Încercând să explice originea eucariotelor, evoluţioniştii susţin că acestea ar fi apărut prin contopirea mai multor celule procariote. În acest fel s-ar explica, spun ei, existenţa mai multor cromozomi în aceeaşi celulă. În ceea ce priveşte mitocondriile, acestea ar fi nişte celule procariote care au ajuns să trăiască în simbioză cu celula gazdă. Numai că, nucleul celulelor eucariote prezintă anumite particularităţi care îl deosebesc net de procariote:
– nucleul eucariotelor are membrană nucleară, iar al procariotelor nu
– cromozomii la eucariote sunt mai mari decât la procariote şi au o structură diferită, mult mai complexă decât cea a cromozomului unic de la procariote
– existenţa intronilor în genele eucariote şi lipsa lor la procariote
– diferenţele care există între diviziunea simplă a procariotelor pe de o parte şi între mitoza şi meioza de la eucariote pe de altă parte
– modul diferit în care se realizează reglajul genetic etc.
Vedem că eucariotele diferă calitativ de procariote, deci sunt altceva decât o simplă contopire de celule procariote.
În ceea ce priveşte mitocondriile, diferenţele care există între codul genetic universal şi cel mitocondrial demonstrează că acestea nu sunt nişte celule procariote, iar interdependenţa profundă dintre metabolismul celulei eucariote şi cel mitocondrial arată că aici nu e vorba de o simplă simbioză, ci de organite celulare care fac parte integrantă din celula eucariotă. Vedem aşadar că nici din acest punct de vedere teoria evoluţionistă nu este credibilă.
Un alt aspect legat de eucariote îl constituie existenţa organismelor pluricelulare cu organizare superioară. Acestea au un număr foarte mare de celule (de ordinul sutelor de miliarde) care posedă toate acelaşi genom dar, în fiecare celulă sunt active numai o parte din gene, în funcţie de rolul pe care trebuie să îl îndeplinească acea celulă. Deşi fiecare celulă în parte are propriul său metabolism, între ele există o coordonare perfectă, astfel încât fiecare dintre ele îndeplineşte un rol precis şi toate aceste celule împreună formează un singur organism. În plus, în timpul vieţii unui astfel de organism, multe din celulele componente mor şi sunt înlocuite de alte celule tinere fără ca acest fenomen să afecteze integritatea şi funcţionalitatea organismului.
Este inimaginabil ca toate aceste sisteme, atât de complexe şi în acelaşi timp atât de armonioase, să fi luat naştere “întâmplător” prin intervenţia unor forţe oarbe ale naturii. Mai menţionăm un amănunt: dacă speciile de eucariote ar fi evoluat unele din altele, de la simplu la complex, ar fi trebuit ca numărul cromozomilor la fiecare specie să fie mai mare sau mai mic, în funcţie de gradul de complexitate al organismului dar, în realitate s-a observat că nu există nici o corelaţie între numărul de cromozomi şi nivelul de complexitate al organismelor dintr-o anumită specie.
-TAKWA este un concept central care traversează toate surele din Coran, în special acele versete care tratează comportamentul individului şi relaţiile sociale. Nişte echivalente ale cuvântului TAKWA ar fi prietenie, grija pentru păstrarea codului moral, atitudinea de a se teme de Allah. Dar toate aceste traduceri redau doar parţial adevăratul înţeles al conceptului TAKWA. Aş vrea să definesc Takwa ca o atitudine care combină elementele de frică faţă de Allah, cu grija sau teama de a-L mînia şi, mai ales (deasupra tuturor acestora), conştiinţa permanentă a existenţei lui Allah.
– Aţi putea să ne explicaţi care sunt elementele acestui concept?
De exemplu, ce înseamnă “teama de Allah”? Oare Allah ne sperie?
– În concepţia islamică, atunci cînd folosim cuvîntul “teama” în legătură cu TAKWA, nu înseamnă că suntem speriaţi, pentru că nu am putea fi speriaţi, având totodată un sentiment de dragoste şi respect. Oamenii pot să se sperie de un monstru, dar nu pot să-l iubească sau nu pot să aibă nici un fel de afinitate faţă de acest monstru. Acesta nu este felul de frică despre care vorbim noi. Teama de Allah include frica de a fi pedepsit în Ziua Judecăţii de Apoi. Cu siguranţă aceasta face parte din frica de Allah şi nu este nimic rău în aceasta. Este o parte a responsabilităţii umane şi fară această responsabilitate orice persoană ar putea face orice ar dori. Această frică de Allah, include, de asemenea, frica de a pierde acele binecuvântări, acele daruri pe care ni le-a dat Allah. Faptul de a fi privat de binecuvântările lui Allah, atunci când acţionezi contra voinţei Lui, îl face pe individ să urmeze calea stabilită. Dar, pe lângă aceasta, mai există şi un alt înţeles al fricii de Allah, care este complet diferit de aceste prime două înţelesuri. Este o frică superioară, mult mai nobilă decât primele două tipuri. Să dăm un exemplu.
