ÎNVELIŞUL ATMOSFERIC AL PĂMÂNTULUI

Adnan Ash-Sharif Noi le vom arăta semnele Noastre [în cele mai îndepărtate] zări [ale pământului] şi în sufletele lor înşişi, astfel încât să le fie limpede că, el [Coranul], este Adevărul. Oare nu este de ajuns că Domnul tău este Martor la toate? (Fussilat: 53). “Am fost o comoară ascunsă si am voit să fiu […]

0Shares

Adnan Ash-Sharif

Noi le vom arăta semnele Noastre [în cele mai îndepărtate] zări [ale pământului] şi în sufletele lor înşişi, astfel încât să le fie limpede că, el [Coranul], este Adevărul. Oare nu este de ajuns că Domnul tău este Martor la toate? (Fussilat: 53).

“Am fost o comoară ascunsă si am voit să fiu cunoscut şi, de aceea, am creat făpturile pe el, ca să Mă cunoască “  (Hadis sacru)

“De ce a fost creat Universul? Ce L-a determinat pe Creator să creeze Universul pe care îl cunoaştem? Ce a fost înainte de existenţa Universului?

Lumea perfecţiunii şi a temporalităţii… lumea armoniei absolute… Doar principiul primordial era acolo, în inexistenţă… O forţă nelimitată, fără început sau sfârşit …

Apoi, într-o clipă măreaţă, Creatorul a decis să facă o oglindă a existenţei Sale şi a fost Universul … Oare aşa să fi fost începutul? Probabil că ştiinţa nu o va spune direct, însă ştiinţa în tăcerea ei s-ar putea să fie o dovadă a simţămintelor noastre interioare”.  Jean Guyton, filozof contemporan

 

ÎNVELIŞUL ATMOSFERIC AL PĂMÂNTULUI ÎN CORANUL CEL SFÂNT

images

Învelişul atmosferic al pământului este un scut protector care înconjoară pământul din toate părţile. Alături de soare, de apă, de plante, de particularităţile astronomice şi geologice ale pământului, este unul din factorii principali care a făcut posibilă viaţa pe suprafaţa planetei pământ, spre deosebire de celelalte plante din sistemul solar. Studiul ştiinţific despre învelişul atmosferic a început în cea de a doua jumătate a secolului XVll şi omul continuă să mai descopere şi astăzi informaţii despre acest scut protector care a contribuit la transformarea pământului într-un “pat”, “loc de odihnă” şi “aşternut” pentru fiinţele care trăiesc pe faţa lui. Coranul cel Sfânt s-a referit la învelişul atmosferic în numeroase versete, numindu-l “un acoperiş ridicat”, “un acoperiş bine păzit”, “cerul cel mai de jos”, “şapte ceruri întărite”, “şapte ceruri”, “şapte straturi”, “şapte ceruri unul peste altul”, “cerul cu revenirea ploii”, “cerul bine întocmit” – aşa cum constatăm din versetele următoare:

El este Acela care a creat pentru voi toate câte sunt pe pământ, apoi, s-a înălţat în cer şi a tocmit cele şapte ceruri şi El este Atoateştiutor. (Al-Baqarah 2: 29).

Şi Noi am făcut cerul ca un acoperiş bine păzit şi totuşi ei sunt fără băgare de seamă la minunile Lui. (Al-Anbiyaa` : 32).

Deasupra voastră, am făcut Noi şapte straturi. Şi Noi nu suntem cu nebăgare de seamă faţă de creaţii. (Al-Mu`minun: 17).

Apoi, s-a întors către cer – care era un fum – şi i-a zis lui şi pământului: Veniţi amândoi, de voie sau fără de voie!” Şi au răspuns ei: “Venim, supunându-ne de bunăvoie !”/ Şi le-a hotărât El să fie şapte ceruri, în două zile, şi a orânduit fiecărui cer menirea sa. Şi am împodobit Noi cerul cel mai jos cu candele, în chip de strajă. Aceasta este orânduiala Celui Puternic şi Atoateştiutor. (Fussilat: 11-12).

