-a surprins in varful unui palmier pe care incercam sa-l polenizez. Cand am auzit noutatile, fara sa-mi dau seama am sarit jos plin de bucurie, exclamand, Allah este Cel mai mare! Vazandu-ma, matusa mea a fost tare surprinsa, spunandu-mi, ’Daca ai fi auzit cumva ceva despre sosirea profetului Moise tot nu ai fi facut ceea ce tocmai am vazut.’ Eu i-am replicat, ’Dar, matusica, el (Muhammad) este ca un frate pentru Moise si predica acelasi mesaj.’ Ea a mai intrebat : ‚Inseamna ca el este Profetul despre care tu, rabbi, ne spuneai ?’ ’Da,’ am mai ingaimat si am … alergat intr-un suflet sa-l vad pe Profet, dand din coate in stanga si-n dreapta, prin multimea adunata. Si primele cuvinte pe care le-am auzit de pe buzele sale au fost : ’O, oameni! Salutati-va unii pe ceilalti, dati de mancare celor saraci, rugati-va cand altii dorm si atunci veti pasi cu pace in Paradis.’ ” Eroul nostru a mai continuat : „Am ramas pe loc, cercetandu-i trasaturile si fata (lui Muhammad) si m-am convins inca odata ca nu ar putea sa fie un profet mincinos. Nu am mai stat pe ganduri si am mers la el, declarand, ’Marturisesc ca nu exista nicio alta divinitate demna de adorare in afara de Allah si ca Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) este Mesagerul Sau.’ M-a privit si m-a intrebat, ’Care este numele tau ?’ ’Al-Hussain ibn Salaam.’ ’Este mai bun ’Abdullah ibn Salaam,’ mi-a spus.’Jur pe Allah ca niciodata nu-mi va mai placea sa fiu chemat decat cu acest nume! Apoi am mers acasa si le-am povestit si sotiei, copiilor si batranei mele matusi Khalida, cu totii imbratisand Islamul. Dar i-am rugat sa tina secreta convertirea lor de fata cu alti evrei. Si din nou am mers la Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!), spunandu-i : ’O Mesager al lui Allah! Evreii sunt oameni barfitori si tradatori. Mi-ar placea sa-i inviti aici pe conducatorii lor, iar eu sa stau ascuns intr-una dintre camere chiar in apropiere. Apoi sa-i intrebi in legatura cu mine, ce parerea au ei, toate acestea fara sa cunoasca ca m-am convertit la Islam. Pentru ca daca afla, vor incepe sa nascoceasca tot felul de neadevaruri in legatura cu persoana mea.’

’Mesagerul lui Allah m-a ascuns in una dintre camerele sale. Apoi i-a invitat pe liderii evreilor, incercand sa le vorbeasca despre Islam, insa ei au inceput sa se contrazica cu el, in vreme ce eu trageam cu urechile. Cand Profetul a inteles ca nu mai exista nicio modalitate prin care sa continue discutia, i-a intrebat, ’Ce parere aveti despre Ibn Salaam ?’ Si ei au raspuns, ’El este stapanul nostru si fiul stapanului nostru. Este invatatul (rabbi) nostru, om de stiinta, fiu de om invatat (rabbi) si savant.’ Auzind acestea, le-a spus, ’Ati accepta Islamul daca el ar face-o ?’ Iar ei au continuat, ’Allah i-a interzis ca el sa faca acest lucru. Asadar, nu ar putea sa se intample.’ Si in acest moment, continua eroul nostru, am iesit afara si le-am grait : ’O evrei! Temeti-va de Allah in inimile voastre si acceptati invataturile lui Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!). Voi sunteti siguri ca el este Mesagerul lui Allah, pentru ca ii gasiti numele si descrierea in Tora. Eu sunt martor pentru voi ca el este Mesagerul lui Allah, avand incredere in el.’ Cand au vazut ce le-am spus, au inceput sa replice, ’Esti un mincinos. Esti cel mai rau dintre noi si fiul celor mai nelegiuiti dintre noi, cel mai ignorant, fiul celor mai ignoranti dintre noi.’ Si au continuat lista cu injurii la adresa mea. Atunci, m-am adresat Mesagerului lui Allah, ’Nu ti-am spus ca evreii sunt un popor de calomniatori, iubind falsitatea, oameni care dau mana cu radarea si coruptia ?’ ”

Ca o persoana care a imbratisat Islamul cu sinceritate, avand inclinatii spre stiinta, eroul nostru ’Abdullah ibn Salaam si-a dedicat intreaga sa viata studierii Coranului si invataturilor lui Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!), devenind unul dintre cei mai cunoscuti invatatori in propovaduirea mesajului Islamului; datorita tuturor acestora, el a devenit si primul fost rabin care s-a ostenit in raspandirea invataturilor Islamului.

