Coranul și Știința - Romania, the meaningless part. Simple possibilities: It is possible that employees of DRPCIV (Car Permits and Registrations, Romania), together with employees of the Romanian Car Registry, have knowingly registered a large number of stolen vehicles. It is possible that the vehicles in point 1 have had their color changed before being sold.

Auzul şi aparatul auditiv

“Şi El este Acela care v-a creat vouă auzul şi văzul şi inimile, însă voi doar puţin Îi aduceţi mulţumire”. Allah Preaînaltul a menţionat în şaisprezece versete sfinte auzul şi văzul şi în toate aceste versete cuvântul auz apare înaintea cuvântului văz. De asemenea, cuvântul Cel care Aude – una din calităţile lui Allah Măreţul – apare […]

0Shares

“Şi El este Acela care v-a creat vouă auzul şi văzul şi inimile, însă voi doar puţin Îi aduceţi mulţumire”.

Allah Preaînaltul a menţionat în şaisprezece versete sfinte auzul şi văzul şi în toate aceste versete cuvântul auz apare înaintea
cuvântului văz. De asemenea, cuvântul Cel care Aude – una din calităţile lui Allah Măreţul – apare însoţind calităţile Atoateştiutorului
şi Văzătorul, precedându-le de fiecare dată. Ceea ce ignoranţii şi tendenţioşii şi-au închipuit a fi doar o repetiţie este în realitate o
atenţionare a cercetătorului să mediteze asupra sensurilor adânci ascunse în aceste versete asemănătoare, care se explică şi se
completează unul pe altul.

De ce auzul apare înaintea văzului în Coranul Cel Sfânt?

Unele surse referitoare la embriologie (vezi în Enciclopedia Medicală Franceză, articolul: Urechea ), plasează începutul formării auzului înaintea formării văzului, situându-l în cea de a treia săptămână de sarcină, în vreme ce începutul formării ochilor este plasat în săptămâna a patra de sarcină. Poate că aceste surse să fie cele mai corecte – Allah ştie cel mai bine! Alte surse afirmă că formarea simţului auzului începe în săptămâna a patra de sarcină şi ia sfârşit în luna a patra de la începutul ei.

Fetusul aude şi reacţionează la sunetele exterioare şi interioare, aşa cum sunt bătăile inimii mamei, încă din luna a şasea de viaţă, dar
nu le înţelege. Simţul văzului, în schimb, începe să se formeze din săptămâna a treia şi se încheie la începutul lunii a şasea.

Capacitatea de a vedea şi de a distinge lucrurile începe în luna a treia de viaţă. Unii autori afirmă că fetusul ar înţelege sunetele pe care le aude şi le-ar distinge încă din luna a şasea de sarcină, dar acest fapt nu este decât un reflex condiţionat, fără să presupună nici un fel derecunoaştere. Revelaţia lui Allah Preaînaltul, cuvântul hotărâtor în ceea ce priveşte corectitudinea ştiinţelor, este în opoziţie cu aceste teorii ştiinţifice:

“Allah v-a scos pe voi din pântecele mamelor voastre, fără ca voi să aveţi ştire de ceva, şi v-a dat vouă auzul şi văzul şi inimile, pentru ca voi să fiţi mulţumitori”(An-Nahl:78).

Din punct de vedere fiziologic, simţul auzului este mai important decât simţul văzului pentru dezvoltarea capacităţilor mentale şi afective ale copilului. Nefuncţionarea organului auzului la noul-născut şi la copil este unul din motivele principale (30% din cazuri, conform datelor statistice) ale înapoierii mintale congenitale, în vreme ce pierderea vederii în copilărie este doar rareori însoţită de înapoierea mintală, ba mai mult decât atât, multe genii din domeniul literaturii şi artelor sunt dintre aceia care şi-au pierdut vederea în timpul copilăriei. Aparatul auditiv este într-atât de precis, de complex şi de minunat alcătuit că nu vrem să-l facem pe cititor să rătăcească labirinturile detaliilor care-i interesează pe specialişti.

Este de ajuns să amintim că urechea poate să deosebească patruzeci de mii de tonuri diferite ca intensitate şi frecvenţă, pe care
urechea exterioară şi medie le transmit urechii interioare care le transformă într-un flux nervos, transmis de nervul auditiv sistemului nervos central, care le programează, le descifrează şi le raţionalizează, pentru ca după aceea toate organele corpului omenesc să răspundă şi să acţioneze în funcţie de conţinuturile mesajelor. Şi toate aceste operaţiuni au loc în numai câteva fracţiuni de secundă. Ne vom limita în cele ce urmează la prezentarea liniilor principale ale simţului auditiv din punct de vedere anatomic şi fiziologic.

Simţul auzului începe cu urechea exterioară şi sfârşeşte în creier. În mod foarte simplu, simţul auditiv este alcătuit din urechea externă, urechea medie şi urechea internă care se termină cu nervul auditiv care transformă oscilaţiile sonore în flux nervos, pe care centrul auzului din creier îl preschimbă într-un limbaj inteligibil. Acest lucru se întâmplă în câteva fracţiuni de secundă, aşa după cum am spus. Principalele secţiuni ale urechii sunt: pavilionul, canalul auditiv extern şi timpanul.

– este o mică încăpere osoasă care conţine trei oscioare numite după forma lor: ciocanul, scăriţa şi nicovala, legate între ele prin ligamente şi muşchi extrem de mici. Urechea medie comunică la rândul ei cu faringele printr-un canal numit trompa lui Eustache şi cu urechea internă printr-o deschizătură rotundă, iar de urechea externă este legată prin membrana timpanului. Are forma unei cochilii osoase şi de aceea se mai numeşte şi melc. Volumul ei nu depăşeşte un centimetru cub. Din ea derivă trei cadre osoase incomplete – canale semicirculare. În interiorul cochiliei se află un lichid limfatic în care plutesc aproximativ o sută de mii de celule auditive care alcătuiesc nervul auzului ce se sfârşeşte în creier, iar cochilia este înconjurată de un alt lichid. Cităm descrierea lui de la pagina 394 până la pagina 397 – Allah să-l răsplătească numai cu bine pentru ea! – şi recomandăm tuturor musulmanilor să o citească, precum şi tuturor acelora care caută calea

credinţei ştiinţifice ferme:

