Arca lui Noe

Ibn Kathir   Arca lui Noe   Şi i s-a revelat lui Noe: „Nu vor crede din neamul tău decât aceia care deja au crezut, dar tu nu te întrista pentru ceea ce fac ei!”  [Coran 11:36]   Acest verset reprezintă o mângâiere pentru Noe, ca de altfel şi o consolare. Misiunea ta este încheiată […]

0Shares

Ibn Kathir

Arca lui Noe

Şi i s-a revelat lui Noe: „Nu vor crede din neamul tău decât aceia care deja au crezut, dar tu nu te întrista pentru ceea ce fac ei!”  [Coran 11:36]

Acest verset reprezintă o mângâiere pentru Noe, ca de altfel şi o consolare. Misiunea ta este încheiată şi tu ţi-ai dus la îndeplinire sarcina ce ţi-a fost înmânată. Acum nu trebuie să te mâhneşti din cauza lor, căci Allah va trimite în curând sprijinul Său pentru tine şi pedeapsa Sa pentru ei.

Şi fă-ţi arca sub ochii Noştri şi după inspiraţia Noastră şi nu-Mi mai pomeni despre cei care au fost nelegiuiţi, căci ei sunt înecaţi! [Coran 11:37]

Acest lucru s-a întâmplat atunci când Noe a renunţat la speranţă şi nu a văzut nici gram de bunătate în neamul său, care l-a nedreptăţit prin fiecare mijloc  pe care l-a găsit şi a respins categoric Adevărul. Atunci s-a rugat la Allah să trimită asupra lor pedeapsa Sa.

Allah a grăit:

Noe ne-a chemat pe Noi şi Noi am fost cei mai buni care i-am răspuns! ~ Şi l-am mântuit pe el împreună cu familia lui de nenorocirea cea mare, [Coran 37:75,76]

Şi a mai spus:

Şi [adu-ţi aminte de] Noe, când a chemat el, mai înainte, şi i-am răspuns Noi şi l-am mântuit pe el împreună cu familia lui de spaima cea mare. [Coran 21:76]

Şi de asemenea a spus:

A zis el: „Doamne, neamul meu mă socoteşte mincinos, ~ Deci hotărăşte între mine şi între ei şi mântuieşte-mă pe mine împreună cu cei credincioşi! [Coran 26:117,118]

Şi a spus:

Şi L-a chemat pe Stăpânul său, [zicând]: „Eu sunt învins! Fă să fie biruitoare [cauza Ta]! [Coran 54:10]

Şi a zis:

Doamne! Ajută-mă pe mine, fiindcă ei mă învinuiesc de minciună! [Coran 23:26]

Allah a grăit:

Din pricina păcatelor lor ei au fost înecaţi şi vor fi duşi să intre în Foc şi nu au aflat pentru ei ajutoare afară de Allah!” ~ Şi Noe a zis: „Doamne, nu lăsa pe pământ nici un sălăşluitor într-o casă, dintre necredincioşi, ~ Căci, dacă-i vei lăsa [în viaţă], ei îi vor duce în rătăcire pe robii Tăi şi nu vor zămisli decât păcătoşi necredincioşi! [Coran 71:25-27]

Şi păcatele lor s-au acumulat din necredinţă şi imoralitate, la care s-a mai adăugat şi rugăciunea profetului lor împotriva lor. Când s-a ajuns în această situaţie, Allah i-a poruncit lui Noe să înceapă să construiască arca. Aceasta a fost o corabie măreaţă ce nu a avut precedent.

Lucra el la corabie şi de câte ori trecea pe lângă el câte o căpetenie din neamul său, îl luau în derâdere…  [Coran 11:38]

Aceştia nu credeau că va veni vreodată un potop atât de mare încât să moară cu toţii înecaţi:

Însă el le-a zis: “Dacă râdeţi de noi, vom râde şi noi de voi, asemenea cum râdeţi. [Coran 11:38]

Acest verset înseamnă: „Râdeţi de noi pentru că facem această corabie şi aşteptăm să vină un potop, însă noi râdem de voi fiindcă nu aţi fost călăuziţi şi aţi persistat în ignoranţă şi rătăcire, ceea ce va duce la înecul vostru.”

Şi veţi afla voi cui îi va veni chinul care-l va umili şi peste cine va veni chinul dăinuitor! [Coran 11:39]

Necredinţa şi încăpăţânarea au devenit trăsăturile lor de bază şi aşa va fi până în Ziua de Apoi, căci ei vor refuza a crede că Noe a fost trimis ca mesager al lui Allah.