 

_______________________________

http://groups.yahoo.com/group/resurseislamice/

Source Link

Views: 1

0Shares

Cat Stevens – Yusuf Islam

  Ceea ce vreau să spun, deja ştiţi cu toţii, şi anume, să  confirm mesajul Profetului Muhammed (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) după cum a fost dat de Dumnezeu religia Adevărului. Ca fiinţe umane, ne-au fost date conştiinţa şi simţul datoriei care ne situează în vârful creaţiei. Omul a fost creat  pentru a fi […]

0Shares

 

Ceea ce vreau să spun, deja ştiţi cu toţii, şi anume, să  confirm mesajul Profetului Muhammed (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) după cum a fost dat de Dumnezeu religia Adevărului. Ca fiinţe umane, ne-au fost date conştiinţa şi simţul datoriei care ne situează în vârful creaţiei. Omul a fost creat  pentru a fi reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ. Este  important să realizăm obligaţia de a scăpa de toate iluziile şi să facem din vieţile noastre o pregătire pentru viaţa viitoare. Oricine pierde această şansă, nu i se va steve-nash-cat-stevens-1785261da alta, şi nu va fi adus înapoi iarăşi şi iarăşi; pentru că se spune în Coranul cel Sfânt, atunci când omul este adus în faţa Judecăţii de Apoi, el spune: “O, Doamne, adu-mă pe mine înapoi, pentru ca eu să fac bine, în cele ce le-am lăsat!” „Nicidecum!” (Al-Mu’minun:9-10)
Educaţia mea religioasă


M-am născut într-o lume modernă, luxoasă, sub lumina reflectoarelor spectacolelor. M-am născut într-o casă creştinească, dar ştim cu toţii că orice copil se naşte cu propria sa natură şi depinde de părinţii acestuia de a-l iniţia într-o anume religie. Eu am fost educat în spiritul religiei creştine şi am gândit astfel. Am fost învăţat că Dumnezeu există, dar nu există un contact direct cu El, aşa că trebuie să intrăm în contact cu El prin Isus, care este de fapt poarta spre Dumnezeu. Acest lucru l-am acceptat mai mult sau mai puţin, dar nu am fost în întregime convins.
M-am uitat la nişte statui care îl reprezentau pe Isus; erau numai nişte pietre, fără viaţă. Şi atunci când mi se spunea că Dumnezeu este acolo, am fost mirat, dar nu am comentat. Am crezut mai mult sau mai puţin, pentru că respectam credinţa părinţilor mei.

Pop Star

Treptat, m-am detaşat de această educaţie religioasă. Am început să creez muzică. Doream să fiu un mare star. Toate acele lucruri pe care le văzusem în filme şi presă m-au acaparat şi, poate, că am crezut că acesta este Dumnezeul meu- scopul de a face bani. Aveam un unchi care avea o maşină frumoasă: “Ei bine, mi-am spus, s-a realizat, are o mulţime de bani”. Lumea din jurul meu m-a influenţat în acest sens şi am crezut că această lume era Dumnezeul lor.
Am decis atunci că aceasta trebuie să fie şi viaţa mea, să

fac o mulţime de bani, să am “o viaţă grozavă”. Acum exemplele mele erau star-urile pop; am început să scriu cântece, dar în adâncul sufletului meu aveam un sentiment umanist, un sentiment că, dacă voi deveni bogat, îi voi ajuta pe cei săraci (se spune în Quran-ul cel Sfânt că facem promisiuni şi, atunci când realizăm ceea ce ne-am propus, devenim zgârciţi şi nu ne respectăm promisiunile).
Am devenit foarte cunoscut, pe când eram încă un adolescent, numele şi fotografiile mele erau în toată mass-media.
Succesul era tot mai mare şi singura cale către această viaţă am găsit-o în băutură şi droguri.