“Pe scurt, îţi spun că dacă nu ar fi existat aceste orânduieli perfecte care pornesc de la partea exterioară numită pavilion, spre
timpan şi apoi spre urechea medie şi mai departe spre urechea internă, ajungând la nervul auditiv, sunetele nu ar fi putut ajunge la creier într-o manieră suportabilă sau inteligibilă niciodată. Toate aceste cartilagii în zig-zag şi coridoare sinuoase, încăperi care se întrepătrund, canale neîntrerupte, membrane întinse, orificii blocate, oase suspendate, plăci întinse, scări care coboară şi urcă, lichide care curg sau stau pe loc, pungi mici şi pietricele mărunte, toate acestea au fost create şi îmbinate perfect, pentru distribuirea vibraţiilor sonore într-o manieră care le slăbeşte pe cele puternice şi le întăreşte pe cele slabe, pentru ca aparatul auditiv să fie protejat de orice zguduire şi de orice şoc, simţind cea mai plăcută melodie şi cel mai slab sunet. Dacă nu crezi în hazard, întreabă celulele boţului de carne care a creat urechea, căci ele, după câte se pare, sunt inteligente şi înţeleg, înţelepte şi cunoscătoare ale naturii lucrurilor, ale particularităţilor, legilor şi tainelor lor.

Sunetele ajung la noi cu undele de aer, unele din aceste unde sunt puternice, acute şi aspre, iar altele sunt slabe şi blânde; unele cad
vertical şi altele vin lateral. Hazardul a creat pavilionul urechii, pe care l-a făcut din cartilagiu, între os şi carne, iar în interiorul lui a făcut cute şi îndoituri pentru a primi undele sunetelor şi a le reflecta de pe o cută pe alta, conducându-le la canalul auditiv.

Hazardul a ştiut că vânturile care poartă sunetele pot să fie violente şi pot purta particule de praf şi insecte şi de aceea a făcut
canalul cotit şi arcuit în sus pentru a apăra cu cotirea lui de izbirea vânturilor şi cu gardul şi lichidul lui cleios de corpurile şi particulele dăunătoare, împiedicându-le să ajungă la membrana delicată şi slabă a timpanului.

Unele sunete sunt slabe, şoptite şi de aceea a făcut canalul auditiv în forma unei grote umplute pentru întărirea şi amplificarea
sunetelor prin ecou, aşa cum auzim în băi şi în grote sunetele slabe repetate de ecou.

A ştiut că membrana întinsă ca o tobă este cel mai bun corp solid pentru transmiterea sunetului şi a creat membrana timpanului,
membrana orificiului ovaloid şi celelalte membrane din urechea internă.

A ştiut că dacă un corp solid mic se fixează la capătul unei membrane întinse, încordate, aceasta transmite mai bine vibraţiile
sonore şi a creat cele trei oscioare pe care le-a legat între membrana timpanului şi membrana orificiului ovaloid. A ştiut că orice corp solid înconjurat de un mediu diferit de el în esenţa sa trimite vibraţiile în esenţa lui cu o putere mai mare decât le
trimite în mediul care-l înconjoară şi de aceea a făcut ca cele trei oscioare să stea suspendate în aer, înconjurându-le şi separându-le de oasele capului.

A făcut acest lucru în placa helicoidală, pe care a înconjurat-o cu un lichid cu o compoziţie diferită de a ei, astfel încât vibraţiile care trec prin oscioare şi prin placa helicoidală să nu fie transmise oaselor cutiei craniene şi să se risipească în ele.

A ştiut că oscioarele pot fi afectate, împiedicându-li-se acţiunile de transmitere a sunetului de la membrana timpanului la membrana orificiului ovaloid şi a creat orificiul circular pe care l-a acoperit cu o membrană care ajută la conducerea sunetului în urechea internă şi a făcut pentru fiecare din cele două orificii o cale-scară în interiorul cochiliei.

A ştiut că forma helicoidală este cea mai potrivită pentru dispunerea fibrelor nervoase acustice pe o suprafaţă largă în cadrul
unui corp mic, îngust şi de aceea a creat cochilia şi a făcut în ea canalul helicoidal cu două scări: una care urcă în formă de coridor din orificiul ovaloid iar a doua care coboară la orificiul circular, iar în canalul helicoidal a plasat acea suprafaţă osoasă cu membrană care secretă lichidul limfatic.

A ştiut că unele sunete vin din cutia craniană şi a creat canalele semicirculare care favorizează adunarea undelor sonore care vin din ea şi orientează mersul sunetelor după direcţia cavităţilor ei sinuoase şi le conduc spre nervii auditivi dispuşi în lichidul lor şi în lichidele cochiliei. A creat două burdufuri din membrană pline cu limfă şi într-unul din ele a aşezat cele două pietre cristalizate pentru a spori cu ecoul lor forţa vibraţiilor sonore.

A ştiut, pe deasupra, acele celule inteligente, înţelegătoare că aerul are o presiune exterioară violentă care poate deranja embrana
timpanului, dacă nu este întâmpinat din interiorul urechii medii de un curent de aer egal, care să-i opună rezistenţă şi să păstreze echilibrul presiunii aerului şi temperaturii lui. Acest lucru îl cunoşti şi tu, căci dacă se întâmplă să-ţi izbească urechea un vânt sau un răget adânc şi prelung şi ai nasul şi gura astupate, membrana timpanului se încordează şi se curbează spre exterior la vânt şi spre interior la răget şi auzul este bruiat. Dar a creat trompa lui Eustache şi prin interiorul ei împinge aerul spre urechea mijlocie. A făcut din această trompă în acelaşi timp un mijloc de clarificare a sunetelor, aşa cum orificiile instrumentului muzical clarifică sunetele lui, după cum a făcut din ea şi un spaţiu de trecere pentru mucozităţile secretate din interiorul timpanului. Oare nu sunt aceste celule inteligente, înţelepte, ştiutoare şi capabile, de vreme ce au reuşit să cunoască toate aceste secrete şi rânduieli pe care savanţii le-au aflat de-abia astăzi, după ce a trecut multă vreme de la crearea omului şi au creat aparatul complex al urechii în concordanţă cu cerinţele acestor taine? Nenorocirea să se abată asupra nepăsătorilor care “sunt asemenea dobitoacelor, ba ei sunt chiar şi mai rătăciţi”(Al-‘A’raf:179). ”

Source Link

0Shares

Rugaciunea musulmanului si rolul ei in tratarea bolilor vasculare (varicele)

