Notice: Function wp_get_inline_script_tag was called incorrectly. Unable to set inline script data. Please see Debugging in WordPress for more information. (This message was added in version 7.0.0.) in /home/farasens/public_html/wp-includes/functions.php on line 6170

Credința – partea a 2-a

Bediuzzaman Said Nursi     O, sufletul meu! Să știi că primul om era cel necredincios, nelegiuit și nepăsător. Această viață era, în viziunea lui, un doliu permanent, iar toate creaturile erau niște orfani înlăcrimați din pricina despărțirii și a decadenței. Pentru cel necredincios, animalele și omul erau niște creaturi fără scop care sunt înlăturate […]

0Shares

Bediuzzaman Said Nursi

 

 

O, sufletul meu! Să știi că primul om era cel necredincios, nelegiuit și nepăsător.

Această viață era, în viziunea lui, un doliu permanent, iar toate creaturile erau niște orfani înlăcrimați din pricina despărțirii și a decadenței. Pentru cel necredincios, animalele și omul erau niște creaturi fără scop care sunt înlăturate prin moarte. De asemenea, el vedea creațiile de dimensiuni mari, precum munții și mările, ca fiind niște morminte înfricoșătoare, lipsite de suflet.

Necredința și rătăcirea lui erau cele care dădeau naștere la nenumărate iluzii dureroase și uimitoare, care-i chinuiau sufletul.

În ceea ce-l privește pe celălalt om, el era dreptcredinciosul care îl recunoștea pe Stăpânul Cel Drept și credea în El. În viziunea lui, această viață era locul unde creaturile își pomenesc Stăpânul, un loc de învățare atât pentru om cât și pentru animal, și totodată un loc de încercare pentru om și djini.

Cei care își termină îndatoririle în această lume vor călători din această viață trecătoare într-o altă viață plină de bucurie, pentru a face loc celorlalte creaturi care urmează să vină pe lume și care urmează să-și îndeplinească sarcinile. Fiecare om sau animal care vine pe lume este asemenea unui soldat care așteaptă în orice moment să fie înrolat în armată.

Fiecare ființă este, în viziunea celui credincios, asemenea unui soldat care se înrolează cu bucurie în armată sau este precum un funcționar demn și bucuros de responsabilitățile primite. Iar toate sunetele reprezintă fie rugăciuni de pomenire și mulțumire pentru Allah la începerea zilei de lucru, fie glasul vesel și satisfăcut al celor care muncesc sau își termină lucrul.

Toate cele existente sunt în viziunea dreptcredinciosului câte un slujitor sincer, un funcționar prietenos sau câte o carte minunată a Stăpânului, Cel Generos și Îndurător. Multe astfel de adevăruri mărețe și dulci se înalță și ies la iveală din credința lui.

Ceea ce înseamnă că iman-ul (credința) unui om poartă în ea sămânțcopacului Tuba  din Rai, iar necredința poartă în ea sămânța copacului Zakkum din Iad.

Ca urmare, înseamnă că fericirea și siguranța le găsim doar în Islam și în credință. Așadar trebuie să spunem mereu:

Lăudat fie Allah pentru religia Islam și pentru credința desăvârșită, completă.

 

 

sursa: Asociația Musulmanilor din România, Bediuzzaman Said Nursi, „Cuvinte”

Source Link

Views: 0

0Shares

Credința – partea 1

Bediuzzaman Said Nursi Bismillahir-Rahmanir-Rahim (În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător) Și cei care cred în cele nevăzute…   Dacă vrei să înțelegi cât de multă fericire și bunăstare, cât de multă dulceață și pace sufletească se află în credință, ascultă cu atenție următoarea pildă: Odată, doi bărbați pornesc într-o călătorie având ca scop […]

0Shares

Bediuzzaman Said Nursi

Bismillahir-Rahmanir-Rahim

(În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător)

Și cei care cred în cele nevăzute…

 

Dacă vrei să înțelegi cât de multă fericire și bunăstare, cât de multă dulceață și pace sufletească se află în credință, ascultă cu atenție următoarea pildă:

Odată, doi bărbați pornesc într-o călătorie având ca scop atât relaxarea cât și negustoria. Unul dintre ei, care era arogant și egoist, pornește într-o direcție, iar celălalt, care era iubitor de adevăr și norocos, pornește în direcția opusă.

Cel arogant, fiind egoist și pesimist, ajunge într-o regiune care în viziunea sa părea foarte urâtă. Acolo, el vede pretutindeni sărmani neputincioși și fără speranță, care se văitau din cauza răului săvârșit de mâinile tiranilor. Oriunde se ducea, simțea o stare de tristețe și durere.

