Credința – partea a 2-a

Bediuzzaman Said Nursi     O, sufletul meu! Să știi că primul om era cel necredincios, nelegiuit și nepăsător. Această viață era, în viziunea lui, un doliu permanent, iar toate creaturile erau niște orfani înlăcrimați din pricina despărțirii și a decadenței. Pentru cel necredincios, animalele și omul erau niște creaturi fără scop care sunt înlăturate […]

Bediuzzaman Said Nursi

 

 

O, sufletul meu! Să știi că primul om era cel necredincios, nelegiuit și nepăsător.

Această viață era, în viziunea lui, un doliu permanent, iar toate creaturile erau niște orfani înlăcrimați din pricina despărțirii și a decadenței. Pentru cel necredincios, animalele și omul erau niște creaturi fără scop care sunt înlăturate prin moarte. De asemenea, el vedea creațiile de dimensiuni mari, precum munții și mările, ca fiind niște morminte înfricoșătoare, lipsite de suflet.

Necredința și rătăcirea lui erau cele care dădeau naștere la nenumărate iluzii dureroase și uimitoare, care-i chinuiau sufletul.

În ceea ce-l privește pe celălalt om, el era dreptcredinciosul care îl recunoștea pe Stăpânul Cel Drept și credea în El. În viziunea lui, această viață era locul unde creaturile își pomenesc Stăpânul, un loc de învățare atât pentru om cât și pentru animal, și totodată un loc de încercare pentru om și djini.

Cei care își termină îndatoririle în această lume vor călători din această viață trecătoare într-o altă viață plină de bucurie, pentru a face loc celorlalte creaturi care urmează să vină pe lume și care urmează să-și îndeplinească sarcinile. Fiecare om sau animal care vine pe lume este asemenea unui soldat care așteaptă în orice moment să fie înrolat în armată.

Fiecare ființă este, în viziunea celui credincios, asemenea unui soldat care se înrolează cu bucurie în armată sau este precum un funcționar demn și bucuros de responsabilitățile primite. Iar toate sunetele reprezintă fie rugăciuni de pomenire și mulțumire pentru Allah la începerea zilei de lucru, fie glasul vesel și satisfăcut al celor care muncesc sau își termină lucrul.

Toate cele existente sunt în viziunea dreptcredinciosului câte un slujitor sincer, un funcționar prietenos sau câte o carte minunată a Stăpânului, Cel Generos și Îndurător. Multe astfel de adevăruri mărețe și dulci se înalță și ies la iveală din credința lui.

Ceea ce înseamnă că iman-ul (credința) unui om poartă în ea sămânțcopacului Tuba  din Rai, iar necredința poartă în ea sămânța copacului Zakkum din Iad.

Ca urmare, înseamnă că fericirea și siguranța le găsim doar în Islam și în credință. Așadar trebuie să spunem mereu:

Lăudat fie Allah pentru religia Islam și pentru credința desăvârșită, completă.

 

 

sursa: Asociația Musulmanilor din România, Bediuzzaman Said Nursi, „Cuvinte”

Soucre Link

Views: 0

0Shares