Allah este Cel care a creat şapte ceruri şi tot atâtea pământuri. Între ele coboară porunca [Sa], pentru ca să ştiţi că Allah este cu putere peste toate şi că Allah cuprinde toate lucrurile cu ştiinţa [Sa]. (At -Talaq: 12).

Acela care a creat şapte ceruri unul peste altul, fără să vezi nici o nepotrivire în creaţia Celui Milostiv. Întoarce-ţi privirea! Oare vezi tu vreo  crăpătură? ( Al-Mulk: 3).

Oare nu aţi văzut voi cum a creat Allah şapte ceruri, unul peste altul? (Nuh: 15).

Oare nu se uită ei spre cerul de deasupra lor cum l-am înălţat Noi şi l-am înfrumuseţat şi cum nu are el nici un fel de crăpături? (Qaf: 6).

Pe cerul cel bine întocmit! (Adh-Dhariyat: 7 ).

Pe cerul cel cu revenirea [ploii]. (At-Tariq : 11).

În versetele enumerate cunoscătorul învelişului atmosferic al pământului găseşte principiile de bază ale acestei ştiinţe, aşa cum a descoperit-o omul cu numai puţin timp în urmă.

Cât despre musulmanul neinformat în privinţa detaliilor stiinţifice ale structurii învelişului atmosferic, aceste lucruri nu-i vor deveni vizibile decât dacă, printr-un studiu ştiinţific simplu al informaţiilor cuprinse în fiecare verset şi în lumina istoriei descoperirii lor de către om, i se va arăta miracolul ştiinţific coranic, prin intermediul căruia vom găsi dovada indiscutabilă a existenţei Creatorului şi a faptului că Sfântul Coran reprezintă Cuvântul lui Allah Preaînaltul. Prin aceasta dovedim de asemenea stupiditatea logicii acelora care se îndoiesc de Allah, de Coranul cel Sfânt şi de ştiinţa lui, fără să se bazeze pe vreo dovadă. De asemenea, îl transferăm pe musulman de la credinţa instinctivă la credinţa statornică bazată pe ştiinţă, căci orice credinţă adevărată este în opinia noastră şi mai ales în secolul XX rezultatul unui studiu ştiinţific al versetelor lui Allah, înainte de a fi o chestiune afectiv – emoţională. Nu există angajare faţă de învăţăturile Islamului fără o credinţă adevărată şi nu există credinţă adevărată fără un argument categoric, iar argumentele categorice sunt constantele ştiinţifice coranice, adeverind spusele lui Allah Preaînaltul:

Şi cei cărora li s-a dat ştiinta văd că ceea ce ţi s-a timis de către Domnul tău, este Adevărul care călăuzeşte către calea Celui Puternic şi Celui Vrednic de Laudă. (Saba: 6);

Aceasta este o vestire pentru oameni, pentru ca să fie preveniţi prin ea şi pentru ca să ştie că El este un Dumnezeu Unic şi să ia aminte cei înzestraţi cu judecată! (Ibrahim : 52 ).

Şi s-a relatat că profetul Muhammad a spus: “Şi oare este Coranul de folos, fără de ştiinţă?”.

 

_____________________________

Centrul Cultural Islamul Azi

Source Link

Views: 3

0Shares

Prof. Johnson si fazele embrionare

Abdullah M. Al-Rehailli Vi-l prezentăm pe dr.Marshall, profesor dr. în anatomie şi biologie aplicată la Universitatea Thomas Jeferson V,Philadephia. A fost timp de 22 de ani profesor de anatomie, şeful catedrei de anatomie şi director al Institutului Daniel Baugh. A fost de asemenea preşedinte al Societăţii de Teratologie și este autorul a peste 200 de […]

0Shares

Abdullah M. Al-Rehailli

Vi-l prezentăm pe dr.Marshall, profesor dr. în anatomie şi biologie aplicată la Universitatea Thomas Jeferson V,Philadephia. A fost timp de 22 de ani profesor de anatomie, şeful catedrei de anatomie şi director al Institutului Daniel Baugh. A fost de asemenea preşedinte al Societăţii de Teratologie și este autorul a peste 200 de lucrări științifice.