Dacă doi oameni se iubesc cu adevărat şi cu sinceritate, fiecare din cei doi va încerca să facă tot ce-i stă în puteri pentru a-l mulţumi pe celălalt, să evite orice acţiune care ar putea periclita dragostea lor, sau care nu i-ar plăcea celuilalt. În acest caz, oamenii devin foarte grijuli şi le este frică să nu facă ceva neplăcut personei iubite. Dacă aplicăm aceste criterii relaţiilor umane, atunci este mult mai potrivit pentru noi, care suntem credincioşi cu adevărat, să ne fie cu adevărat teamă să facem ceva care nu-I place lui Allah. Pentru că aceasta ar însemna un act de nerecunoştinţă, un act care ar demonstra că am uitat ceea ce Allah ne-a dăruit. Lui Allah îi datorăm viaţa noastră, tot ce avem sub stăpânirea noastră şi mai presus de orice, îndrumarea pe care ne-a acordat-o, posibilitatea de a-L cunoaşte, de a-L adora şi de a avea acest sentiment de pace interioară în relaţia cu El. Astfel, acest gen de teamă nu se bazează pe frica de răzbunare a lui Allah sau pe conceptul că Allah este cel care ne aplică pedepse, ci pe teama de a nu face ceva ce nu-I place lui Allah.
– Mulţumesc. Când ne dădeaţi această definiţie, aţi folosit expresia: “A păzi mereu conştiinţa existenţei lui Allah”. Puteţi să ne explicaţi ce sugerează aceasta?
– Încerc să explic aceasta referindu-mă la o declaraţie a lui Omar ben al-Khattab, cel de-al doilea calif al lui Muhammed (Binecuvântarea lui Allah fie asupra lui). Este vorba de o comparaţie pe care acesta a făcut-o între TAKWA şi grija pe care o persoană care merge pe o cale îngustă, cu tot felul de capcane, bestii, care încearcă să-l apuce. În arabă, îmbrăcămintea este aici asemănată cu caracterul individului care încearcă să-şi apere caracterul moral dăruit de Allah, de orice abateri, tentaţii care-l înconjoară zi de zi. Este o cale delicată cea pe care omul trebuie să meargă, o cale împresurată cu diferite ispite ca: lăcomia, dorinţa de a face bani prin orice mijloc, implicarea intr-o relaţie ilicită, mândria, vanitatea. Persoana care practică TAKWA este acea persoană care trebuie să evite orice lucru care ar putea să-l nemulţumească pe Allah. Deci există condiţii pe care omul le îndeplineşte atunci când are conştiinţa existenţei lui Allah. După propria mea opinie, consider că conştiinţa existenţei lui Allah şi conştienţa măreţiei Lui sunt nucleul conceptului de TAKWA. Acest nucleu conţine conştiinţa individului de existenţa lui Allah, sentimentul că Allah este cu tine, că Te urmăreşte cu privirea Sa, Te aude ce spui, că este prezent mereu la ceea ce faci. Acest sentiment dă naştere dorinţei de a urma calea lui Allah, trezeşte o senzaţie de stânjeneală, ruşine, când face ceva greşit, nepermis în prezenţa lui Allah şi această prezenţă există mereu! Această idee poate fi exemplificată prin următoarea istorioară, care i s-a întâmplat lui Omar, cel de-al doilea calif al profetului nostru Muhammed, Binecuvântarea lui Allah fie asupra lui. Pentru a umple un vas cu lapte, mama unei fetiţe amesteca laptele cu apă.
Fetiţa ei a vazut-o o dată făcând acest lucru şi i-a spus: “Mamă, nu face acest lucru, nu înşela oamenii!”. Maică-sa i-a răspuns atunci: “Suntem la noi acasă.. Omar, conducătorul, nu este aici”.
Tuturor le era frică de Omar, fiindcă era foarte drept. Deci mama ei îi răspunse: “Omar nu ne vede”. Şi atunci fetiţa i-a răspuns: “Da, mamă, Omar nu este aici, dar Allah este aici. Allah este mereu cu noi”. Cu cât este mai înalt gândul conştiinţei existenţei lui Allah, cu atât mergem mai des la locul de adorare al Său, nu doar o dată sau de două ori pe săptămână, ci încercăm să fim conştienţi de prezenţa lui Allah în toate demersurile şi acţiunile noastre, ştiind că Allah este tot timpul cu noi. De aceea, Islamul nu separă activităţile laice de cele religioase. În orice fel de activitate trebuie să ne conducem în conformitate cu sentimentul existenţei lui Allah.
sursa: Centrul Cultural Islamic Islamul AziSource Link
Views: 1
0Shares
Manage cookie consents/Administrează consimțămintele pentru cookie-uri.
To provide the best experience, we use technologies such as cookies to store and/or access device information. Consent to these technologies allows us to process data such as browsing behavior or unique IDs on this site. Not giving your consent or withdrawing your consent may negatively affect certain functionalities and features.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale/Functional
Always active
Technical storage or access is strictly necessary for the legitimate purpose of enabling the use of a specific service explicitly requested by a subscriber or user or for the sole purpose of executing the transmission of a communication over an electronic communications network. Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici/Statistics
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Technical storage or access is necessary to create user profiles to which we send advertising or to track the user on a website or across multiple websites for similar marketing purposes. . Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.