Cine a fost Piri Reis?

Cine a fost Piri Reis?   Reprezentanții Centrului Cultural Turc „Yunus Emre” Constanța au făcut o scurtă prezentare a vieții și activității lui Piri Reis:   „Amiralul otoman Piri Reis (1465-70, Gelibolu – 1554), a rămas în istorie ca fiind acela care a întocmit cea de-a doua hartă a lumii care include şi America  fiind […]

0Shares

Cine a fost Piri Reis?

 

Reprezentanții Centrului Cultural Turc „Yunus Emre” Constanța au făcut o scurtă prezentare a vieții și activității lui Piri Reis:

 

„Amiralul otoman Piri Reis (1465-70, Gelibolu – 1554), a rămas în istorie ca fiind acela care a întocmit cea de-a doua hartă a lumii care include şi America  fiind renumit pentru hărțile și diagramele adunate în lucrarea intitulată Kitab-ı Bahriye (Carte de navigație). Pe lângă faptul că a fost un cartograf de valoare și un maestru al științelor marine, a fost și un amiral care și-a lăsat amprenta asupra istoriei marinei imperiului otoman.prima harta a lumii

Piri Reis și unchiul său Kemal Reis, au fost timp de mai mulți ani pirați în Marea Mediterană. În anul 1486, în urma sprijinului solicitat de provincia Granada de la imperiul otoman, Piri Reis și unchiul său i-au condus cu navele pe musulmanii din provincia Granada în Africa de Nord între anii 1487-1493. Piri Reis a fost amiralul flotei otomane între anii 1499-1502 atunci când flota otomana încerca să-și impună supremația peste mări în fața flotei venețiene.

Piri Reis a notat toate locurile pe care le-a vazut și toate situațiile prin care a trecut pe o ciornă care mai târziu avea să devină lucrarea Kitab-i Bahriye (Cartea de navigație), primul ghid al marinei lumii.

După moartea unchiului său în anul 1511 Piri Reis se retrage in Gelibolu. Aici în 1513 a desenat prima hartă a lumii. Porțiunea conservata a hărții detaliază Ocenul Atlantic, Peninsula Iberica, Africa de Nord și Coasta de Est a Americii. Importanța istorică a hărții constă în revendicarea sa de a fi utilizat ca sursă hărțile lui Columb,de altfel pierdute. După expediție s-a restras în  Gelibolu pentru a scrie lucrarea Kitab-i Bahriye (Cartea de navigație), din notitele sale din timpul expediției.

Perioada de domnie a lui Suleyman Magnificul, a fost o perioadă a marilor cuceriri.Piri a participat în anul 1523 alături de flota otomană la campania de cucerire a insulei Rodos. În timpul expediției militare din Egipt  i-a câștigat admirația și sprijinul vizirului Ibrahim din Parga iar în 1526 i-a prezentat lucrarea Kitab-ı Bahriye lui Suleyman  Magnificul.

Viața lui Piri  Reis de până în anul 1526 poate fi urmarită în lucrarea Kitab-ı Bahriye. În anul 1528 a întocmit cea de-a doua hartă a lumii care include și America.

În anii ce au urmat, Piri Reis a îndeplinit mai multe funcții în imperiu. În această perioadă Piri este numit comandant al flotei otomane din Oceanul Indian. Și-a continuat cariera militară până la bătrânețe în Marea Arabiei, Marea Roșie și Golful Persic.


Chiar dacă legenda prezintă moartea lui Piri Reis ca o consecință a sprijinului acordat Prințului Mustafa în lupta pentru tron, conform izvoarelor istorice adevărul se prezintă altfel.  Piri Reis, în ultima sa misiune de comandant în Egiptul Otoman, în timpul celei de a doua expediții din anul 1552, a fost întemnițat,  pentru că a lăsat  flota care necesita reparații și odihnă la Basra, și s-a întors în Egipt cu trei nave încărcate cu prada de război. Pentru că a lăsat flota la Basra, și nu i-a acordat Guvernatorului Kubat Pașa, tributul solicitat, dar și din cauza ambițiilor politice ale lui Mehmet PaşaGuvernator al Egiptului Otoman Piri Reis a fost condamnat la moarte în anul 1554.