Întreaga regiune avea aspectul unei camere sumbre, precum cea a bocitoarelor. Pentru că toți păreau străini și dușmani în ochii lui și ca să uite de această situație dureroasă și întunecată, nu găsi altă cale de ieșire decât în băutură. Până și în locurile publice vedea numeroase funeralii, precum și orfani plângând deznădăjduiți. Astfel conștiința lui se zbătea într-o continuă durere.

Celălalt, pentru că își iubea Creatorul și căuta adevărul, dovedind și un comportament frumos, a ajuns într-o regiune care în viziunea sa era foarte plăcută. Acolo, el vedea pretutindeni o stare de fericire generală și o sărbătoare continuă. Peste tot erau lăcașe de rugăciune care răspândeau atracție și voie bună. Pe cei din jur îi considera prieteni sau rude. De asemenea, el vedea că întreaga regiune era cuprinsă de un sentiment de sărbătoare general, de triumf, marcată de urări și mulțumiri. El mai auzea, pe lângă vocile care Îl preamăreau pe Allah, spunând ”Allahu Ekber” (Allah este Cel mai Mare) și care mărturiseau credința în El, spunând ”La ilahe illa Allah” (Nu există altă divinitate în afară de Allah), și sunetul vesel al unei tobe care chema la recrutare în armată. Spre deosebire de omul pesimist, care suferea atât pentru el însuși cât și pentru ceilalți, omul cel iubitor de bine se bucura atât de propria-i veselie, cât și de cea a celor din jurul său. Ba mai mult, avea parte și de o afacere profitabilă, pentru care Îi mulțumea lui Allah.

Apoi s-a întors și l-a întâlnit pe celălalt om și văzându-i situația, îi spuse: ”O, cred că ți-ai pierdut mințile! Se pare că tot ce posezi urât în interior trebuie să-ți fi ieșit la suprafață, căci ai ajuns să vezi plânsete în loc de râsete, iar ieșirea din ordinea armatei o vezi ca fiind furt și jaf. Revino-ți și curățește-ți inima, pentru ca această perdea urâtă din calea privirii tale să se ridice. Și privește ca să poți vedea adevărul. Aceasta este țara unui Rege, a Cărui dreptate este absolută. El este Milos și Grijuliu la cel mai înalt nivel, cu cei aflați în subordinea Sa, este Puternic, Iubitor de disciplină și Îndurător. Ba chiar, o țară în care vedem atâta progres și descoperiri, nu poate fi așa cum îți închipui tu.”

Ca urmare, omul pesimist își revine și spune, regretând: “Într-adevăr, cred că mi-am pierdut mințile din cauza băuturii. Mulțumesc că m-ai salvat de infernul în care mă aflam.”

sursa: Asociația Musulmanilor din România, Bediuzzaman Said Nursi, „Cuvinte”

Source Link

Views: 2

0Shares

Arca lui Noe și potopul

  Ibn Kathir Arca lui Noe și Potopul În Biblie, „Facerea [7:02]”, se spune: „Să iei cu tine din toate animalele curate câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din animalele necurate câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască.” Totuşi acest lucru contrazice conceptul coranic unde este folosit cuvântul „Ithnain” care denotă […]

0Shares

Ibn Kathir

Arca lui Noe și Potopul

În Biblie, „Facerea [7:02]”, se spune: „Să iei cu tine din toate animalele curate câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din animalele necurate câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască.” Totuşi acest lucru contrazice conceptul coranic unde este folosit cuvântul „Ithnain” care denotă două.

„… şi familia ta – afară de cei împotriva cărora hotărârea a fost luată deja”, ceea ce înseamnă: „Să-i iei numai pe acei din familia ta care au crezut şi lasă-i pe cei ce nu au crezut. Fiul său, Iam, a fost unul dintre cei ce nu au crezut, aşa cum vom explica mai târziu.”

„… şi pe cei care au crezut”, ceea ce înseamnă: „Să-i iei pe acei oameni care au crezut împreună cu tine.” „Însă nu au crezut împreună cu el decât puţini.”

– aşa s-a întâmplat, deşi Noe i-a chemat să urmeze calea lui Allah o lungă perioadă de timp, chemându-i zi şi noapte, în locuri publice sau pe fiecare în parte, uneori prin ameninţări, iar alteori prin promisiuni Divine.

Învăţaţii musulmani nu au căzut la un consens în ceea ce priveşte numărul de oameni ce s-a îmbarcat pe arca lui Noe.

Ibn Abbas a relatat că au fost 80 de oameni împreună cu soaţele lor. Ka’b Al-Ahbar a spus că erau 72 de oameni.