Abu Sa’id spune că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Noe şi neamul său vor veni în Ziua Judecăţii. Allah va spune: «Ai transmis Mesajul Meu?» Noe va răspunde: «Da, Doamne!» Atunci Allah va întreba neamul său: «V-a transmis el vouă Mesajul?» Şi ei vor răspunde: «Nu, nici un profet nu a venit la noi!» Apoi El va zice către Noe: «Cine poate depune mărturie pentru tine?» El va răspunde: «Muhammed şi comunitatea (umma) sa.» Şi noi vom depune mărturie că Noe a transmis Mesajul. Şi Allah va spune: „Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca să fiţi martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi.” [Coran 2:143]

Această comunitate va depune mărturie, pe baza mărturiei Profetului, că Allah l-a trimis pe Noe cu Adevărul, i-a dezvăluit lui Adevărul şi a transmis în totalitate Adevărul neamului său. Le-a dezvăluit fiecare lucru ce era în folosul lor şi le-a interzis fiecare lucru ce era în defavoarea lor.

Aşa a făcut fiecare profet pentru neamul său. Noe i-a prevenit chiar şi de Dajjal (Anticristul), cu toate că nu era aşteptat să vină în timpul vieţii sale.

Abdullah bin Omar a relatat: „Odată Profetul stătea printre oameni, slăvindu-L pe Allah Preaputernicul, şi apoi l-a menţionat pe Dajjal, spunând: «Vă avertizez despre el, şi nici un profet nu a venit fără a-şi avertiza neamul de venirea acestuia. Chiar şi Noe şi-a avertizat neamul. Însă eu vă voi spune de o trăsătură pe care nici un alt profet nu a dezvăluit-o neamului său. Ştiu că el vede cu un singur ochi şi Allah este Atoatevăzător.»” (Al-Bukhari)

Abu Huraira a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Să vă spun eu vouă un lucru despre Dajjal pe care nici un alt profet nu l-a dezvăluit neamului său mai înainte? El vede cu un singur ochi şi va aduce cu el imagini asemănătoare Paradisului şi Iadului. Însă ceea ce va pretinde a fi Paradis, va fi Iad. Vă avertizez aşa cum Noe şi-a avertizat neamul său mai înainte!”

Thauri a spus: „Allah i-a poruncit să construiască o corabie lungă de 70 de metri (Dhira’a), să o ungă cu smoală în interior şi în exterior, partea sa de jos (prora) să fie arcuită, astfel încât să se deplaseze cu uşurinţă pe apă.”

Qatada a spus: „Lungimea sa era de 275 de metri (Dhira’a), iar lăţimea de 46 de metri. Aceleaşi dimensiuni sunt notate şi în Tora şi aşa am citit şi eu.”

Hasan Basri a spus: „Lungimea sa era de 550 de metri, iar lăţimea sa era de 275 de metri.” Ibn Abbas a spus însă: „Lungimea sa era de 900 de metri şi avea o lăţime de 550 de metri.” Se spune de asemenea că lungimea acesteia era de 1830 de metri, cu o lăţime de 90 de metri.

Cu toate acestea, în unanimitate s-a relatat că înălţimea sa era de 27 de metri şi era o corabie cu trei punţi, fiecare punte având o înălţime de 9 metri.

Puntea de jos era destinată animalelor şi cirezilor, cea din mijloc era pentru oameni, iar cea de deasupra era pentru păsări.

Allah a spus:

Şi a zis el: „Doamne! Ajută-mă pe mine, fiindcă ei mă învinuiesc de minciună!” ~ Şi i-am revelat Noi: „Fă-ţi arca sub ochii Noştri şi după revelaţia Noastră!  [Coran 23:26,27]

Acest verset înseamnă: „Construieşte arca după porunca Noastră şi Noi te vom veghea în timp ce o construieşti, te vom călăuzi astfel încât să o înalţi pentru a putea face faţă acestui puternic Potop.”

Iar când va veni porunca Noastră şi va clocoti cuptorul, atunci du pe ea din fiecare [specie] câte o pereche şi familia ta, afară de aceia asupra cărora s-a rostit cuvântul! Şi nu vorbi cu Mine pentru aceia care s-au purtat cu nelegiuire, căci ei sunt înecaţi!  [Coran 23:27]

Allah Preaputernicul i-a poruncit lui Noe ca atunci când va veni Porunca Sa şi pedeapsa Sa se va împlini să ducă pe arcă câte o pereche din fiecare specie de animale, câte un mascul şi câte o femelă. Trebuia de asemenea să urce în arcă familia sa, în afară de cei ce au respins chemarea lui, căci Allah a hotărât nimicirea acestora. I-a poruncit de asemenea ca atunci când Pedeapsa va veni să nu-i vorbească despre aceştia.