Prima dată m-am întâlnit cu el la cea de-a şaptea Conferinţă medicală din Arabia Saudită unde s-a fost format un comitet special pentru studierea versetelor care aduc în discuţie fapte şi fenomene ştiinţifice. Profesorul ne-a întrebat atunci cu ce se ocupă comitetul nostru. I-am explicat că tema noastră are legătură cu anumite lucruri scrise în Coran în urmă cu 14 secole. Dar acestea au legătură în acelaşi timp şi cu ştiinţa. El a întrebat atunci „de exemplu?”. Noi i-am replicat „ştiinţa modernă susţine că dezvoltarea umană prenatală se desfăşoară în mai multe stadii. Coranul a menţionat aceste stadii acum 1400 de ani.” Prof.Johnson a fost uimit când a auzit aceasta și și-a exprimat sentimentele spunând simplu „Nu, nu,nu! Ce fel de discuţie e asta?”

Noi am înţeles efectul pe care l-au avut cuvintele noastre asupra lui. Ştiam că era unul dintre cei mai iluştri oameni de ştiinţă din U.S.A. El desigur ştia că microscopul a fost inventat în sec. 16, iar până atunci medicii erau de părere că fiinţa umană îşi are originea doar în spermatozoid.

Această concepţie a fost vehiculată mulţi ani până la descoperirea ovulului. După aceasta, s-a dat mai puţină importanţă spermatozoidului şi s-a cercetat noua celulă. Abia în secolul 19 oamenii de stiiinţă au realizat că embrionul uman parcurge nişte stadii până la maturizare sa. Când i s-a spus profesorului că aceste  informaţii există în Coran de peste 1400 de ani el s-a ridicat în  picioare şi a strigat: ,,Nu,nu!” I-am oferit o copie în limba engleză a Coranului şi i-am recomandat să citească versetele 13-14 din surat Nuh în care se spune:

Ce este cu voi de nu vă rugaţi aşa cum se cuvine? După ce EL va creat pe voi în mai multe faze?” Apoi i-am arătat un alt verset ,,El v-a creat pe voi toţi dintr-un singur suflet .Apoi a făcut din el pe soţia sa. Şi v-a trimis vouă opt suflete de vite. El vă crează în pântecele mamelor voastre, făptură după făptură în trei întunecimi. Acesta este Allah Preaînaltul, Stăpânul vostru! A lui este împărăţia! Nu există altă divinitate afară de El!Cum de vă abateţi? (Az-Zumar:6).125

După ce le-a ascultat, profesorul a spus că aceste afirmaţii pot fi doar o simplă coincidenţă. Aşa că am adunat peste 25 de texte şi i le-am prezentat. După care l-am întrebat: ,,este posibil ca acestea să fie tot coincidenţe?” Mai mult decât atât, Coranul a denumit toate aceste stadii. Primul este numit nutfah al doilea – alaqah, următorul – mudgha, al patrulea este formarea oaselor şi, ultimul, îmbrăcarea oaselor cu carne. Pot fi toate acestea coincidenţe? Profesorul a spus ,,categoric nu!” Atunci care ar fi răspunsul? El a replicat: ,,Probabil Muhammad a avut un microscop performant”. I-am spus: ,,Ştiţi că aceste amănunte şi cunoştinţe de specialitate pe care le conţine Coranul pot fi obţinute doar cu un microscop performant? Iar cel care are un astfel de microscop se presupune că ar fi posesor al unei înalte tehnologii, care ar trebui să fie prezentă şi în viaţa lui cotidiană în casa lui, alimentând capacitatea lui de control, în vreme de război şi în lupta pentru căutarea adevărului etc. Şi ştiţi că avansarea tehnologică este un proces care are loc de la o generaţie la alta? Profesorul Johnson a râs şi a spus „De fapt eu am văzut primul microscop din lume. Mărea doar de câteva ori, iar imaginea nu era clară”. Profetul Muhammad nu a avut niciodată un microscop sau echipament ştiinţific.