Rugaciunea musulmanului si rolul ei in tratarea bolilor vasculare (varicele) Varicele gambelor Discutii despre rezultatele islamice al acestui studio Legatura intre rugaciune si varice Practicarea rugaciunii, prin miscarile ei deosebite pe care le implica, are un efect foarte puternic in ceea ce priveste prevenirea varicelor Rugaciunea activeaza pompa colaterala a venelor Modalitatea genoflexiunii, ca miscare […]

0Shares

Rugaciunea musulmanului si rolul ei in tratarea bolilor vasculare (varicele)

Varicele gambelor

Discutii despre rezultatele islamice al acestui studio
Legatura intre rugaciune si varice

Practicarea rugaciunii, prin miscarile ei deosebite pe care le implica, are un efect foarte puternic in ceea ce
priveste prevenirea varicelor

Rugaciunea activeaza pompa colaterala a venelor

Modalitatea genoflexiunii, ca miscare efecuata in timpul rugaciunii, si ceea ce se intampla in acest timp

A. Schimbarile petrecute in vene si in muschi in timpul genoflexiunilor:

B. Revenirea sangelui din vene sub influenta fortei de atractie gravitationala:

Foloasele medicale datorate genoflexiunilor

Observatii

Varicele gambelor

Varicele gambelor este o boala foarte frecvent intalnita in ceea ce priveste venele gambelor, care se manifesta
sub forma de vene ingrosate, rasucite si pline cu un sange de culoare inchisa pe toata lungimea gambelor. Ceea

ce doare cel mai tare este faptul ca aceasta boala afecteaza oamenii in proportie de 10 – 20%. Oamenii de stinta
au clasificat varicele gambelor in doua categorii: varice primare si varice secundare. Cauza reala a varicelor

primare nu este cunoscuta, de aceea cei mai cunoscuti chirurgi s-au contrazis asupra a doua teorii: prima teorie
care da vina pe valvele din interiorul venei; disfunctionalitatile prezente in cazul acestor valve si neinchiderea

lor perfecta duce in mod direct la aparitia varicelor. Respectivii oameni de stiinta au fundamentat teoria lor pe
un argument ferm, si anume acela ca in toate cazurile de varice de gambe aceste valve nu functioneaza.

Teoria acestor oameni de stiinta este foarte simpla, deoarece acestia au cazut de acord asupra faptului ca
defectiunea valvelor conduce la o crestere vizibila a presiunii asupra peretilor venelor, care se transfera la

peretele vecin in jos, care conduce la scaderea totala a rezistentei peretelui si dilatarea acestuia, iar dupa o
anumita perioada de timp, mai lunga sau mai scurta, ne gasim in fata unor forme total dezvotate a varicelor

gambei.

In ciuda dovezilor intervenite pe parcurs in sprijinul acestei teorii, aceasta a continuat sa fie criticata de catre cei
care o dezaproba, care au afirmat in plus faptul ca aceasta nu este valabila, sustinand o alta teorie, bazata pe

existenta unei slabiciuni vizibile in peretii venelor predispuse varicelor, cauza care face o vena sa se bazeze pe
forta stratului de tesut de protectie de deasupra ei, si pe starea perfecta a venei impotriva cresterii presiunii

sangelui in interiorul venei, lucru care conduce la varicele primare. In ceea ce priveste varicele secundare,
acestea pot aparea in urma mai multor factori, precum contractarea puternica a venelor, lucru care afecteaza in

mod direct capacitatea valvelor de a fi perfecte, care-si pierd in totalitate functiile lor, si de aceea presiunile
puternice din venele interne in cazul exercitiilor din muschii gambelor se transfera cu aceeasi intensitate prin

valvele afectate la venele exterioare, care au peretele de protectie mai slab, acestea cedand si dilatandu-se in
forma perfecta a varicelor gambei.

Discutii despre rezultatele islamice al acestui studio

Odata cu verificarea datelor extrase din calculator s-a constatat ca nu exista nici un studiu stiintific care sa
comenteze cu privire la legatura surprinzatoare dintre rugaciune (al-salat) si varicele gambei.

Mai mult, nu exista nici un studiu asupra varicelor si a exercitiilor usoare ale muschilor, nici macar in cazul unei
organizatii stiintifice internationale.

David Cristofor a stabilit in 1981 ca presiunile asupra venelor gambelor in orice punct reprezinta rezultatul mai
multor tipuri de presiuni in parte, care sunt urmatoarele:

1. presiunea cauzata de forta de impingere, care rezulta din muschiul inimii;

2. presiunea obtinuta prin efectul atractiei gravitationale, care este foarte importanta, si care este cauzata de
pozitia verticala a omului. De aceea, orice punct din sistemul venos care se afla sub nivelul atriului drept este

predispus unei presiuni pasive, echivalente cu distanta dintre acest punct si atriul drept, conform regulilor
naturii care caracterizeaza aceasta situatie.

Presiunea rezultata din schimbarile tranzitorii isi are originea in mai multe cauze, spre exemplu, exista
schimbari centrale care apar datorita undelor succesive ca reactie la activitatea inimii, precum undele care

reprezinta echivalentul schimbarilor sistematice de presiune din interiorul toracelui ca urmare a activitatii
plamanilor, la care se mai adauga schimbarea presiunilor din vene, schimbare datorata activitatii de contractie

succesiva a muschilor gambei.

Venele exterioare ale gambelor sunt localizate aproape vertical, de jos in sus, fara nici un fel de punct de sprijin,
mai ales cea mai lunga vena din organismul uman. Putem fi siguri ca cel mai puternic fel de presiune asupra ei

se datoreaza atractiei gravitationale, care este in sens contrar circulatiei sangelui in vene.

De aceea, este deja ceva comun in familia oamenilor de stiinta faptul ca varicele gambei reprezinta o consecinta
a pozitiei verticale a omului.

S-a mai dovedit ca nu exista nici o alta fiinta pe pamant care sa sufere de aceasta boala, fiind cunoscut
amanuntul ca presiunea exercitata asupra talpii in pozitie verticala este undeva intre (90–120 cm/apa), lucru care

demonstreaza rolul foarte important al pompei de muschi a venelor. Aceasta presiune scade din cauza ritmului
sistematic al contractiei si relaxarii succesive a muschilor gambei, de exemplu in timpul mersului, cand valoarea

ajunge la (20 mm/Hg) in zona articulatiei calcaiului/calcaneului dupa un interval scurt de timp din momentul in
care gambele incep sa se miste .