Se spune că din familia lui Noe nu erau decât Noe, cei trei fii ai săi, cele patru nurori ale sale dimpreună cu soţia lui Iam, cel care nu a crezut împreună cu Noe şi nu s-a urcat pe corabie. Dacă luăm în considerare această opinie, se va contrazice ceea ce se spune în Coran, şi anume că numai cei ce au crezut s-au îmbarcat pe corabie. Într-o altă versiune se spune că erau şapte din familia sa.

Soţia lui Noe, cea care a dat naştere la toţi copiii lui, a murit înainte de venirea Potopului. Într-o altă relatare, se spune că ea s-a înecat împreună cu necredincioşii. În Biblie se spune că se afla în arcă, astfel că este posibil să fi devenit necredincioasă după aceea.

Şi după ce te vei aşeza tu şi cei care sunt cu tine pe corabie, atunci spune: „Mărire lui Allah care ne-a izbăvit pe noi de neamul de nelegiuiţi!” ~ Şi mai spune: „Doamne, alege pentru mine un loc de coborâre binecuvântată, căci Tu eşti cel mai bun dintre coborâtori!  [Coran 23:28,29]

Allah Preaputernicul îi porunceşte lui Noe să se roage la El aşa cum El l-a îndemnat să construiască arca pentru a se salva. Allah l-a salvat pe Noe şi pe cei ce au crezut şi i-a înecat pe cei ce s-au abătut de la calea cea dreaptă.

Şi El este Acela care le-a creat pe toate soiurile şi v-a făcut vouă corăbiile şi dobitoacele pe care le călăriţi, ~ Ca să vă aşezaţi pe spinările lor şi să pomeniţi îndurarea Domnului vostru, când şedeţi pe ele, zicând: „Slavă Celui care ni le-a supus nouă pe acestea pe care noi nu am fi putut să le stăpânim! ~ Şi noi la Domnul nostru ne vom întoarce! [Coran 43:12-14]

Allah ne-a poruncit să facem rugăciuni sau rugi înainte de a începe un lucru pentru a câştiga binecuvântarea şi milostenia Sa şi de a ajunge la un rezultat bun. Allah de asemenea i-a poruncit Profetului Său atunci când a efectuat migrarea să spună următoarea rugăciune:

Și spune: Doamne, fă-mă să intru printr-o intrare a Adevărului și scoate-mă pe mineîntr-o ieșire a Adevărului și dă-mi de la Tine putere ajutătoare! (Coran 17:80)

Noe s-a supus Poruncii lui Allah şi a spus: „Şi a zis el: “Urcaţi-vă pe ea! În numele lui Allah va fi mersul ei şi oprirea ei! Domnul meu este Iertător, Îndurător!” [Coran 11:41]

Aceasta înseamnă că arca va porni în Numele lui Allah şi îşi va încheia traseul de asemenea slăvind Numele lui Allah.

„Şi când a purces cu ei printre valuri ca munţii, …” [11:42] „valuri precum munţii”, adică a fost un potop atât de mare, încât pământul nu a mai fost niciodată martor la o asemenea catastrofă. Porţile cereşti s-au deschis şi pretutindeni din pământ au ţâşnit izvoare.

În Surat Al-Qamar se spune:

 Şi L-a chemat pe Stăpânul său, [zicând]: „Eu sunt învins! Fă să fie biruitoare [cauza Ta]!” ~ Şi am deschis Noi porţile cerului pentru o apă ce a curs potop ~ Şi am făcut să ţâşnească izvoare din pământ şi astfel s-a întâlnit apa, după o poruncă ce a fost hotărâtă. ~ Şi Noi l-am dus [pe Noe pe corabia] cea durată din scânduri şi cuie, ~ Care plutea sub ochii Noştri, [drept] răsplată pentru cel ce a fost tăgăduit  [Coran 54:10-14]

„Care plutea sub ochii Noştri”, ceea ce înseamnă că Arca lui Noe a navigat sub Pavăza şi Veghea Divină.

În Surat Al-Haqqa se spune:

Când apele s-au revărsat, v-am dus pe voi pe corabie, ~ Pentru ca Noi să facem din aceasta pentru voi o pomenire şi pentru ca urechea care o aude să o ţină minte.  [Coran 69:11,12]

Un grup de exegeţi a susţinut că nivelul apei s-a ridicat cu 13 metri peste vârful celui mai înalt munte de pe pământ. Acest lucru este de asemenea menţionat şi în Biblie. (Biblia – „Facerea” [7:20])

Într-o altă opinie se afirmă că erau 70 de metri deasupra pământului şi că apa a acoperit toată suprafaţa acestuia, de la răsărit la apus, a acoperit câmpiile şi munţii, deşerturile şi sălbăticiile. Totul a murit după Potop.