În spital

După un an de succes financiar şi high’life, m-am îmbolnăvit de T.B.C. şi am fost internat. Atunci, am  inceput să mă gândesc: “Ce mi se întâmplase? Eram numai un corp şi scopul meu în viaţă era numai să satisfac acest corp?” Am realizat că această nenorocire era, de fapt, o binecuvântare pe care mi-o dăduse Allah Preaînaltul, o şansă pentru a deschide ochii, de ce sunt aici, de ce zac în pat? Şi am început să caut răspunsurile. Pe atunci, se acorda mult interes misticismului estic. Am început să  citesc şi primul lucru de care am devenit conştient a fost moartea şi, de faptul că, sufletul este nemuritor. Simţeam că am ales calea fericirii şi a marilor realizări. Am început să meditez şi chiar am devenit vegetarian. Acum cred în pace şi în înflorirea puterii şi aceasta era tendinţa generală. Dar ceea ce am crezut în mod special a fost faptul că nu eram doar un corp; această descoperire am făcut-o în spital.

Într-o zi, când mă plimbam, m-a prins ploaia. Am început să alerg să mă adăpostesc, dar, apoi am realizat: “Stai un pic, corpul meu se udă, corpul meu îmi spune că mă ud.” Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la un proverb: “Corpul este ca un măgar şi trebuie învăţat în ce parte trebuie s-o ia, altfel măgarul te duce unde vrea el”.

Apoi, am realizat că am o dorinţă, un dar lăsat de Dumnezeu: urmează dorinţa lui Dumnezeu. Eram fascinat de noua terminologie. Învăţam despre religia estică. Până acum am fost educat în spiritul Creştinismului. Am început din nou să fac muzică şi, de această dată, am început să reflectez propriile mele gânduri. Îmi amintesc de lirica unuia dintre cântecele mele. Suna aşa: “Aş vrea să ştiu, aş vrea să ştiu cine face Răul, cine face Iadul? O să te cunosc fiind în patul meu sau într-o celulă prăfuită, în timp ce alţii stau în mari hoteluri?” Şi am ştiut că eram pe calea cea bună.

De asemenea, am scris alt cântec “Calea spre a-L găsi pe Dumnezeu”. Am devenit din ce în ce mai cunoscut în lumea muzicii. A fost o perioadă dificilă pentru că mă îmbogăţeam şi, în acelaşi timp, în mod sincer, căutăm Adevărul. Apoi am ajuns în faza în care am decis că Budismul este perfect şi nobil, dar nu eram pregătit să părăsesc lumea, eram mult prea ataşat de lume şi nu eram pregătit să devin un călugăr şi să mă izolez de societate.

Am încercat Zen şi Ching, numerologia, taroturile şi astrologia, am încercat să mă întorc la Biblie şi nu am găsit nimic.

Atunci, nu ştiam nimic despre Islam şi, apoi, s-a petrecut un miracol. Fratele meu a vizitat moscheea din Ierusalim şi a fost foarte impresionat, deoarece, pe de o parte pulsa de viaţă (spre deosebire de biserici şi sinagogi care erau goale), pe de altă parte, de atmosfera de pace şi seninătate degajată.

Quran-ul

Quran-ului, pe care mi-a dat-o mie. El nu a devenit musulman, dar a simţit ceva pentru această religie şi s-a gândit ca eu pot găsi ceva, de asemenea. Când am primit cartea (un ghid care îmi explica totul: cine eram?, care este scopul vieţii?, care era realitatea şi ce ar fi realitatea şi de unde vin?) am realizat că aceasta era adevărata religie- religia nu în sensul pe care îl înţeleg  cei din Vest, numai pentru cei în vârsta. În vest, oricine doreşte să îmbrăţişeze o anumită religie şi să aibe propriul său stil de viaţă,
este considerat fanatic. Nu eram un fanatic; la început am făcut  confuzie între corp şi suflet. Apoi, am înţeles că sufletul şi corpul nu sunt separate şi nu trebuie să mergi în munţi pentru a deveni religios; trebuie să urmăm dorinţa lui Dumnezeu, apoi vom putea ajunge din ce în ce mai sus, mai sus decât îngerii. Primul lucru pe care am dorit să-l fac atunci a fost să devin musulman.