Activitatea deosebita a acestei pompe nu se rezuma numai la acest rol important; in plus, ea conduce la scaderea
depunerilor de lichide din tesut, gambele inflamandu-se din acest motiv la modul dureros, datorita multiplicarii

presiunii exercitate asupra venelor, pe masura ce perioada de stat in picioare fara a efectua nici o miscare in tot
acest timp creste.

Oamenii de stiinta au stabilit ca cei mai importanti factori care conduc la distrugerea venelor
periferice/exterioare si la aparitia varicelor de gambe sunt:

· primul factor: concentrarea celei mai mari valori a presiuniii asupra peretilor venelor exterioare ale gambelor
prin statul in picioare pentru intervale lungi de timp;

· al doilea factor: vena exterioara predispusa aparitiei varicelor se afla de la bun inceput sub influenta unei
afectiuni, in general in tesutul de legatura, care conduce la randul ei la slabirea peretilor la un nivel mai redus

decat cel normal .

Rezulta clar faptul ca existenta comuna a celor doi factori la om conduce la imbolnavirea acestuia de varice.

Legatura intre rugaciune si varice

Odata cu observarea foarte atenta a miscarilor pe care rugaciunea le implica, gasim ca aceasta miscare da
dovada de dinamism, armonie, flexibilitate si cooperare, lucru de mirare atunci cand se masoara stiintific

presiunea aflata pe peretele celei mai lungi vene din corpul uman asupra articulatiei gleznei, aceasta presiune
scazand foarte mult si in mod vizibil in timpul rugaciunii; atunci cand comparam media de presiune de pe

suprafata talpii din timpul statului in picioare si aceeasi presiune in timpul ingenuncherii, gasim ca prima ajunge
la valoarea de (93,07 cm/apa), iar a doua la (49,13 cm/apa). Dupa cum se observa, acest procentaj nu depaseste

decat cu putin jumatate din presiunea aflata pe peretii venelor slabite, dar media presiunii din timpul
flexiei(ingenuncherii) ajunge la (3 cm/apa); se intelege astfel ca scaderea la acest nivel conduce numai la

relaxarea totala a venei care sufera de presiune dura pe durata statului in picioare.

In timpul a doua genoflexiuni, valoarea ajunge la (1,33 cm/apa), intr-o incercare tensionata a venei de a elibera
mai mult sange, spre a obtine cea mai mare stabilitate posibila pentru acesti pereti obositi, aflati sub influenta

durerilor cauzate de presiunea exercitata asupra lor. Aceasta schimbare in scaderea presiunii dintre prima si a
doua genoflexiune, cu toate ca nu este semnificativa stiintific, poate sa fie rezultata din extragerea sangelui din

grupul exterior/periferic al venelor pana la grupul mai adanc, dupa cum au stabilit unii oameni de stiinta, mai
ales daca aflam ca intre doua genoflexiuni omul capata stabilitate, aflandu-se in pozitie de repaos.

O data cu mentinerea sederii din timpul rugaciuni, am aflat ca media presiunii venei in acest timp a scazut la
valoarea de (16,73 cm/apa).

Daca indepartam statul in picioare din miscarile implicate in opertiunea rugaciunii si calculam media presunii (a
ingenuncherii, genoflexiunii si a sederii), rezulta clar si vizibil ca aceasta este de (17,55 cm/apa), de aceea

presiunile exercitate asupra peretilor venelor in timpul fiecarei ingenuncheri ajunge la 19% din valoarea
presunii in timpul statului in picioare.

Rugaciunea, prin miscarile ei deosebite, duce la maxima scadere a presiunii sangelui asupra celei mai lungi
vene din organismul uman in doua situatii:

* Prima: prin pozitiile care duc la scaderea treptata a presiunii, conform formulei lui Bernouli.

* A doua: activarea pompei venelor, care duce la scaderea in plus a presiunilor amintite.

Cel de-al treilea rezultat foarte neobisnuit al rugaciunii consta in faptul ca rugaciunea duce la activarea puterii
constructive al elementului numit colagen, care ajuta la intarirea peretilor venelor.

Este neobisnuit si minunat si rezultatul la care am ajuns odata cu masurarea cantitatii de hidroxiprolin din
peretele venelor oamenilor bolnavi de varice care fac sau nu fac rugaciuni: in cazul celor care fac rugaciuni,

aceasta ajunge la 26,13, iar la cei care nu fac rugaciuni este 16,43; diminuarea este vizibila fata de primii.

In ceea ce ii priveste pe cei care nu sunt bolnavi de varice, rezultatele au fost foarte surprinzatoare, pentru ca am
inregistrat o diferenta vizibila intre cei care fac rugaciunea si cei care nu o fac.

Media valorii hidroxiprolinului in peretele venei la cei care fac rugaciuni este de 80,93, iar la cei care nu fac
rugaciuni este de numai 63,40, lucru care dovedeste rolul magic al rugaciunii in activarea puterilor constructive

ale elementului care intareste peretele venei. Oare aceasta rugaciune, bine facuta, are un rol asemanator celui al
exercitiilor sportive facute cu moderatie, relaxante, de mare folos, sau rolul unei operatii de prin care se obtine o

stabilitate relaxanta impotriva presiunii psihice carora oamenii ii cad victima? Raspunsul ferm la aceasta
intrebare a fost dat de “William Ganung” in anul 1981. Acesta a studiat cu atentie diferenta mare dintre

exercitile foarte dure si cele relaxante, si a stabilit ca acestea din urma duc la schimbari care se reflecta in
dilatarea vaselor de sange, marindu-se circulatia sangelui din ele, lucru care conduce la cresterea procentajului

de alimentare cu oxigen, care acum ajunge sa fie suficient pentru producerea energiei relaxate necesare pentru
efectuarea acestor exercitii; de aceea, toate operatiunile de ardere se bazeaza pe aerul cu cel mai mic procentaj

de reziduuri si depuneri in sange sau in muschi. Aceste reziduuri sunt foarte deranjante, si nu se consuma in
sistemul circulator al sangelui decat odata cu nevoia maxima de producere a oxigenului prin intermediul a

altceva decat aerul, si anume prin consumul rezervei de glucoza in cadrul unui lant foarte complicat de
interactiune, din care rezulta un rezid din acidul lactic, care este produs in scopul fabricarii oxigenului in timpul

efectuarii exercitiilor dure/obositoare.

De aceea, exercitiile usoare regulate servesc ambelor scopuri.

Primul: maresc capacitatea corpului de a primi un procentaj mai mare de oxigen din aer, cu aceasta ocazie
simtindu-se energia in tot sistemul circulator al sangelui.