Harta lui Piri Reis este prima hartă a lumii care cuprinde şi continentul american. Harta a fost elaborată în 1513 și cuprinde coastele de vest din Europa și Africa de Nord, dar și coasta de est a Americii de Sud. Aceasta a fost întocmită pe baza a nu mai puțin de douăzeci de hărți, dintre care și una care îi aparțiea lui Cristofor Columb și reprezintă un document istoric valoros care cuprinde numeroase informații geografice despre marinarii europeni și musulmani din sec. al XVI-lea.

harta lumii piri reis

Porțiunea conservata a hărții  amiralului otoman Piri Reis elaborată în 1528, reprezintă colțul nord-vestic al unei mari hărți și cuprinde coasta estică a Americii Centrale și anume Florida, partea nord-estică a Canadei și Groenlanda. Această porțiune a hărții oferite lui Suleyman Magnificul împreună cu Prima Hartă a Lumii elaborată în 1513 se găsesc la Muzeul Topkapi.

 Porțiunea conservata a hărții   are o dimensiune de 69 x 70 cm și a fost desenată pe piele de gazelă cu 8 culori distincte. Ca și prima hartă și cea de-a doua hartă a lui Piri Reis a fost realizată în stil portulan. Într-una din notițele de pe marginea hărții este specificat faptul că aceasta a fost elaborată de Piri Reis”.

 

 

sursa:  interetnica.ro

Source Link

Views: 1

0Shares

Toleranța în societatea islamică – 2

Toleranța în societatea islamică – 2 -partea a doua- Mustafa Sibaee     Una din manifestarile tolerantei a fost si situarea moscheilor in imediata vecinatate a bisericilor, reprezentantii clerului crestin avand autoritate deplina asupra enoriasilor lor in privinta treburilor religioase. Statul nu se amesteca in aceste lucruri, ba mai mult decat atat, intervenea pentru aplanarea […]

0Shares

Toleranța în societatea islamică – 2

-partea a doua-

Mustafa Sibaee

 

 

Una din manifestarile tolerantei a fost si situarea moscheilor in imediata vecinatate a bisericilor, reprezentantii clerului crestin avand autoritate deplina asupra enoriasilor lor in privinta treburilor religioase.

Purple-orange-flowers-wallpaper-hdStatul nu se amesteca in aceste lucruri, ba mai mult decat atat, intervenea pentru aplanarea divergentelor dintre doctrinele lor, incercand sa-i impace. In perioada Imperiului Bizantin, Melikitii ii persecutau pe coptii din Egipt si le luau bisericile. Cand au cucerit Egiptul, musulmanii le-au restituit coptilor bisericile care le apartinusera si le-au facut dreptate, insa coptii i-au atacat dupa aceea pe Melikiti, razbunandu-se pe ei pentru ceea ce le facusera inainte de cucerirea araba, iar acestia i s-ua plans de aceasta razbunare lui Harun ar-Rasid, care a poruncit sa fie recuparate bisericile pe care pusesera stapanire coptii din Egipt si le-a restituit, dupa ce a intervenit la el patriarhul Melikitilor.

Cat despre liberatatea clericilor in privinta ritualurilor si mentinerii autoritatii asupra enoriasilor lor, fara ca statul sa se amestece in aceste treburi, locuitorii crestini ai acestei tari au simtit ceea ce nu simtisera in timpul dominatiei Imperiului Bizantin. Probabil ca toata lumea isi aminteste atitudinea sultanului Mahomed Cuceritorul, cand a cucerit orasul Constantinopolul, sediul patriarhiei ortodoxe din intregul Orient. El a declarat garantarea averilor, sufletelor, ritualurilor, bisericilor si crucilor tuturor credinciosilor aflati in acest oras si i-a scutit de obligatia serviciului militar. In plus, le-a oferit conducatorilor lor autoritatea in problemele legislative si dreptul de a decide in legatura cu neintelegerile dintre supusii lor, fara ca statul sa se amestece in aceste chestiuni. Locuitorii orasului Constantinopol au vazut in aceasta o mare deosebire intre tratamentul de care avusesera parte in timpul Bizantinilor si tratamentul de care au beneficiat in timpul sultanului Mahomed Cuceritorul, caci bizantinii se amestecasera in disputele lor doctrinare, preferandu-i pe adeptii bisericii lor in defavoarea adeptilor celorlate biserici, si de aceea, au fost multumiti de noua guvernare si siau deschis sufletele in fata tolerantei religioase, pe care nu o cunoscusera mai inainte, din partea carmuitorilor coreligionari.

Patriarhul Bizantului se asemana prin autoritatea care i se conferise cu un stat in stat. El, împreuna cu comunitatea sa, s-au bucurat de cel mai bun tratament vreme de aproape cinci sute de ani, dispunand de o autonomie efectiva, fara sa li se ceara in schimb nici soldati si nici bani.

Este regretabil ca aceasta toleranta religioasa fara precedent in istorie a reprezentat inceputul privilegiilor straine, pe care occidentalii le-au speculat la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX pentru a lichida manifestarile suveranitatii nationale in cadrul acestei tari.