Am înţeles că totul Îi aparţine lui Dumnezeu, că El vede totul. El a creat totul. În acest moment, am început să îmi pierd mândria, deoarece, credeam că am ajuns unde am ajuns datorită măreţiei mele. Am realizat că nu m-am creat singur şi întregul scop pentru care eram aici era să mă supun învăţăturii care a fost perfectată de către religia cunoscută de noi ca Al-Islam. De atunci, am început să-mi descopăr credinţa, simţeam că eram musulman, în timp ce citeam Quran-ul. Am realizat acum că toţi Profeţii trimişi de Dumnezeu au adus acelaşi mesaj. Atunci, de ce evreii şi creştinii sunt diferiţi? Am aflat acum că evreii nu L-au acceptat pe Isus ca fiind Mesia şi că aceştia I-au schimbat cuvintele. Chiar dacă creştinii au înţeles greşit Cuvintele Domnului şi L-au numit pe Isus fiul lui Dumnezeu. Totul are atâta sens. Aceasta este frumuseţea Quran-ului; îţi cere să reflectezi şi să motivezi, nu să venerezi Soarele sau Luna, ci pe Acela care a creat totul. Quran-ul cere omului să reflecteze asupra Soarelui şi a Lunii şi, în general, asupra creaţiei lui Dumnezeu. Realizezi ce diferit e Soarele de Lună? Sunt la distanţe variabile de Pământ, par de aceeaşi dimensiune şi, câteodată, una pare că se extinde peste cealaltă.

Chiar atunci când mulţi dintre astronauţi merg în spaţiu şi văd dimensiunea nesemnificativă a Pământului şi imensitatea spaţiului, ei devin foarte religioşi, pentru că ei au văzut semnele
lui Allah Preaînaltul.

Când am continuat să citesc Quran-ul, era vorba despre rugăciuni, bunătate şi caritate. Nu eram încă musulman, dar am simţit că singurul răspuns pentru mine era Quran-ul şi că Dumnezeu mi l-a trimis şi am păstrat acest secret.

Dar, în Quran, se vorbeşte, de asemenea, despre diferite  niveluri. Am început să înţeleg la alt nivel, unde Quran-ul spune: “Aceia care înţeleg nu îi consideră prieteni pe cei care nu înţeleg, iar cei care cred sunt fraţi.” Astfel, în acest moment, am dorit să-mi întâlnesc fraţii musulmani.

Convertirea

Apoi, am decis să plec la Ierusalim (cum a făcut şi fratele meu). La Ierusalim, m-am dus la moschee şi m-am aşezat. Un om m-a întrebat ce doresc. I-am spus că sunt musulman. M-a întrebat cum mă cheamă; I-am spus: „Stevens”. A fost mirat. Apoi, am început să mă rog, chiar dacă nu mă pricepeam prea bine. Când am ajuns înapoi la Londra, am întâlnit o sora, pe nume Nafisa. I-am spus că doresc să devin musulman şi m-a îndreptat către moscheea „New Regent”. Acest lucru se întâmpla în 1977, aproape un an şi jumătate după ce am primit Quran-ul. Acum am înţeles că trebuie să renunţ la mândria mea, la Iblis (Satan) şi s-o iau pe un singur drum. Aşa că, într-o vineri, după Jumah mi-am declarat credinţa, cuvântul trecerii la Islam- („eşhedu en la ilahe illallah wa eşhedu enne Muhammeden rasulullah” care înseamnă „mărturisesc că exista un singur Dumnezeu (Allah) şi că Muhammed este Profetului lui Allah)- în mâinile sale. Ai în faţă pe cineva care a obţinut faima şi bogăţia. Dar direcţia era ceva care îmi scapă, oricât de mult încercasem, până în momentul când mi-a fost arătat Quran-ul. Acum am înţeles că pot intra în contact direct cu Dumnezeu, spre deosebire de Creştinism sau de alte religii. După cum mi-a spus o doamnă hindusă, “Nu-i înţelegi pe hinduşi, noi credem într-un singur Dumnezeu, folosim aceste obiecte (idoli) numai pentru a ne concentra”. Adică pentru a-L întâlni pe Dumnezeu trebuie să-ţi creezi asocieri, cum ar fi idolii în acest scop, dar Islamul înlătură toate aceste bariere. Singurul lucru care îi desparte pe credincioşi de necredincioşi este salatul (rugăciunea). Acesta este procesul de purificare. uo5jqx9ufl0ku9lj