Al doilea: aceste exercitii usoare duc la o producere minima de acid lactic, cunoscut ca solicitand sistemul
circulator.

De aceea, cel mai mare procentaj de rezerve de oxigen, comparativ cu efortul si energia consumata, se va
mentine in cadrul acestor exercitii usoare, efectuate in timpul rugaciunii.

Mai exista un alt efect, si anume acela care consta in faptul ca toata energia produsa de pe urma acestor exercitii
nu apare decat sub forma de caldura, si aceasta din cauza ca miscarea externa este foarte slaba, conform legii

care stabileste producerea fortei prin egalarea ei cu distanta pe care o parcurge prin efectul acestei forte; aici
observam ca distanta este zero, si atunci caldura produsa se transforma in mod automat intr-o rezerva din

interiorul corpului, bogat in energie, pe care acesta o va folosi la nevoie.

Al patrulea efect: toate aceste miscari ridica nivelul aerisirii corpului in cadrul unei operatii ce poarta numele de
“capacitate de respiratie” (care reprezinta raportul dintre dioxidul de carbon expirat din plamani si oxigenul

inspirat in plamani intr-o unitate fixa de timp), care are semnul/simbolul stiintific (RQ).

Acest raport, in cele mai bune cazuri de aerisire a corpului, nu depaseste un intreg, dar sub efectul exercitiului
usor al muschilor care se petrece in timpul rugaciunii, se dubleaza, si aceasta din cauza vitezei de expirare a

cantitatii de dioxid de carbon din corp, si cresterii nivelului inspirarii oxigenului din aer.

La toate acestea se adauga faptul ca nivelul principal de asimilare din corp se bazeaza in activitatea sa pe
numerosi factori, cel mai important dintre acestia fiind efortul fizic, deoarece capacitatea de primire de cantitati

noi de oxigen nu se mareste doar in timpul acestui efort; dimpotriva, la oamenii, dupa o perioada mai lunga de
la terminarea acestui efort, si trebuie sa amintim ca acest nivel de asimilare gasit la oamenii bolnavi de stres si

tulburari psihice este mai mic decat la oamenii sanatosi, trebuie sa observam ca rugaciunea, care este porunca

de la Allah, duce la starea completa de stabilitate psihica si sufleteasca, linistind inima si indepartand starea de
deprimare; de aceea, nivelul de asimilare ajunge la cea mai mare cota.

Putem spune, asadar, ca rugaciunea duce la activarea efectiva a tuturor operatiunilor importante din interiorul
corpului uman, inclusiv a operatiunilor de asimilare, dovedindu-se a fi un factor psihologic si fizic foarte

eficient, de aceea, tot ceea ce am amintit pana acum reprezinta raspunsul la aceasta crestere vizibila din nivelul
de constructie a colagenului in randul oamenilor care practica rugaciuni (tesutul de legatura care intareste

peretele celei mai lungi vene din corpul uman). Acesta este rezultatul miraculos la care am ajuns la finele
acestui studiu.

Practicarea rugaciunii, prin miscarile ei deosebite pe care le implica, are un efect foarte puternic in ceea ce
priveste prevenirea varicelor

Rugaciunea activeaza pompa colaterala a venelor

Atunci cand se incordeaza muschii gambelor, sangele pulseaza cu forta in venele interioare, de jos in sus, si in
acelasi timp valvele stau in calea acestui sange, oprindu-l sa patrunda in venele exterioare/periferice. Acesta

este cunoscut sub numele de “pompa muschiului gambei”; apoi, muschii se relaxeaza, si atunci presiunea se
transfera brusc de la o forma mare la o presiune pasiva, “aspirarea” sangelui facandu-se usor de la venele

exterioare pana la venele interioare, in acelasi timp valvele permitand trecerea sangelui dinspre exterior inspre
interior.

Dar drumul sangelui care se intoarce prin vene spre inima se petrece sub influenta mai multor factori de impuls,
venele mici se umplu cu sangele care ajunge fara intrerupere la ele din vasele de sange; in acelasi timp venele

interioare se afla sub presiunea continua datorata incordarii continue a muschilor din jur, unele vene sunt lipite
de artere si incep sa pulseze pe peretele arterei, transferand aceste presiuni de pulsare la vena statica, scopul

acestor presiuni fiind de expulzare a sangelui din interiorul venelor in toate directiile; valvele impiedica, insa,
iesirea sangelui la exterior, situatie in care sangele nu are decat o singura cale, trebuind sa circule de la talpa

pana la inima, si aceasta in cazul in care valvele functioneaza intr-o stare perfecta.

Nu trebuie sa uitam de efectul atractiei gravitationale asupra venelor de la cap si gat, de forta de atractie din
zona pieptului, care rezulta din presiunea pasiva din aceasta zona, toti acesti factori avand un efect ajutator

asupra sangelui care urca cu greu spre locul lui, in interiorul inimii.

Este cunoscut faptul ca viteza sangelui in artere este mult mai mare decat cea din vene, de aceea, venele, in
general, sunt mai largi decat arterele, mai multe la numar decat acestea; prin urmare, si sub influenta vitezei

mari din artere, fata de stationarea partiala din vene se produce miscarea inversa a sangelui, lucru ce se petrece
datorita diferentei de viteza dintre sangele din artere si sangele din vene.

Pentru mai multa claritate in ceea ce priveste acest efect, in totalitate manifestat asupra presiunilor din gambe,
este de ajuns sa stim ca presiunea exercitata asupra talpii, care ajunge in pozitia de stat in picioare (100 cm/apa),

dupa o perioada foarte mica de la momentul inceperii mersului si miscarii gambelor, scade la (30 cm/apa);
acesta este un indiciu foarte clar in ceea ce priveste eficienta acestui instrument numit “pompa colaterala a

venelor”.

Daca ne intoarcem la rolul rugaciunii, ne vom afla fata in fata cu miscari foarte flexibile, care ajuta aceasta
pompa nu numai sa isi indeplineasca sarcina, ci si pentru a o spijini cu niste elemente care intaresc modul ei de

a lucra intr-o forma completa. Am vazut impreuna rezultatele deosebite de scadere a presiunii dupa fiecare
ingenuncheare nu numai la (30 cm/apa), dar si pana la aproape zero (1,33 cm/apa), si acesta este un dar facut

celor care trebuie sa stea in picioare perioade lungi fara pauza, in procent de 85% dintre bolnavii de varice, care
in mod normal stateau in picioare la serviciu intre 5 si 13 ore pe zi.

