Dorinţa lui Noe

  Ibn Kathir   Imamul Ahmed a relatat citându-l pe Abdullah bin Omar: „În vreme ce şedeam alături de Profet, a venit un beduin care purta un veşmânt lung (Jubba) făcut în Saiba, Siria, ţesut cu mătase. Profetul a zis: «Acest prieten al vostru a îmbrăcat un stil pur persan şi a şters orice urmă […]

0Shares

 

Ibn Kathir

 

Imamul Ahmed a relatat citându-l pe Abdullah bin Omar: „În vreme ce şedeam alături de Profet, a venit un beduin care purta un veşmânt lung (Jubba) făcut în Saiba, Siria, ţesut cu mătase. Profetul a zis: «Acest prieten al vostru a îmbrăcat un stil pur persan şi a şters orice urmă că ar fi fost păstor.» Apoi i-a zis:

background«Oare nu văd eu asupra ta veşmântul celor ce nu-şi folosesc inteligenţa?» A mai zis: „Când lui Noe i-a venit ceasul morţii, a dat o ultimă povaţă copiilor săi şi le-a spus: «Vă voi vorbi acum despre dorinţa mea. Vă voi porunci vouă înfăptuirea a două lucruri şi vă voi interzice vouă două lucruri. Vă poruncesc să vă păstraţi mereu credinţa într-un Unic Dumnezeu, Allah, căci nu există altă divinitate în afară de Allah. Dacă cele şapte sfere cereşti şi cele şapte pământuri ar fi puse pe un taler şi „La ilaha illallah” ar fi pusă pe celălalt taler, acesta din urmă ar atârna mai greu şi ar fi mai presus decât cel de dinainte. Şi vă interzic de la Şirk (a-I face lui Allah egali), de la Kibr (trufie) sau dispreţ.»”

Ibn Omar a relatat că Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – i s-a spus: „O, Mesager al lui Allah! Ştim ce înseamnă Şirk, dar ce este Kibr?  Este ca şi cum am avea o pereche de pantofi frumoşi cu şireturi frumoase?”

Profetul a răspuns: „Nu!” Atunci altcineva a spus: „Înseamnă a avea o rochie frumoasă şi a o purta?” Profetul a zis din nou: „Nu!” O altă persoană l-a întrebat dacă înseamnă a avea un animal de călărie. Profetul a răspuns negativ. Apoi a fost întrebat dacă acest cuvânt înseamnă a face un lucru împreună cu prietenii şi a şedea alături de aceştia, iar Profetul a răspuns din nou negativ. Atunci ei l-au întrebat din nou: „Ce înseamnă atunci Kibr?” Profetul a spus: „Kibr înseamnă a nu ţine seama de Adevăr şi a încălca drepturile oamenilor.”

 

 

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 4

0Shares

Supunerea fata de Allah Preainaltul si Trimisul Sau

    Omul, dintre toate creațiile Bunului Allah, este cea mai nobilă, fiind înzestrat din toate punctele de vedere (ex. : inteligență etc.). Lui i s-au pus la dispoziție toate bunătățile, pentru a căror utilizare folosește rațiunea, gândirea proprie. Dar poate să fie la fel un om care își folosește rațiunea cu acela care nu […]

0Shares
 
 
Omul, dintre toate creațiile Bunului Allah, este cea mai nobilă, fiind înzestrat din toate punctele de vedere (ex. : inteligență etc.). Lui i s-au pus la dispoziție toate bunătățile, pentru a căror utilizare folosește rațiunea, gândirea proprie. Dar poate să fie la fel un om care își folosește rațiunea cu acela care nu o face ? Se aseamănă cel care dispune de capacitatea sa de gândire cu acela care nu chibzuiește ? Cu toate acestea, fiecaruia îi revin sarcini specifice, subscrise scopului unic, acela de a-L adora pe Allah. Porunca de bază este cea de supunere în fața Sa. 
 