În sfârşit, aş dori să spun că tot ceea ce fac este pentru plăcerea lui Allah şi mă rog să te inspiri din experienţa mea. În plus, aş dori să accentuez că nu am intrat în legătură cu nici un musulman înainte de a trece la Islam. Am citit Quran-ul şi am înţeles că nimeni nu este perfect, şi că, dacă imităm conduita Profetului Muhammed (Sallallahu aleihi wa sellem- Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască) vom avea succes. Poate că Allah Preaînaltul ne va îndruma pentru a urma calea lui Profetului Muhammed (Sallallahu aleihi wa sellem). Amin!
Fratele vostru în Islam

Yusuf Islam (înainte Cat Stevens)

 

_______________________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 1

0Shares

Credința mea

Credința mea de  una din surorile noastre întru Islam   Pe data de 30 iulie 2006, cu voia lui Allah Preainaltul, mi-am marturisit credinta. Si cred ca acesta este destinul meu, acela de a deveni musulman, de a reveni la religia mea adevarata. Povestea mea sta, asadar, in fata ochilor vostri, pentru a mi-o citi. […]

0Shares

Credința mea

de  una din surorile noastre întru Islam

 

Pe data de 30 iulie 2006, cu voia lui Allah Preainaltul, mi-am marturisit credinta. Si cred ca acesta este destinul meu, acela de a deveni musulman, de a reveni la religia mea adevarata. Povestea mea sta, asadar, in fata ochilor vostri, pentru a mi-o citi.

Nu am prea multe sa spun in legatura cu mediul religios in care am crescut. Desi am fost botezata ca si crestin ortodoxa, rar se intampla sa intru intr-o biserica. In Romania, in vremea cand eram mica, religia era mai mult un subiect tabuu si aceasta din cauza regulilor comuniste stricte. Dar in ciuda prabusirii acestui regim totalitar cand implinisem 11 ani si a faptului ca multi oameni si-au reintors fetele spre religie, parintii mei continuau sa nu-i ofere nicio o atentie. Si toate acestea in contextul mentinerii Secularismului in aproape toata tara.

Singurele momente cand mama frecventa biserica erau cele cand se oficia fie vreo casatorie religioasa, fie o slujba funerara, fie cand avea loc botezul unui nou-nascut. Se mai intampla sa ma ia la biserica pentru a aprinde o lumanare in memoria celor morti sau pentru cei vii. Poate sa va para ciudat, insa niciodata nu am suportat mirosul de lumanari arse, dar in general „atmosfera” dintr-o biserica ortodoxa imi displacea.

Intr-o biserica ortodoxa tipica, comuna, din tara mea, nu exista niciun paravan de protectie si cand sosea timpul predicii, enoriasii obisnuiau sa se ingramadeasca pentru a ocupa un loc cat mai aproape de altar. In perioada predicii, picioarele iti puteau fi ranite atat de mult, pana cand puteai sa ajungi in acel punct cand concentrarea asupra predicii devenea mai mult o chestiune de vointa. Pe scurt, niciodata nu mi-a placut cum suna predica; cei mai in varsta aveau obiceiul de a incepe sa barfeasca, toate pe fondul unei imbulzeli generale, atmosfera care nu m-a determinat vreodata sa simt cat de putin vreo „chemare” religioasa inspre Crestinism.

Acasa, doua dintre cele mai bune prietene ale mele erau musulmance, chiar daca nici ele nu erau practicante. Am mai luat parte si la cateva casatorii de-ale musulmanilor si, la una dintre ele, am fost chiar martorul din partea unei mirese musulmance ! Am trait atunci o experienta interesanta. Au urmat studiile universitare in Regatul Unit al Marii Britanii, unde am avut parte de colegi de pe toate meridianele Globului, cativa dintre ei fiind musulmani.