Un alt aspect al tolerantei religioase a civilizatiei islamice este reprezentat de faptul ca, in timpul cuceririlor musulmane, numeroase biserici au fost folosite ca locuri de rugaciune atat de catre musulmani cat si de crestini in acelasi timp. Am vazut ca Profetul Muhammad Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! le-a permis crestinilor din Najran sa se roage in moscheea sa, alaturi de musulmaniii care-si implineau Rugaciunea lor. Crestinii au acceptat, dupa cucerire, ca musulmanii sa ia jumatate din marea biserica a Sfantului Ioan din Damasc, devenita apoi moscheea Omeiazilor, iar musulmanii au acceptat sa-si implineasca Rugaciunea in ea. Adeptii celor doua religii puteau fi vazuti rugandu-se unii alaturi de ceilalti; unii indreptandu-se spre qibla iar ceilalti indreptandu-se spre Rasarit. Aceasta este inca o manifestare stralucita, singulara in istorie, cu adanca semnificatie, care demonstra toleranta religioasa a civilizatiei islamice.

 

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 3

0Shares

Toleranța în societatea islamică – 3

Toleranța în societatea islamică – 3 -partea a treia- Mustafa Siba’ee     Un alt aspect al tolerantei religioase este faptul ca functiile erau acordate celor capabili, care le meritau, indiferent de credinta sau doctrina lor. Aceasta explica faptul ca medicii crestini au beneficiat de protecţia califilor din dinastiile Omeiazilor si Abbasizilor. Ei au detinut […]

0Shares

Toleranța în societatea islamică – 3

-partea a treia-

Mustafa Siba’ee

 

 

Un alt aspect al tolerantei religioase este faptul ca functiile erau acordate celor capabili, care le meritau, indiferent de credinta sau doctrina lor. Aceasta explica faptul ca medicii crestini au beneficiat de protecţia califilor din dinastiile Omeiazilor si Abbasizilor. Ei au detinut timp indelungat controlul asupra scolilor de medicina din Bagdad si din Damasc. Medicul crestin Ibn Asal a fost medicul privat al lui Marawan, in vreme ce Sarjun a fost secretarul sau. Marawan l-a numit pe Atanasius, cunoscut cu numele ultim Ishaq, intr-o serie de functii guvernamentale in Egipt, ajungand pana la postul de sef al divanurilor statului. El era bogat si influent; poseda patru mii de robi, numeroase case, sate, gradini si mult aur si argint; a construit o biserica in Ar-Raha din chiria a patru sute de pravalii pe care le poseda in acest oras. A fost intr-atat de vestit incat Abd al-Malik ben Marawan i-a incredintat educatia fratelui sau mai mic Abd al-Aziz, care a devenit ulterior guvernator in Egipt, tatal lui Omar ben Abd al-Aziz.

Unul dintre cei mai vestiti medici care s-au bucurat de o poziţie privilegiata din partea califilor a fost Jirjis ben Bakhtisu´, apropiat al califului AL-Mansur. Califul a avut grija ca el sa se bucure de tot confortul. Jirjis avea o sotie batrana si Al-Mansur i-a trimis trei sclave frumoase, insa el a refuzat darul, zicand: religia mea nu-mi ingaduie decat o singura sotie, cat timp ea se afla in viata. Al-Mansur a fost multumit de raspunsul lui si l-a cinstit si respectat si mai mult. Cand acesta s-a imbolnovit, Al-Mansur a poruncit sa fie gazduit la casa de oaspeti si s-a dus la el pe jos, interesandu-se de starea lui si atunci medicul i-a cerut ingaduinta sa se intoarca in tara lui pentru a fi inmormantat alaturi de parinti. Al-Mansur i-a propus sa se converteasca la islam pentru a ajunge in Paradis, insa el i-a raspuns: Prefer sa fiu împreuna cu parintii mei, fie in Paradis, fie in Infern. Al-Mansur a ras si a porucit sa se faca pregatirile pentru a fi condus si i-a daruit zece mii de dinari.

Crestinul Salmuya ben Banan a fost medicul califului AlMu´tasim.Al-Mu´tasima regretat foarte mult moartea sa si a poruncit sa fie inmormantat cu tamaie si cu lumanari, asa cum cerea religia lui.

Bakhtisu´ben Jibra´il a fost medicul califului Al-Mutawakkil, si se bucura de un atat de mare respect din partea lui incat se imbraca precum califul si avea o situatie foarte buna si o mare avere.