Este obligația fiecărui om să-L slujească pe Allah Preaînaltul. Pentru a ne achita într-un mod strălucit de această nobilă sarcină ne-a fost trimis profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), încheietorul șirului tuturor profeților, astfel noi fiind onorați prin apartenența la comunitatea sa (ar. ummah). Prin urmare, ca musulmani, dintre toți oamenii, suntem cei mai fericiți. 
 
Așa cum am citit în Nobilul Coran, „Cei care se supun lui Allah și Trimisului Său, se tem de Allah și sunt cu frică de El, aceia vor fi izbânditori.” (An-Nur 24  : 52).
 
Din acest verset rezultă cu claritate cum fericirea noastră este strâns legată de supunerea față de Allah Preaînaltul și față de profetul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), de respectarea poruncilor lor.
 
În capitolul Al-Hașr, versetul 7, Allah Preaînaltul ne spune :
 
„Ceea ce vă dăruiește Trimisul primiți, iar cele de la care vă oprește, de la acelea opriți-vă și fiți cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă !”
 
Iubiți frați musulmani, porunca din Nobilul Coran este aceea de supunere în fața lui Allah Preaînaltul și a profetului Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !). Noi trebuie să facem tot ceea ce ne este poruncit și să ne abținem de la ceea ce ne este oprit, luându-l ca exemplu pe Trimisul lui Allah.
 
Viața sa exemplară reprezintă transpunerea fidelă în practică a poruncilor din Nobilul Coran. Dacă un musulman nu trăiește așa cum i-a fost poruncit de Bunul Allah și de Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), atunci efectele negative ale comportamentului său deviant se vor răsfrânge asupra tuturor musulmanilor. Și, din nefericire, există nenumărate exemple în această direcție. 

Fiecare musulman însă are obligația de a-și folosi rațiunea și de a se căi cu sinceritate pentru faptele sale reprobabile, fără a le repeta. Dacă va proceda astfel, va fi și mai iubit de către Bunul Allah deoarece întoarcerea sa este făcută într-o manieră conștientă. Dacă îi iubim pe Allah Preaînaltul și pe profetul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa !), atunci și Allah Preaînaltul și profetul Său ne iubesc pe noi. Această condiționalitate reiese cu claritate atât din versetele Nobilului Coran, cât și din relatările profetice. 

 
Să fim cu toții conștienți de obligațiile care ne revin. Dacă vedem pe cineva că face o faptă frumoasă, știm cu toții că avem de câștigat dacă-i urmăm exemplul, însă dacă observăm o faptă rea, suntem datori să-l îndreptăm pe autorul său, fapta respectivă provocându-ne dezgustul. 
 
Supunerea fata de Allah Preainaltul si Trimisul Sau

Supunerea fata de Allah Preainaltul si Trimisul Sau

Mai mult, comportamentul plăcut de Allah Preaînaltul trebuie implementat copiilor noștri încă de la vârsta când sunt mici, cu sufletele curate. Și aceasta pentru a ne asigura un viitor fericit. Dacă nu vom proceda astfel, regretele care vor urma nu au niciun rost. Procedând astfel, ne vom salva, pe de o parte, pe noi înșine, iar pe de altă parte vom pune bazele unui viitor mai bun pentru copiii noștri. 

 
Să ne rugăm Bunului Allah pentru luminarea minților, să primi Adevărul revelat în Nobilul Coran și să-l urmăm pas cu pas pe iubitul nostru profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!). 
 
 
sursa: islamromania.ro

 

Source Link

Views: 1

0Shares

CREDINȚA ÎN NECUNOSCUT ȘI CAUZALITATEA RAȚIONALĂ

CREDINȚA ÎN NECUNOSCUT ȘI CAUZALITATEA RAȚIONALĂ partea intai   Islamul asociază credinţa în necunoscut cu principiul cauzalităţii raţionale. În Coran întâlnim des descrierea de către Allah a robilor săi evlavioşi care cred în necunoscut. De fapt, una din laturile Islamului – referitoare la dogmă şi la judecăţi – se întemeiază pe credinţa în necunoscut. Prin […]

0Shares

CREDINȚA ÎN NECUNOSCUT ȘI CAUZALITATEA RAȚIONALĂ

partea intai

 