Si printr-o coincidenta, am fost atrasa mai mult de unul din Maroc si doi din Indonezia. Motivul era simplu : ei erau calmi, fericiti, cu picioarele pe pamant, aveau alte preocupari interesante si nu obisnuiau sa consume alcool, cum faceau majoritatea studentilor. Eu personal, rar am baut. Pot chiar sa numar pe degetele de la maini de cate ori am consumat alcool in cantitati infime.
ce555d9445a677be46132299b03808f8 690x418 Credința mea
In ultimele luni de master, am intalnit, printr-o pura coincidenta un barbat musulman minunat, care mai tarziu mi-a devenit si sot. Desigur, acum imi imaginez ca toti cei care vor citi acest aspect isi vor spune in sinea lor ca optiunea mea pentru Islam se datoreaza sotului meu. Eu nu as spune asta, ci mai degraba cred ca este vorba aici de caile nevazute ale lui Allah Preainaltul, Cel Care mi l-a scos pe acest om in viata mea pentru a ma ghida pe calea cea dreapta.

Sotul meu niciodata nu a facut vreo referire la Islam si niciodata nu a pus presiune pe mine in sensul de a ma converti. Odata chiar l-am intrebat care sunt motivele pentru care nu vorbeste despre Islam si mi-a raspuns ca alegerea religioasa a unei persoane trebuie sa vina din inima, nu sa fie convinsa sau fortata de altii. Si atat timp cat eu apartineam „Neamului Cartii” (cum sunt numiti crestinii si evreii in Coran), el se declara fericit.

In perioada cand ma simteam nesatisfacuta de Crestinism, cu precadere de ceea ce-mi oferea biserica ortodoxa, am continuat sa cred ca exista un Dumnezeu. Si am fost atrasa inspre Islam tocmai ca invataturile sale mi-au creionat un sens al directiei, mi-au oferit sentimentul apartenentei la ceva originar, la ceva pe care il simteam de multa vreme in adancul inimii. Pur si simplu am avut sentimentul ca Islamul era ceea ce lipsea vietii mele.

Ma aflam intr-un centru islamic local, o cladire cu un frumos minaret, chiar langa mare ! Si, in mod surprinzator, de cand ma mutasem in Qatar (unde locuiesc in prezent), mereu admirasem aceasta cladire; imi aduce atat de multa liniste. La inceput credeam ca este vorba de o singura moschee, dar mai tarziu am aflat ca ma aflam in prezenta unui centru islamic care era prezidat de o curte de jurisprudenta (Sharia) si mi-am facut o promisiune, ca daca vreodata voi rosti marturisirea de credinta (Shahada), acest lucru se va petrece in aceasta constructie minunata. Si Allah Preainaltul mi-a indeplinit dorinta.

In dimineata zilei de 30 iulie, fara a sta pe ganduri, mi-am luat masina si nu m-am oprit decat la centrul islamic, unde am spus Shahada. In tot acest timp, sotul meu nu aflase absolu nimic. A aflat mai tarziu, dupa ce l-am invitat in oras tocmai pentru a-i impartasi marea veste. La auzul ei, a ramas faca cuvinte.

Pot spune ca reactia familiei sotului m-a luat pe nepregatite. Ceea ce doream sa impartasesc cu sotul meu a ajuns mai departe la tata socru si la restul familiei. Fericirea si lacrimile de bucurie au constituit reactia lor spontana. In ceea ce priveste proprii parintii, in sha Allah, indiferent cand merg acasa, voi avea un timp alocat doar lor si nimanui altcineva, fara a-i neglija.

Imi doresc ca tot mai multi si mai multi oameni din tara mea sa poata vedea dincolo de zidul pe care mass-media il construieste zilnic in fata Islamului, imi doresc ca acesti oameni sa inceapa sa citeasca Sfantul Coran si sa inteleaga profunzimea acestei frumoase religii, numita Islam.

Pe Allah, daca vor face asta, vor inceta sa mai caute modalitati ilegale de a face tot mai multi si mai multi bani (uneori chiar in detrimentul prieteniei si integritatii morale). Pe Allah, daca vor face asta vor inceta sa se mai lupte si atunci va reveni pacea in lume. Pe Allah, oamenii trebuie sa inceapa sa caute ori sa continue sa raspunda chemarii lor launtrice catre religie.

 

___________

femeiamusulmana.blogspot.com

Source Link

Views: 1

0Shares