Modalitatea genoflexiunii, ca miscare efecuata in timpul rugaciunii, si ceea ce se intampla in acest timp

Este cea mai periculoasa miscare dintre toate miscarile rugaciunii din punctul de vedere al servirii scopului
reintoarcerii sangelui in inima.

Conform indicatiilor ferme ale profetului Muhammad, Allah sa-l binecuvanteze!, s-a ales aceasta miscare astfel:

· ca o baza care nu poate fi ignorata, genoflexiunea trebuie efectuata la fel ca si restul miscarilor rugaciunii, cat
mai incet si mai linistit.

· genoflexiunea se efectueaza intr-o perioada de timp foarte apropiata de perioada de ingenunchere.

· fata trebuie sa fie lipita perfect de sol.

· trunchiul ramane suspendat si spijinit pe fata, si ambele palme, ambii genunchi si varfurilor degetelor de la
picioare care sunt orientate spre Mecca.

· este interzisa odihnirea/spijinirea trunchiului in coate sau pe antebrate; dimpotriva, coatele trebuie sa ramana
cat mai departe de trunchi.

· omul care face rugaciunea trebuie sa se fereasca in totalitate sa indoaie spatele in timpul genoflexiunii,
dimpotriva, spatele trebuie sa ramana intins perfect.

· coapsele trebuie sa se afle intr-o pozitie verticala pe genunchi si intr-o stare de relaxare totala.

· gambele sunt sprijinite pe varfurile talpii, iar capatul celalalt al gambelor este fixat pe incheietura genunchilor.

A. Schimbarile petrecute in vene si in muschi in timpul genoflexiunilor:

* Spatele trebuie sa fie perfect intins, prin incordarea maxima a muschiului anterior al spatelui, care se intinde
de la zona de lucru a muschiului gatului pana la coccis (trebuie remarcate aici indicatiile Profetului, care spunea

ca trebuie evitata sprijinirea in coate in timpul efectuarii genoflexiunii, lucru care da posibilitatea muschiului sa
lucreze fara a intalni vre o piedica).

* Gatul se intinde sub influenta muschiului vertical din aceasta zona, care are un rol binecunoscut in ceea ce
priveste revenirea sangelui in vene.

* Indoirea abdomenului in pozitia genoflexiunii are loc prin coordonarea perfecta a muschiului abdomenului
anterior cu muschii vecini, aflati in pozitie inclinata.

* Indoirea incheieturii pulpei prin intermediul muschiului intins spre partea superioara a pulpei.

* Indoirea incheieturii genunchiului in timp ce gamba sta sprijinita pe varful degetelor in pozitie verticala, in
directia Meccai, lucru care confera o stare de relaxare totala a grupelor de muschi aflate in zona pulpei.

* In aceasta pozitie deosebita a gambei, muschii gemeni se relaxeaza si se odihnesc pe deplin, in timp ce pozitia
inclinata dinspre spate catre fata ajuta la circulatia mai buna a sangelui cu ajutorul valoros al fortei de atracie

gravitationala.

* Incheietura calcaiului ramane in pozitia initiala indoita, lucru datorat sprijinirii talpii pe varful degetelor fixate
pe sol.

B. Revenirea sangelui din vene sub influenta fortei de atractie gravitationala:

Lucrul cel mai remarcabil in ceea ce priveste pozitia din timpul genoflexiunilor care se fac la momentul
rugaciunii este urmatorul: sistemul circulator lucreaza in aceeasi directie in care lucreaza forta de atractie

gravitationala. In aceste momente, sangele care se straduia din greu sa urce dinspre varful talpii inspre inima
circula cu mai mare usurinta de sus in jos.

· Dupa cum se stie, intinderea si indreptarea spatelui se face cu implicarea muschiului vertical al spatelui, atunci
cand sangele aflat aici din belsug este impins catre curentul de sange care circula in vasele majore de sange

aflate de aceasta data la un nivel superior nivelului inimii, lucru care face sa circule cu viteza si usurinta cu
ajutorul fortei de atractie gravitationala.

· In ceea ce priveste gatul, dupa cum am mentionat anterior, muschiul vertical se incordeaza si pompeaza
aproape tot sangele in reteaua vasculara.

· In aceasta pozitie deosebita, si sub influenta presiunii din regiunea abdominala, impreuna cu incordarea
partiala a muschiului peretelui abdomenului anterior, cresterea presiunii in interiorul zonei abdominale forteaza

scurgerea sangelui, care va circula din acest moment fara efort sau piedici in directia buna inspre inima aflata la
puncul terminus al sistemului circulator, apta sa primeasca sangele care circula dinspre nivelurile superioare.

· Lucrul care conduce la cresterea vitezei de revenire a sangelui spre inima din toate vasele de sange, cat de
departe s-ar afla acestea de inima, este puterea miraculoasa a inimii de a crea presiune pasiva, in stare sa aspire

sangele din vasele de sange majore care ajung la ea. Acesteia i se adauga forta de atractie gravitationala a
pamantului.

· Drept rezultat al relaxarii bruste a muschilor gemeni, se naste o forta de aspirare a sangelui din vasele
periferice in directia celor de profunzime, lasandu-se in urma venele periferice ale gambelor golite aproape in

totalitate de sangele care presa cu putere peretii venelor.

· Pozitia verticala a talpilor sprijinite pe varful degetelor in timpul genoflexiunii conduce la incordarea pompei
venoase din interiorul vaselor sanguine din talpa, lucru care mareste capacitatea de revenire a sangelui din vene.

Foloasele medicale datorate genoflexiunilor:

Pe scurt, miscarea pe care o implica efectuarea de genoflexiuni are multe foloase in ceea ce priveste usurarea
sarcinii de revenire a sangelui la inima; astfel:

I. Directionarea sistemului circulator al corpului uman, in general inspre directia in care actioneaza forta de
atractie gravitationala a pamantului.

II. Activarea pompei venoase din zona abdominala la cota maxima.

III. Aspirarea sangelui prin intermediul pompei aflata in interiorul gambelor din reteaua superficiala inspre cea
de profunzime.

IV. Folosirea la maximum a fortei de aspirare pasiva de la inima, odata cu forta de atractie gravitationala a

pamantului.

Observatii:

Acesta este cel de-al doilea ciclu de revenire a sangelui sub influenta pompei venoase din regiunea abdominala,

primul ciclu fiind incheiat cu succes la finalul miscarii de ingenunchiere.

