Month: June 2022

Jehovah’s Witnesses is a millenarian restorationist Christian denomination with nontrinitarian beliefs distinct from mainstream Christianity.[6] The group reports a worldwide membership of approximately 8.7 million adherents involved in evangelism and an annual Memorial attendance of over 21 million.[5] Jehovah’s Witnesses are directed by the Governing Body of Jehovah’s Witnesses, a group of elders in Warwick, New York, United States, which establishes all doctrines[7] based on its interpretations of the Bible.[8][9] They believe that the destruction of the present world system at Armageddon is imminent, and that the establishment of God’s kingdom over the earth is the only solution for all problems faced by humanity.[10]

The group emerged from the Bible Student movement founded in the late 1870s by Charles Taze Russell, who also co-founded Zion’s Watch Tower Tract Society in 1881 to organize and print the movement’s publications.[3] A leadership dispute after Russell’s death resulted in several groups breaking away, with Joseph Franklin Rutherford retaining control of the Watch Tower Society and its properties.[11] Rutherford made significant organizational and doctrinal changes,[12] including adoption of the name Jehovah’s witnesses[note 1] in 1931 to distinguish them from other Bible Student groups and symbolize a break with the legacy of Russell’s traditions.[14][15][16]

Jehovah’s Witnesses are best known for their door-to-door preaching, distributing literature such as The Watchtower and Awake!, and for refusing military service and blood transfusions. They consider the use of God’s name vital for proper worship. They reject Trinitarianism, inherent immortality of the soul, and hellfire, which they consider to be unscriptural doctrines. They do not observe Christmas, Easter, birthdays or other holidays and customs they consider to have pagan origins incompatible with Christianity.[17] They prefer to use their own Bible translation, the New World Translation of the Holy Scriptures,[18] although their literature occasionally quotes and cites other Bible translations.[19][20] Adherents commonly refer to their body of beliefs as “The Truth” and consider themselves to be “in the Truth”.[21] They consider “human society” to be morally corrupt and under the influence of Satan, and most limit their social interaction with non-Witnesses.[22][23] Congregational disciplinary actions include disfellowshipping, their term for formal expulsion and shunning, a last resort for what they consider serious offenses.[24][25] Baptized individuals who formally leave are considered disassociated and are also shunned. Disfellowshipped and disassociated individuals may eventually be reinstated if deemed repentant.[26]

The group’s position regarding conscientious objection to military service and refusal to salute state symbols (like national anthems and flags) has brought it into conflict with some governments.[27][28][29][30] Consequently, some Jehovah’s Witnesses have been persecuted and their activities are banned or restricted in some countries. Persistent legal challenges by Jehovah’s Witnesses have influenced legislation related to civil rights in several countries.[31]

The organization has received criticism regarding biblical translation, doctrines, and alleged coercion of its members. The Watch Tower Society has made various unfulfilled predictions about major biblical events such as Christ’s Second Coming, the advent of God’s Kingdom, and Armageddon. Their policies for handling cases of child sexual abuse have been the subject of various formal inquiries.

Sursa: wikipedia.org

Licență: https://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Text_of_Creative_Commons_Attribution-ShareAlike_3.0_Unported_License

Textul a fost trunchiat. Textul a fost tradus.

Views: 3

Calvinismul (numit și tradiția reformată, protestantismul reformat sau creștinismul reformat) este o ramură majoră a protestantismului care urmează tradiția teologică și formele de practică creștină stabilite de Ioan Calvin și alți teologi din epoca Reformei. Ea subliniază suveranitatea lui Dumnezeu și autoritatea Bibliei.

Calviniștii s-au desprins de Biserica Romano-Catolică în secolul al XVI-lea. Calviniștii diferă de luterani (o altă ramură majoră a Reformei) în ceea ce privește prezența spirituală reală a lui Hristos în Cina Domnului, teoriile închinării, scopul și sensul botezului și utilizarea legii lui Dumnezeu pentru credincioși, printre alte puncte.[1] ][2] Eticheta de calvinism poate induce în eroare, deoarece tradiția religioasă pe care o denotă a fost întotdeauna diversă, cu o gamă largă de influențe mai degrabă decât un singur fondator; totuși, aproape toți au inspirat foarte mult din scrierile lui Augustin din Hipona cu două sute de ani înaintea Reformei.[3]

Omonimul mișcării, reformatorul francez John Calvin, a îmbrățișat credințele protestante la sfârșitul anilor 1520 sau începutul anilor 1530, deoarece primele noțiuni ale tradiției reformate de mai târziu au fost deja susținute de Huldrych Zwingli. Mișcarea a fost numită pentru prima dată calvinism la începutul anilor 1550 de către luteranii care i s-au opus. Mulți din tradiție îl consideră fie un termen nedescriptiv, fie nepotrivit și preferă termenul reformat.[4][5] Cei mai importanți teologi reformați includ Calvin, Zwingli, Martin Bucer, William Farel, Heinrich Bullinger, Peter Martyr Vermigli, Theodore Beza și John Knox. În secolul al XX-lea, Abraham Kuyper, Herman Bavinck, B. B. Warfield, J. Gresham Machen, Louis Berkhof, Karl Barth, Martyn Lloyd-Jones, Cornelius Van Til, R. C. Sproul și J. I. Packer au fost influenți. Teologii reformați contemporani includ John MacArthur, Timothy J. Keller, David Wells, John Piper și Michael Horton.