Marea majoritate a învăţaţilor este de părere că tannur, tradus prin „cuptor”, se referă la faţa pământului. (La propriu înseamnă cuptor de pâine, dar la figurat se referă la faţa pământului.) Acest lucru înseamnă că pământul va începe să scoată la iveală apă clocotită de pretutindeni, chiar şi cuptoarele de pâine care de obicei sunt construite în pământ vor clocoti cu apă. Într-o altă versiune, Ibn Abbas a spus că tannur este un izvor din India, în timp ce Aş-Şa’bi  a spus că acesta se află în Kufa, iar Qatada a menţionat că se află în Peninsula  Arabică.

Şi Allah a grăit:

Iar când a venit porunca Noastră şi s-a învolburat cuptorul, am spus Noi: „Adu pe ea din fiecare [seminţie] câte doi soţi şi familia ta – afară de cei împotriva cărora hotărârea a fost deja dată -, şi pe cei care au crezut”. Însă nu au crezut împreună cu el decât puţini. [Coran 11:40]

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 1

0Shares

Misiunea lui Noe

Ibn Kathir     Vom vorbi aici de perioada în care decăderea a pus stăpânire pe acel ţinut şi oamenii au început să venereze idoli în loc să-L slăvească pe Allah. Atunci Allah l-a trimis pe Noe drept Mesager al Său şi el i-a chemat să nu slăvească pe nimeni afară de Allah, Cel fără […]

0Shares

Ibn Kathir

Vom vorbi aici de perioada în care decăderea a pus stăpânire pe acel ţinut şi oamenii au început să venereze idoli în loc să-L slăvească pe Allah. Atunci Allah l-a trimis pe Noe drept Mesager al Său şi el i-a chemat să nu slăvească pe nimeni afară de Allah, Cel fără de egal. Le-a interzis de asemenea să mai venereze idoli.

El a fost primul mesager trimis pe pământ, aşa cum a spus şi Profetul. Abu Huraira a relatat: „… Apoi oamenii vor veni la Adam şi vor spune: «O, Adam! Tu eşti părintele omenirii! Allah te-a creat cu Mâna Sa, a suflat asupra ta din duhul Său, le-a poruncit îngerilor să se prosterneze înaintea ta şi apoi ţi-a făcut lăcaş în Paradis. Nu vei mijloci tu pentru noi la Domnul tău? Nu vezi tu situaţia noastră?»

Adam va răspunde: «Domnul meu s-a mâniat tare. Mi-a interzis mie pomul, dar eu nu m-am supus Lui. Sunt îngrijorat numai de soarta mea, sunt îngrijorat numai de soarta mea! Duceţi-vă la altcineva. Duceţi-vă la Noe.» Oamenii se vor duce apoi la Noe şi vor spune: «O, Noe! Tu ai fost primul mesager al oamenilor şi Allah te-a numit un supus recunoscător. Nu vezi tu starea noastră, nu vezi tu în ce situaţie ne aflăm? Nu vei mijloci tu pentru noi la Domnul tău?» Noe va răspunde: «Domnul meu s-a mâniat tare; El nu a fost niciodată mai înainte atât de mânios şi nici nu va mai fi atât de mânios. Eu sunt îngrijorat numai de soarta mea, sunt îngrijorat numai de soarta mea!»”

Allah l-a trimis pe Noe ca mesager şi el a chemat oamenii să-L slăvească pe Allah fără a-I face Lui asociaţi. Le-a cerut să nu venereze idoli, statui sau alte imagini diavoleşti. Ei trebuie să creadă în Unicitatea lui Allah, în afară de Care nu există altă divinitate şi în afară de care nu există alt Stăpân. După Noe, Allah l-a trimis pe fiecare mesager cu aceeaşi misiune şi toţi acei mesageri se trăgeau din urmaşii lui Noe, aşa cum se spune şi în Coran: „Şi i-am făcut pe urmaşii săi singurii care au rămas.” [37:77] şi de asemenea şi într-un alt verset referitor la el şi la Avraam: „… şi le-am dăruit urmaşilor lor profeţia şi Scriptura…” [57:26]

Din acestea se deduce că fiecare profet de după Noe s-a tras din urmaşii acestuia, şi aşa s-a întâmplat şi cu Avraam.

