Pacatele ochiului

Pacatele ochiului – Sa privesti fata sau mainile unei femei ajnabiyyah (femeie care nu iti este permisa) cu dorinta,sau restul corpului,chiar si fara dorinta – Dintre pacatele ochiului face parte si privitul la barbati (de catre femei),daca este vorba de zona dintre buric si genunchi,cu sau fara dorinta,si al restului corpului,cu dorinta – Este interzis […]

0Shares

pacate ochiului Pacatele ochiului

– Sa privesti fata sau mainile unei femei ajnabiyyah (femeie care nu iti este permisa) cu dorinta,sau restul corpului,chiar si fara dorinta

– Dintre pacatele ochiului face parte si privitul la barbati (de catre femei),daca este vorba de zona dintre buric si genunchi,cu sau fara dorinta,si al restului corpului,cu dorinta

– Este interzis barbatilor,ca si femeilor,sa-ti dezveleasca partile intime atunci cand sunt singuri

– Este interzis sa privesti un musulman cu dispret sau sa privesti in casa altuia fara acordul persoanei respective

sursa: rasarit.com

Source Link

Views: 2

0Shares

Suferința fizică reduce din păcate

  Febra şi alte boli reduc păcatele   Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că el şi Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au vizitat împreună, într-o zi, un bolnav care suferea de febră. Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a […]

0Shares

 

Febra şi alte boli reduc păcatele

 

Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că el şi Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au vizitat împreună, într-o zi, un bolnav care suferea de febră. Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus bolnavului: „Bucură-te de vestea bună pentru că Allah Atotputernicul şi Gloriosul spune: «Îl voi încerca pe slujitorul Meu credincios în această lume cu focul Meu (febra), pentru ca el să fie salvat de porţia lui de foc în Viaţa de Apoi»”. Acest hadis este bun (hasan) şi a fost relatat de Ahmad în „Musnad”, de Ibn Majah şi Tirmidhi.

1351280557_1018357009_emotional_pain_answer_2_xlarge_xlargeUn slujitor credincios care suferă de febră şi alte boli în această viaţă va fi iertat de unele păcate în Viaţa de Apoi. Când un slujitor se îmbolnăveşte, răsplata îi este scrisă în conformitate cu ceea ce obişnuia să facă atunci când era sănătos (Când un slujitor este bolnav, el va fi răsplătit conform faptelor pe care obişnuia să le facă atunci când era sănătos).

Uqba bin Aamir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Fiecare faptă a zilei este pecetluită. Când un credincios se îmbolnăveşte, îngerii spun: «O, Doamne! Slujitorul Tău cutare şi cutare s-a îmbolnăvit». Stăpânul (nostru) spune: «Scrieţi în contul său aceleaşi fapte pe care obişnuia să le facă înainte să fie bolnav, până când se însănătoşeşte sau moare»”. Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Ahmad în „Musnad”.

 

Pe cel care îşi pierde vederea şi îşi păstrează răbdarea Allah îl va răsplăti cu Paradisul

Anas bin Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat: „L-am auzit pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând că Allah a spus: «Dacă îl privez pe slujitorul Meu de cele două lucruri dragi (adică ochii) şi el îşi păstrează răbdarea, Eu îl voi lăsa să intre în Paradis ca şi recompensă»”. Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Bukhari.

Îndurarea lui Allah Atotputernicul şi Gloriosul este nelimitată. Pierderea văzului este recompensată, iar răsplata în Viaţa de Apoi e Paradisul.

 

sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 3

0Shares

Mita este interzisă

Mita este interzisă!   Una dintre faptele al căror făptaş se socoteşte printre cei care mănâncă averea oamenilor pe nedrept este mita. Mita sunt banii care se achită unei persoane influente sau care deţine o funcţie publică, pentru a da în favoarea lui sau împotriva adversarului său decizia pe care o voieşte el sau pentru […]

0Shares

Mita este interzisă!

 

mita3Una dintre faptele al căror făptaş se socoteşte printre cei care mănâncă averea oamenilor pe nedrept este mita. Mita sunt banii care se achită unei persoane influente sau care deţine o funcţie publică, pentru a da în favoarea lui sau împotriva adversarului său decizia pe care o voieşte el sau pentru a îndeplini o faptă în favoarea lui sau pentru a întârzia un lucru în defavoarea adversarului său etc.

Islamul i-a interzis musulmanului să urmeze calea mituirii cârmuitorilor şi ajutoarelor lor, după cum le-a interzis şi acestora să o primească, dacă li se va oferi, iar altora le-a interzis să mijlocească între cei care primesc şi cei care dau mită.

Allah Preaputernicul a grăit:

„Nu vă luaţi unii altora averile pe nedrept şi nu-i ademeniţi cu ele pe judecători, ca să mâncaţi o parte din averile oamenilor pe nedrept şi cu bună ştiinţă” (Al-Baqara: 188).

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Blestemul lui Allah atât asupra celui care dă mită cât şi asupra aceluia care primeşte mită pentru judecată!”[1]

Iar despre Thawaban s-a relatat că a zis: Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – i-a blestemat atât pe „cel care dă mită şi pe cel care primeşte mită, cât şi pe cel care mijloceşte între ei”.[2]

Dacă cel care primeşte mita o ia pentru a nedreptăţi, atunci el săvârşeşte mare păcat! Iar dacă el va căuta dreptatea, aceasta este o datorie a lui fără să primească în schimbul ei bani.

Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a trimis pe Abd Allah bin Ruwaha la evrei pentru a estima impozitul pe care ei trebuiau să-l achite pentru palmierii lor şi i-au oferit lui nişte bani. Dar el a zis: „Mita pe care voi aţi oferit-o este oprită şi noi nu vrem s-o primim!”[3]

Nu este de mirare că Islamul a interzis mita şi a fost foarte aspru cu cei care o practicau, căci răspândirea ei într-o societate înseamnă răspândirea stricăciunii şi nedreptăţii ca urmare a unei judecăţi pe nedrept sau a abţinerii de la darea unei hotărâri pe drept, a punerii în faţă a ceea ce ar trebui pus la urmă sau a punerii la urmă a ceea ce ar trebui pus în faţă, a răspândirii arivismului în societate, nu a spiritului datoriei.


[1] Relatat de Ahmad, de At-Tirmizi şi de Ibn Habban (în Sahih-u său) (N.A.)

[2] Relatat de Ahmad şi de Al-Hakim (N.A.)

[3] Relatat de Malik (N.A.)

sursa: Islam Romania

Source Link

Views: 2

0Shares