Singurul lucru pe care îl putem afirma este că el a fost un trimis al lui Allah. După aceasta, profesorul a început să fie interesat în studierea relatărilor ştiinţifice din Coran. În special asupra celor care se referă la dezvoltarea embrionului uman. În timp ce dr.Moore şi alţii discutau despre aspectul intern al embrionului profesorul Johnson şi-a axat prezentarea asupra descrierii detaliate a embrionului uman atât intern cât şi extern, utilizând informaţii din Coran. Profesorul Johnson: ,,În concluzie Coranul descrie nu numai dezvoltarea formei exterioare, ci şi pe cea internă.

Descrierile coranice coincid cu ceea ce a descoperit ştiinţa modernă. De exemplu, imaginea stadiului ,,mudgha” este unul dintre lucrurile pe care profesorul le-a folosit ca dovadă. În acest stadiu embrionul este în poziţie curbată cu protuberanţe şi scobituri vizibile care seamănă cu urmele lăsate de dinţi, am văzut toate acestea, deşi embrionul măsoară în acest stadiu doar un centimetru lungime. Dacă ar fi să facem o incizie în embrion vom observa că organele lui interne sunt deja formate. Profesorul Marshall a concluzionat ,,Ca om de ştiinţă mă pot ocupa numai de lucruri pe care le pot vedea. Pot înţelege cuvintele care îmi sunt traduse din Coran. Am utilizat exemple din Coran în studiul meu. Dacă ar fi să mă întorc în timp şi să pot lua cu mine ceea ce cunoaştem azi, nu aş putea descrie aceste lucruri aşa cum au fost ele descrise. Nu cred că putem afirma ceva prin care să negăm ideea conform căreia, acest individ Muhammad nu ar fi primit toate aceste informaţii de undeva. Această sursă a fost de origine non-umană, adică divină.”

 

 

____________

Centrul Cultural Islamic IslamulAzi

Source Link

Views: 4

0Shares

Teoria marii explozii (Big Bang)

Adnan Ash-Sharif   Primii care s-au referit ştiinţific la problema apariţiei Cosmosului au fost Einstein şi savantul rus Alexandr Freidmain, la începutul secolului al XX-lea.  În anul 1937, astronomul belgian George Lemaite a afirmat că Universul a fost, la începutul apariţiei sale, o masă gazoasă cu densitate ridicată, puternic strălucitoare şi cu o temperatură foarte ridicată, pe […]

0Shares

Adnan Ash-Sharif

 

Primii care s-au referit ştiinţific la problema apariţiei Cosmosului au fost Einstein şi savantul rus Alexandr Freidmain, la începutul secolului al XX-lea.  În anul 1937, astronomul belgian George Lemaite a afirmat că Universul a fost, la începutul apariţiei sale, o masă gazoasă cu densitate ridicată, puternic strălucitoare şi cu o temperatură foarte ridicată, pe care el a numit-o ”oul cosmic”. Apoi, ca urmare a presiunii uriaşe provenite de la temperatura foarte ridicată (10  C), a avut loc o explozie fantastică,  dispersând această masă şi aruncând părţi din ea în toate direcţiile.  Acestea s-au transformat, o dată cu trecerea timpului în planete,  aştrii şi galaxii.

Conform fizicienilor astronomi de astăzi, Universul era după o

miliardime de secundă, cu aproximativ cincisprezece miliarde de ani în

urmă – o masă cu densitate uriaşă şi cu o temperatură foarte ridicată (10   C), cu volumul unei sfere, al cărei diametru nu depăşea a mia parte

dintr-un centimetru. În anul 1940, savantul american de origine rusă,

Georges Gamow a confirmat teoria marii explozii.  În anul 1964, savanţii

Penzias şi Wilson  au descoperit unde radio, provenind din toate părţile

Universului, având aceleaşi caracteristici fizice în toate locurile în care au fost înregistrate. Li s-a dat numele de lumină pietrificată sau radiaţie