În Coran se spune:

Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca să le zică]: „Adoraţi-L pe Allah şi ţineţi-vă departe de Taghut! [Coran 16:36]

Se spune de asemenea în Coran:

Întreabă-i pe trimişii Noştri, pe care i-am trimis înainte de tine, dacă am făcut Noi alte divinităţi, afară de Cel Milostiv, ca să fie adorate!  [Coran 43:45]

Allah a grăit în Coran:

Şi Noi nu am trimis înaintea ta nici un profet fără să nu-i revelăm lui: „Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adoraţi-Mă pe Mine!  [Coran 21:25]

Din acest motiv a zis Noe către neamul său, aşa cum se menţionează în Coran:

… Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Eu mă tem pentru voi de chinul unei zile cumplite. [7:59]

şi a zis

Pentru ca voi să nu-L adoraţi decât pe Allah, căci eu mă tem pentru voi de chinul unei zile dureroase. [11:26]

În Coran se menţionează că Adam a spus:

O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Şi oare nu vă temeţi voi? [Coran 7:65]

Şi de asemenea a mai spus:

O, neam al meu! Eu sunt pentru voi un prevenitor limpede, ~ Adoraţi-L pe Allah, fiţi cu frică de El şi daţi-mi ascultare! [Coran 71:2,3]

În aceste versete, Coranul ne dezvăluie că Noe i-a chemat prin diverse mijloace să urmeze calea lui Allah, zi şi noapte, atât în locuri publice, cât şi pe fiecare în parte. Însă nici unul dintre aceste mijloace nu a dat rezultat. Ei au continuat să se afunde în rătăcire şi au venerat idolii. I-au tratat pe Noe şi pe urmaşii lui ca pe nişte duşmani, afişând un dispreţ total. I-au ameninţat cu lovituri de pietre şi cu alungarea din ţinutul lor:

Dar căpeteniile neamului său au răspuns: „Noi te vedem pe tine într-o rătăcire învederată! [Coran 7:60]

Noe le-a răspuns: „O, neam al meu! Eu nu sunt în rătăcire, ci eu sunt trimis de către Stăpânul lumilor. ~ Eu vă vestesc mesajele Stăpânului meu şi voi să vă povăţuiesc, căci eu ştiu de la Allah ceea ce voi nu ştiţi.” [Coran 7:61,62]

Noe le-a explicat:

Nu mă aflu în rătăcire aşa cum susţineţi voi, ci eu mă aflu pe Calea cea Dreaptă, ca Mesager al Stăpânului universului, Cel care face lucrurile să existe numai prin a spune: „Fii!” Noe a transmis cu claritate Mesajul Său, a fost sincer în îndemnuri şi a avut ştiinţa necesară de la Allah.” Însă ei au răspuns: „Noi nu vedem în tine decât un om ca şi noi şi nu vedem să te fi urmat pe tine decât aceia care sunt vrednici de dispreţ dintre noi şi fără pic de chibzuinţă. Noi nu vedem să aveţi nici un merit faţă de noi, ci vă socotim mai degrabă nişte mincinoşi! [Coran 11:27]

Neamul său nu înţelegea cum ar putea un om să devină mesager al lui Allah. I-au catalogat pe el dimpreună cu adepţii lui ca fiind cei mai vrednici de dispreţ dintre ei.

Şi de aceea Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – i-a zis lui Abu Bakr: „Nu am chemat pe nimeni la islam fără ca el să se opintească, în afară de Abu Bakr, el nu a şovăit niciodată.”

Din acest motiv, oamenii i-au acordat Bei’a (sprijinul) lor în ziua de Saqifa fără a avea nici cea mai mică ezitare. Întâietatea sa a fost evidentă pentru oricine.

