Trebuie să îți dai toată silința dacă vrei să meriți și să găsești ghidarea, și să cauți căile ce duc la ea. Cei care au fost binecuvântați de Dumnezeu cu ghidarea Sa, ar trebui să fie exemple pentru ceilalți și să îi îndemne cu ajutorul regulilor islamice. Dumnezeu îi ordonă Mesagerului Său (s.a.a.w.s) același lucru:
Previne-i pe cei mai apropiați din obștea ta (despre sfârșitul ce îi așteaptă și despre consecințele faptelor lor căci vor primi pedeapsa Iadului). (26:214)
Adu-le aminte căci asupra ta stă aducerea aminte. (88:21)
Dă glas la ceea ce ți s-a poruncit(15:94)
Cheamă-i pe oameni pe Calea Domnului tău prin înțelepciune și predică frumoasă și vorbește-le în cel mai ales chip. (16:125)
Voi aveți în Trimisul lui Dumnezeu o frumoasă pildă pentru voi, pentru cel care nădăjduiește la Dumnezeu și la Ziua de Apoi și ce Îl amintește întotdeauna pe Domnul său. (33:21)
Mesagerul (s.a.a.w.s) a comunicat tuturor Revelația de la Dumnezeu și i-a chemat pe oameni la credință în cel mai bun și eficient mod. El a anulat toate persecuțiile ce aveau loc și a respins toate triburile ce ispiteau oamenii la necredința în Dumnezeu. El și-a continuat misiunea neașteptând vreo recompensă lumească. A căutat să îndeplinească totul după buna voință a lui Dumnezeu pentru a asigura fericirea oamenilor în amândouă lumile; când a cucerit Mecca (eveniment ce marchează triumful său în a îndeplini cuvântul lui Dumnezeu către omenire), el i-a iertat pe toți cei care timp de 21 de ani i-a persecutat atât pe el cât și pe cei care îl urmau, spunând: “Dumnezeu vă va ierta căci El este Iertătorul. Sunteți liberi.”
O dată Mahomed (s.a.a.w.s) i-a spus lui Ali: Dacă o persoană găsește la tine ghidarea de care are nevoie, acest lucru este mai de preț pentru tine decât dacă ai avea cămile roșii (1). Conform regulii ” cel care determină este la fel cu cel care face”, așa și cel care ghidează pe cineva primește aceeași recompensă ca noul credincios, fără nici o diferență. În mod asemănător declară Mesagerul (s.a.a.w.s):
Oricine stabilește o cale dreaptă primește aceeași recompensă ca cei care o urmează până în Ziua de Apoi, fără nici o diferență. Oricare persoană ce formează o cale greșită este împovărat cu aceleași păcate ca cei care o urmează până în Ziua de Apoi, fără nici o diferență. (2)
Cei care îi cârmuiesc pe ceilalți către ghidare, nu ar trebui să le aducă aminte de acest lucru spunând: “Dacă nu te-aș fi ajutat eu, tu niciodată nu ai fi fost ghidat.” Acesta este un păcat foarte mare ce arată nerecunoștință în fața lui Dumnezeu, deoarece numai Dumnezeu ghidează și desemnează pe cineva pentru a-i ghida pe alții.
În mod similar, cei pe care Dumnezeu îi folosește pentru a oferi ghidarea, nu ar trebui să își atribuie meritele lor înșiși. Mai degrabă, ei ar trebui să spună: “Lăudat fie Domnul căci El a făcut din mine, un om sărac și cu nevoi, o cale atât de bună de a îndrepta pe cineva la ghidare. Dumnezeu este atât Puternic, Milostiv cu supușii Lui și atât de generos încât creează ciorchini de struguri în lemn. Lemnul nu are nici un drept să își atribuie ciorchinii ce cresc pe el. Iar eu nu sunt mai presus decât acel lemn.”
În ceea ce îi privește pe cei care au găsit ghidarea, ei ar trebui să spună astfel: “Văzând nevoia și neajutorarea mea, Dumnezeu, Stăpânul meu, a folosit unul dintre supușii Săi pentru a mă ajuta să găsesc ghidarea. Lăudat fie El!”; și cel care este ghidat trebuie să fie recunoscător celui care l-a adus pe o asemenea cale. La urma urmei, din moment ce Dumnezeu este Creatorul nostru și a tot ceea ce noi facem, El crează de asemenea și mijloacele prin care este folosită atât ghidarea cât și rea ghidarea, dar asta nu ne diminuează nouă libera voință de a alege dintre cele două.
[2] Muslim, Zakat, 69; Ibn Maja, Muqaddima, 203.
Views: 2