Iata cum pompele membrelor inferioare lucreaza intr-o atmosfera de relaxare si usurare in directia golirii

venelor superficiale inspre cele de profunzime, rezultatul final constand in relaxarea deplina a venelor

superficiale, apte sa reziste fara ajutor circulatiei permanente si extrem de dinamice a sangelui.

Ridicarea din genoflexiune (sederea – “al julus”):

I. Descrierea miscarii: in principiu, aceasta miscare trebuie sa dureze un timp foarte apropiat de cel petrecut de
omul care face rugaciunea in timpul genoflexiunii. Importanta acestei miscari se fundamenteaza in cea mai

mare masura pe imbinarea perfecta cu cele de dinaintea ei. Omul poate executa aceasta miscare la modul perfect
dupa cum urmeaza: cu teama deplina fata de Allah va inalta capul de la pamant pana ce corpul intra in pozitia

de sedere, cu spatele intins, iar pulpa stanga este fixata perfect pe gamba. Gamba dreapta va fi sprijinita pe
varful degetelor talpii drepte, iar pamele se vor aseza pe pulpe. Aceasta pozitie, in intregul ei, este cunoscuta in

termeni legislativi sub denumirea de “al-iftirash”.

II. Schimbarile petrecute in vene si muschi:

· Muschii peretelui anterior abdominal sunt in pozitie semi-incordata.

· Partea de legatura dintre zona trunchiului si membrele inferioare se afla in pozitie de relaxare deplina.

· Presiunea abdominala ridicata din timpul genoflexiunii este vizibil mai mica.

· Incheietura pulpei este indoita datorita muschiului “al-aliya”, si al pulpei.

· Incheietura genunchiului este pe deplin indoita, in acelasi timp in care se exercita presiunea totala din partea
pulpei asupra muschilor gambei.

· Muschii gambei se afla in stare de relaxare totala, in timp ce se afla sub presiunea dura a pulpei de deasupra
lo r.

· Incheietura de la calcai este in pozitie indoita.

III. Pompa din regiunea pectorala lucreaza la maxima capacitate: la momentul ridicarii din pozitia de
genoflexiune, si in mod automat, inspiratia se produce mai adanc, lucru care conduce la activarea perfecta a

pompei din regiunea pieptului. Aceste lucru a fost in detaliu explicat la capitolul miscarii de ridicare din pozitia
de ingenunchiere.

Daca privim membrele inferioare in aceasta pozitie, vedem ca acestea s-au indoit pe timpul cat muschii se afla
in stare de relaxare. Acest lucru da ocazia sangelui aflat in vasele superficiale sa isi faca drum lejer inspre

curentul de profunzime, timp in care muschii pulpelor preseaza muschii aflati in vecinatate din gambe,
impreuna cu venele din aceeasi regiune a corpului, care scapa astfel de sange, lasand reteaua de vase periferice

in stare de relaxare totala. Pompa din talpa se asociaza in timpul functionarii cu suvoiul de revenire a sangelui,
impingand sangele cu maxima putere.

Foloasele medicale ale sederii din timpul dintre cele doua genoflexiuni

Sederea conduce la:

I. Pompa din zona pectorala lucreaza la maxima capacitate

II. Pompa abdominala lucreaza la maxima capacitate

III. Scurgerea sangelui din venele membrelor inferioare se face cu maxima eficienta

IV. Maxima relaxare a peretilor venelor superficiale ale gambelor

Rezumat

Rugaciunea este considerata a fi un factor eficient in profilaxia varicelor, lucru datorat unui set alcatuit din trei

mo t ive:

I. Pozitiile deosebite din timpul rugaciunii, care duc la reducerea presiunii exercitate asupra peretilor slabi ai
venelor superficiale ale gambelor.

II. Activarea pompei venelor colaterale, impreuna cu reducerea presiunii exercitate asupra acestor vene.

III. Intarirea peretilor slabi prin ridicarea capacitatii de asimilare a substantelor nutritive, lucru care se petrece in
cadrul ridicarii capacitatii generale de asimilare din intreg corpul.

______

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

0Shares

„Moartea” stelelor

Adnan Ash-Sharif Pe steaua care apune. (An-Najm: 1) Când stelele se vor stinge. (Al-Mursalat: 8) ALLAH Preaînaltul a înfăţişat în cele mai simple cuvinte şi în cele mai concise expresii, cele mai adânci sensuri, pe care ştiinţa nu le-a descoperit decât cu multe secole după revelaţie. Aşa după cum aflăm în dicţionarul Lisan […]

0Shares

Adnan Ash-Sharif

Pe steaua care apune. (An-Najm: 1)

Când stelele se vor stinge. (Al-Mursalat: 8)

ALLAH Preaînaltul a înfăţişat în cele mai simple cuvinte şi în cele mai concise expresii, cele mai adânci sensuri, pe care ştiinţa nu le-a descoperit decât cu multe secole după revelaţie. Aşa după cum aflăm în dicţionarul Lisan al Arab, printre sensurile cuvântului arab “hawa”, se ”a se şterge, a-i dispărea urmele” este unul din cele mai expresive, pentru că reia sensul coranic al cuvântului “hawa” în versetul ”Când stelele se vor stinge”(Al-Mursalat: 8). Ştiinţa a descoperit de curând că fiecare astru are un ciclu de viaţă şi o serie de faze prin care trece: naşterea, creşterea, maturizarea, agonia şi moartea. Aştrii, cu toate că iradiază şi trimit către pământ lumina lor, vreme de milioane sau chiar miliarde de ani, în cele din urmă se vor stinge şi vor muri, când le va sosi sorocul, aşa după cum grăieşte ALLAH Preaînaltul:

Fiecare grăbeşte până la un termen hotărât. (Az-Zumar: 5).

În cele ce urmează prezentăm unele detalii ştiinţifice în legătură cu moartea aştrilor. În cronica evenimentelor astronomice găsim consemnate fenomene, pe care ştiinţa astronomiei nu a reuşit să le explice decât în secolul al XX-lea.

În dimineţa zilei de 4 iulie 1054 d.Ch., astronomii chinezi au văzut apărând pe cer o stea extrem de strălucitoare, care a continuat să strălucească în plină zi, vreme de doi ani, înainte de a se stinge şi a dispărea. Ştiinţa nu a aflat decât mult mai târziu că acea stea, care mai apoi a fost numită Nova, a existat în constelaţia Gemenilor, iar apoi s-a umflat, a explodat şi a murit, transformându-se în ceea ce se cheamă: nebuloasa Racului, constând dintr-un nor de gaze rămase în urma exploziei acelui astru, înainte de a muri.