În Coran se spune:

  A zis el: “O, neam al meu! Ce credeţi voi? Dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu şi El mi-a dat îndurare de la El, dar ochilor voştri ea le scapă, oare să vă silim noi la aceasta, dacă voi o urâţi? [Coran 11:28]

Noe li s-a adresat lor cu toată bună-cuviinţa şi i-a chemat către Adevăr cu blândeţe, aşa cum a grăit Allah către Moise şi Aaron:

Şi spuneţi-i lui vorbe blânde! Poate că el îşi va aduce aminte sau se va teme!  [Coran 20:44]

Într-un alt verset, Allah a grăit:

Cheamă la calea Domnului tău cu înţelepciune şi bună îndemnare şi discută cu ei cum e mai frumos! [Coran 16:125]

O, neam al meu! Ce credeţi voi? Dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu şi El mi-a dat îndurare de la El [11:28] ceea ce se referă la Profeţie şi la trimiterea lui ca Mesager, însă „ochilor voştri ea le scapă”, ceea ce înseamnă că voi (oamenii) nu sunteţi capabili să pricepeţi, astfel că nu aţi fost

călăuziţi către acesta. Şi „oare să vă silim noi la aceasta, dacă voi o urâţi”, ceea ce înseamnă că nu vă vom forţa să acceptaţi Mesajul şi nici nu-l vom impune asupra voastră cu forţa de vreme ce nu-l căutaţi şi nu-l doriţi. „O, neam al meu! Eu nu vă cer vouă vreo avere în schimb, căci răsplata mea nu se află decât la Allah” [11:29], ceea ce înseamnă că eu nu cer nici o recompensă în schimbul misiunii mele de a transmite Mesajul, care vă va aduce vouă beneficii în ambele lumi. Răsplata mea se află numai la Allah şi răsplata Lui este cea mai minunată şi este veşnică. Aşadar nu trebuie să vă temeţi că aş dori beneficii, câştiguri materiale sau vreun statut social.

Şi nici nu-i voi alunga eu pe cei care cred, căci ei Îl vor întâlni pe Domnul lor. Însă eu văd că voi sunteţi un neam de ignoranţi! [Coran 11:29]

Acest verset ne dezvăluie că neamul lui i-a cerut să îi alunge pe cei ce cred, pe cei care îi numeau ticăloşi. S-au jurat că dacă va face acest lucru, i se vor alătura. El a refuzat însă şi a zis: „ei Îl vor întâlni pe Domnul lor”, ceea ce înseamnă: „Mi-e teamă să fac acest lucru, căci dacă îi alung din acest ţinut vor avea mărturie împotriva mea atunci când îl vor întâlni pe Domnul lor.”

Aşa s-a întâmplat şi în cazul Profetului, când necredincioşii Quraiş i-au cerut să nu îi primească pe acei „ticăloşi” musulmani ce credeau în el, printre care se aflau şi: Ammar, Suhaib, Bilal şi alţii. Allah însă i-a interzis să facă acest lucru.

Şi eu nu vă spun că eu am comorile lui Allah şi eu nu ştiu neştiutul. Nici nu spun că eu sunt un înger… [11:31]

Acest verset înseamnă că eu (Noe) sunt numai robul şi mesagerul Său. Nu cunosc neştiutul, ci numai ceea ce Allah m-a învăţat şi eu nu am nici o putere asupra vreunui lucru în afară de ceea ce mi-a dăruit Allah, nici nu pot să-mi aduc beneficii, nici nu pot să-mi cauzez suferinţe, în afară de cazul în care Allah doreşte să fac acest lucru.

„… şi nici nu spun acelora pe care ochii voştri îi dispreţuiesc că Allah nu le va dărui lor bine. Allah ştie mai bine ce se află în sufletele lor, iar eu aş fi, aşadar, dintre cei nelegiuiţi!” [11:31], ceea ce înseamnă că eu nu pot să depun mărturie că ei nu vor avea parte de răsplată în Ziua Judecăţii. Allah le ştie cel mai bine faptele şi El îi va recompensa prin bunătate dacă au înfăptuit fapte bune şi prin mânie dacă au făcut rău. Iar într-un alt verset se spune:

Dar ei au zis: „Oare să-ţi dăm ţie crezare, când pe tine te urmează cei mai josnici [oameni]?” ~ A zis el: „Eu nu am cunoştinţă de ceea ce fac ei, ~ Socoteala lor nu este decât la Domnul meu, dacă măcar aţi pricepe. ~ Şi eu nu îi alung pe credincioşi: ~ Eu nu sunt decât un prevenitor limpede. [Coran 26:111-115]

Au trecut anii, însă certurile dintre Noe şi neamul său au continuat şi ei au respins chemarea sa, după cum Allah grăieşte în Coran: „şi a rămas printre ei o mie de ani fără cincizeci de ani. Şi i-a apucat pe ei potopul, pentru că au fost nelegiuiţi.” [29:14] După o perioadă atât de lungă, numai câţiva au crezut în el.