Islamul asociază credinţa în necunoscut cu principiul cauzalităţii raţionale. În Coran întâlnim des descrierea de către Allah a robilor săi evlavioşi care cred în necunoscut. De fapt, una din laturile Islamului – referitoare la dogmă şi la judecăţi – se întemeiază pe credinţa în necunoscut. Prin necunoscut se are în vedere aici necunoscutul a cărui sursă este revelaţia (Coranul şi Tradiţia autentică) şi nu necunoscutul ale cărui surse sunt visele, prezicerile, astrologia sau povestirile populare, şi nici măcar  aspectele care au la bază relatările persoanelor cu o evlavie deosebită, dacă revelaţia nu sprijină afirmaţiile lor. Deşi credinţa în necunoscutul care are la origine revelaţia reprezintă un stâlp de bază, de fapt, chiar miezul şi spiritul Islamului, Islamul respinge basmele, născocirile şi legendele care nu se sprijină pe logică şi pe experienţă şi îi îndrumă pe adepţii săi să se elibereze de influenţele şi de manifest ările acestora; există nenumărate versete şi tradiţii referitoare la acest lucru.

În ceea ce priveşte cauzalitatea raţională, nimic nu este mai edificator pentru importanţa ce i se acordă decât faptul că textul Coranului este plin de îndemnuri prin care se spune că raţiunea şi gândirea ar trebui puse la lucru, iar omul ar trebui să-şi sporească neîncetat cunoaşterea. Şi nimic nu este mai edificator pentru atenţia pe care Islamul o acordă raţiunii şi gândirii decât interesul acordat de Coran – aşa după cum am arătat mai sus – metodei de judecare asupra lucrurilor, persoanelor şi opiniilor, metodă care are la bază două fundamente: ştiinţa şi imparţialitatea.

Cuvintele „minte“, „gând“, „sens“ şi „pomenire“ (a lui Allah), împreună cu derivatele lor, sunt menţionate în Coran de 1081 de ori, iar cuvintele „ştiinţă“ şi „cunoaştere“, împreună cu derivatele lor, sunt menţionate în Coran de 793 de ori. Acest aspect este atât de evident încât poate fi înţeles şi de intelectualul nemusulman. În timpul celei de-a doua călătorii a lui Muhammad Asad în Orientul Mijlociu, de la începutul anilor douăzeci ai secolului trecut, înainte de convertirea sa la Islam, el făcea următoarele comentarii referitoare la un cerc de mistici (halaqat dhikr), pe care îl văzuse în timpul primei călătorii în localitatea Skutari din Turcia: ,,Mi s-au lămurit sensuri care nu-mi erau clare atunci când am asistat la cercul de mistici la Skutari. Atmosfera acelui grup – şi acesta a fost unul din numeroasele grupuri pe care le-am văzut în ţările islamice – nu se potrivea cu imaginea Islamului care se cristalizase în mintea mea. Mi-a devenit limpede că acele practici şi ritualuri au pătruns în Islam din zone şi surse nemusulmane. Contemplaţiile misticilor (mutasawwifa) şi ideile lor au fost contaminate de idei din religiile indiene şi  din creştinism, ceea ce a conferit unei părţi a sufismului concepţii străine de mesajul cu care a venit Profetul (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!). Mesajul Profetului (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a afirmat că acea cauzalitate raţională este calea credinţei Islamic Wallpaper 03 by wheeqo 690x4311 CREDINȚA ÎN NECUNOSCUT ȘI CAUZALITATEA RAȚIONALĂadevărate, în vreme ce aceste contemplaţii mistice şi comportamentul care decurge din ele sunt străine de acest conţinut. Islamul, înainte de orice altceva, este o concepţie raţională şi nu sentimentală sau afectivă. Afectele, oricât de tumultoase ar fi, sunt diferite în funcţie de dorinţele indivizilor şi de temerile lor deosebite, spre deosebire de cauzalitatea raţională. Totodată, afectele nu prezintă nicio garanţie“.

 

Source Link

Views: 1

0Shares