În anii 1572, 1604, 1885 s-a înregistrat acelaşi fenomen: au apărut stele puternic strălucitoare, vizibile cu ochiul liber şi în timpul zilei, numite de asemenea nove.

Chestiunea apariţiei novelor a rămas fără o explicaţie ştiinţifică până în secolul al XX-lea, când astronomul englez Edington (1920) şi după el Walter Baddz (1940) au emis teoria evoluţiei stelelor, conform căreia toţi aştrii trec prin fazele de apariţie, creştere, bătrâneţe şi moarte. Fenomenele novelor sunt, în realitate explozii, uriaşe ale unor stele care au existat anterior, înainte de a intra în agonie şi a muri. O dată cu descoperirea telescoapelor gigantice, savanţilor le-a devenit clar, doar cu zeci de ani în urmă, că sute de stele mor în fiecare zi, în fiecare ceas şi chiar în fiecare secundă, şi că strălucirea unor aştri creşte brusc, înainte de a se stinge, ajungând până la strălucirea unui miliard de sori, că volumul lor sporeşte cu mii de kilometri pe secundă, după care se produce o explozie atât de uriaşă încât presiunea degajată de explozia unei stele moarte aruncă materialele din care este compusă, cu o viteză ce depăşeşte zece mii de kilometri pe secundă!

La 25 februarie 1987 a avut loc ultimul fenomen astronomic unic, pentru observarea căruia s-au mobilizat toate instituţiile astronomice internaţionale, fiind fotografiat şi urmărit de nave cosmice, sateliţi artificiali şi observatoarele dispuse în întreaga lume. Savanţii astronomi încă mai continuă să studieze şi astăzi urmările lui. În ziua respectivă a apărut o stea uriaşă, căreia i s-a dat numele de Super Nova (anul 1987). Această stea nu a fost în realitate decât lumina rezultată în urma exploziei unei stele uriaşe, cu numele şi codul Sanduleak 69202, care se produsese cu o sută şaptezeci de mii de ani în urmă. Lumina ei a continuat în tot acest răstimp, ajungând până la noi la 27 februarie 1987. Această stea explodată se află în norul lui Magelan, situat la o distanţă de o sută şaptezeci de mii de ani lumină de noi.

Comentariu:

În primul rând, adevărul fazelor prin care trec aştrii, printre care şi moartea lor, nu a fost cunoscut decât în secolul al XX-lea, în vreme ce Coranul menţionează moartea stelelor în versete lipsite de orice ambiguitate:

”Jur pe steaua care apune” (An-Najm: 1);

”Când

stelele se vor stinge” (Al Mursalat: 8);

”Când Soarele se va

întuneca” (At-Takwir: 1);

”Şi când stelele se vor risipi” (At-Takwir: 2);

”Fiecare grăbeşte până la un termen hotărât’‘(Az-Zumar: 5).

În aceasta se află dovada ştiinţifică indubitabilă, clară a faptului că Sfântul Coran reprezintă cuvântul Lui ALLAH. Adevărul despre moartea stelelor nu-l cunoaştea în vremea revelaţiei decât Creatorul aştrilor, iar omul nu l-a cunoscut aşa cum am mai spus decât mult mai târziu, adicâ în secolul al XX-lea.

În al doilea rând, versetul cel sfânt ”Jur pe steaua care

apune” (An-Najm: 1) este unul din numeroasele exemple a ceea ce am numit în lucrarea noastră anterioară, dialectică ştiinţifică în Sfântul Coran, în sensul că Domnul jură pe un semn ştiinţific miraculos, indiscutabil, după care îl leagă de o ştire controversată de oameni.

Domnul a jurat pe moartea stelelor, şi acesta reprezintă un adevăr ştiinţific necontestat astăzi, apoi a legat răspunsul la jurământul său de sinceritatea Trimisului Său şi de faptul că el nu vorbeşte după bunul lui plac:

‘‘Jur pe steaua care apune!/ Tovarăşul nostru nu este rătăcit, nici nu este pe un drum greşit/ Nu rosteşte nimic după pofta lui !/ El (Coranul) nu este decât o revelaţie trimisă’’

(An-Najm: 1-4).

În aceasta se află o concluzie care se impune de la

sine tuturor acelora care au o logică sănătoasă: Acela care a jurat pe moartea stelelor cu sute de ani, înainte ca ştiinţa să descopere acest lucru, a făcut din acest jurământ o dovadă a sincerităţii Trimisului Său.

Logica sănătoasă ne impune, aşadar, să acceptăm şi să ne angajăm faţă de tot ceea ce a fost revelat Trimisului iubit, fiindcă sursa este una singură şi nimeni dintre aceia cu o logică sănătoasă nu mai poate astăzi, chiar dacă este ateu, să conteste faptul că versetul sfânt: “Pe steaua care apune” (An-Najm: 1) reprezintă cuvântul Lui ALLAH Preaînaltul și PreaSlăvitul. Aceeaşi logică ne impune să acceptăm că toate versetele despre lucruri nevăzute, care nu se află sub imperiul experimentului şi ştiinţei materiale, reprezintă tot cuvinte ale Lui ALLAH. Dacă cineva contestă acest lucru, înseamnă că el are o logică dublă sau suferă de schizofrenie şi aceasta este starea tuturor învăţaţilor materialişti şi a altora asemenea lor, a căror logică se prăbuşeşte împreună cu teoriile hazardului, materiei, evoluţiei şi veşniciei.

În al treilea rând, strălucirea astrului uriaş sporeşte înaintea morţii lui într-atât încât ea echivalează cu strălucirea a miliarde de stele şi de aceea poate fi văzută în plină zi. Oare această stea uriaşă, strălucitoare, cu radiaţii pătrunzătoare este cea pe care Domnul a numit-o At Tariq şi pe care a jurat zicând:

”Jur pe cer şi pe cel care vine noaptea!/Dar de unde să ştii tu ce este cel care vine noaptea?!/ Acesta este luceafărul cel strălucitor” (At-Tariq: 1-3)?

Allah ştie cel mai bine! În rândurile de mai jos vom vorbi mai mult despre explicaţia ştiinţifică a ”luceafărului strălucitor”.

____

Centrul Cultural Islamic Islamul Azi.

Source Link

0Shares