La sfârşitul unei generaţii, aceasta o avertiza pe următoarea să nu ia seama la Noe şi să nu se încreadă în el, ci să lupte împotriva lui. Încă din copilărie, părintele îşi învăţa copilul să nu creadă în Noe. Devenise o caracteristică a lor să refuze să creadă în Allah şi să nu urmeze calea Adevărului. Noe a zis: „… şi nu vor zămisli decât păcătoşi necredincioşi!” [71:27]

Au zis ei: “O, Noe! Te-ai certat cu noi şi prea mult te-ai certat. Adu-ne nouă cele cu care ne ameninţi, dacă tu eşti dintre cei care spun adevărul!” ~ Le-a răspuns el: “O să vi le aducă Allah dacă El voieşte, iar voi nu-L veţi puteaîmpiedica! [Coran 11:32,33]

Din acest verset reiese că numai Allah poate să aducă pedeapsa şi nimic nu-L poate împiedica să facă acest lucru. El este Cel ce creează lucrurile, spune numai: „Fii!” şi acesta devine existenţă.

Şi sfatul meu nu vă este spre folos – de aş vrea să vă sfătuiesc – dacă Allah voieşte să vă ducă în rătăcire.El este stăpânul vostru şi la El veţi fi întorşi!  [Coran 11:34]

De aici reiese limpede că dacă Allah doreşte să vă pună la încercare, atunci nimic nu vă va putea călăuzi. El este Cel ce călăuzeşte şi El este Cel ce rătăceşte.

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 2

0Shares

Credința – partea a 2-a

Bediuzzaman Said Nursi     O, sufletul meu! Să știi că primul om era cel necredincios, nelegiuit și nepăsător. Această viață era, în viziunea lui, un doliu permanent, iar toate creaturile erau niște orfani înlăcrimați din pricina despărțirii și a decadenței. Pentru cel necredincios, animalele și omul erau niște creaturi fără scop care sunt înlăturate […]

0Shares

Bediuzzaman Said Nursi

 

 

O, sufletul meu! Să știi că primul om era cel necredincios, nelegiuit și nepăsător.

Această viață era, în viziunea lui, un doliu permanent, iar toate creaturile erau niște orfani înlăcrimați din pricina despărțirii și a decadenței. Pentru cel necredincios, animalele și omul erau niște creaturi fără scop care sunt înlăturate prin moarte. De asemenea, el vedea creațiile de dimensiuni mari, precum munții și mările, ca fiind niște morminte înfricoșătoare, lipsite de suflet.

Necredința și rătăcirea lui erau cele care dădeau naștere la nenumărate iluzii dureroase și uimitoare, care-i chinuiau sufletul.

În ceea ce-l privește pe celălalt om, el era dreptcredinciosul care îl recunoștea pe Stăpânul Cel Drept și credea în El. În viziunea lui, această viață era locul unde creaturile își pomenesc Stăpânul, un loc de învățare atât pentru om cât și pentru animal, și totodată un loc de încercare pentru om și djini.

Cei care își termină îndatoririle în această lume vor călători din această viață trecătoare într-o altă viață plină de bucurie, pentru a face loc celorlalte creaturi care urmează să vină pe lume și care urmează să-și îndeplinească sarcinile. Fiecare om sau animal care vine pe lume este asemenea unui soldat care așteaptă în orice moment să fie înrolat în armată.

Fiecare ființă este, în viziunea celui credincios, asemenea unui soldat care se înrolează cu bucurie în armată sau este precum un funcționar demn și bucuros de responsabilitățile primite. Iar toate sunetele reprezintă fie rugăciuni de pomenire și mulțumire pentru Allah la începerea zilei de lucru, fie glasul vesel și satisfăcut al celor care muncesc sau își termină lucrul.

Toate cele existente sunt în viziunea dreptcredinciosului câte un slujitor sincer, un funcționar prietenos sau câte o carte minunată a Stăpânului, Cel Generos și Îndurător. Multe astfel de adevăruri mărețe și dulci se înalță și ies la iveală din credința lui.

Ceea ce înseamnă că iman-ul (credința) unui om poartă în ea sămânțcopacului Tuba  din Rai, iar necredința poartă în ea sămânța copacului Zakkum din Iad.

Ca urmare, înseamnă că fericirea și siguranța le găsim doar în Islam și în credință. Așadar trebuie să spunem mereu:

Lăudat fie Allah pentru religia Islam și pentru credința desăvârșită, completă.

 

 

sursa: Asociația Musulmanilor din România, Bediuzzaman Said Nursi, „Cuvinte”

Source Link

Views: 0

0Shares