… l-a strigat Noe pe fiul său, care stătea deoparte: „O, fiul meu! Urcă împreună cu noi, nu fi laolaltă cu necredincioşii!” ~ Dar a răspuns [fiul]: „Voi găsi refugiu pe un munte ce mă va apăra de apă”. I-a zis [atunci]: „Astăzi nu este apărător de porunca lui Allah, afară de acela cu care El este îndurător!” Şi valurile i-au despărţit pe ei doi, iar el a fost printre cei înecaţi!  [Coran 11:42,43]

Este vorba despre fiul lui Noe – Iam, fratele lui Sem, Ham şi Iafet. Unii sunt de părere că numele acestuia era Cainan. Acesta a fost un necredincios şi un răufăcător. El s-a opus părintelui său şi a refuzat să înveţe învăţăturile acestuia, şi din aceste motive a fost înecat. Totuşi, toţi cei ce nu se înrudeau cu Noe şi, cu toate acestea, se numărau printre adepţii lui, au scăpat de Pedeapsă.

Şi s-a grăit: „O, pământule! Înghite apa ta!” şi „O, cerule! Încetează [cu ploaia]!” Şi a scăzut apa şi s-a împlinit porunca, iar ea s-a aşezat pe muntele Al-Judi. Şi s-a grăit: „Piară neamul de nelegiuiţi! [Coran 11:44]

Când nu a mai rămas nici unul dintre acei răufăcători şi dintre cei ce îi slăveau pe alţii în loc de Allah, El a poruncit pământului să-şi înghită apa şi le-a poruncit sferelor cereşti să oprească ploaia. Porunca Sa a fost îndeplinită şi pedeapsa a fost sfârşită. Aceştia au fost privaţi de Milostenia şi de Iertarea lui Allah datorită atitudinii lor de refuz şi neîncredere în Mesajul Său.

Allah apoi a menţionat rugămintea lui Noe faţă de El referitoare la fiul său şi cererea lui ca acesta să nu fie înecat. A spus că Allah i-a promis că, odată cu el, El îi va salva familia şi fiul său era din familia sa, – cum de a fost el înecat?

Atunci i s-a răspuns că fiul său nu se număra printre membrii familiei despre care Allah făcuse promisiune că îi va salva. Şi Allah a grăi astfel: „şi familia ta, afară de aceia asupra cărora s-a rostit cuvântul!” [23:27]

Acest fiu s-a numărat printre cei asupra cărora Porunca lui Allah a fost deja hotărâtă din cauza nesupunerii şi necredinţei lui. Aşadar s-a aflat în aceeaşi tabără cu cei necredincioşi şi s-a îndreptat spre acelaşi deznodământ.

S-a fost zis: „O, Noe! Coboară cu pace din partea Noastră şi cu binecuvântări asupra ta şi asupra comunităţilor ce se vor ivi dintre acei care sunt cu tine. Iar alte comunităţi le vom lăsa să aibă parte de bucurie trecătoare şi pe ele le va ajunge apoi chin dureros [venind] de la Noi.”  [Coran 11:48]

Allah i-a poruncit lui Noe să iasă din arca sa după ce aceasta s-a aşezat pe muntele Judi. Izvoarele s-au retras, iar pământul s-a zvântat.

„O, Noe! Coboară cu pace din partea Noastră şi cu binecuvântări asupra ta” [11:48], aceasta înseamnă: „Coboară şi vino fără teamă şi cu binecuvântări asupra ta şi asupra celor ce se vor naşte dintre neamul tău.” Allah nu le-a dăruit nici un copil credincioşilor ce au fost salvaţi împreună cu Noe. Cu alte cuvinte toată stirpea umană duce la fiii lui Noe, ca urmaşi ai lui Sem, Ham sau Iafet.

Allah a grăit:

 Şi i-am făcut pe urmaşii săi singurii care au rămas. [Coran 37:77]

Sa’id bin Musaiiab a zis: „Noe a avut trei fii: Sem, Iafet şi Ham. Fiecare dintre aceştia a avut trei copii. Din urmaşii lui Sem s-au născut arabii, perşii şi romanii. Din urmaşii lui Iafet s-au născut turcii, Saqaliba şi neamurile Yagog şi Magog. Şi Ham a deschis stirpea copţilor, a sudanezilor şi a berberilor.”

S-a spus de asemenea că toţi cei trei copii ai lui Noe s-au născut după Potop. Fiul său, Cainan, s-a născut înainte de Potop şi a murit în timpul lui, iar Abir care a fost născut înainte de Potop a murit înainte de acesta. Totuşi este mai sigur să sugerăm că cei trei copii ai săi au fost îmbarcaţi împreună cu el, cu soţiile şi mama acestora. Aşa găsim de altfel şi în Tora.

sursa: Liga Islamică și Culturală din România

Source Link

Views: 3

0Shares