fosilă,   aceasta   fiind   radiaţia   provenită   din   timpuri   extrem   de

îndepărtate,  rămăşiţă a marii explozii care s-a produs în secundele care au urmat apariţiei Universului. Această descoperire a radiaţiei fosile,

alături de descoperirea expansiunii Universului, în anul 1929, au

reprezentat piatra unghiulară a constituirii ştiinţifice a teoriei marii

explozii. În anul 1986, staţiile cosmice lansate de Uniunea Sovietică,  au

transmis informaţii care confirmă teoria exploziei fantastice şi a expansiunii Cosmosului, rezultate din ea.

Astăzi, majoritatea astronomilor acceptă ideea că marea explozie nu mai este o teorie, ci un adevăr stiinţific. Cât despre minoritatea care s-a opus  acestei teorii, anterior, ea este reprezentată de un grup de savanţi cu concepţii materialiste, care s-au temut că

recunoaşterea adevărului stiinţific despre începutul Universului şi

expansiunea lui vine în contradicţie cu convingerile lor, care afirmau

caracterul etern al materiei şi vechimea lumii; pe când, dacă ştiinţa

confirmă că Universul are un început, aceasta înseamnă că el are şi un sfârşit, că el este creat şi prin urmare nu este etern, aşa cum îşi

închipuiau materialiştii.

bigbang

Versetul din Coranul cel Sfânt, care afirmă că cerurile şi pământul au alcătuit la început o singură masă este clar, nu necesită decât un sumar comentariu lingvistic asupra sensului cuvintelor “ratq” ”au fost împreună” şi “fataqna-ha” ”le-am despărţit”. Cuvântul ”ratq” înseamnă   adunate   laolaltă,   iar   cuvântul   ”fataqa”   înseamnă   ”a despărţi/a separa”, ceea ce înseamnă că cerurile şi pământul au avut o masă comună şi Domnul le-a despărţit. Se observă aici elocvenţa ştiinţifică miraculoasă a cuvintelor “ratq” şi “fataqna”, căci fiecare “ratq” ”ansamblu” este susceptibil de a fi transformat în “fatq”, adică de a fi divizat, şi fiecare “fatq” ”lucruri divizate” este susceptibil de a fi transformat în “ratq”, adică reansamblat, reunit. Cerurile şi Pământul vor deveni aşa cum au fost, când va sosi Ceasul, aşa după cum ne-a vestit revelaţia şi după cum presupun şi cosmologii astăzi.

 

Observaţie:

Există o normă Coranică,    asupra căreia dorim să atragem

atenţia cititorului,  şi  anume faptul că,  atunci când Domnul  spune în

versetele Sale Sfinte:  ”.  .  .  oare nu au văzut?;.  .  .  oare nu ai văzut?.

.  .  oare nu au văzut?”, cu sensul că omul va vedea,  mai devreme sau mai târziu, ceea ce a vestit versetul, indiferent dacă verbul “ra’a” ”a vedea”  apare la forma de trecut, prezent sau de viitor.

Şi aceia care au tăgăduit că cerurile şi pământul au avut o masă

comună,  pe care după aceea Domnul a despărţit-o, nu au văzut acest

lucru decât în secolul XX, graţie calculelor, telescoapelor şi al staţiilor

cosmice. Dacă ar fi posibil ca un cercetător să studieze convingerea

învăţaţilor care au văzut acest adevăr astronomic,  acesta ar constata că ei s-ar număra printre cei care au tăgăduit, adeverind cuvintele lui

ALLAH Preaînaltul:

Oare nu văd cei care nu cred, că cerurile şi pământul au fost împreună şi că Noi le-am despărţit? (Al-Anbiyaa: 30)

Şi laudă Aceluia ale Cărui cuvinte nu pot fi schimbate!

Iar cerul l-am înălţat cu puterea Noastră şi Noi îl  lărgim. (Adh-Dhariyat:  47).

 

 

 

islamulazi.ro

Source Link

Views: 3

0Shares