Cute-White-FlowersTot astfel poetii si oamenii de litere in general se bucurau de o poziţie privilegiata din partea califilor si printilor, indiferent de religia si de doctrina lor. Stim cu totii pozitia deosebita pe care a avut-o AlAkhtal in epoca omeiada. El intra la Abd al-Malik fara sa ceara permisiunea, imbracat intr-o pelerina de matase si purtand un talisman si o cruce cu lant de aur atarnata la gat, in vreme ce vinul i se prelingea din barba. El est cel care i-a satirizat pe ansari intr-un lung poem, in care spunea: ”Si ticalosia sta ascunsa sub turbanele ansarilor”. Ansarii au foarte afectati de acest vers si l-au trimis pe mai marele lor An-Nu´man ben Basir, companion al Trimisul lui Allah – Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! si aceasta a intrat la Abd al-Malik si si-a ridicat turbanul intrebandu-l: Vezi aici vreo ticalosie, emir al credinciosilor? Califul l-a linistit, fara sa-i faca vreun rau lui Al-Akhtal!

Indivizii s-au comportat si ei precum califii: ei legau prietenii cu oricine le placea, indifernt de apartenenta lor religioasa. Ibrahim ben Hilal Sabeanul, adica din secta Sabeenilor, a ajuns la cele mai inalte functii in stat. El a avut relatii bune si prietenii stranse cu oamenii de litere si cu oamenii de stiinta, incat atunci cand a murit, As-Sarif ar-Radi a compus o elegie in onoarea lui si se stie ca acest poet a fost siehul Hasimitilor Alawiti si autor al unor poeme nemuritoare, intre care un poem cu rima in dal, in care spunea:

“Ai vazut cum l-au purtat pe scanduri?

Ai vazut cum a disparut lumina intalnirilor?

Nu am crezut inainte ca tu sa fi coborat in tarana

Ca tarana se poate inalta deasupra muntilor”.

As-Sarif a continuat multa vreme dupa aceea sa-si aminteasca de el si sa-l planga in diverse ocazii. Odata, cand a trecut pe langa mormantul lui, a izbucnit in plans si a declamat:

“Le spun calaretilor care pleaca: Abateti-va,

Ca sa va arat o creanga vesteda a gloriei!

Te-am plans ca sa ma consolez pentru tine,

Dar bocetele nu au putut stavili dorul care a sporit.

Eu stiu ca plansul nu-ti este de nici un folos,

Insa eu incerc sa starnesc nadejdile”.

Cercurile stintifice ale califilor reuneau savanti apartinand unor religii si doctrine diferite. El le spunea: Cercetati orice voiti in domeniul stiintei, fara ca vreunul din voi sa faca deductii pornind de la cartea sa religioasa, pentru ca sa nu starneasca in felul acesta probleme confesionale.

La fel erau si cercuri stiintifice populare. Khalaf ben alMuthana a spus: Am vazut intalnindu-se la Basra zece la un loc, cei mai invatati si mai cunoscuti care ii stia lumea. Acestia erau: gramaticul AlKhalil ben Ahmad, care era sunnit, poetul Al-Humayri, care era siit, Salih ben Abd al-Quddus, care era eretic, Sufyan ben Mujasi´, care era kharijit safarid, Bassar ibn Burd, care era un poet destrabalat su´ubit, Hamad´Ajral, care era un eretic su´ubit, Ibn Ra´s al-Jalud, care era un poet evreu, Ibn Nazir, un teolog crestin, Omar ben al-Mu´ayyid, un zoroastru si Ibn Sinan al-Harraui, un poet sabean. Ei se intalneau si scrieau versuri si schimbau informatii, discutand intr-o atmosfera prietenasca, incat aproape ca nici nu observau aceste mari deosebiri de religie si doctrina dintre ei! Aceasta toleranta a patruns si in case si in familii. In aceeasi casa se puteau intalni patru frati care traiau in deplina intelegere: unul sunnit, al doilea șiit, al treilea kharijit, si al patrulea mu´talifilit.In aceeasi casa se puteau intalni un evalvios si un desfranat primul dedicandu-se adorarii lui, iar al doilea cufundandu-se in destrabalarea lui. Cartile de literatura mentioneaza ca exemplu doi frati care traiau in aceeasi locuinta: unul era evlavios si locuia la parter, iar celalat era destrabalat si locuia la etaj. Cel destrabalat si-a petrecut o noapte in compania unor prieteni, cantand si provocand zarva, ceea ce la deranjat pe cel evlavios, impiedicandu-l sa doarma. Cel evlavios a scos capul pe fereastra si a strigat la fratele cel destrabalat: Pamantul sa se scufunde si sa-i inghita pe cei care fac fapte rele! Iar cel destrabalat ia raspuns: Allah nu-i va pedepsi fara ca tu sa te afli printre ei …

 

 

Sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul Azi

Source Link

Views: 4

0Shares