Tradiția reformată este reprezentată în mare măsură de confesiunile continentale reformate, prezbiteriane, evanghelice anglicane, congregaționaliste și baptiste reformate. Mai multe forme de politică ecleziastică sunt exercitate de un grup de biserici reformate, inclusiv prezbiterian, congregaționalist și unele episcopale. Cea mai mare asociație reformată este Comuniunea Mondială a Bisericilor Reformate, cu peste 100 de milioane de membri în 211 confesiuni membre din întreaga lume.[6][7] Federațiile reformate mai conservatoare includ World Reformed Fellowship și Conferința Internațională a Bisericilor Reformate.

Sursa: wikipedia.org

Licență: https://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Text_of_Creative_Commons_Attribution-ShareAlike_3.0_Unported_License

Textul a fost trunchiat. Textul a fost tradus.

Views: 4

Quakerii sunt oameni care aparțin unui set istoric de confesiuni creștine protestante cunoscute oficial ca Societatea Religioasă a Prietenilor.[2] Membrii acestor mișcări sunt în general uniți de credința în capacitatea fiecărui om de a experimenta lumina din interior sau de a vedea „pe cea a lui Dumnezeu în fiecare”.[3] Unii mărturisesc o preoție a tuturor credincioșilor, inspirată de Prima Epistolă a lui Petru.[4][5][6][7] Ei includ pe cei cu înțelegeri evanghelice, sfințenie, liberale și tradiționale quakere ale creștinismului. Există și quakerii nonteiști, a căror practică spirituală nu se bazează pe existența lui Dumnezeu. În diferite măsuri, Prietenii evită crezurile și structurile ierarhice.[8] În 2017, existau aproximativ 377.557 de quakeri adulți, 49% dintre ei în Africa.[9]

Aproximativ 89% dintre quakerii din întreaga lume aparțin ramurilor „evanghelice” și „programate”[10], care țin slujbe cu cântări și un mesaj biblic pregătit coordonat de un pastor. Aproximativ 11% practică închinarea în așteptare sau închinarea neprogramată (în mod obișnuit Întâlnire pentru Închinare), unde ordinea neplanificată de slujire este în principal tăcută și poate include o slujire vocală nepregătită din partea celor prezenți.[11] Unele întâlniri de ambele tipuri au miniștri înregistrați prezenți; Prieteni recunoscuți pentru darul lor de slujire vocală.[12]

Mișcarea creștină proto-evanghelică cunoscută sub numele de Quakerism a apărut la mijlocul secolului al XVII-lea Anglia din cauza legatine-arienilor și a altor grupuri protestante disidente, care s-au rupt de Biserica stabilită a Angliei.[13] Quakerii, în special Valiant Sixty, au căutat să-i convertească pe alții călătorind prin Marea Britanie și peste ocean, propovăduind Evanghelia. Unii primi miniștri Quakeri erau femei.[14] Ei și-au bazat mesajul pe credința că „Hristos a venit să învețe însuși pe poporul Său”, subliniind relațiile directe cu Dumnezeu prin Isus Hristos și credința directă în preoția universală a tuturor credincioșilor.[15] Această experiență religioasă personală a lui Hristos a fost dobândită prin experiență directă și prin citirea și studierea Bibliei.[16] Quakerii și-au concentrat viața privată pe comportament și vorbire care reflectă puritatea emoțională și lumina lui Dumnezeu, cu un scop de perfecțiune creștină.[17][18]

Se știa că Quakerii din trecut te foloseau ca pronume obișnuit, refuză să participe la război, poartă îmbrăcăminte simplă, refuză să depună jurământ, se opun sclaviei și practică teetotalism.[19] Unii quakeri au fondat bănci și instituții financiare, inclusiv Barclays, Lloyds și Friends Provident; producători, inclusiv firma de încălțăminte C. & J. Clark și cei trei mari producători britanici de cofetărie Cadbury, Rowntree și Fry; și eforturi filantropice, inclusiv abolirea sclaviei, reforma închisorii și justiția socială.[20] În 1947, quakerii reprezentați de British Friends Service Council și de American Friends Service Committee au primit premiul Nobel pentru pace.

Sursa: wikipedia.org

Licență: https://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Text_of_Creative_Commons_Attribution-ShareAlike_3.0_Unported_License

Textul a fost trunchiat. Textul a fost tradus.

Views: 14